MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea Liberă Internațională din Moldova
Facultatea de Biomedicină și Ecologie
Catedra Medicină Fundamentală și Ecologie
Disciplina “Sanologie”

REFERAT

AFECȚIUNILE SISTEMULUI RENAL

Autorul:
Muntean Vera
Studenta anului I, grupa I – EST – 183 – 11
Coordonator științific:
Tălămbuță Nina
Doctor, conferențiar universitar
Data susținerii: 11.03.2019

CHIȘINĂU 2019
 CUPRINS

I. ACTUALITATEA TEMEI.......................................................................................................3

II. AFECȚIUNILE SISTEMULUI RENAL............................................................................4-9

2.1. Particularitățile și rezervele morfo-funționale ale sistemului renal...........................4-5

2.2. Noțiune și clasificare a afecțiunilor renale.......................................................................5

2.2.1. Insuficiența renală – definiție, etiologie, simptome și prevenire..............................6-7

2.2.2. Pielonefrita – definiție, etiologie, simptome și prevenire..........................................7-8

2.2.3. Sindromul nefrotic – definiție, etiologie, simptome și prevenire..............................8-9

III. CONCLUZII..........................................................................................................................10

IV. BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................11
 ACTUALITATEA TEMEI

Afecțiunile renale reprezintă un capitol principal al urologiei și al medicinei interne.

Aspectele clinice diferite, necesitatea individualizării tratamentului, complexitatea metodelor
terapeutice etc., explică de ce afecțiunile renale constituie o preocupare nu numai pentru urolog
și nefrolog, dar și pentru alți specialiști ca ginecolog, pediatru, internist, obstetrician.
De asemenea, rinichii au rolul principal de a curăți și de a elimina din sânge numeroase
substanțe toxice și nefolositoare, care rezultă în fiecare moment din procesul general de
funcționare a organismului.
Îmbolnăvirea rinichilor produce numeroase tulburări, care cele mai importante dintre ele
vor fi descrise succint și pe ințelesul tuturor în paginile lucrării de față.
Tratamentul afecțiunilor renale trebuie sa se bazeze pe diagnosticul etiologic, de
exactitatea căruia depind rezultatele acestuia. Medicina modernă pune la dispoziția medicului
medicamente antiinfecțioase valoroase, antibioticile și chimioterapiile, a căror mânuire, pentru a
obține rezultatul scontat și pentru a nu produce accidente sau complicații, impune cunoașterea
precisă a modului lor de acțiune și a principiilor biologice, care stau la baza utilizării lor.
Totodată, bolile renale, atât acele acute, cât și acele cronice, pot fi combătute și prin alte
metode: printr-un anumit regim de viață și o alimentație dietica corespunzătoare.
Dacă în cele mai multe boli, mijloacele terapeutice cu eficacitate maximă sunt în primul
rând medicamentele, iar modul de viață și alimentația, deși au importanță, stau pe plan secundar,
în bolile de rinichi, în marea lor majoritate, se petrece tocmai invers; regimul de viață și
alimentația au rolul terapeutic principal, în timp ce medicamentele au un rol secundar, deoarece
s-a dovedit a fi puțin eficace.
Astfel, este absolut necesar să respectăm aceste mijloace de tratament, pentru ca rinichii să
poată funcționa satisfăcător timp indelungat, iar capacitatea de muncă a bolnavului să rămână
mult timp mulțumitoare.
De aceea, în lucrarea de față, voi pune la dispoziție o scurtă prezentare a trei afecțiuni
principale ale sistemului renal: insuficiența renală, nefroză și pielonefrită, dând totodată și
noțiunile necesare asupra bolilor de rinichi și complicațiile lor, fiind convinsă că bolnavul, care
este suficient instruit asupra bolii sale, a semnelor de agravare, a eventualelor complicații, care
pot surveni și a posibilităților ce îi stau la dispoziție pentru a lupta contra agravării bolii de care
suferă, prin autoeducație și disciplină, poate deveni un colaborator prețios al medicului,
asigurându-și și o stare de sănătate satisfăcătoare, care să-i permită de a-și exercita munca sa
profesională.

3
 II. AFECȚIUNILE SISTEMULUI RENAL

2.1. Particularitățile și rezervele morfo-funționale ale sistemului renal

Prin sistemul renal din organism se elimină substanțele nevolatile metabolizate sau unele
substanțe în exces, astfel se menține concentrația și volumul constant al lichidelor interne.
Sistemul renal este alcătuit din organe de excreție (rinichi) și căi urinare (calice renale mici și
mari, pelvis renal, ureter, vezică urinară, uretră). Nefronul reprezintă unitatea structural-
funcțională a rinichiului. Acesta realizează lucrul
enorm de filtrare a sângelui. La om numărul
nefronilor atinge în medie 1mil. sau la ambii rinichi 2
mil.
Structura sistemului renal. Rinichii sunt
organe pereche situate în cavitatea abdominală, în
regiunea lombară, de ambele părți ale coloanei
vertebrale (T11 și L3). Rinichiul drept este situat mai
jos decât cel stâng. Locul ocupat de fiecare rinichi în Fig. 1: Structura sistemului
cavitatea abdominală se numește lojă renală. Fiecare renal.
rinichi are lungimea de 12 cm și forma unui bob de
fasole.
Calicele renale mici și mari captează urina din papile.
Pelvisul renal este un organ de forma unei pâlnii, care colectează urina din calicele renale
mari și o conduce în uretere.
Ureterele reprezintă niște conducte cu lungimea de aproximativ 30 cm, care fac legatura
dintre rinichi și vezica urinară.
Vezica urinară este organul
muscular cavitar, cu funcții de
depozitare și eliminare a urinei.
Anatomic, vezica se delimitează în patru
părți: superioară, medie, inferioară și
colul vezicii urinare, ce se prelungește
cu uretra. Umplerea rezervorului vezicii
urinare cu urină are loc pe parcursul a 4-
5 ore.

4
 Uretra reprezintă un canal prin care se elimină urina. Uretra masculină se deosebește de
cea feminină. La femei, uretra se deschide in vulvă, iar Fig. 2: Structura rinichilor. la
bărbați trece prin penis și se deschide la capătul
acestuia.
Rezervele funcționale ale rinichilor: Sistemul renal este foarte econom la capitolul
nefronilor. Acesta pune în funcționare doar 12-15% de celule renale, iar ceilalți se odihnesc,
formând rezervele funcționale. Ei sunt implicați doar în situații excepționale, ca de exemplu în
caz de intoxicare, otrăvire. Așa că, în cazul extirpării unui rinichi, vor fi puse în activitate mai
multe celule renale și rinichiul se va mări în volum, datorită funcționării mai multor nefroni.
Rolul rinichilor. Rinichii sănătoși au rolul de a menține echilibrul apei în organism, dar și
a mineralelor cum ar fi sodiu, potasiu și fosfor din sânge, de a îndepărta substanțele reziduale din
sânge după digestie, activitate musculară sau după expunerea la substanțe chimice sau
medicamente, de a produce renina - enzima care contribuie la reglarea tensiunii arteriale și o
substanță chimică numită eritropoietina, care stimulează producerea de celule roșii din sânge, de
asemenea, produce o formă activă de vitamina D, necesară pentru sănătatea oaselor. Astfel,
deducem că funcția de bază a rinichiului este cea de excreție. De asemenea, în decursul a 24 de
ore prin rinichi trec 600-1500 litri de sânge, cu formarea urinei.
.
2.2. Noțiune și clasificare a afecțiunilor renale
Afecțiunile renale pot influența capacitatea organismului de a curăța sângele, de a filtra
lichidele, a elimina substanțele reziduale și de a controla tensiunea arteriala.
În cazul în care rinichii nu functionează optim, substanțele reziduale și lichidele rămân în
organism și pot provoca umflături la nivelul gleznelor, vărsături, slăbiciune, somn agitat sau
dificultați de respirație. Dacă afecțiunea renală nu este tratată la timp se poate instala blocajul
renal sau insuficiența renală, situație care poate duce chiar la decesul pacientului.
Bolile renale se clasifică în boli glomerulare (orice boală renală caracterizată printr-o
atingere a glomerulilor – unitățile filtrante ale rinichiului), tubulointerstițiale (boală caracterizată
prin afectarea ţesutului renal interstiţial - ţesutul de susţinere a nefronilor), vasculare, chistice,
malformații, tumori.
Afecțiunile renale pot fi atât acute, cât și cronice, astfel, în paginile următoare voi descrie
principalele afecțiuni, care afecteaza mecanismul de funcționare a rinichilor și fiind dintre cele
mai enumerate boli cu care se confruntă o mare majoritate a populației.

5
 2.2.1. Insuficiența renală – definiție, etiologie, simptome și prevenire
Definiție. Insuficiența renală reprezintă scăderea capacității de muncă a rinichilor. Există
doua forme de insuficiență renală: insuficiență renală acută și insuficiență renală cronică.
Sindromul insuficienței renale acute este un ansamblu de manifestări clinice și biologice,
determinate de alterarea brutală a funcțiilor renale, care are drept consecință imposibilitatea
menținerii homeostazei. Insuficiența renală cronică reprezintă un complex de simptome, semne
și modificări biologice, determinate de reducerea cronică a funcțiunii renale.
Etiologie. Insuficiența renală acută poate sa apară, de pildă, în cursul unei infecții grave,
după un avort criminal, infectat, executat de o moașă empirică; după o operație chirurgicală grea;
piatră la rinichi; după cutremure violente sau în urma bombardamentelor din ultimul război etc.
De asemenea, insuficiența renală poate fi cauzată și de alte probleme de sănătate, cum ar fi:
bolile autoimune, sindromul nefrotic, probleme ale tractului urinar. Atunci când rinichii iși
încetează activitatea în mod subit, poate chiar în decursul a doua zile, este vorba despre o
insuficiență renală acută. Cauzele acestui tip de insuficiență renală sunt: infarctul miocardic,
consumul de droguri sau de alte substanțe toxice, vascularizarea insuficientă a rinichilor. Pe
măsură ce rinichii funcționează din ce in ce mai deficitar, se instalează boala renală cronică. De
cele mai multe ori, insuficiența renală se instalează în mod treptat, de exemplu, în cazul când o
nefrită sau o altă boală renală nu s-a vindecat de la început și a trecut în stadiul cronic.
Cauzele insuficienței renale se împart în trei categorii, astfel:
1. Probleme care afectează fluxul de sânge în rinichi - este cea mai frecventă cauză a
insuficienței renale acute. Rinichii nu pot funcționa corespunzător dacă nu pot sa primească o
cantitate suficientă de sânge pe care să o filtreze.
2. Probleme care afectează chiar rinichii - sindrom hemolitic uremic este cea mai frecventă
cauză a insuficienței renale acute la copii; acest sindrom cauzează leziuni la nivelul rinichilor și
îi impiedică să mai funcționeze. Alte cauze includ inflamația rinichilor și administrarea anumitor
medicamente.
3. Probleme care afectează fluxul de urină în rinichi - aceste probleme sunt, de regulă,
cauzate de un factor structural și nu de o afecțiune. Unele dintre aceste probleme structurale pot
fi prezente la naștere (congenitale). Rareori, pietrele la rinichi pot fi cauza.
Simptome. În insuficiența renală acută, toate tulburările se instalează brusc, bolnavul nu
mai poate urina, devine obosit, are dureri de cap, grețuri, vărsături, respirație grea și tulburări din
partea inimii; starea devine extrem de gravă în câteva zile. De asemenea, sunt prezente dureri
lombare cu caracter de tensiune, diureza are valori de 20 – 100 ml/zi, dar și 300 – 400 ml; apar
6
edeme la bolnavii hiperhidratați, bolnavul dă semne de neliniște, somnolență, semne clinice de
pleurită, pneumonii, bronhopneumonii, sughiț, dureri abdominale, constipație sau diaree.
În insuficiența renală cronică, deseori primele simptome și semne sunt cele ale anemiei și
hipocalcemiei, alteori diagnosticul este orientat de descoperirea unei hipertensiuni arteriale. Din
punct de vedere biologic, în timp, cresc valorile creatininei și ureeei. Bolnavul este incapabil de
muncă, apar diverse tulburări manifestate prin: oboseală, amețeli, dureri de cap, lipa poftei de
mâncare, greață, anemie.
Prevenire. Principalele moduri prin care ne putem reduce riscul de a dezvolta insuficiența
renală sunt: adoptarea unei diete sănătoase, evitarea consumului excesiv de alcool, activitatea
fizică regulată, evitarea medicamentelor care pot afecta rinichii.

2.2.2. Pielonefrita – definiție, etiologie, simptome și prevenire

Definiție. Pielonefrita este o nefrită interstițială de origine bacteriană, în care sunt afectate
și căile urinare. Agentul cel frecvent întâlnit este colibacilul, după care urmeaza proteul. Evoluția
pielonefritei poate fi acută sau cronică. PNA (pielonefrita acută) este o infecție acută înaltă, care
afectează rinichiul. PNA este o boală relativ rară între infecțiile renale: ea apare cu o frecvență de
1 din 18 cazuri de IU (infecții urinare) simptomatice. PNA este de 8-10 ori mai frecventă la
femei până la vârsta de 50 ani, decât la bărbați până la 50 ani. PNA este frecventă la femeile între
15-40 ani.
PNC (pielonefrita cronică) este definită clasic ca o inflamație cronică a interstițiului renal,
de origine bacteriană, care afectează secundar tubii renali, glomerulii și vasele renale și la care
participă căile urinare. Aceasta tinde să evolueze lent spre insuficiență renală cronică.
Etiologie. Originea pielonefritei acute o constituie o infecție situată la distanță: pielonefrită
hematogenă, iar PNC este produsa de următorii bacili gramnegativi: E. Coli, Enterobacter,
Proteus vulgaris, Pseudomonas etc.
Simptome. Semnele generale ale pielonefritei acute sunt: febră mare, ce depașește adesea
39° C și atinge 40° C, precedate de frisoane; oboseală, transpirații, vărsături, cefalee, diaree,
mucoase uscate. Predomină dureri lombare, cu caracter de “greutate lombară”, urina este
omogen tulbure.
PNC este uneori precedată de pielonefrite acute. Aceasta se manifestă prin oboseală, uneori
intensă, tegumente palide cu tendință spre pigmentare, hipertensiune arterial, poliurie, îndeosebi
nocturnă, inconstant dureri lombare.
Prevenire. Principalele metode prin care putem preveni pielonefrita sunt:
1. Igiena. Cea mai bună cale de a preveni infecția rinichilor este menținerea igienei
corespunzătoare. Din cauza că majoritatea infecțiilor tind să apară în urma intrării unei bacterii in
7
tractul urinar din uretră, igiena personală joaca un rol important în prevenirea infecțiilor
bacteriene. De exemplu, la femei, se recomandă ștergerea zonei genitale din față către spate după
ce utilizează toaleta pentru a preveni bacteriile din anus sau vagin să ajungă în uretră.
2. Sexul. Contactul sexual este alt factor de risc pentru infecția renală. Este recomandat să
urinăm după contactul sexual pentru a drena bacteria ce a pătruns eventual în vezica urinară.
Această metodă nu este pe deplin demonstrată a fi eficace.
3. Antibioticele. Tratamentul preventiv cu antibiotice poate ajuta uneori femeile care fac
infecții urinare recurente (mai mult de 3-4 ori pe an). Acesta ar putea fi ghidat de prezența
simptomelor sugestive a unei infecții sau după contactul sexual dacă infecțiile sunt asociate
temporal cu acesta. Medicamentele antimicrobiene administrate preventiv sunt, de asemenea,
recomandate pentru pacienții ce au suferit intervenții urologice invazive atunci când a fost
identificată o bacterie în cultura de urină.
4. Terapia hormonală. Crema cu estriol adiministrată zilnic intravaginal poate reduce
episoadele simptomatice de infecții urinare si infecții ale rinichilor în rândul femeilor aflate la
menopauză si postmenopauză. Pe de altă parte, estrogenul administrat oral nu a redus
semnificativ episoadele de infecții urinare în rândul acestor femei.
5. Alimente și suplimente. Merișoarele si sucul de merișoare sau alte produse pot avea
efecte benefice în prevenția infecțiilor urinare.
6. Calculii renali. În cazul persoanelor cu infecții ale rinichilor ce au și pietre la rinichi,
aceste pietre pot fi sursa de infecție ce se poate răspândi în tot sistemul urinar. De aceea, aceste
persoane trebuie să consulte un urolog pentru o evaluare și o posibilă îndepărtare a calculilor
renali pentru a preveni viitoarele infecții urinare.

2.2.3. Sindromul nefrotic – definiție, etiologie, simptome și prevenire

Definiție. Sindromul nefrotic este un complex de manifestări clinice, urinare și bioumorale
secundare unei proteinurii ce depășește 3,5g/1,73 m2 suprafața corporală pe zi.
Etiologie. Sindromul nefrotic este determinat de distrugerea vaselor fine (mici) de la
nivelul rinichilor, vase care filtrează produșii de metabolism (reziduurile) și apa în exces din
sânge. Boli și situații (circumstanțe) care pot determina sindrom nefrotic sunt:
1. diabetul zaharat și lupusul eritematos sistemic;
2. boli infecțioase ca HIV, hepatita B, hepatita C, sifilisul, malaria sau tuberculoza.
Simptome. Nefroza se manifestă prin edeme accentuate, eliminarea unei cantități reduse de
urină, creșterea colesterolului în sânge.
Prevenire. Prevenția se poate realiza prin:

8
 1. menținerea tensiunii arteriale la valori mai mici sau egale cu 125/75 mmHg, dieta si
exerciții fizice;
2. menținerea sub control strict a valorilor glicemiei, în cazul pacienților cu diabet zaharat;
3. menținerea la valori normale a lipidelor sanguine: colesterol sau trigliceride;
4. se interzice fumatul sau consumul de alte produse pe bază de tabac;
5. evitarea deshidratării.

9
 III. CONCLUZII
1. Am văzut că rolul principal al rinichilor este acela de a extrage din sânge și a elimina cu
ajutorul apei, toate substanțele vătămătoare, pentru a menține o compoziție constantă a sângelui,
asigurând astfel funcționarea normală a organismului. Astfel, rinichii sănătoși reușesc să-și ducă
munca lor adaptându-se la nevoile de fiecare moment al organismului.
2. Afecțiunile renale reprezintă unele dintre cele mai răspândite probleme de sănatate, care
necesită investigație și atenție deosebită a fiecaruia dintre noi, nu numai a specialiștilor. De
aceea, este important să ducem un mod sănătos de viață pentru prevenirea acestor boli, un
tratament precoce în cazul în care ne imbolnăvim și o informare corectă asupra asigurării stabile
a sănătății.
3. Am stabilit ca atunci când rinichii nu mai sunt capabili să-și mai asigure funțiile lor, din
cauza îmbolnăvirii, atunci o parte din substanțele vătămătoare și nefolositoare cum sunt: ureea,
acidul uric, creatinina și altele, nu se mai pot elimina într-o cantitate suficientă prin urină; ele
sunt reținute în sânge și determină numeroase tulburări. Astfel, este bine ca bolnavii să cunoască
care este insuficiența renală, pentru motivul ca tot materialul dat în această lucrare are ca scop să
combată și să lupte contra insuficienței renale.
4. Pielonefrita sau nefrita interstițială microbiană, prin frecvența și gravitatea ei este în
centrul atenției nefrologilor și urologilor. De asemenea, gravitatea pielonefritei are un spectru
larg: de la bacteriurie asimptomatică, la abcesul renal și septicimia amenințătoare de viață. De
aceea, insist să fim mult mai inarmați teoretic, dar și practic, în conformitate cum să ne asiguram
sănătatea importiva afecțiunilor renale și sa ne ajutăm rinichii să funcționeze mai eficient.
5. Sindromul nefrotic este una dintre categoriile de boli, care se manifestă prin edeme
accentuate și albuminurie, ce durează timp indelungat de tratament în clinici și spitale. Este
recomandat ca bolnavul să dea dovadă de un regim alimentar cât mai sănătos, variat, dietetic
pentru a preveni apariția unei astfel de boli, deoarece rinichii sunt sursa principală care ne curăță
de diferite toxine.

10
 IV. BIBLIOGRAFIE
1. Andronescu Dan, Olteanu Dan. Pielonefritele. București, Editura Medicala, 1996.
2. Așevschi V., Crivoi A. Sanologie și ecologie umană. Chișinău, Tipografia Centrală,
2014.
3. Bernaz-Sicorschi N., Larionov T., Perciuleac L., Rudic G. Manual de biologie pentru
clasa a XI – a. Chișinău, Editura Prut Internațională, 2003.
4. Boloșiu H. D., Deac M. Sindroamele aparatului respirator, aparatului renal și sistemului
hematoformator. Sibiu, Editura Hippocrate, 1995.
5. Botnaru Victor. Elemente de nefrologie. Chișinău, Tipografia Centrală, 2002.
6. Neagu. V. Cum tratăm infecțiile urinare. București, Editura Medicală, 1968.
7. Zosin. C. Regimul de viață și alimentația în bolile de rinichi și căi urinare. București,
Editura Medicală, 1961.
Resurse internet
1. http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiuni-ale-rinichilor/sindromul-nefrotic_607#Profilaxie

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sindrom_nefrotic

3. https://www.farmaciata.ro/pielonefrita-cum-o-prevenim/

4. https://doc.ro/sanatate/insuficienta-renala-cauze-simptome-si-tratament

5. https://ids-laboratories.ro/afectiunile-renale/

6. https://www.scribd.com/presentation/23160693/Bolile-Renale-Clasificare.

11