Ora?

ca furnicarul, aproape neaieve,

Cu spectre ce se-arata ?i ziua, delirant,
Mistere pretutindeni preling, ca ni?te seve,
Prin ale tale vine �nguste de gigant!

�n diminea?a-aceea ciudata ?i p�cloasa,

C�nd casele, prin cea?a, cu tot �naltul lor,
Pareau ca-s doua maluri de apa le?ioasa,
C�nd, �ntru tot asemeni c-un suflet de actor,

O cea?a galbejita dadea pe strazi navala,

Treceam, ?in�ndu-mi nervii sa stea �n?epenit,
?i-n vorba cu-al meu suflet rapus de oboseala,
Printr-un foburg, �n zgomot de tomberon scr�?nit,

Deodata-un mo? bicisnic, �nfa?urat �n ?oale

Ce imitau culoarea vazduhului galbui
?i care din pomana ar fi tot str�ns oboale
De n-ar fi fost rautatea lucind �n ochii lui,

�mi aparu. Pupila parca-i era muiata

�n fiere ?i, sporindu-mi nelini?tea din g�nd,
Sta barba-i ro?covana �ntinsa ca o spada,
Cu barba tradatoare-a lui Iuda seman�nd.

Nu-nghebo?at, ci parca de-a dreptul rupt de spate,

�n anglu drept spinarea i se pleca spre craci,
�n vreme ce toiagul, ?inut pe aplecate,
Facea sa aiba mersul nesigur ?i st�ngaci.

Dihanie infirma, evreu cu trei picioare,

Prin m�zga ?i zapada umbla �mpleticit,
Calc�nd cadavre parca sub pa?i cu-nver?unare,
Cu omenirea-ntreaga par�nd ca-i �nvrajbit.

Era urmat de-al doilea, ce-i semana �n toate,

La barba, la spinare, la mers, la ochi ciufut,
Doi centenari, pe care gheenele spurcate
Trimisu-i-au sa mearga spre-un ?el necunoscut.

La ce complot lugubru-mi fu dat sa �i cad prada

Sau ce hazard napraznic ma umilea a?a?
De ?apte ori, identic, vazut-am ca se-arata
Acest mo?neag sinistru, ce se multiplica.

Acela care-ar r�de de spaima mea fireasca

?i nu-i cuprins ?i d�nsul de un fior fratern
Sa se g�ndeasca numai: sub masca batr�neasca
Ace?ti oribili mon?tri aveau ceva etern.

O sa apara poate ?i-al optulea, deodata,

Inexorabil geaman, ironic ?i fatal,
Ca Phoenixul, ce-?i este lui �nsu?i fiu ?i tata?
-Dar am fugit de-alaiul acela infernal

?i ca be?ivul care �ncepe-a vedea dublu,

Exaperat acasa m-am dus, nauc ?i surd,
Cu spiritul ca-n febre, c�nd spaimele �l umplu,
Ranit de-at�ta taina ?i de at�t absurd.
Zadarnic sa ia c�rma ra?iunea mea �ncearca,
Eforturile sale furtunile le darm
?i sufletu-mi danseaza, danseaza, veche arca,
Fara catarg, pe-o mare monstruoasa fara ?arm.