Temă drept comercial

Student: Nicoară Ioan-Ilarie

Grupa: 309

A, B și C doresc să înființeze societatea SRL, având ca obiect activitatea de închiriere

autoturisme, service auto și depanare auto. Astfel, în speță nu se specifică capitalul social al
SRL, de aceea nu putem identifica exact aportul fiecăruia dintre fondatori.
Cu privire la aportului lui A, acesta se obligă să transfere în favoarea societății dreptul de
folosință asupra cinci platforme de tractare auto, acesta constituind un aport în natură. Art. 16
alin. (2) normează că aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic,
evaluarea realizându-se de asociații sau pe baza unei expertize, evaluare care nu reiese că ar fi
fost realizată în speță. Ele sunt admise la societățile cu răspundere limitată și sunt vărsate prin
transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate
în stare de utilizare Drepturile asupra bunurilor care formează obiectul aportului se transferă la
momentul în care sunt vărsate. În cazul societății cu răspundere limitată capitalul subscris trebuie
să fie și vărsat integral la data consituirii, conform art 91 în speță. Însă A menționează că va face
transfer dreptului doar la data înmatriculării, aportul fiind nelegal.
În ceea ce îl privește pe B, acesta varsă suma de 10 000 lei. Aportul lui B, este unul în bani,
conform legii, fiind subscris și vărsat la data constituirii.
În cazul lui C, aportul acestuia este constituit dintr-un drept de creanță, cesionată SRL, în valoare
de 20 000 lei, pe care a obținut-o în urma unei hotărâri definitive în urma unei acțiuni în
răspundere civilă profesională împotriva unui arhitect. Conform art. 16 alin. (3), aporturile în
creanțe au regimul juridic al aporturilor în natură, dar nu sunt admise la societățile cu răspundere
limitată. În concluzie și acest aport este nelegal.
Se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 11, capitalul social fiind mai mare de
200 de lei.
Cu privire la paragraful al doilea se constată că cererea de înmatriculare este introdusă tardiv,
conform art. 36, aceasta trebuie introdusă în termen de 15 zile de la data încheierii actului
constitutiv, în speță cererea de înmatriculare survenind la 2 luni de la încheierea actului
constitutiv.
Legat de motivele invocate pentru respingerea cererii, acestea sunt nefondate. Astfel, conform
art. 5. alin (6), actul constitutiv trebuie să aibă formă autentică în cazul societății cu răspundere
limitată doar dacă bunurile subscrise ca aport la capitalul social sunt imobile, altfel fiind suficient
înscrisul sub semnătură privată. În speță printre aporturile la capitalul social nu există niciun
imobil, acest temei de respingere fiind nefondat. În continuare, printre condițiile necesare
înmatriculării de la art. 36 se precizează că aceasta poate fi făcută de administratorul societății și
nu este necesară luarea unui specimen de semnătura de la fiecare asociat.
Directorul ORC respinge apelul, motivând și cu faptul că nu s-a făcut dovada că actul constitutiv
a fost publicat în M. Of. Acest temei este nefondat, publicare în M. Of. Fiind o condiție de
opozabilitate, nefiind precizată printre condițiile de la art 36.
Legat de actul încheiat de B, acesta nu avea calitatea de administrator, deci nu putea încheia
contracte, calitatea de administrator aparținând lui A, fapt care era menționat și în actul
constitutiv, publicat în M.Of, deci opozabil și societății SA. Astfel societatea SRL nu este ținută
să execute contractul.
În paragraful al patrulea se observă că în adunarea generală a asociaților se decide înființarea
unei filiale sub forma unei societăți pe acțiuni cu votul a doi asociați. Asociatul A, care s-a
abținut, ulterior invocă nulitatea hotărârii, susținând că nu a fost legal citat. În cazul unui viciu de
citare, se va acoperi totuși nulitatea, în cazul adunării ad-hoc. Condițiile necesare sunt ca toți
asociații să fie prezenți și ca niciunul dintre aceștia să se opună desfășurării adunării. Simpla
abținere a asociatului A nu poate constitui o opoziție la desfășurarea adunării, condițiile pentru
adunarea ad-hoc fiind îndeplinite.
Cu privire la paragraful cinci și cererea de constare a nulității pentru neregularitatea aporturilor,
conform art. 56, nulitatea pentru neregularitate constituie un caz de declarare a nulității și
conform art 57, aceast nu mai poate fi declarată dacă a fost înlăturată înainte de a pune concluzii
în fond la tribunal. Având în vedere că A depune dovezi care atestă primirea bunurilor care
constituie aportul în natură: dacă recepția acestora a survenit anterior punerii de concluzii în fond
la tribunal, această cauză este înlăturată, conform art. 57. Într-o ipoteză contrară cauza de nulitate
subzistă. Cu privire la aportul în creanță, înscrisul atașat la dosar nu atestă regularizarea
aportului, transformarea acestuia într-un aport în numerar permis de lege, deci cauza de nulitate
subzistă.