UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE , TEOLOGIE ,
ARTE
DOMENIUL TEOLOGIE ORTODOXĂ

Specializarea : Teologie Ortodoxă Pastorală

Păcatul lui Iuda

Coordonator știițific: Student:

Prof . Dr . Eusebiu Borca Tîrnovan Eduard Emanuel

BAIA MARE

2018

1
 Cuprins

Introducere.....................................................................................3

Păcatul lui Iuda...............................................................................5

Concluzii.......................................................................................11

Bibliografi.....................................................................................13

2
 Introducere

Proorocul Ieremia s-a născut în cetatea Anatol , care se afla la aprox 3 mile pe
Ierusalim și tatăl lui a fost marele preot Helchie. Istoria lui Ieremia se întinde pe o
perioadă de 40 de ani – de la chemarea sa , anul al 13-lea al regelui Iosia (626 î . d.
Hr) până la căderea Ierusalimului în 587 î. d. Hr. În aceste patru decenii el a profețit
în timpul domniilor ultimilor cinci regi ai lui Iuda : Iosia , Ioahaz , Ioiachia , Ioiachim și
Zedechia. În timpul activității sale au avut loc o serie de evenimente importante și au
trăit o sumedenie de personalități importante care vor afecta istoria lui Iuda făcând
ca activitatea lui să fie una dintre cele mai agitate activități din istoria Orientului
Apropiat.1

Imperiul asirian s-a dezintegrat ceea ce a lăsat doar Babilonul și Egiptul să

lupte pentru domnia Orientului.2

Viața lui Ieremia și evenimentele care se încadrează în această perioadă sunt

extrem de bine relatate în comparație cu opera celorlalți profeți. 3

Când Ieremia a fost chemat la slujba sa profetică el era încă un copil . Dacă
expresia folosită de Ieremia înseamnă doar că el era imatur din punct de vedere
spiritual și social , cuvântul ar putea sugera că el nu avea încă vârsta obișnuită a unui
profet , deci între 20 și 30 de ani, dacă ne bazăm pe regulile stabilite de leviți (Num.
8:24 ; 1 Cron. 23, 24) Așadar , dacă presupunem că Ieremia a fost chemat la profeție
la vârsta de 20 de ani , înseamnă că el și-a petrecut copilăria în timpul regilor Manase
și Amon. Când Ieremia a primit chemarea profetică trecuse deja aproape un secol de
la căderea regatului de N. , a Samariei în mâinile asirienilor. Iuda , însă în S , a reușit
să supraviețuiască .Printr-o minune a rezistat furtunii produse de invazia lui

1
„Dicţionar Biblic”, Ed. „Cartea Creştină”, Oradea, 1995. pag 552
2
Op. cit. , pag 552
3
Ibidem. , pag 552

3
Sanherib , așa cum a prezis Isaia. Regele Iezechia a inițiat și morale în Iuda (2 Reg.
18,1 ș. Urm.) dar acestea au fost anulate mai târziu de apostazia îndelungată a fiului
său , Manase ( 2 Reg. 21,1 ș . urm . ) și de domnia scurtă idolatră a lui Amon (2 Reg.
21, 19 ș. Urm.) În timp ce Iuda se bălăcea în mocirla păcaului , asirienii conduși de
Esarhadon și Asurbanipal au cucerit Egiptul. Sub conducerea lui Psammetichus
Egiptul s-a restabilit și a ănceput să intimideze din nou țara lui Iuda , care s-a văzut
iarăși oscilând între lingușirile și amenințările celor două puteri mondiale , Egiptul și
Babilonul. Ieremia a crescut în această atmosferă de tensiune politică și
internațională și de declin religios internațional.

4
 Păcatul lui Iuda

(Ieremia 16-17)

Din cauza stării de imoralitate , a neascultării , idolatriei și ascetismului de care

a dat dovadă poporul lui Israel , Domnul se mânie din nou pe Israeliți . Domnul îl
avertizează pe Ieremia despre faptul că urmează să-I părăsescă pe israeliți pentru
fărădelegile lor și să îi dea în mâinile în mâinile unui popor din N pentru a-și aminti de
El : ,, Și iată vor veni zile , zice Domnul , când nu se va mai zice ; <<14Viu este Domnul ,
Care a scos pe fii lui Israel din Țara Egiptului>> , Ci : <<15Viu este Domnul , Care a
scos pe fii lui Israel din țara cea de la miazănoapte și din toate țările în care-I
izgonise .>> că îi voi întoarce în țara pe care le-am dăruit-o părinților lor.’’(Ier 16, 14-
15)

La Ieremia 16,16 Domnul spune : Iată , voi trimite mulțime de pescari , zice
Domnul , și-I vor pescui ; iar apoi voi trimite mulțime de vânători , și-I vor vâna de
prin toți munții , de pe toți munții și de prin toate crăpăturile stâncilor. Origen
tâlcuiește acest verset astfel : pe pescari îi compară cu pescarii de oameni din Noul
Testament (Petru , Andrei , Iacob și Ioan ) care au fost chemați de Mîntuitorul la
această slujbă pentru a pescui peștii (păcătoșii) din valurile sărate ale mării . Această
pescuire nu trebuie înțeleasă ca și pescuirea pe care pescarii obișnuiți o fac cu undița
sau mreaja prin care peștii mor deoarece în cazul în ești pescuit de mreaja pescarilor
de oameni , îți preschimbi sufletul tău devenind mai dumnezeiesc ca înainte . Apoi
peștii preschimbați , își lasă viața lor maritimă și se duc pe munți acolo neavând
nevoie de pescari ci de vânători (îngerii) care vânează prin toți munții și toate văile. 4

Origen prefigurează pe vânători ca pe cei care vor veni să ia peștii pescuiți de

mreaja pescarilor de oameni de pe munte la sfârșitul vieții lor , muntele acesta fiind
comparat cu muntele fericirilor sau chiar Histos după cum spune Scriptura : Stânca

4
Origen , Scrieri alese Partea Întâia , Editura institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române ,
București , 1981 , pag 421

5
este Hristos , căci au băut din stânca duhovnicească ce avea să urmeze sau pe piatră a
întărit picioarele mele. Crăpătura stâncii ce este însă ? Dacă te gândești la venirea lui
Iisus te gândești că El este stânca întreagă . Iar crăpătura stâncii este venirea lui în
lume ,prin care crăpătură putem descoperi cele după Dumnezeu. Căci astfel înțelegem
cuvintele spuse de Domnul la Ieșire lui Moise : <<Și vei vedea spatele meu >> 5

Origen spune despre versetele 17 și 18 ,,Căci ochii Mei sunt cu luare-aminte la

toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feţei Mele şi nelegiuirea lor nu este
ascunsă de privirile Mele. ;  De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea şi
păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat ţara, pentru că Mi-au umplut moştenirea cu
trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urâciunile lor. ‘’ că s-ar putea să
fie incomplete deoarece nu au nicio legătură cu tâlcuire lui , deoarece după ce cei
scoși din marea păcatului nu ar mai fi trebuit judecați pentru păcatele săvârșite în
trecut deoarece au rămas în adâncuri precum și Hristos în momentul iertării celor
păcătoși nu le-a reproșat păcatele săvârșite anterior ci i-a îndemnat să nu mai
păcătuiască . Origen susține astfel că este posibil ca scriitorii biblici fie din neatenție
fie dintr-o iconomie au omis ceva din textul original . Dar dacă după ce am primit baia
nașterii celei de a doua continuăm să păcătuim ne vom primi plata în funcție de faptele
noastre.6

Expunerea lui Origen este însă una alegorică , textul de fapt dorește să ne
prezinte incapacitatea celor răvrătiți de a evada de pedeapsa lui Dumnezeu , deoarece
adâncul mărilor și crăpăturile munților sunt cele mai bune ascunzători pentru orice om
dar prin atotștiința Sa Dumnezeu cunoaște gândul omului.

Versetele 19-20 vorbesc despre deșertăciunea idolilor și întoarcerea nemaurilor

la Dumnezeu , în momentul descoperirii inexsitenței zeilor.

Capitolul 17 este împărțit în 5 părți . Prima parte (Vina lui Iuda- Ieremia 17,1-4)
1
 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe
tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.2 Cum se gândesc la copiii lor, aşa se
gândesc la altarele lor şi la idolii şi Astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile
5
Origen , op cit , pag 421
6
Ibidem , pag 421-422

6
înalte.3 Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi
înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău! 4 Din vina ta vei pierde
moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară pe
care n-o cunoşti, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.” Se
vorbește despre păcatul Iuda și impregnarea lui pe sufletele iudeilor și pe coarnele
altarelor lor , pentru a fi un exemplu urmașilor lor , iudeii urmând să-și piardă avuțiile
țării primite de la Domnul pentru o perioadă de timp ajungând astefel sclavi
dușmanilor dintr-o țară pe care încă nu o cunoșteau deocamdată. 7

Partea a doua (Spuse ănțelepte –Ieremia 17, 5-11) 5 Aşa vorbeşte Domnul:
„Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate
inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea;
locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ† sărat şi fără
locuitori.7 Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este
Domnul! 8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu;
nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se
teme şi nu încetează să aducă rod.” 9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de
deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” 10 „Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc
rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” 11 „Ca o
potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte
bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este
decât un nebun. ‘’ Versetele 5-8 vorbesc despre pedeapsa pe care o va primi omul care
se încrede în om deoarece astfel el ajunge să se depărteze de Dumnezeu și despre
binecuvântarea pe care omul cel care crede în Domnul o primește ajungând ca și
copacul verde care-și întinde rădăcinile lângă râu această expresie fiind obișnuită (Ps
52,10 ). Această spusă dorește să exprime adevărul riligiei autentice ; acela că
Dumnezeu este unicul refugiu adevărat. Versetele 9-10 se referă la rădăcina râului
adică inima omului. Expresia ,, cercetez inima și încerc rărunnchii `` este tipică lui
Ieremia (cf. 11,20 ; 20,12 ; Ps. 7,10 ;64, 7 ) și arată că el susține constant primatul
sentimentelor interioare în viața religioasă. Proverbul citat la versetul 11 se referă la o
7
BROWN E. Roland, FITZMYER A. Joseph, MURPHY E. Roland, „Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură”,
[Literatura profetică], traducere Pr. Dumintru Groşan, vol. IV, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009 , pag
238

7
potârniche care clocește ouăle altcuiva dar nu le depune pe ale sale din moment ce
cuibul său e pradă multor pericole ; așa se întâmplă cu comoara câștigată pe nedrept :
omul neavând niciun avantaj de pe urma ei .8

Partea a treia (Izvorul vieții – Ier. 17,12-13) 12 Scaun de domnie plin de slavă,
înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaş, 13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi
cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.” „Cei ce se abat de la Mine vor fi
scrişi† pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.” Versetul 12 a fost
respins de mulți cercetători întrucât ar contrazice discursul despre Templu , dar nu e
nimic mai mult decât o simpla afirmație a credinței lui Israel încă din timpurile
străvechi. Versetul 13 ne arată că Domnul este speranța lui Israel deoarece El este
izvor de apă vie.9

Partea a patra (O rugăciune de răzbunare – Ier. 17,14-18) 14 „Vindecă-mă Tu,

Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit, căci Tu eşti slava
mea!15 Iată, ei îmi zic: ‘Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!’ 16 Şi eu,
ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, ştii, şi ce a
ieşit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază
pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii!18 Prigonitorii mei să fie
acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu
peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!” Versetul 15 vorbește despre
batjocura evreilor asupra lui Dumnezeu deoarece profețiile lui de război și exil întârzie
să se împlinească. Cuvintele de la versetele 16-18 nu sunt ale lui Ieremia ci al lui
Dumnezeu dat fiind faptul că nenorocirile anunțate lovesc dureros iubirea pe care o
are el pentru pământul său . Rugăciunea se încheie cu aceeși dorință de răzbunare
obișnuită psalmilor de blestem.10

Partea a cincea (Observarea sabatului – 17, 19-27) 19 Aşa mi-a vorbit Domnul:
„Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la
toate porţile Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui
21
Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!  Aşa
8
BROWN E. Roland, FITZMYER A. Joseph, MURPHY E. Roland, op cit , pag 238-239
9
Ibidem , pag 239
10
Ibidem , pag 240

8
vorbeşte Domnul: «Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua
22
Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.  Să nu scoateţi din
casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi
ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.» 23 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat
aminte, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură. 24 «Dacă Mă veţi
asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nicio sarcină înăuntru, pe porţile
acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului şi nu veţi face nicio lucrare
în ziua aceasta, 25 atunci pe porţile acestei cetăţi vor  intra împăraţi şi voievozi care vor
şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi
voievozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi
locuită în veci. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din
ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la miazăzi , ca să aducă arderi-de-tot şi
jertfe, să aducă daruri de mâncare şi tămâie şi să aducă jertfe de mulţumire în Casa
Domnului. 27 Dar, dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să
nu duceţi nicio povară şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua
Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale
Ierusalimului şi nu se va stinge»’.” Prezentul fragment e de obicei inclus în
discursurile deuteronomiste ale cărții lui Ieremia fapt care face ca autenticitatea lui să
fie discutată. Instituirea sabatului este veche în Israel fiind prezentă în toate cele patru
tradiții ale Pentateuhului ( Ieș 32,12 ; 34 , 21 ; 31 , 12-17 ; 20 , 8-10 = Dt 5,12-14) și e
menționat în profeții din sec VIII ( Am. 8,5 ; Is. 1 ,13 ) În general este o părere comun
acceptată că odihna sabatică și-a asumat o mare importanță după exil și că Neemia
aluat toate măsurile necesare pentru a o face riguros observată. A ajuns până la
punctul de a se închide porțile Ierusalimului (Ne 13,15-22). În afară de aceasta nu e
mentalitatea lui Ieremia să apere o lege fără să explice semnificația ei religioasă și
motivațiile sale. Pentru toate aceste motive , discursul pare a fi compus în epoca lui
Neemia. Totuși , luăm în considerare și faptul că la originea sa ar fi un oracol autentic,
cum indică observația următoare . 19. Poarta Fiilor poporului : pentru că o traversau
regii, trebuie să fie vorba despre o poartă situată între palatul regal și curțile
Templului. Mențiunea regilor e mai degraba greu de explicat dacă Întregul fragment
este post – exilic ; dar dacă în această perioadă a fost reelaborat un discurs original al

9
lui Ieremia , dificultatea disparea. În versetul 26 ni se spune că sacrificiile vor fi
suportate de țară.11

Concluzii

11
Ibidem , pag 240-241

10
 Profetismul este un fenomen unic în istoria spiritualității universale, specific
Poporului Israel și Bibliei. Profeții au fost reprezentanții tipici ai religiei
Vechiului Testament, împărtășind umanității valorile cele mai înalte în relație
cu divinitatea. Ei sunt mai întâi de toate, oamenii lui Dumnezeu, solii sau
crainicii lui către popor, și îndeosebi, către mai marii acestuia. Autoritatea
profeților s-a impus în epocă și a rămas în istorie pentru că ei nu au depins de
vreo putere pământească, nu se plecat în fața nimănui, nici a regelui nici în fața
opiniei publice dacă o considerau rătăcita. Criticau fără sfială pe regi, pe preoți,
pe mai marii zilei, pe bogați și pe săraci, dacă era cazul. Ei veneau în numele
autorității divine pe care o vesteau și o promovau la toate nivelele societății fără
reținere. Profeții au fost acei bărbați vrednici desemnați de Dumnezeu prin
iluminare cerească ca să descopere oamenilor voia Sa și să vestească cele cu
privire la viitorul și destinul poporului ales și al omenirii întregi.12

Profetul Ieremia este profetul cu cea mai bine zugrăvită personalitate dintre
toți profeții vechiului , el fiind astfel definția VT pentru cuvântul profet. El a
fost un patriot desăvârșit iubindu-și conaționalii , el și-a dorit mereu să-și
salveze semenii de la pedeapsa lui Dumnezeu , dar i se interzice fapt care îl face
să blesteme ziua în care s-a născut , acuzându-l pe Dumnezeu că l-a nedreptățit
fapt care îl face pe Ieremia să fie considerat un personaj tragic . El visa ca după
întoarcerea lui Israel din exil să domnească abundența peste iudei iar
Ierusalimului să fie Sfânt pentru Domnul.13

12
Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Borca - Omul-incununare a operei de creatie, natura si destinul sau in lumina
revelatiei biblice a vechiului testament, Editura Universitatii de Nord, Baia Mare, 2007

13
„Dicţionar Biblic”, Ed. „Cartea Creştină”, Oradea, 1995. Pag . 554-555

11
Bibliografie

12
 1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită
după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu
Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BROWN E. Roland, FITZMYER A. Joseph, MURPHY E.
Roland, „Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură”,
[Literatura profetică], traducere Pr. Dumintru Groşan, vol. IV, Ed.
Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009.
3 ORIGEN, „Omilii la Cartea Proorocului Ieremia”,
traducere de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga şi
Zorica Laţcu, în col. P.S.B., vol. 6, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1981.
4 Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Borca - Omul-încununare a operei
de creație, natura și destinul sau în lumina revelației biblice a
vechiului testament, Editura Universității de Nord, Baia Mare,
2007
5 „Dicţionar Biblic”, Ed. „Cartea Creştină”, Oradea, 1995

13