UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

In INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

TEMA:

Studierea problematicii globale privind influenţa materialelor pentru echipamentele din

industria alimentară asupra echimapentelor din industria alimentară asupra calităţii finale a
produselor alimentare

Studierea materialelor din componenţa unui tanc de răcire a laptelui

Introducere

Industria alimentară este foarte bogată în materii prime. Ea reprezintă o serie de

particulartăţi legate de natura materiilor prime prelucrate , dar şi de produsele finite obţinute.
Materiile prime sunt în majoritate produse de natură biologică, perisabile şi degradabile. Un
domeniu foarte important în industria alimentară, este industria laptelui, deoarece este
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

alimentul cel mai complex şi mai uşor de asimilat de organism, constituind unul din
alimentele de bază din alimetaţia omului. [1] Un domeniu foarte important în industria
alimentară, este industria laptelui, deoarece este alimentul cel mai complet și mai ușor
asimilat de organism, constituind unul din alimentele de baza în nutriția. Din acest motiv mi-
am propus să dezbat în cele ce urmează problematica contactului dintre materialul
echipamentelor şi mediile generale şi să descopăr cel mai potrivit material pentru
confecţionarea utilajelor.
Acţiunile fizico-chimice ce au loc între mediile de lucru şi unele efecte dăunătoare în
primul rând asupra integrităţii şi calităţii acestora. Aceste condiţii trebuie să fie restrânse la
minimum sau chiar eliminate complet. În acest scop trebuie să fie studiate condiţiile de
prelucrare şi de intensificare a fiecăruia şi procesele chimice dintre materila şi mediul de
încălzire pentru a stabili pentru a stabili măsurile cele mai bune de prevenire pentru
înlăturarea efectelor dăunătoare. O dezbatere globală este problematica contactului dintre material din
echipamente și mediile generale, din acest motiv s-au impus anumite cerințe care trebuie să se respecte atât la
prelucrarea materiei cât și la ambalarea produsului.
Astăzi se discută mult despre relaţia material-mediu alimentar. O abordare ar fi din
punct de vedere al impactului materialului asupre mediului, altă abordare ar fi din punct de
vedere al ciclului de viaţă al materialului. Aceste fenomene de transfer de masă din
echipamnet în mediu alimentar sunt influenţate foarte mult de capacitatea utilajului în care se
produce transferul [ Hi, 98].
Materialele şi obiectele care vin în contact cu produsele alimentare sunt fabricate
conform bunelor practici de fabricaţie. În niciun caz acestea nu trebuie să transfere
alimentelor pe care le însoţesc substanţe constitutive într-o cantitate susceptibilă .Dacă
materialele şi obiectele „active” modifică compoziţia sau caracteristicile organoleptice ale
produselor alimentare, acestea trebuie să fie conforme cu Directiva 89/107/CEE privind
aditivii şi/sau eventualelor reguli naţionale [2].

CAPITOLUL1: INDENTIFICAREA PRNCIPALELOR TIPURI DE

MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONFECŢIONAREA TANCULUI
DE RĂCIRE A LAPTELUI
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

I.1. Principalele materiale folosite în industria laptelui.

Principalul material folosit în industria laptelului este oţelul. Oţelul este un aliaj ce
conţine ca elemente principale fier şi carbon, având un conţinut de carbon de 2,11% . Aliajele
fier-carbon cu mai mult de 2,11% carbon se numesc fonte. Oţelurile sunt materialele cu cea
mai largă utilizare în industrie. Proprietăţile lor pot să varieze în limite foarte largi în funcţie
de conţinul în carbon şi de alte elemente de aliere [ Ba,98].

I.2. Tipuri de oţel:

I.2.1. Oţeluri ferice. Oţelurile inoxidabile ferice includ clasa 430 şi conţin ca principal
element de aliere, cromul. Pot fi întărite prin tratament termic, se realiză în stare recoaptă, au
ductibilitate şi formabilitate bună. Se utilizeză pentru confecţionarea plăcilor arhitecturale, la
fabricarea cuvelor pentru tancuri de răcire, la fabricarea ustensilelor folosite în bucătărie
(cuţite de inox, tacâmuri de inox, diferite cuve din inox, oale din inox), la confecţionarea
diferitelor matriţe pentru industria grea [3].

I.2.2. Oţeluri austenitice.

Sunt acele aliaje utilizate utilizate foarte des pentru aplicaţii inoxidabile. Clasele
austenitice nu sunt magnetice. Aliajele cele mai frecvente sunt oţelutile austenitice fier-crom-
nichel şi sunt cunoscute ca seria 300. Din cauza conţinutuluiridicat în Cr şi Ni, sunt cele mai
rezistente la coroziune din grupa oţelurilor inoxidabile [4].

I.2.3. Oţeluri martensitice

Sunt oţeluri înalt aliate cu un conţinut de crom între 12-13% şi un conţinut de carbon de
peste 0,1 %, devin austenitice la 950-150°C şi prin călire duc la crearea unei structuri
mertensitice. Aceste oţeluri au o duritate ce evoluează o dată cu creşterea conţinutului de
carbon. Se utilizează la confecţionarea produselor ce necesită o duritate ridicată ( lame de
ras, cuţite, foarfeci etc.). Pentru o mai bună rezistenţă la coroziune este necesară o prelucrare
în prealabil a suprafeţei, eventual şlefuirea materialului [5].

I.2.4. Oţeluri duplex

Oţelurile duplex combină proprietăţile inoxurilor feritice şi a celor austenitice. Sunt
utilizate datorită rezistenţei mari la temperaturi (<1150°C) şi în medii corozive, de exemplu
în industria metalurgică pentru cuptoarele de tratament termic.

I.3. Reglementări în vigoare la nivel național, internațional privind utilizarea oțelului în

contact cu laptele
Reglementările privind învelișurile metalelor FCM de contact cu alimentele ce variază în
lume. SUA are un sistem regulator răspândit și facil care prevede în mod specific învelișurile
de polimeri și rășini sub FDA, CFR 21 175.300 ce listează substanțele autorizate și enumeră
condițiile de testare și limitele migrației. Per total marea majoritate a învelișurilor sunt astfel
formulate ca să fie in concordanta cu 175.300 și acesta este un element important pentru
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

demonstrarea siguranței alimentare din metal cu invelis, chiar și în UE unde 175.300 nu este
recunoscut în mod specific.     
Ori de câte ori alimentul vine în contact cu o altă substanță , există un risc ca
produsele chimice din materialul de contact pot migra în alimente . Aceste substanțe chimice
pot fi dăunătoare dacă sunt ingerate în cantități mari , sau dau un gust sau a mirosului în
produsele alimentare , care afectează în mod negativ calitatea produselor alimentare.
Regulamentul cadru European (CE ) nr 1935/2004 stabilește cerințele generale de siguranță
pentru toate materialele și obiectele care vin în contact cu produsele alimentare .
Regulamentul , de asemenea, se asigură că acestea nu schimbă natura , consistența sau
calitatea alimenemtelor.
Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 privind buna
practică de fabricație a materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele
alimentare, are următoarele reglementări:
(1) Grupurile de materiale și obiecte enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 și
combinațiile acestor materiale și obiecte sau materialele și obiectele reciclate utilizate în
respectivele materiale și obiecte ar trebui să fie fabricate în conformitate cu normele generale
și detaliate privind buna practică de fabricație (BPF).
(2) Anumite sectoare ale industriei au stabilit orientări de BPF, în timp ce altele nu au
făcut acest lucru. În consecință, este necesar să se asigure uniformitatea între statele membre
în ceea ce privește BPF pentru materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produse
alimentare.
(3) Pentru a asigura această uniformitate, este oportun să se stabilească anumite obligații
pentru operatorii economici.
(4) Toți operatorii economici ar trebui să asigure un management eficient al calității
propriilor operațiuni de fabricație care ar trebui să fie adaptate la poziția lor din lanțul de
aprovizionare.
(5) Normele ar trebui să se aplice tuturor materialelor și obiectelor destinate să vină în
contact cu produse alimentare sau celor care sunt deja în contact cu produse alimentare și au
fost destinate acestui scop, sau celor despre care se poate prevedea, în mod rezonabil, că vor
veni în contact cu produse alimentare sau că își vor transfera părțile componente către
produsele alimentare în condiții de utilizare normale sau previzibile.
(6) Normele privind BPF ar trebui să fie aplicate proporțional, pentru a evita o povară
excesivă pentru întreprinderile mici.
(7) În prezent ar trebui stabilite norme detaliate pentru procesele care implică cernelurile
tipografice, precum și norme detaliate pentru alte procese, în cazul în care este necesar. Pentru
cernelurile tipografice aplicate pe partea unui material sau obiect care nu vine în contact cu
produsul alimentar, BPF ar trebui, în special, să asigure ca respectivele substanțe să nu fie
transferate pe produsele alimentare prin copiere sau transfer prin intermediul materialului de
substrat.
(8) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului
permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,
Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului
din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu
produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE, prevede
următoarele regulamente:

(1) Principiul fundamental al prezentului regulament este că orice material sau obiect
destinat să vină în contact direct sau indirect cu produsele alimentare trebuie să fie
suficient de inert încât să împiedice transferul de substanțe constitutive către
produsele alimentare în cantități suficient de mari pentru a pune în pericol sănătatea
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

oamenilor sau să provoace o modificare inacceptabilă în compoziția alimentului sau

o alterare a proprietăților sale organoleptice.
(2) Tipurile noi de materiale și obiecte destinate să mențină sau să îmbunătățească
în mod activ starea produselor alimentare (materiale și obiecte active destinate să
vină în contact cu produsele alimentare) nu sunt proiectate să fie inerte, spre
deosebire de materialele și obiectele tradiționale destinate să vină în contact cu
produsele alimentare. Alte tipuri de materiale și obiecte noi sunt proiectate pentru a
monitoriza starea produselor alimentare (materiale și obiecte inteligente destinate să
vină în contact cu produsele alimentare). Ambele tipuri de materiale și obiecte sunt
susceptibile să vină în contact cu produse alimentare. Prin urmare este necesar, din
motive de claritate și certitudine juridică, ca materialele și obiectele active și
inteligente care vin în contact cu produsele alimentare să fie incluse în domeniul de
aplicare al prezentului regulament și să se stabilească cerințele principale pentru
utilizarea lor.

Scopul acestor regulamente este acela de a asigura funcționarea eficientă a pieței

interne în ceea ce privește introducerea pe piața comunitară a materialelor și a obiectelor
destinate să vină în contact direct sau indirect cu produsele alimentare și de a constitui, în
același timp, o bază pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății oamenilor și a
intereselor consumatorilor. Acest lucru il putem observa și din alt regulament din anul 2002,
fapt care demonstrează că transferul ionilor din matrialele echipamentelor în produse
reprezintă o problemă veche[***].

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al

Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale
legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentelor1, Autoritatea
Europeană pentru Siguranța Alimentară (autoritatea) ar trebui să fie consultată înainte de
adoptarea, în cadrul unor masuri speciale, a dispozițiilor care pot afecta sănătatea publică[6].

Schema tehnologică de obţinere a iaurtului. Pentru a înţelege procesul tehnologic de obţinere

a iaurtului, am ales să prezint schema tehnologică a acestuia, unde se va putea observa şi
importanţa tancului de răcire a laptelui.

Recepția calitativă și cantitativă a laptelui

Curățire
1
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Normalizare

Pasteurizare în vană

RĂCIRE LAPTE

Pentru lapte bătut Pentru lapte bătut Pentru sana 26-28°C

var1. 30-32 °C var 2. 26-28°C

Însămânțare cu culturi

Distribuție în amabalaje de desfacere

Termostatare

Prerăcire/răcire

Depozitare

Livrare

Figura I.1.Schema tehnologica de obţinere a iaurtului.

.

În procesul tehnologic de obţinere a iaurtului, un rol principal îl are răcirea, deoarece pentru
diferite tipuri de iaurturi se preferă temperaturi diferite. Aşa cum reiese şi din schema
tehnologică de mai sus răcirea laptelui se face la: 30-35°C pentru fermentare de scurtă
durată, 26-28°C pentru fermentare de lungă durată şi 26-28°C pentru fermentare de lungă
durată la sana.

Pentru a afla materialul din care este confecţionat tancul de răcire a laptelui, se va
prezenta schema tehnologică a acestuia.
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Figura.1. Tanc de răcire a laptelui: 1- sistem de ventilare a tancului; 2- capac

de vizitare; 3- sistem de agitare; 4- angenaj motor ; 5-sprayere pentru spălare; 6-evaporator
în construcție; 7-unitate de compresie; 8-consolă de comandă a temperaturii și turației
agitatorului; 9,10-sistem automat de spălare; 11- corpul tancului;12-picioare reglabile.

Laptele recoltat din ferme sau ajuns în facbricile de prelucrare este stocat până în momentul
intrării în procesul de producţie. Această operaţie de stocare (depozitare) se face în recipienţi
(tancuri) de capacităţi variabile.
Tancurile de stocare a laptelui se confecţionează de regulă din oţel inoxidabil. Aceste tancuri
au pereţii dublii care permit circulaţia agentului de răcire pentru a menţine laptele la o
temperatură scăzută până în momenlul livrării sau utilizării. În vederea asigurării unei
uniformizări a temperaturii, ca şi pentru a împiedica separarea particulelor cu densităţi diferite
care sunt în compoziţia laptelui, tancurile sunt prevăzute cu dispozitive de agitare acţionate de
motoare electrice. Obligatoriu tancurile sunt prevăzute cu dispozitive pentru determinarea
volumului de lichid din recipient, cu racorduri pentru umplere şi golire, ferestre de vizitare,
panouri de comandă, eventual cu agregate specifice pentru producerea frigului [Ba,98].

I.4.Construcţia: oţel inoxidabil 18/10, DIN 1.4301 (AISI 304) pentru vase de rezervoare
interne şi externe
În funcție de conținutul în elemente de aliere, oțelurile se împart în:

 oțeluri nealiate (numite și oțeluri carbon), care conțin ca elemente principale doar

fierul și carbonul
 oțelurile aliate, care pe lângă fier și carbon conțin și alte
elemente: nichel, crom, molibden, vanadiu etc.

I.5.Materialul care vine în contact cu laptele.

Din cele precizate mai sus cuva acestor tancuri de răcire este confecționată din oțel
inoxidabil și trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
* materialul din care este confecționat tancul izoterm să fie inactiv față de lapte( inox);
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

* să realizeze o izolare termică bună;

* să fie perfect neted la exterior și interior;
* să nu aibă anumite unghiuri sau curbe mici , care acumulează resturi de lapte și nu
permit o spălare bună;
* să nu fie deformabil atunci când se umple cu lapte;

I.6.Compoziția chimică a oţelului inoxidabil 18/10, DIN 1.4301 (AISI 304)

1819 AISI 304 Cunoscut ca oțel de tipul 18-10. Bună rezistență la coroziune. Utilizare cu
caracter general: industrie, chimie, alimentare, farmaceutica, hartie [Ra,87].

I.8.1.Prelucrabilitate
Se deformează uşor la rece. Nu se recomandă aplicarea tratamentelor termice ulterioare.
Încălzirea la culoarea de revenire a suprafeţei sau formarea stratului de oxizi în cursul
prelucrării la cald reduc rezistenţa la coroziune. Acesta trebuie îndepărtat prin decapare,
rectificare sau sablare cu nisip. Se recomandă ca prelucrarea mecanică prin aşchiere să se facă
cu scule de oţel rapid sau cu plăcuţe dure, din cauza tendinţei de ecruisare şi a conductibilităţii
termice reduse. De asemenea este necesară şi asigurarea unei răciri bune. Se poate lustrui la
luciu oglindă.
I.8.Simbolurile oțelului
Ţara Simbol RO UK F D USA
Norma 5 NiCr 180 Typ 304, 304 Z 6 CN 18-09 X 5 CrNi 18 10 304
STAS 3583-87 H DIN 17440 ASTM

‘COMPOZIȚIE CHIMICĂ
C[%] Cr[%] Ni[%] Si[%] Mn[%]
0.07 18.0 9.0 1.0 2.0
I.8.Compoziția chimică

Structura oțelurilor depinde de participarea elementelor cu caracter alfagen și gamagen din

compoziția lor. Cromul și nichelul sunt elemente representative pentru elementele alfagene, și
respective gamagene, structura oțelurilor inoxidabile fiind afectată de raportul dintre
echivalentul în crom și echivalentul în nichel: ECr și E¿

ECr =C r+3 Si=18+3*1=18+3=21 (1.7)

E¿ =N i +30 C+ 0,5 M n +30 N =9+30*0,07+0,5*2=9+2,1+1=12,1(1.7.)
E 21
Raportul dintre: ECr și E¿ = Cr = =1,735
E¿ 12,1

I.7.Reglementări privind utilizarea oțelului în contact cu mediile alimentare.

 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

 Fierul este constituentul major al oțelului fiind folosit ca tinichea sau ca oțel cu
înveliș de electrocrom  (ECCS). Totuși, suprafața de oțel este întotdeauna protejată de un strat
cositor ți/sau un învelis organic protector. Fierul nu este controlat de reglementari pentru
limite specifice, deși comitetul de experti în domeniul aditivilor alimentari (JECFA) format
din experti FAO și WHO a stabilit un nivel maxim de ingerare zilnică (PMTDI) la 0.8
miligrame/kg greutate corporală (mg/kg-1 bw). Datorită puternicei alterări a culorii alimentelor
de către fier este puțin probabil ca această limită să fie depășită prin utilizarea oțelului în
ambalajele alimentare. Migrația fierului din ambalajele metalice pentru alimente este
monitorizată de către industrie în timpul testelor calificative datorită riscului pătării/alterării
culorii și datorită faptului că dizolvarea fierului poate indica corodarea substratului ducând la
o potențială  pierdere a integrității recipientelor. Exista standarde pentru sortimentele de
ambalaje alimentare din tinichea(EN10333) și     EC(EN 335) [7].

Oțelul cu înveliș de cositor este larg utilizat pentru ambalajele alimentare și este
fabricat prin depozitarea electrochimică . De obicei, este acoperit cu un înveliș protector
organic, deși pentru alimentele uscate și anumite alimente umede, suprafața plată de tinichea
poate fi utilizată fără înveliș. În cazul alimentelor umede în contact cu tinicheaua fără înveliș,
un nivel al dizolvării cositorului este inevitabil existând limite stabilite sau recomandate în
majoritatea țărilor. În EU cositorul este prevazut în reglementarea No 242/2004 care limitează
nivelele 200 mg/kg-1 pentru alimente ambalate. Majoritatea țărilor care nu sunt membre UE
folosesc limitele date in Codex Alimentarius de 250mg/ kg-1  pentru alimente solide și
150mg/kg-1 pentru alimente lichide. Totuși, limitele date de Codex sunt acum
revizuite.   Migrația cositorului reprezintă doar o problemă atunci când învelișurile
protectoare interne nu sunt utilizate, desi in practica limitele UE nu vor fi depasite in
intervalul perioadei de garanție, dacă alimentele potrivite sunt ambalate în condiții bune. Este
important pentru fabricant ca la umplerea produsului să se controleze oxigenul  rezidual și
contaminanții de oxidare,deoarece prezența lor controlează dizolvarea cositorului. Migrația
cositorului este monitorizată de industrie în timpul testelor de calificare pentru a se asigura ca
totul funcționează bine[8].

I.8.Cercetări interprinse în domeniu

Cercetările făcute în domeniu arată că cele mai multe containere , conducte și echipamente
care vin în contact cu produsele alimentare sunt din oțel inoxidabil care este fabricat fie din
304 sau 316 de tip oțeluri inoxidabile austenitice. [Io,95].
Oțeluri inoxidabile în urmă cu ceva timp s-a stabilit ca fiind materialele de alegere pentru
construcție pentru toate industriile alimentare și depozitare . Dar de ce? Ce atribuiri are oțelul
inoxidabil atât de potrivite pentru industria alimentară ? În primul rând trebuie să fie rezistent
la coroziune . Suntem cu toții familiarizați cu modul în care arată oțelul inoxidabil curat si
luminos rămânând așa în condiții atmosferice normale ,acest lucru făcându-l ideal pentru
alimente. La urma urmei, în cazul în care nu există nici o reacție chimică măsurabilă între oțel
inoxidabil și produsele alimentare ,nu numai că va rămâne materialul curat dar va fi cel mai
folosit în fabrici [Io,95].
Cercetările în domeniu arată felul în care este utilizat oțelul inoxidabil AISI 304, cel
mai mult des fiind ultilizat în industriile alimentare.
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Utilizarea oțelului AISI 304

Industria alimentară Construcții
Automobile Altele
Aplicații electronice Pentru confecționarea diverselor oale
Pentru procesarea mâncării
11%
16% 25%

9% 16%
8%
15%

I.9. Transferul ionilor din materialele echipamentelor în produs.

Materialele și obiectele, inclusiv materialele și obiectele active și inteligente, sunt
produse în conformitate cu bunele practici de fabricație astfel încât, în condiții normale
sau previzibile de utilizare, acestea să nu transfere produselor alimentare substanțele care
intră în compoziția lor în cantități care ar putea:
 să pericliteze sănătatea oamenilor
 să producă o modificare inacceptabilă a compoziției produselor alimentare
 Etichetarea, publicitatea și forma de prezentare ale unui material sau obiect nu
trebuie să-i inducă în eroare pe consumatori.

I.10.Concluzii
În urma celor prezentate se poate spune că principalul material a tancului de răcire
a laptelui este oțelul AISI 304, un oțel cunoscut ca oțel de tipul 18-10. Prezintă o bună
rezistență la coroziune. Acest material are anumite proprietăți precum să fie inactiv față de
lapte, să realizeze o izolare termică bună,să fie perfect neted la exterior și interior, să nu aibă
anumite unghiuri sau curbe mici , care acumulează resturi de lapte și nu permit o spălare
bună, să nu fie deformabil atunci când se umple cu lapte.

CAPITOLUL II. IDENTIFICAREA CONȚIILOR DE LUCRU

 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

II.1.Date tehnice

Tipul rezervorului: rezervor cilindric de tip vertical, stabil fără susţinere, părţi
interioare netede, unghiuri rotunjite, sudură perfect polizată, picioare ajustabile pentru podele
neregulate. Partea inferioară cu expansiune directă pentru a asigura evacuarea completă.
Designul plăcilor evaporatorului împiedică îngheţarea laptelui, chiar şi în cazul unor volume
mici de lapte. Testul de spargere: 65BAR. Presiunea de funcţionare: 30BAR. Izolaţie fină cu
infuzie controlată cu precizie din spumă poliuretanică densă nedăunătoare. Motor de agitare
unifazic 30 rpm (90W) pentru IC 100 – 1000 litri, motor de agitare unifazic 30 rpm (120W)
pentru IC 1500 – 2000 litri, capac din oţel inoxidabil fără şuruburi în interior şi un agitator
dintr-o singură piesă (fără îmbinări). Oprire automată a motorului de angrenare [9].

Tabelul II.1. Caracteristiticile tancurilor verticale[Ba,98]

Caracteristici Tipul
TTIV-2,5 TTIV-10 TTIV-30
Capacitate ,l 2500 10000 30000
Număr agitatoare, buc 1 1 2
Temperatura laptelui 2-6 4-6 6-10
depozitat,
Schimbarea temperaturii 3-5 3-5 1
laptelui în tanc C/ 24h
Puterea motorului 1 1 2,3
agitatorului,Kw
Turație agitator, ture/min 750 750 920
Diametrul elicei 180 180 180
agitatorului,mm
Racord de alimentare,mm DN 50 DN 50 DN 60
Racord de evacuare,mm DN 50 DN 50 DN 50
Masa netă,kg 600 1760 2290

II.2. Proprietatile fizico-chimice ale laptelui care influențează caracteristicile

tancului[Io,86]

Principalele proprietăți fizico-chimice ale laptelui de vacă sunt: densitatea, vascozitatea,

caldura specifica, punctul de fierbere, punctul de congelare, pH-ul, aciditatea totală.
 Densitatea.Densitatea este influențată de conținutul în substanță uscată cât și de raportul care
exista între substanța negrasă și grasă. Densitatea laptelui este cuprinsă între 1,027 și 1,034.
Densitatea crește odată cu creșterea conținutului de substanță negrasă. Densitatea scade
proporțional cu creșterea conținutului de grăsime. Laptele integral are densitatea sub 1,030 iar
prin smântânire densitatea laptelui crește la 1,032-1,034
  Vâscozitatea.Vascozitatea este o caracteristică a consistenței și este condiționată de:
 compoziția chimică a laptelui
   mărimea globulelor de grăsime
 prin omogenizare crește vâscozitatea datorita creșterii numarului de globule datorită

divizării acestora

 starea de hidratare a micelelor de cazeină și celorlalte proteine

 variațiile de temperatură încălzire/răcire măresc vâscozitatea laptelui
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

  agitarea conduce la scăderea vâscozității

Vâscozitatea laptelui joacă un rol important în procesul de smântânire, prin rezistența pe care
o opune separării grasimii în timpul centrifugării.

Căldura specifică. Căldura specifică reprezintă numărul de calorii necesare pentru a ridica cu

un grad temperatura unui gram de substanță. Căldura specifică a laptelui este de 0,92-
0,93cal/g˚C iar pentru smântână este de0,4-0,6cal/g˚C.

  Punctul de fierbere. La presiune normala  de 760mmHg laptele fierbe la 100,2˚C.

 Punctul de congelare.  Acesta variază între -0,540˚C și -0,570˚C și este determinat de

concentrația substanțelor dizolvate.

   PH-ul laptelui. PH-ul laptelui de vacă este cuprins între 6,6 și 6,8. Laptele prezintă
proprietatea tampon, care este datorată substanțelor proteice și sărurilor minerale, în special
citrați și fosfați.

   Aciditatea totală(aciditatea titrabilă)   Laptele proaspăt muls are o aciditate de 16-18˚T.

Dupa mulgere aciditatea laptelui crește, datorită activității bacteriilor lactice asupra lactozei
cu formare de acid lactic. La  aciditatea de peste 35˚T laptele coagulează la fierbere, iar la 60-
70˚T fenomenul se produce spontan la temperatura camerei.

II.3. Temperatura și timpul de răcire a laptelui

Unul dintre cele mai importante aspecte în industria laptelui este că trebuie răcit la 4
grade Celsius în cel mult 3 ore, chiar în condiţiile în care temperatura ambientală depăşeşte 30
de grade. Tancurile de răcire prin expansiune directă cu sistem de spălare automat au
evaporatorul realizat în construcţie Rollbond (placa schimbătorului de căldură este sudată în
puncte cu fascicul laser de incinta interioară de menţinere a laptelui şi ulterior expandată sub
presiune, pentru crearea interstiţiilor de curgere a agentului refrigerent), care asigură o
suprafaţă de schimb tip fagure, cu un coeficient de transfer termic adaptat. Schimbătorul de
căldură este izolat în exterior de un strat poliuretanic, cu grosimea de 55 mm, fapt ce permite
reducerea temperaturii laptelui de la +32 grade la +4 grade, în 3 ore şi jumătate. Tancul este
prevăzut cu sistem de ventilare şi un sistem automat de spălare, care utilizează detergent dintr-
o cupă montată în partea dreaptă a consolei.
Întregul ansamblu este coordonat printr-o consolă de comandă a unităţii de răcire şi prin
intermediul turaţiei agitatorului, prevăzută cu indicator de temperatură a laptelui din tanc.
Spălarea automată se face cu apă şi detergent sub presiune, cu ajutorul pompei şi prin
pulverizatoarele plasate pe tavanul tancului [Ia,85].
 
Agitatorul este echipat cu un motor de 0,33-0,37 kW şi 35 rotaţii/minut. Datorită sistemului
de agitare sub formă de ancoră, dispus în partea inferioară a tancului, cât şi a sistemului de
expansiune directă, se obţine atât un transfer termic eficient asupra laptelui, cât şi
împiedicarea congelării lui, atunci când se găseşte în cantităţi mici în tanc, evitându-se
totodată apariţia fenomenului de precipitare a cazeinei. Înclinaţia standard a tancului este de
2%, putând ajunge până la 5% prin reglarea picioarelor de susţinere [Ni,91].

Tab II.3.1. Clasa de calitate stabilită dupa regimul de funcționare al tancului

 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Clasa Temperatura de performanta Temperatura de functionare în

(TP) siguranta (TFS)
A 38 °C 43 °C
B 32 °C 38 °C
C 25 °C 32 °C

II.4.Concluzii

În urma celor prezentate mai sus pot afirma că tancul de racire a laptelui are diferite
caracteristici, cum ar fi putere de agitare mare, temperaturi scăzute, la care oțelul inoxidabil
face față foarte bine. Laptele are unele proprietăți care pot influența caracteristicile tancului,
cum ar fi: densitatea, vâscozitatea, căldura specifică, punctul de fierbere, punctul de
congelare, pH-ul, aciditatea totală.Tancurile diferă prin clasa de racire a laptelui dar și de
durata operațiunii.
Detergenții folosiți pentru curățare se clasifică în doua categorii: detergenți alcalini,
care au rolul de a îndeparta impuritățile organice (grăsimi și proteine) și, în același timp,
realizează și dezinfectarea instalației și detergenți acizi, care au rolul de a împiedica
componentele minerale din lapte să formeze depuneri pe suprafața oțelului inoxidabil.

CAPITOLUL III. IDENTIFICAREA FENOMENELOR DE LA

INTERFAȚA MATERIAL MEDIU ALIMENTAR
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

III.1. Fenomene de transport

Prin fenomene de transport înţelegem fenomene care sunt însoţite de transport de substanţă,
impuls sau energie dintr-o regiune în alta a mediului. Aceste fenomene se pot datora fie
·     ciocnirii dintre molecule (care determină un transport de substanţă sau de energie),
·  frecării interne dintre diferitele straturi de substanţă (care deteremină transport de
impuls).
Atunci când un fenomen este însoţit de un transport de substanţă se spune că este vorba de o
difuzie moleculară. Dacă fenomenul este însoţit de un transport de energie, atunci vom vorbi
de conducţie termică, iar în cazul transportului de impuls avem vâscozitate [Ga,00].

III.1.2.Transport pasiv şi activ

În afară de fenomenele de transport care tind să anuleze gradienţii care le generează,
deci se desfăşoară spontan, fiind denumite generic transport pasiv, în organismele biologice
există fluxuri orientate împotriva acestor gradienţi, pe care tind să-i amplifice. Ele poartă
numele de transport activ şi nu se desfăşoară spontan, ci sunt cuplate la nivel microscopic cu
hidroliza unor compuşi macroergici sau cu alte fluxuri pasive.
Particularizând, distingem 4 tipuri de gradienţi ce dau naştere la 4 tipuri de transport:
a. difuzia, migrarea unei substanţe de-a lungul unui gradient de concentraţie (sau, dacă vreţi,
de potenţial chimic)
b. conducţia termică, transferul de căldură de-a lungul unui gradient de temperatură
c. conducţia electrică, migrarea de sarcini electrice de-a lungul unui gradient de potenţial
electric
d. vâscozitatea, transferul de impuls mecanic de-a lungul unui gradient de viteză.[Pr,47]
III.2. Difuzia ionilor de oțel în lapte

Difuzia este fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanţe (lichide sau

gazoase) printre moleculele altei substanţe (lichide, gazoase sau solide). Difuzia se produce
ca urmare a tendinţei fluidelor de a ocupa întreg volumul aflat la dispoziţie, datorită agitaţiei
termice. Acest proces conduce la egalizarea diferenţelor de concentraţie, presiune sau
temperatură, fiind o expresie a tendinţei naturale a sistemelor de a tinde spre starea de
echilibru. Fenomenul de difuzie este caracterizat de două legi, cunoscute sub numele de legile
Fick. În cazul difuziunii, prezenţa unei membrane prin porii căreia să se realizeze fenomenul
este facultativ [Fl,87].
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Figura III.2. Difuzia

III.2.1. Difuzia în regim nestaționar [6]

În cazul unei difuzii nestaționare, atunci când nu există forțe care să mențină gradientul de
concentrație constant, fluxurile de intrare ori de ieșire sunt variabile și pot fi calculate cu cea
de-a doua lege a lui Fick:

(3.2.1.)
III.2.2. Difuzia în regim staţionar [6]
În acest caz concentraţia volumică n, are aceeaşi valoare într-un punct al fluidului la
orice moment de timp. Difuzia în regim staţionar se caracterizează prin condiţia:
∂n
=0 (3.2.2.)
∂t

III.3. Concluzii
În urma celor prezentate în acest capitol se poate spune că fenomenele care sunt
însoţite de transport de substanţă, impuls sau energie dintr-o regiune în alta a mediului poartă
numele de fenomene de transport. Aceste fenomene se pot datora diferitelor cauze cum ar fi
ciocnirii dintre molecule, frecării interne dintre diferitele straturi de substanţă.
Prin urmare atunci când un fenomen este însoţit de un transport de substanţă se spune
că este vorba de o difuzie moleculară. Dacă fenomenul este însoţit de un transport de energie,
atunci vom vorbi de conducţie termică, iar în cazul transportului de impuls avem vâscozitate.
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

CAPITOLUL IV. METODE DE TESTARE LA COROZIUNE A

OȚELULUI AISI 304 ÎN MEDIUL LAPTELUI

Prin coroziune se înţeleg procesele de degradare şi de deteriorare a metalelor, sau

obiectelor metalice, sub acţiunea agenţilor chimici din mediu. Cauza acestor modificări
nedorite ale metalelor sunt reacţii chimice şi în special electrochimice, care pornesc de la
suprafaţa mediului respectiv [7].
Coroziunea oţelurilor inoxidabile. În cazul oţelurilor inoxidabile în special şi a
materialelor pasivabile în general, polarizaţia este deplasarea potenţialului de echilibru sub
acţiunea trecerii curentului electric propriu de coroziune, produs de cele doua reactii chimice
simultane care produc coroziunea. În cazul aliajelor Fe-Cr, în care cromul formeaza cu Fe,
solutii solide, cromul are tendinta foarte pronuntata de pasivare si joaca rolul componentului
protector [7].
Componenții aliajelor au afinități diferite față de agenții corozivi și în același timp și
viteze de difuzie diferite prin oxid sau fazele aliajului ceea ce face ca oxizii rezultați pe
suprafață să nu conțină aceleași cantități relative ale componenților din aliaj .În prezent se
cunoaște că rezistența ridicată la coroziune a oțelurilor inoxidabile este dată de pelicula
(filmul) pasivă formată la suprafața oțelului [7].

Metode de testare la coroziune

Acestea pot fi de 2 tipuri:
 Metode directe testare la coroziune
 Metode indirecte de testare la coroziune
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Metode directe de testare la coroziune

Metode directe de măsurare la coroziune

Măsurarea variației de masă

∆ m:
Exprimarea coroziunii
prin:indice gravimetric , v cor
∆m
v cor= [g/m 2h]
S∗t

Indicele de penetrație, P:
v cor mm
P= ∗8,76 [ ]
ρ(densitatea M ) an

Măsurarea volomului de gaze rezultat prin

coroziune
Exprimarea coroziunii prin indice
volumetric: De H și de O
K v ( H 2 ,O2 )
v ∗A nr de ma să al M
. cor= 22400
Z valența ionului M

Măsurarea grosimii probei înainte și după

coroziune

Determinarea consului agentului

coroziv

Fig.4.1. Metode directe de măsurare la coroziune

(http://zeus.east.utcluj.ro/~hvermesan/doctorat/cap1-3.html)
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Metode indirecte de testare şi verificare a coroziunii:

Metode indirecte de testare şi verificare a coroziunii

Optice Electrochimice:
Examinare cu: Măsurarea:
-ochiul liber -intensității curentului de
-lupă coroziune
- -potențialul staționar de
Microscop( metalografic,electr coroziune
onic și protonic) -rezistenta la polarizare
-impedanței
Se pot evidenția modificări electrochimice
intervenite în structura inter și -trasarea de curbe de
intracristalină polarizare

Sondă electronică
Electrice
Se determină diferența de
Variația rezistenței electrice
compoziție în filmul pasiv sau
de coroziune.

Acustice
Izotopi radioactivi
Poate identifica tipul de ioni
ce se formează în pelicula de
coroziune și prezența Capacitatea de reflexie
anionilor în soluție.

Analiza spectrală
Mecanice
Măsurători înainte și după
coroziune
la:îndoire,tracțiune,ambutis
are,oboseală,....

Fig.4.2. Metode indirecte de măsurare la coroziune

(http://zeus.east.utcluj.ro/~hvermesan/doctorat/cap1-3.html)
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Simulanți:
Lista simulanţilor:

Simulantul A: apă distilată sau apă de calitate echivalentă;

Simulantul B: acid acetic 3% (m/v) în soluţie apoasă;
Simulantul C: etanol 15% (v/v) în soluţie apoasă;
Simulantul D: ulei de măsline rafinat1); dacă din motive tehnice legate de metoda de
analiză este necesar să se folosească simulanţi diferiţi, uleiul de măsline.
Tab. IV.6. Simulantul în cazul laptelui:
Lapte: A B C D
A. Integral X
B. Parţial deshidratat X
C. Degresat sau parţial degresat X

După cum se poate observa în cazul laptelui, se va folosi simulantul D, deoarece lapte este o
emulsie bogată în grăsimi.

Migrarea:
Proba de material se cântăreşte înainte şi după contactul cu simulantul. Simulantul
absorbit de probă este extras şi determinat din punct de vedere cantitativ. Cantitatea de
simulant găsită este scăzută din greutatea probei, măsurată după contactul cu simulantul.
Diferenţa dintre greutăţile iniţiale şi finale corectate reprezintă migrarea globală a probei
examinate.În cazul în care materialul sau obiectul vine în contact cu alimentele în mod repetat
şi este imposibilă din punct de vedere tehnic ,se acceptă modificări la acel test, cu condiţia să
permită determinarea nivelului de migrare în timpul celui de-al treilea test. Una dintre aceste
posibile modificări este descrisă mai jos.

Testul este realizat pe 3 probe identice de material sau obiect. Una dintre acestea va fi
supusă testului corespunzător şi va fi determinată migrarea globală (M1). Probele 2 şi 3 vor fi
supuse aceloraşi condiţii de temperatură, dar perioada de contact va fi de două sau de trei ori
mai mare decât cea specificată şi va fi determinată migrarea globală pentru fiecare caz (M2 şi,
respectiv, M3).

Se va considera că materialul sau obiectul este în conformitate dacă M 1 sau M2 - M3 nu
depăşeşte limita de migrare globală.

Un material sau obiect care depăşeşte limita de migrare globală cu o valoare care nu este mai
mare decât toleranţa analitică menţionată mai jos va fi în consecinţă considerat în
conformitate cu prezenta hotărâre.

Au fost stabilite următoarele toleranţe analitice:

 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

a) 20 mg/kg sau 3 mg/dm2 pentru testele de migrare care folosesc ulei de măsline rafinat ori
substituenţi;

b) 6 mg/kg sau 1 mg/dm2 pentru testele de migrare care folosesc alţi simulanţi la care se face
referire în art. 20 şi 21 din norme.

 Testele de migrare care folosesc ulei de măsline rafinat nu vor fi efectuate pentru verificarea
încadrării în limitele de migrare globală, în cazurile în care există probe convingătoare că
metoda analitică specificată este inadecvată din punct de vedere tehnic.

În oricare dintre aceste cazuri, se aplică o limită generică de migrare specifică de 60 mg/kg
sau 10 mg/dm2, în funcţie de caz. Totuşi, suma tuturor migrărilor specifice determinate nu va
depăşi limita de migrare globală [8].
Metalele, cu excepţia celor preţioase cum sunt aurul sau platina, care se găsesc în
natură în stare pură, sunt extrase întotdeauna din minereuri şi au, deci, tendinţa de a se altera
la contactul cu apa, atmosfera sau alte diverse medii tehnologice cu care se lucrează în
industrie, tinzând a se reîntoarce progresiv la o stare oxidată, asemănătoare minereului din
care a fost extras.Acest proces de degradare în timp a metalelor constituie fenomenul
cunoscut sub denumirea de coroziune [Je,89].
Coroziunea poate fi considerată fie un proces chimic, fie un process electrochimic. Se
ştie că un metal se corodează într-un mediu de lucru ca urmare a unor reacţii electrochimice
de oxidare şi de reducere, numite reacţii electrochimice conjugate. Viteza acestor reacţii
depinde de potenţialul de electrod.În procesul de oxidare - coroziunea propriu-zisă - se
produce ionizarea metalului. În cazul contactului metal/mediu corosiv, metalele au tendinţa de
a trece sub formă de ioni în mediul corosiv, lăsând pe metal o sarcină netă, formată din
electronii corespunzători atomului metalic ionizat.
Conductibilitatea electrică ridicată a metalului nu permite existenţa unui gradient de
concentraţiei a electronilor în interiorul său; asta înseamnă că întregul exces de electroni este
localizat la suprafaţa metalului[Je,89].

Cercetări privind comportarea aliajelor

Componenții aliajelor au afinități diferite față de agenții corozivi și în același timp și
viteze de difuzie diferite prin oxid sau fazele aliajului ceea ce face ca oxizii rezultați pe
suprafață să nu conțină aceleași cantități relative ale componenților din aliaj. În prezent se
cunoaște că rezistența ridicată la coroziune a oțelurilor inoxidabile este dată de pelicula
(filmul) pasivă formată la suprafața oțelului. Compoziția și modul de formare a acestui film
constituie încă subiecte de cercetare. Lucrările lui M.B.PILLING și R.BEDWORTH ,
WAGNER, SCHOTTKY-HAUFFE și alte cercetări mult mai recente, au adus contribuții
importante la elucidarea rolului elementelor de aliere, la cinetica și mecanismul formării
stratului pasiv[Ad,99].

După acești autori, oxigenul se dizolva în fier (elementul majoritar) și formează cei
trei oxizi ceea ce duce la oxidarea internă a aliajului. Oxidarea preferențială a fierului, face ca
interfața metal/oxid să se îmbogatească în elementul de aliere (Cr). Oxizii primari rezultați
suferă o serie de transformări la limita metal/oxid. Astfel FeO se combină cu Cr 2O3 și
formează FeCr2O4 (FeO,Cr2O3) rezultând un strat interior alcatuit din doua faze. În perioada
de creștere a peliculei de oxid, FeO trece în Fe3O4 care se combină cu FeCr2O4 și formează un
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

amestec spinel mixt (Fe2+,Fe 3+, Cr 3+)2O 4 . La interfața oxid/mediu oxidant, fierul trece în
Fe 2 O 3 și se formeaza oxid spinel de tip (Fe 3+ ,Cr 3+ ) 2 O 3 .

Acțiunea protectoare a cromului (formarea filmului pasiv), nu se manifestă la valori

continue ale concentrației, ci apare la atingerea anumitor conținuturi în elemente de aliere,
corespunzatoare unor fracții atomice n/8 (n=1,2,3,4,5,6,7) sau în % de masa (11,8; 23,7;
35,8). Contribuția cromului la pasivarea oțelului se poate explica și prin teoria electronică.
Cromul având afinitate mare pentru electroni poate adsorbi electroni 3d de la fier. Astfel fierul
devine pasiv, prin pierderea unui electron 3d, pe care-l transferă în substratul 3d al cromului.
Cromul poate prelua 5 electroni, adică poate pasiva 5 atomi de Fe. Această proporție
corespunde la 15,7% Cr în greutate, fapt care explică de ce conținutul de peste 12% Cr,
conferă oțelului o bună rezistență la coroziune [Ar,78].

Natura filmului pasiv în medii umede, a preocupat pe mulți cercetători, a constituit și

mai constituie încă obiect de dispută între specialiști. O serie de cercetatori , stabilesc ca în
soluții apoase, stratul pasiv este fie un oxid cristalizat, fie o compoziție apropiată de o
structură amorfă care include și atomi ai metalului de baza, atomi de oxigen, hidrogen sau
molecule de apa, constituind de fapt un amestec de oxizi și hidroxizi de fier și crom cu
legaturi sub forma de punți între acești compusi. Frânarea difuziei speciilor ionice prin filmul
pasiv este interpretată de H. STREHBLOW ca și cum filmul pasiv ar fi o rezistență cu o
capacitate, o impedanță sau un semiconductor. Diferența de potențial între cele doua interfețe
metal-film și film-mediu arată ca filmul pasiv este sediul unui puternic câmp electric și poate
fi studiat ca atare. La oțelurile inoxidabile, prin pasivare, pozitivarea potențialului de interfață
metal-mediu este de 0,55 V.

Concluzii
În urma celor prezentate în acest capitol se pot afirma următoarele: privind
componenții aliajelor care au afinități diferite față de agenții corozivi și în același timp și
viteze de difuzie diferite prin oxid sau fazele aliajului ceea ce face ca oxizii rezultați pe
suprafață să nu conțină aceleași cantități relative ale componenților din aliaj .În prezent se
cunoaște că rezistența ridicată la coroziune a oțelurilor inoxidabile este dată de pelicula
(filmul) pasivă formată la suprafața oțelului, din acest motiv testele de coroziune se pot realiza
atât prin metode directe cât și indirecte. . Metodele directe se testează prin aflarea măsurarea
variației de masă ∆ m, măsurarea volomului de gaze rezultat prin coroziune , prin măsurarea
probei înainte și după coroziune , pe când cele indirecte se bazează pe capacitatea de reflexie,
măsurători acustice, analize spectrale.Determinarea migrării se poate realiza și cu ajutorul
simulanților, mai bine spus cu simulantul D din ulei de măsline rafinat.Se utilizează
simulantul de tip D , deoarece laptele este o substanță grasă.
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

CAPITOLULV. METODE ANALITICE DE CARACTERIZARE A

COMPORTĂRII LA COROZIUNE A OȚELULUI AISI 304 ÎN MEDIUL
LAPTELUI
5.1.Spectrometrie AAS.
Spectrometria de absorbţie atomică este folosită în general pentru determinări de înaltă
sensibilitate în domeniul controlului calităţii apei şi mediului înconjurător, industriei
farmaceutice, industriei prelucrării metalelor feroase şi neferoase etc. Cu ajutorul
spectrometriei se pot determina concentraţii de ordinul ppm (părţi pe milion) a metalelor din
soluţii apoase. În cazul folosirii cuptorului de grafit, aceste concentraţii pot ajunge până la
ordinul ppb-urilor (părţi pe miliard).Spre deosebire de metodele clasice fotometrice,
determinările prin absorbţie atomică sunt mult mai precise şi nu necesită un consum ridicat de
reactivi, analizele fiind efectuate pe soluţii apoase sau organice[9]. Limita de detecție: µg/L
care permite determinarea metalelor la concentraŃii ≤1 ppm pentru: As, Sn, Te, Bi, Hg, Se,
Sb[10] .
5.1.2 AVANTAJELE METODEI:
- Costul mic de efectuare a analizelor și sensibilitatea bună și foarte bună pentru o gamă
largă de probe;
- AAS este folosită în cazul în care se dorește efectuarea unei analize caliatative și
cantitative a unor elemente chimice cu o temperature de excitație de maxim 2600̊ C;
5.1.3DEZAVANTAJELE METODEI:
- Nu pot fi determinate o serie de elemente chimice numite: retractoare, Vanadiu,
Zinconiu, Molibden, Bor.
- Timpul relative lung de efecture a analizelor
- Metoda prezintă dezavantajul folosirii a câte o lampă pentru fiecare element chimic
studiat, ceea ce duce la ridicrea prețului de afectuare a analizelor;
- Creșterea costului prin folosirea acetilenei penru producerea flăcării.

Figura5.1.Spectrometru AAS (http://www.labshop.ro/Spectrometru/Spectrofotometru%20AAS.html)

 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

V.2.Spectrometria cu plasma cuplata inductiv-spectrometrie de masă ICP-MS

ICP-MS este un tip de spectrometrie de masa, extrem de sensibila prin care se poate
masura o gama larga de metale si unele nemetale, la concentratii foarte mici, la nivel de 1-10
parti per trilion (ppt). Spre deosebire de spectrometria de absorbtie atomica (AAS), ICP-MS,
are capacitatea de a detecta toate elementele simultan.Metoda ICP-MS se bazeaza pe
combinarea plasmei cuplate inductiv, ca metoda de ionizare, cu spectrometria de masa, ca
metoda de separare si detectie a ionilor [9]. Limita de detecţie de 0.2 mg/kg [10].

Domenii de aplicație:

- Toxicologia medicală și legală

- Patologie: disfuncții metabolice, hepatice și renale, direct sau indirect asociate

dezechilibrului ionilor metalici

- Nutriție și farmacologie: identificarea oligoelementelor, circulația și metabolismul

compusilor farmaceutici, a hranei și a suplimentelor alimentare

- Mediu: contaminarea cu metale a solului, apei, florei și faunei, ca și impactul poluarii

asupra organismului uman

- Industrie: industria alimentară, exploatari miniere și industria petroliere.

5.2.1. AVANTAJELE METODEI:

- Principalul avantaj este posibilitatea determinării analizelor multielement;
- Timpul scurt de efectuare a unei analize complete;
- Metoda ICP-MS prezintă un randament ridicat dat de analiza multielement și modul
preparative scurt, temperature de excitație ridicată oferind posibilitatea detectării unui
număr foarte mare de elemente;
- Automatizarea aproape totală a analizelor;
- Prin metoda ICP-MS pot fi determinate elemente mai puțin C,N,O,P etc;
- Metoda necesită cantități mici de probă.
5.2.2. DEZAVANTAJELE METODEI

preţul ridicat al echipamentelor şi a consumabilelor , fapt care să nu fie atât de

accesibil;
chiar dacă metoda ICP-MS este mai performantă decât celelalte, în cazul
analizelor unui singur element se impune folosirea metodei GFAAS, care prezintă
limite de detecţie relativ asemănătoare;
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Figura 5.2. Spectometrul ICP-MS (http://www.agilrom.ro/agilent/icp-ms/)

5.2.3. Cercetări privind metoda ICP-MS

Cei de la Scient în urma cercetărilor făcute pe Spectometrul ICP-MS
afirmă următoarele: Spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv este de ultimă
generație, ce permite determinarea cantitativă și semicantitativă a peste 70 de elemente.
Instrumentul poate efectua determinari la limite de detecție de ordinul nanogramelor per litru (
sub-ppt) ceea ce îl face soluția ideală pentru analizele în care se dorește determinarea
cantitativă cât mai exactă a elementelor de interes. Pentru eliminarea interferențelor, sistemul
este prevăzut cu celula de coliziune și celula de reacție cu două linii de gaz, astfel că sistemul
poate analiza și cele mai complexe probe. Instrumentul poate analiza atât probe organice cât și
anorganice, putând fi folosit în absolut toate domeniile, inclusiv în cercetarea
semiconductorilor, domeniu ce necesită cel mai înalt grad de sensibilitate [11].
5.3. Spectroscopia de raze X prin dispersie de energie (EDX)
Spectroscopia de raze X prin disperie de energie (EDX) este o tehnică analitică folosită
pentru analiza elementară sau caracterizarea chimică a unei probe şi constă în investigarea
probei prin intermediul analizei razelor X emise de către materie în urma bombardamentului
cu particule încărcate ca urmare a interacţiei dintre radiaţia electromagnetică şi materie.
Cu menţiunea că spectrometria de raze X prin disperie de energie (EDX) poate determina
numai elemente cu număr atomic mai mare de 5. Limita de detecție 1000 ppm[12]..
5..3.1. Avantajele utilizării metodei EDX

Legătura dintre compoziţia elementară şi o caracteristică morfologică particulară

Distribuţia generală a ionilor şi a elementelor în celulele plantelor şi animalelor
Localizarea unor ioni cu funcţie fiziologică cunoscută, etc.

5.3.2. Dezavantajele utilizării metodei EDX

Metoda necesită concentraţii relativ mari ale elementelor chimice analizate

Limitează analizele numai la suprafața probelor
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

5.1.4 Microscopia electronică cu scanare (SEM)

Este o metodă microscopică de studiere a stării suprafeelor probelor lichide sau pulverulente.
AVANTAJE:
- SEM este o tehnică imagistică cu care se obține ordin de mărire de până la un million
de ori suficiente pentu toate probele din industria alimentară;
- Interfața cu utilizatorul ușor de folosit.
DEZAVANTAJE:
- Limitarea analizelor numai la suprafața probelor;
- Nu pot fi analizate probe neconductoare fără o acoperire prealabilă cu straturi bune
conductoare ceea ce duce la o ceștere a timpurilor și costurilor de efectuare a
analizelor.

5.3 Concluzii

Metodele de testare la coroziune sunt instrumente puţin costisitoare şi rapide,

furnizează informaţii foarte exacte în legătură cu natura şi amploarea proceselor de migrare a
speciilor metalice în soluţii, mărimile electrice de ieşire sunt preluate direct de sisteme
automate de măsurare, oferă mijloace pentru determinarea rapidă a tendinţei şi a vitezei de
coroziune.
În urma studierii metodelor spectroscopice dar și a celor electrochimice pot afirma
următoarele : metoda AAS are un număr mare de avantaje precum construcția deoarece sunt
compuse din sistem optic,  sistem de atomizare şi  soft specific pentru prelucrarea
datelor,sistemul optic se compune dintr-un carusel cu mai multe lămpi cavitare (2, 6 sau 8
lămpi în funcţie de model), un monocromator şi unul sau doi  detectori (în funcţie de model),
metoda ICP-MS are posibilitatea de a face o detectare amănunțită și de găsirea unor elemente
chimice în produsele alimentare, care provin în urma proceselor de fabricație, metoda EDX
face legătura dintre compoziţia elementară şi o caracteristică morfologică particulară se
ocupă cu distribuţia generală a ionilor şi a elementelor în celulele plantelor şi animalelor iar
metoda SEM este tehnica imagistică cu care se obţin ordine de mărire de până la 1000000x,
suficient pentru toate tipurile de probe din industria alimentară.
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

CONCLUZII GENERALE

În urma celor prezentate în acest proiect , am ajuns la concluzia că materialul cel mai
potrivit pentru folosirea în realizarea diferitelor utilaje în industria alimentară, în special în
industria laptelui este oțelul AISI 304, deoarece acesta are următoarele caracteristici:

 Oțelul din care este fabricat tancul de răcire este fabricat conform bunelor practici,
acesta netransferând alimentelor substanțe constitutive care pot dăuna consumatorilor
 Oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având un
conținut de carbon sub 2,11 %.
 Materialul din care este confecționat tancul izoterm este inactiv față de lapte
 Oțelul realizează o izolare termică bună
 Realizează o construție perfect netedă la interior și exterior
 Nu este deformabil atunci când se realizează umplerea cu lapte a tancului
 Este acoperit cu un înveliș protector organic, deși pentru alimentele uscate și anumite
alimente umede, suprafața plată de tinichea poate fi utilizată fără înveliș
 1819 AISI 304 Cunoscut ca otel de tipul 18-10 cu o buna rezistență la coroziune
 Compoziție chimică: C(0,07%) .Cr(18%), Ni(9%), Si(1%), Mn(2%)
 Cromul și nichelul sunt elemente reprezentative pentru elementele alfagene, și
respective gamagene, structura oțelurilor inoxidabile fiind afectată de raportul dintre
echivalentul în crom și echivalentul în nichel: ECr și E¿ , Raportul dintre ECr și E¿ =
ECr 21
= =1,735
E¿ 12,1
 Aplicarea la construcţii sudate este permisă numai până la grosimea pereţilor de 6 mm
şi sub diametrul de 40 mm, din cauza pericolului de coroziune intercristalină
 Utilizarea oțelului inoxidabil AISI 304, are ponderea cea mai mare în industria
alimentară de 25%
 Oțelul inoxidabil AISI 304 posedă o caracteristică specială de a rezista la coroziune,
de asemenea este foarte important că acest oțel demonstrează practic rezistența la
acțiunea corozivă frecvent întâlnită în medii bazice
 Factorii metalurgici, variabilele de mediu, tratamentul statistic și interpretarea
adecvată și corelarea rezultatelor testelor accelerate cu condițiile reale din instalații,
reprezintă criterii de baza de care trebuie să se țină cont în planificarea și conducerea
testelor de coroziune
 Testarea la coroziune a oțelului se poate realiza direct sau indirect
 Compoziția chimică, istoria metalurgică și a fabricării și principalele caracteristici
fizico-mecanice ale materialelor trebuie să fie cunoscute înainte de planificarea
testelor
 Testele includ încercări electrochimice și neelectrochimice sophisticate
 Simulantul folosit în cazul laptelui, este simulantul de tip D: cu ulei de măsline rafinat
 Oțelul are o Conductibilitatea electrică ridicată ceea ce nu permite existenţa unui
gradient de
 Concentraţiei a electronilor în interiorul său; asta înseamnă că întregul exces de
electroni este
 Localizat la suprafaţa metalului
 Acest oțel nu numai că rezistă la coroziune dar își păstrează și aspectul lui original
luminos pentru perioade lungi de timp
 Datorita spectrometriei AAS , se pot determina concentraţii de ordinul ppm (părţi pe
milion) a metalelor din soluţii apoase cum ar fi laptele
Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

 Spectrometru AAS permite detectarea unui spectru foarte larg de elemente metalice
(circa 70 de elemente) de la Li la Bi si grupa lantanidelor (de la Ce la Lu);
 În schimb spectrometria AAS datorită temperaturii produsă de flacăra de acetilenă nu
toate elementele pot fi refractate, cum ar fi V, Zr, Mo, pentru acestea soluția fiind
folosirea spectrometriei de absorbție cu cuptor de grafit, unde sunt obținute
temperaturi de 3000ºC
 Datorită spectrometriei cu plasmă cuplată inductive se pot face determinări în diferite
domenii cum ar fi : contaminarea cu metale a solului, apei, florei și faunei, ca și
impactul poluarii asupra organismului uman
 Spectrometria ICP MS oferă posibilitatea de a face o detectare amănunțită și de
găsirea unor elemente chimice în produsele alimentare, care provin în urma proceselor
de fabricație
 În schimb spectrometria ICP MS are un preț ridicat al achiziției
 Spectroscopia de raze X prin disperie de energie (EDX) este o tehnică analitică
folosită pentru analiza elementară sau caracterizarea chimică a unei
 Spectrometria de raze x oferă Distribuţia generală a ionilor şi a elementelor în celulele
plantelor şi animalelor
 Un dezavantaj al spectrometriie cu raze x este acela că Limitează analizele numai la
suprafața probelor
 Măsurătorile prin scanare SEM se bazează pe interacţiuni ale unui fascicul focalizat
de electroni de mare energie cu eşantionul de analizat, interacţiuni care generează o
varietate de semnale
 Metoda SEM este tehnica imagistică cu care se obţin ordine de mărire de până la
1000000x, în schimb pentru analiză se folosesc probe cu dimensiuni mici.
 Materiale pentru echipamente din industria laptelui- tanc de
ră cire

Bibliografie

Surse electronice:

[1] http://www.referate-lucrari.com/referat_Laptele-de-consum-pasteurizare-
1229.html
[2] http://publications.europa.eu/resource/cellar/3a934902-66d8-41f5-bc6c-
0507c82da1d6.0014.02/DOC_2
[3,4,5] http://www.italinox.ro/materiale/generalitati.html
[6] http://www.rasfoiesc.com/educatie/fizica/DIFUZIA-IN-METALE-SI-
ALIAJE37.php
[7] ://lege5.ro/en/Gratuit/geytgnbsgi/hotararea-nr-431-2008-privind-
modificarea-si-completarea-hotara

 Banu, C., ş.a., Manualul inginerului de industria alimentară, vol. I, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998.
 Ioancea, I., ş.a., Maşini , utilaje şi instalaţii în industria alimentară, Editura Ceres,
Bucureşti, 1986.
 Hille, B: Ionic Channels of Excitable Membranes, 2nd ed., Sinauer Associates Inc.,
Sunderland, MA, 1992