ESOFAGUL

PATOLOGIA ESOFAGULUI

 TRAUMATISMELE ESOFAGULUI

 TULBURARILE DE MOTILITATE ALE ESOFAGULUI

 DIVERTICULII ESOFAGIENI

 BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

 ESOFAGITA POSTCAUSTICA. STENOZE ESOFAGIENE POSTCAUSTICE

 TUMORI ESOFAGIENE BENIGNE

 TUMORI ESOFAGIENE MALIGNE

Anatomie

1
  Conduct musculo-membranos prin care alimentele ajung din faringe in stomac

 Singurul viscer pe 3 segmente corporeale (cervical , toracic, abdominal)

Dinemnsiuni : - lungime ~ 25 cm

- Grosime ~ 15-20 mm

Limite:

- Superior: un plan care trece anterior prin catilajul cricoid si posterior prin cea de-a VI-a
vertebra cervicala

- Inferior: orificiul cardial , la nivelul celei de-a X-a sai a XI-a vertebra toracica .

Stricturile esofagului : Portiunile dilatate:

Superioara (cricoidiana)

Crico-aortica

Mijlocie ( aorto-bronsica)

Bronho-diafragmatica(ampula epifrenica)

Inferioara (diafragmatica)

Traiectul esofagului il imparte in 4 portiuni distincte:

- Pars cervicalis – craniala (6-8 cm) , de la C6 la T2

- Pars thoracalis – medie (15-18 cm) , intre T2 si T10

- lipsa barierelor anatomice permite diseminarea descendenta spre mediastin;

sau propagare cranio-caudala supurativa, insotita de sepsis sever si rapid

- Diafragmatica – transhiatala (1 cm)

- Pars abdominalis- caudala (2-3 cm) , intraabdominal, pana la deschiderea in stomac

Bariera anti-reflux :

- Jonctiunea se comporta ca un tot unitar, cu functie de sfincter (SEI) ; in intervalul de timp

dintre mese valuarea presionala medie in esofagul distal este de 29 mmHg iar in cea intra
gastrica de 6.4 mmHg ; functia fiind in principal indeplinita de musculatura esofagului distal
intricata cu elementele musculare ale stomacului proximal

2
 - Deschiderea sofagului in stomac se face oblic, intre acestea descriindu-se incizura cardiaca
a lui His (rol de valva – valva Gubaroff)

- Fibrle musculare oblice ale stomacului alcatuiesc un fascicul, “bandeleta Helvetius” , care
se sprijina pe incizura eso-gastrica

- Aparatul ligamentar peri-jonctional alcatuit din ligamentul freno-esofagian (Leimer-

Bertelli) , mezo-esofagian si freno-gastric.

Histologic , structural , esofagul are 4 tunici:

- Tunica externa(adventice)

- Tunica musculara (2 straturi, extern longitudinal , intern circular); contractia sa determina pe

submucoasa si mucoasa pliurile esofagiene caracteristice

- Tunica submucoasa(laxa)

- Tunica mucoasa (4 straturi: epiteliul de acoperire, membrana bazala, lamina propria,

muscularis mucosae)

3
4
Vascularizatia esofagului:

Vene(cai de drenaj)

Plexul venos intrinsec

Portiune Artere Plexul venos periesofagian:

(2/3 S->vv sistemice; 1/3I-> sist

portal)

- A. tiroidiana inferioara - v. tiroidiene inferioare

- A. tiroidiana superioara

Cervical - A. tiroidiana ima

- A.subclaviculara dreapta sau stanga

- A. carotida comuna

- A tiroidiana inferioara - v.azygos si hemiazygos-

trunchi venos
- A bronsica stg ant brahiocefalic drept sau
stang – cava superioara
Toracic
- A bronsica dr post

- Arterele esofagiene lungi (din aorta) si

scurte(din a intercostale posterioare)

- A. gastrica stanga - V. gastrica stanga – v.

Abdominal porta

- Vv gastrice scurte- VCI

Inervatia esofagului:

- inervatia extrinseca : -vegetativa: - vagal: efect secreto-motor glandular si accelerare a

activitatii musculare

-simpatic: contractia sfincteriana, relaxarea musculara,

cresterea secretiei glandulare si vasoconstrictie

- somatica: n. laringei recurenti

- inervatia intrinseca : - plexul mienteric Auerbach

- plexul submucos Meissner

5
FIZIOLOGIE :

Rolul principal este de a asigura tranzitul bolului alimentar din oro-faringe in stomac si de a preveni
refluxul gastro-esofagian.

SEMIOLOGIE :

Sindromul esofagian: ansamblul modificarilor clinice si radiologice

dominate de disfagie, aparute in cadrul majoritatii suferintelor
esofagului.

- Disfagia: senzatie de oprire retrosternala a alimentelor sau

lichidelor ; este :selectiva , globala, paradoxala; D de transfer, D
esofagiana propriu-zisa, D de evacuare ; acuta sau cronica.
Sindroamele asociate orienteaza spre diagnostic.

- Pirozisul : senzatia de arsura retrosternala , iradiata toracal,

cervical si in unghiul mandibular.

- Durerile toracice: profunde, retrosternale, senzatie de apasare,

jena profunda; au iradiere ascendenta; se datoreaza interesarii
nervilor senzitivi din mediastin .

- Regurgitatiile: revenirea alimentelor sau a unor cantitati mici

de lichid in cavitatea bucala, fara efortul de varsatura. Continut:
saliva, mucus, suc gastric, resturi alimentare, bila . Cauze:
afectiuni gastrice, esofagiene, duodenale si biliare.

- Hipersialoreea: tulburare de salivatie, exagerarea acesteia,

intalnita in stomatitele toxice, afectiuni neurologice, sarcina .

- Sughitul: zgomotul particular, inspirator, produs prin vibratia

corzilor vocale din cauza aspirarii violente a aerului, a urmare a
unei contractii spasmodice a diafragmului ; este un act reflex;
apare prin iritatia frenicului.
6
 - Disfonia: produsa prin compresia nervului recurent; se
manifesta ca o raguseala persistenta sau ca voce bitonala
(caracteristic).

Investigatii :

- EDS: diagnostica, de screening, bioptica si de tratament ; endoscopie rigida sau fibro-

endoscopie

- Ecografia : metastazele hepatice , blocurile adenopatice

- Eco-endoscopia

7
- Examenul radiologic standard (patologii bronhopulmonare standard)

- Examenul radiologic de contrast (tranzit baritat ; utilizare de Gastrografin)

8
 - CT : determinarea metastazelor si invaziei locale

- RMN

- PET (tomografia prin emisie de pozitroni)

1) Traumatismele esofagului

a) Perforatia spontana(sdr Boerhaave)

9
- Este o mare urgenta

- Semnul dominant este durerea (substernala sau cervicala) , este insotita de emfizem
subcutanat.

- Se produce de obicei in cavitatea pleurala stanga sau deasupra jonctiunii eso-gastrice , este
datorat diferentei majore presionale .

- Diagnostic: radiologic (emfizemul mediastinal, revarsatul pleural) ; esofagograma

(extravazarea substantei de contrast la 90% din pacienti)

- Tratament: Sutura primara a perforatiei (optim in 24 h) , sutura esofagului fiind intarita cu

patch pleural sau asociata unei fundoplicaturi Nissen.

Dupa 24h : supravietuire < 50% ; drenaj simplu, drenaj+ sutura ; rezectie esofagiana sau
esofagostomie cervicala si drenaj mediastinal, cu antibioterapie masiva.

Exista o categorie de pacienti (simptome usoare, perforatie in mediastin cu retur de

substanta, lipsa semnelor de sepsis) la acre s epoate aplica o metoda nonchirurgicala :
hiperalimentare parenterala , antibioterapie cu spectru larg , blocanti de H2 sau inhibitori de
pompa de protoni injectabil. Alimentatia se reia intre a 7-a si a 14-a zi , dupa control
radiologic .

10
b) Perforatiile esofagiene provocate

- Majoritatea survin dupa explorari endoscopice, mai ales la nivelul stramtorilor anatomice ale
esofagului ; altele in procesul de dilatatie pentru stenoze postcaustice sau acalazie ; rani
accidentale; in interventiile chirurgicale.

- Clinic: stare generala alterata , febra, durere cervico-mediastinala , emfizem subcutanat,

tulburari d edeglutitie, respiratie rapida , ritm cardiac rapid, hipotensiune arteriala.

- Complicatii: abcese mediastinale; empiem pleural ; fistule esofago-pleurale sau esofago-

cutanate; soc toxico-septic prin mediastinite acute .

- Tratament: conservator (in perforatii mici): antibioterapie si gastro sau jejunostomie de

alimentatie .

Chirurgical: - mediastinotomie cervicala si drenaj

-toracotomie cu sutura esofagului si drenaj pleural

-esofagectomie partiala ci anastomoza esofago-gastrica

c) Corpii straini esofagieni

11
 - Importanta patologiei este data de complicatiile posibile : perforatii, inclavari, mediastinita.

- Pot fi inghititi involuntar (mai ales de copii) sau voluntar (psihopati sau sinucigasi).

- Inclavarea lor se produce la zonele de strictura anatomica sau in regiuni cu compresii

extrinseci.

- Dimensiuni mici: extras endoscopic sau chirurgical d ela nivel gastric; sau in coroborare cu
leziuni esofagiene preexistente conduce la obstructii complete de lumen.

- O situatie particulara este impactarea in diverticuli: leziuni de decubit , perforatie .

- Clinic: durere , senzatie de “nod in gat” sau jena dureroasa accentuata de deglutitie

- Diagnostic:

a. Radiologic: obiecte opace ; pneumomediastin .

b. Tranzit baritat: spasm esofagian.

c. Esofagoscopia .

- Complicatii: ulceratii esofagiene, abcese locale, mediastinite acute, fistule eso-pleurale, eso-
traheale, eso-bronsice ; hemoragii severe.

- Tratament:

a. Extractie endoscopica

b. Extractie chirurgicala , pe cale cervicala, toracica sau abdominala; sutura esofagului si

drenaj.

c. Abces : drenaj+ gastro/jejunostomie de alimentatie + antibioterapie

d. Fistule: stenturi esofagiene.

2) Tulburarile de motilitate

Tulburarile de motilitate esofagiana sunt afectiuni destul de rare,dificil de diagnosticat uneori. Vom
discuta doua entitati mai importante:acalazia si spasmul difuz esofagian.

a)ACALAZIA

12
 - Definitie:Elementele principale sunt hipertonia SEI, absenta relaxarii SEI la deglutitie si
absenta undelor peristaltice în 2/3 esofagiene inferioare. Practic nu se produce relaxarea SEI
în timpul deglutitiei.

- Tablou clinic : este dominat de  disfagie sau eventual  odinofagie(durere la deglutitie). Uneori
disfagia poate fi  paradoxala , cu dificultati la deglutitia de alimente lichide, dar cu tolerare
buna a alimentelor solide. Sughitul poate aparea tardiv, prin dilatare esofagiana importanta.
Regurgitarea de alimente si saliva este destul de frecventa, apar la mai multe ore
postalimentar, dar, cu timpul, prin dilatarea esofagului, diminua.Noaptea, regurgitatia poate
declansa tuse si dispnee. În fazele finale,pacientul ia o pozitie tipica (pozitia Valsalva), prin
care îsi creste presiunea intratoracica si usureaza trecerea bolului alimentar în stomac.

- Diagnostic: Diagnosticul suspectat clinic va fi confirmat prin endoscopie,radiologie si

manometrie.

 Endoscopia va arata un esofag mult dilatat, cu resturi alimentare si saliva abundenta, dar, în
general, fara leziuni ale mucoasei. Presiunea cu endoscopul va permite trecerea relativ usoara în
stomac (diferentiind afectiunea de o stenoza organica). Elementul endoscopic cel mai important
este stabilirea absentei neoplaziei.

   Examenul baritat esofagian: esofag mult dilatat, care în portiunea inferioara se îngusteaza
simetric, cu “aspect de ridiche”. Urmarirea deglutitiei releva absenta undelor peristaltice esofagiene,
c at si lipsa de relaxare esofagiana sfincteriana (deschidere doar sub greutatea coloanei de bariu).

 Manometria: este utila mai ales pentru cazurile mai putin avansate sau atipice. Se vor constata
absenta undelor peristaltice în esofagul inferior,absenta relaxarii SEI la deglutitie si hipertonia SEI în
repaus.

 Diagnosticul diferential : trebuie facut în primul rand cu neoplasmul esofagian, stenoza esofagiana
organica, spasmul esofagian difuz, esofagul hiperperistaltic( în “ciocan de spart nuci”- nutcracker
esophagus), stenoza esofagiana postcaustica.

- Tratament:  

Tratamentul este adesea dificil si consta în trei alternative terapeutice:

13
  A) Medicamente care scad presiunea în SEI, cum sunt: nitratii si nitritii, blocantii de calciu
(nifedipina, diltiazemul si verapamilul), miofilina si teofilina, anticolinergicele. Se administreaza unul
sau doua astfel de preparate, care în fazele initiale pot fi eficiente.

  B) Endoscopic: Consta în tehnici de dilatare a SEI, cu balonas gonflabil, sub control fluoroscopic. Se
poate folosi injectarea pe cale endoscopica la nivelul SEI de anatoxina botulinica inactivata (care
realizeaza o paralizie musculara sfincteriana temporara) cu preparatul BoTox. Efectul este de câteva
luni, dupa care se poate repeta injectarea.

 C) Chirurgical: este destul de rar indicat, în cazurile în care celelalte tehnici nu au avut efect, si consta
din cardiomiotomia SEI (sectiunea longitudinala a fibrelor circulare) Heller. Predispune apoi la reflux
gastroesofagian.

b) SPASMUL DIFUZ ESOFAGIAN SI ESOFAGUL HIPERPERISTALTIC 

(“ NUTCRACKER ESOPHAGUS”)

Se manifesta clinic prin disfagie si durere retrosternala.

Diagnosticul se pune prin radiologie si manometrie.

Tratamentul consta din administrarea de nitrati, nitriti, anticolinergice si mai putin blocanti de calciu.
Terapia sedativa poate fi utila. Înabsenta raspunsului la tratament, se poate utiliza dilatarea
esofagianacu balonas sau cu bujii (bujinaj).

3) Diverticulii esofagieni

Diverticulul esofagului este o hernie saculara proiectata in afara lumenului esofagian, cu care
comunica printr-un orificiu de marime variabila. Dilatatia este circumscrisa, excentrica si bine
delimitata.

Exista numeroase criterii de clasificare: anatomic, histologic si fiziopatologic.

1. Anatomie-patologica

Anatomic (dupa localizare) diverticulii pot fi:

-  faringo-esofagieni - situati la jonctiunea dintre faringe si esofag (diverticulul Zenker);

-  parabronsici (situati pe esofagul mijlociu), localizati in imediata vecinatate a traheei;

-  epifrenici (supradiafragmatici) situati pe ultimii 10 cm ai esofagului distal.

Histologic - clasificarea depinde 424f57e de modalitatea de participare a peretelui esofagian:

-  adevarati - la care toate straturile esofagului intra in alcatuirea sa: mucoasa, submucoasa,
musculara;
14
-  falsi (functionali) a caror perete este format numai din mucoasa si submucoasa, asimilati de
Hillemand cu spasmele esofagiene etajate [5,8,9,18].

2. Fiziopatologie

-  diverticulii de pulsiune

-  diverticuli de tractiune

3. Diverticulul de pulsiune faringo-esofagian (Zenker)

Este cea mai comuna forma de diverticul . Apare mai frecvent la sexul masculin intre 30-50 ani (70%)

Tablou clinic

In stadiul initial (I) diverticulul este mut clinic si reprezinta o descoperire radiologica, la examinarea
efectuata pentru o suferinta esofagiana. Evolutia indelungata este insotita de un tablou clinic
necaracteristic: senzatie de arsura, tuse seaca, salivatie, senzatie de corp strain in gat.

- disfagia de intensitate variabila. Instalarea ei este cu atat mai precoce cu cat punga este mai mica si
se umple mai repede cu alimentele ingerate.

-Regurgitatia alimentelor

-Pot aparea fenomene de compresiune pe organele vecine: trahee si nevii recurenti determinand
tuse, dispnee si voce ragusita. Compresiunea simpaticului cervical poate determina sindrom Claude-
Bernard-Horner (mioza, ptoza pleoapei superioare, enoftalmie, roseata pielii).

Diagnosticul

Se bazeaza pe anamneza - disfagie si regurgitatii - si examenul radiologic care stabileste de regula

diagnosticul.

Endoscopia nu este utilizata din cauza riscului crescut de perforatie. Va fi folosita numai in caz de
suspiciune a carcinomului.

Complicatii

-  Infectii pulmonare cronice (abcese pulmonare, bronhopneumonii de aspiratie);

-  Hemoragiile, perforatiile ca si carcinomul diverticular sunt rare.

Tratament

In formele anatomice reduse (stadiul I) masurile igieno-dietetice sunt suficiente. In formele mijlocii si
mari, interventia chirurgicala devine formala: cervicotomie cu diverticulectomie si miotomia SES; se
poate practica pe cale clasica (deschisa), sutura realizandu-se manual sau cu ajutorul unui stapler ori
prin abord minim invaziv. Diverticulectomia pe cale endoscopica utilizand pense de sutura mecanica
speciale se poate realiza in diverticulii sub 2 cm. [17]

BOALA REFLUXULUI GASTRO-ESOFAGIAN

Refluxul gastro-esofagian (R.G.E.) este un fenomen complex reprezentat de manifestarile clinice sau
histopatologice produse de episoade de reflux acid si/sau alcalin. Este deci un sindrom fiziopatologic
care traduce tulburari de motilitate si presiune ale sfincterului esofagian inferior (S.E.I.).
15
Studii manometrice si de pH au stabilit ca episoade de reflux se produc si la persoane normale cu o
frecventa de 5-7 %, fiind considerat un reflux fiziologic, care se produce in timpul sau dupa mese,
rareori in timpul somnului fara manifestari clinice . Acest fenomen se datoreste relaxarii S.E.I. ca
raspuns la deglutitie sau chiar spontan.

Semnele clinice ale bolii de reflux sunt variabile. Exista forme asimptomatice, iar pacientii se prezinta
cu una din complicatiile refluxului fara a putea preciza boala si forme simptomatice cu aspect
caracteristic: pirozis, regurgitatii, dureri toracice, disfagie.

Uneori durerea poate avea aspect de criza anginoasa fara a prezenta modificari EKG .

Odinofagia este prezenta in esofagita severa cu ulceratii.

Hipersalivatia este un simptom reflex determinat de prezenta R.G.E..

Manifestari respiratorii. Sunt consecinta aspiratiei unor cantitati mici de reflux acid in arborele
bronsic determinand fenomene de astm, tuse nocturna, pneumopatii, wheezing, dispnee. Pot aparea
fenomene de laringita, faringita, fiind dificil de stabilit relatia care exista intre reflux si aceste
manifestari. Semnele mentionate se produc fara existenta de leziuni faringo-esofagiene.

Explorari paraclinice

.1. Examenul radiologic

Examenul cu substanta baritata in pozitie Trendelenburg

Radiografia cu dublu contrast

2. Esofagoscopia

Este metoda cea mai utila, care evidentiaza modificarile mucoasei esofagiene determinate de refluxul
acid si/sau alcalin.

3.3. Scintigrafia esofagiana

3.4. pH - metria

6. Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian

Deoarece R.G.E. apare ca o problema de mecanica eso-gastrica este clar ca tratamentele medicale de
orice fel nu vor vindeca niciodata boala. Sub actiunea acestora se produc ameliorari uneori durabile,
cu conditia schimbarii modului de viata si administrarea unei medicatii adecvate.

6.1. Tratamentul medical

Consta in identificarea factorilor de risc cu tratarea sau excluderea acestora, cu precadere a

drogurilor sau alimentelor cu influenta asupra presiunii S.E.I.; vor fi evitate grasimile, condimentele,
ciocolata, cafeaua, cofeina, alcoolul, laptele, tutunul.

6.2. Tratamentul chirurgical

Obiectivul acestuia este de a reface mecanica jonctiunii eso-gastrice, de a pune ultimii centimetri a
esofagului in pozitie abdominala normala, reconstruirea ligamentului gastro-frenic si refacerea
unghiului Hiss. Indicatia chirurgicala este formala in: esofagita de gradul III refractara la tratamentul
medical, esofagita hemoragica, stenoza esofagiana, sdr. Barrett, hernia hiatala.

16
Tehnica comuna pentru repararea valvei foloseste fundusul gastric cu mobilizarea esofagului
abdominal si a jonctiunii eso-gastrice. Prin spatiul retro-esofagian creat dupa decolare se plicatureaza
marea tuberozitate in jurul esofagului ca un manson, realizandu-se o valva care trebuie bine calibrata
pentru a nu crea dificultati de deglutitie; este operatia Nissen .

1) Esofagita postcaustica

Ingestia voluntara sau involuntara de solutii puternic alcaline sau acide, determina o arsura
chimica extensiva a tractului digestiv superior (esofag, stomac, chiar intestin) denumita esofagita
coroziva, a carei evolutie este imprevizibila.

Semne clinice

Tabloul clinic este in functie de tipul causticului ingerat, de cantitatea si durata de actiune,
care se suprapune pe modificarile anatomo-patologice, astfel:

-  faza acuta dureaza aproximativ 10 zile. Semnele clinice se instaleaza brutal cu: disfagie
totala, durere vie retrosternala accentuata de tentativele frecvente de deglutitie, sialoree,
regurgitatii sanguinolente ce contin portiuni de mucoasa esofagiana, dispnee datorita
edemului laringian, febra. Din cauza deshidratarii si fenomenelor toxice prin resorbtie din
focarul esofagian, se instaleaza o stare de soc hipovolemic si toxic, care necesita tratament de
urgenta.

-  faza de remisiune („acalmie inselatoare”), se caracterizeaza prin diminuarea progresiva a

fenomenelor acute. Disfagia diminua treptat, durerea dispare iar starea generala se
amelioreaza vizibil; totul pare sa reintre in normal. Aceasta stare dureaza 6 luni, pana la un an,
perioada care corespunde cicatrizarii leziunilor si care explica reaparitia unor fenomene care
anunta stenoza.

-  faza de stenoza, este dominata de reinstalarea sindromului esofagian. Disfagia (semnul

caracteristic) devine persistenta si progresiva. La inceput este prezenta la ingestia de alimente
solide, apoi si pentru lichide, pentru a deveni totala. Durerea este rareori prezenta, in schimb
starea generala se degradeaza progresiv, ca urmare a denutritiei, prin lipsa de alimentare. Se
instaleaza socul cronic astfel ca rezistenta si mai ales imunitatea la diverse afectiuni
inflamatorii este mult diminuata.

Explorari paraclinice

- Endoscopia
- Examenul radiologic

17
Complicatii

- Stenoza esofagiana

- Carcinomul

- Perforatia

Tratament

Tratamentul de urgenta

Are drept scop:

a.      Combaterea starii de soc

b.      Corticoterapia

c.      Antibioterapia

d.In leziunile de gradul II si III se va introduce endoscopic un stend (tub de silastic) prin esofag
pana in stomac asociat cu o jejunostomie de alimentare.

Tratamentul dilatator

Dilatatiile incep in saptamana a doua dupa accident cand epitelizarea este in plina formare si vor
continua atat timp cat este necesar, tinand cont de starea functionala si locala a bolnavului .

Dilatatia se poate efectua cu bujii de diferite dimensiuni, dar exista pericolul perforatiei fiind o
metoda oarba. Se pot utiliza bujii de plastic .

Dilatatia endoscopica cu balon ghidat.

18
Dilatatia prin fir continuu trecut prin cavitatea bucala, esofag, stomac si gastrostomie; a

Stenozele limitate la 1-2 cm lungime care nu raspund la dilatatie, vor beneficia de injectarea
locala, sub control endoscopic de steroizi.

Tratamentul chirurgical

Esofagectomia transhiatala fara toracotomie cu jejunostomie de alimentare

Metodele conservatoare, reparare, diversiune sau drenaj

Gastrostomia sau jejunostomia de alimentare

2. STENOZELE ESOFAGIENE

Stenoza esofagiana consta intr-o ingustare permanenta si fixa a lumenului conductului si

recunoaste numeroase cauze.

Cauza cea mai frecventa a stenozelor esofagiene o reprezinta esofagita postcaustica, stenoza
care se instaleaza la scurt timp de la accidentul acut daca tartamentul este incorect sau tardiv.

Bolile infectioase (difteria, febra tifoida etc.) sunt urmate de stenoze prin cicatrizarea
leziunilor esofagiene consecutive bolii; sifilisul si tuberculoza sunt cauze rare de stenoza.

Ulcerul peptic al esofagului, traumatismele, corpii straini esofagieni pot fi alte cauze de
stenoze.

Manifestari clinice

Semnul clinic caracteristic al stenozelor cicatriceale il reprezinta disfagia care este

permanenta si progresiva. La inceput pacientul constata dificultati de deglutitie la alimentele solide,
apoi semisolide si in cele din urma si la lichide, astfel ca disfagia devine totala,regurgitarea si
sialoreea.

Explorari paraclinice:

Examenul cu substanta baritata

Endoscopia

Tratamentul stenozelor esofagiene post-caustice

Reconstructia esofagiana este unica metoda terapeutica capabila sa refaca tranzitul digestiv.
Este indicata in caz de esec al tratamentului dilatator, in stenozele laringo - faringo - esofagiene grave
si denutritiile avansate ale bolnavului.

Practic, pentru reconstructia esofagiana sunt utilizate 3 viscere: stomacul, colonul si jejunul.
19
 6)Tumorile benigne pot fi intraluminale, intramurale sau periesofagiene. Cele mai
frecvent intilnite tumori sunt: leiomiomul, rabdomiomul, fibromul, hemangioamele, lipoamele,
neuroamele, papiloamele. De cele mai multe ori nu produc nici o simptomatologie atata timp cat
sunt mici, dupa care odata cu cresterea in marime ele produc disfagie, stenoza, durere, presiune
retrosternala, uneori hemoragie.

Diagnosticul se face cu ajutorul radiografiei cu substanta de contrast. esofagoscopiei si a

biopsiei.

Tratamentul consta in ablatia tumorii, fie pe cale endoscopica, fie pe cale transcervicala,
transtoracica sau transabdominala, calea de abord fiind dictata de marimea si localizarea tumorii.

7) Tumorile maligne

Cancerul esofagian este o boala in care celule maligne se formeaza in tesutul esofagian.

Cele mai frecvente doua tipuri de cancer esofagian sunt numite dupa tipul de celule care
devin maligne:
- carcinomul scuamos: cancerul care apare in celulele scuamoase, celulele subtiri, plate care
tapeteaza esofagul; acest tip de cancer este frecvent intalnit in portiunile superioare si
mijlocii ale esofagului, dar poate sa apara oriunde pe lungimea acestuia, fiind numit si
carcinom epidermoid
- adenocarcinomul: cancerul care apare in celulele glandulare (secretorii), care produc si
elibereaza fluide, cum ar fi mucusul; adenocarcinomul se formeaza de obicei in portiunea
inferioara a esofagului, in apropierea stomacului.
Cancerul esofagian este mai frecvent la barbati.
Fumatul, consumul de alcool si prezenta esofagului Barrett poate afecta riscul de dezvoltare
al cancerului esofagian.

Factorii de risc pentru carcinomul scuamos includ:

- fumatul

- consumul unor cantitati mari de alcool

- esofagul Barrett: este o afectiune in care celulele care tapeteaza partea inferioara a esofagului s-au
modificat sau au fost inlocuite de celule anormale, care pot duce la adenocarcinom; refluxul gastric
(reintoarcerea continutului gastric in portiunea inferioara a esofagului) poate irita esofagul si, in timp,
poate cauza aparitia esofagului Barrett

- varsta inaintata

- sexul masculin

- rasa neagra.

Simptome

20
Cele mai obisnuite simptome de cancer esofagian sunt:

- disfagia

- pierderea in greutate.

- durere aparuta la inghitirea alimentelor

- durere retrosternala

- raguseala si tuse

- indigestie si pirozis

Investigatii

- radiografia toracala

- tranzit baritat

-esofagoscopie

- biopsie

- examinare CT

- ultrasonografie endoscopica

- toracoscopie: o procedura chirurgicala prin care se cauta zone anormale ale organelor din interiorul
toracelui; se face o incizie (taietura) intre doua coaste si se introduce un toracoscop in interiorul
toracelui; se pot preleva probe de tesut si noduli limfatici pentru biopsie; in unele cazuri,
toracoscopia se poate folosi pentru extirparea unor portiuni din esofag sau pulmon

- laparoscopia: un procedeu chirurgical prin care se cauta semne de boala in abdomen; se fac incizii
mici in peretele abdominal, iar laparoscopul se introduce prin unul din orificii; alte instrumente pot fi
introduse in aceeasi incizie sau in altele pentru a extirpa organe sau pentru prelevarea de biopsii

- scanarea PET (tomografia cu emisie de pozitroni): se cauta celule maligne in organism; se injecteaza
intravenos o cantitate mica de glucoza radioactiva iar scanerul se invarte in jurul corpului si
marcheaza imagistic zonele unde glucoza este folosita in organism; celulele maligne apar mai intens

21
luminate in imagine pentru ca ele sunt mai active si consuma mai multa glucoza decat celulele
normale.

Stadii

Stadializarea este procesul prin care se cuantifica gradul de extindere al celulelor maligne in esofag si
in alte organe. Informatiile adunate din procesul de stadializare determina stadiul bolii. Este
important de stiut stadiul bolii pentru a planifica tratamentul.

Un cancer esofagian progreseaza din stadiul 0 in stadiul IV, celulele maligne crescand prin straturile
peretelui esofagian si afectand nodulii limfatici sau alte organe.

Stadiul 0 - (carcinom in situ) cancerul se gaseste numai la nivelul celulelor din mucoasa esofagiana.

Stadiul I - cancerul s-a extins dincolo de mucoasa, spre stratul tisular urmator al peretelui esofagian.

Stadiul II - este impartit in stadiul IIA si IIB, depinzand de locul de extindere:

- stadiul IIA - cancerul a atins musculara esofagiana sau peretele exterior al acestuia

- stadiul IIB - cancerul este extins la oricare din cele trei straturi ale esofagului si la nivelul nodulilor
limfatici.

Stadiul III - cancerul a atins peretele exterior esofagian si eventual tesuturile sau nodulii limfatici
adiacenti.

Stadiul IV - este impartit in stadiul IVA si stadiul IVB:

- stadiu IVA - sunt afectati noduli limfatici adiacenti sau la distanta

- stadiul IVB - sunt afectati noduli limfatici si organe la distanta.

Cancerul esofagian recurent

22
Cancerul esofagian recurent este o afectiune care reapare dupa ce a fost tratata. Acesta poate
reapare in esofag sau in orice alta regiune a corpului.

Tratament

Sunt folosite cinci tipuri de tratament standard:

- tratamentul chirurgical: este cel mai obisnuit tratament pentru cancerul esofagian; pot fi inlaturate
chirurgical anumite parti din esofag, operatia numindu-se esofagectomie

- radioterapia

- chimioterapia

- terapia cu laser: foloseste un fascicol de laser pentru a distruge celulele canceroase

- electrocoagularea: foloseste un curent electric pentru distrugerea celulelor maligne.

Tratament in functie de stadiul bolii

Stadiul 0 (carcinom in situ): tratamentul este de obicei chirurgical.

Stadiul I, II , III : tratamentul poate include unul din urmatoarele:

- tratament chirurgical

- chimioterapie si radioterapie, cu sau fara tratament chirurgical

Stadiul IV: tratamentul in acest stadiu poate fi:

- radioterapie externa sau interna ca tratament paliativ, pentru a usura simptomatologia si a

imbunatati calitatea vietii

- tratament cu laser sau electrocoagulare ca tratament paliativ, pentru a usura simptomatologia si a

imbunatati calitatea vietii

- chimioterapie

Tratamentul cancerului esofagian recurent poate fi:

- oricare tratament standard folosit ca terapie paliativa, pentru a usura simptomatologia si a

imbunatati calitatea vietii

23