UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ADMINISTRAREA AFACERILOR

LUCRU INDIVIDUAL
La discipina: Managementul informațional și comunicare în afaceri

Tema: Psihologia comunicării: domenii, perspective, paradigme

Student: Cebotari Victoria

Grupa BA1701

Profesor: Vaculovschi Elena

Dr., conf. Univ.

Chișinău, 2020
 Cuprins:
1. Domeniul de studiu al psihologiei comunicării
2. Paradigme ale comunicării
3. Perspective ale comunicării
Domeniul de studiu al psihologiei comunicării

Domeniul de studiu al psihologiei comunicarii este alcatuit din ansamblul fenomenelor de

comunicare inerente fiintarii.

Comunicarea este un proces de schimb, substantial, energetic, informational intersistemic, care

instituie o relatie complexa intre surse. Pe de alta parte, limbajul reprezinta un sistem si o
activitate de comunicare prin intermediul limbii. În consecinta, din perspectiva psihologica,
fenomenul comunicarii este relativ cosubstantial celui al limbajului, chiar daca cel din urma
poate fi, in unele perspective, subordonat.

Psihologia limbajului implica studiul continutului gandirii, logica limbajului se refera la forma in
care aceste fenomene au loc. Psihologia comunicarii asambleaza cele doua discipline pentru a
permite studiul sistematic al fenomenelor psihice in raportul lor cu fenomenul comunicarii atat
sub aspectul continutului cat si sub cel al formei. Limbajul simbolic (al logicii matematice) se
refera la realitatea imediat inconjuratoare, la obiectele sale aflate in diferite raporturi prin care
alcatuiesc stari de fapt. . Limbajul notional, propus de logica traditionala, nu se mai refera la
raporturile dintre obiecte, ci la ceea ce este fiecare obiect, la esenta sa. Acest limbaj permite
reflectarea realitatii, proces in care corespondenta dintre elementele realitatii si cele reflectate
este diluata in raport cu formele de modelare, pe masura ce nivelul de generalizare si
abstractizare creste, concomitent cu trecerea de la reflectarea perceptiva, la cea reprezentativa si
la cea notionala. limbajul categorial, al logicii speculative, permite surprinderea prefacerilor, a
dinamicii in care sunt angajate obiectele, prin intermediul formelor de reproducere exprimate
prin categorii. Din perspectiva logica, categoria reproduce dinamic, constitutiv, totalitati
nedeterminate prezente, trecute sau viitoare, raspunzand la intrebarea cum a fost, cum este si
cum va fi un obiect. Cunoasterea, din perspectiva logica, presupune "reconstructia" cognitiva a
realitatii, prin intermediul intelectului, al ratiunii sau speculatiunii.
Holismul in comunicare pune problema "campului aperceptiv" pe care cercetatorul il
foloseste ca fundament si mediator in cercetarea fenomenului. Fenomene ne-inteligibile ale
comunicarii sunt cele raportate la campuri aperceptive inguste astfel incat sa nu permita
emergenta unor factori care ar ordona schimbul dintre surse.

Teoria haosului si paradigmele holografice asupra universului indica necesitatea unor

amenajari aperceptive adecvate, chiar daca acestea sunt deseori dificil de realizat sau chiar
imposibil. . Constituie o necesitate de fond si obiect de studiu prin excelenta al psihologiei
comunicarii comunicarea asupra comunicarii, comunicarea asupra modalitatii in care
comunicam. Pentru aceasta este nevoie de a distinge nivelul logic si ontologic la care
cercetatorul isi situeaza discursul, din considerente psihologice.
Functiile comunicarii precizeaza domeniul de studiu al fenomenului: informare, pozitionare,
normare, influentare, contact afectiv.
Paradigme ale comunicării:

Paradigmele comunicarii se inscriu pe un ambitus care se desfasoara de la "polul"intrapsihic"

la cel intersubiectiv, in functie de referinta esentiala a subiectului cunoscator: sine sau alter.

Diferitele paradigme ale comunicarii se distribuie, de pilda, asupra modelului clasic elaborat de
C. F. Shannon in Teoria matematica a comunicarii (1952), prin centrarea pe un anumit element.
Acesta poate sa fie emitatorul/receptorul, fenomenele de (de)codare, canalul de comunicare,
retroaferentatia. in esenta, paradigmele comunicarii gliseaza fie spre "polul" intrapsihic fie spre
cel intersubiectiv, fara a fi exclusiv axate pe acestea.

Paradigma structural-expresiva considera de maxima importanta palierul intrapsihic si are ca

obiect predilect de studiu personalitatea. Teoria psihanalitica (in speta aplicata problematicii
comunicarii) considera ca resorturile comunicarii pot fi surprinse prin intermediul dorintelor
individului si a balansului expresiv-represiv al acestora. Din paradigma structurala psihanalitica
origineaza si alte directii ale teoriei comunicarii, precum modelul tranzactional sau comunicarea
proiectiva.

Paradigma tranzactionala orienteaza interesul catre palierul interpersonal, interactional,

respectiv asupra modalitatilor de codare-decodare ale mesajului, fara insa a eluda dimensiunea
intrapsihica. Prototipul paradigmei este analiza tranzactionala propusa de Eric Berne, autor cu
formare psihanalitica. Teoria lui Berne reprezinta o adaptare a celei de a doua topici freudiene
intr-o perspectiva nuantat intersubiectiva. Elementul de esenta il reprezinta tranzactia, unitatea
actiunii sociale, mesaj generat de o stare interioara a Eului emitatorului care interactioneaza cu o
stare similara sau complementara a Eului receptorului. in mod ireductibil exista trei stari ale
Eului: Eul Parental (exteropsyche); Eul Adult (neopsyche) ; Eul Copil (archeopsyche) .

Paradigma relationala se axeaza pe relatia dintre indivizi si considera secundare elementele

structurale personale. Esenta oricarei fiinte este considerata relatia pe care o intretine cu mediul
sau. Comunicarea este inteleasa in termeni generali de interactiune. Pentru aceasta paradigma
este ilustrativ sistemul propus de scoala de la Palo Alto sub conducerea lui Gregory Bateson.
Comunicarea se realizeaza pe doua "canale": analogic si digital.

Comunicarea poate fi analizata si sub alte doua aspecte:

-al relatiei;
-alcontinutului.
Cele doua aspecte ale comunicarii (relatie, continut) sunt tipuri logice diferite.
Nivelul relatiei subordoneaza doua modalitati de interactiune:
- simetrica - se caracterizeaza prin egalitate si prin minimizarea diferentelor dintre interlocutori;
- complementara - se caracterizeaza prin maximizarea diferentelor. In interactiunea
complementara exista doua pozitii posibile:
- pozitia superioara, prima sau "inalta";
- pozitia inferioara, secunda sau "joasa".

Paradigma fenomenologica reprezinta o maniera de glisare din modelele intrapsihice spre cele
intersubiective, relationale. Analiza fenomenologica presupune descrierea oricarui fenomen (de
catre cel care-l traieste), in incercarea de a-i surprinde esenta prin investigarea sistematica a
continuturilor constiintei. Se are in vedere sensul personal ca rezultanta a proceselor colective de
elaborare a semnificatiilor. Continutul comunicarii este analizat prin raportarea la contextul
normativ in care se afla subiectul, fara a fi constient de influentele pe care le exercita.

Cele patru paradigme ale psihologie comunicarii se afla intr-o relatie circulara prin intricarea
surselor acestora: sine si alter, antinomie fundamentala a problematicii comunicarii.
Perspective ale comunicării:
Comunicarea din perspectiva psihologiei personalitatii:

Psihologia personalitatii considera comunicarea ca fiind o metoda de baza in influentarea

comportamentului, ce interactioneaza cu o serie de procese si fenomene psihice cum ar fi
perceptia, motivatia, limbajul, invatarea etc. Pentru o mai buna intelegere a psihologiei muncii si
organizationale sunt importante studiile legate de: motivatie - informatie/ informare ca trebuinta,
rolul curiozitatii in demararea si sustinerea procesului de comunicare, perceptia selectiva si
subiectitatea in perceptie, intelegerea mesajelor verbale, integrarea noilor informatii in structurile
deja existente, relatia trasaturi de personalitate - stil de comunicare, posibilitatile de dezvoltare a
abilitatilor de comunicare etc.

Comunicarea din perspectiva psihologiei grupurilor mici

Pentru psihologia sociala, comunicarea este un fenomen social de baza, in stransa legatura cu
interactiunea sociala, deoarece comunicarea creeaza si modifica relatiile. Psihologia grupurilor
mici studiaza o serie de probleme care isi gasesc aplicabilitatea in cadrul comunicarii
organizationale. Astfel de teme sunt: comunicarea ca mijloc de persuasiune, modelul comunicarii
eficiente in grupurile mici, relatia comunicare - negociere, comunicare - solutionare de conflicte,
rolul comunicarii in conturarea normelor de grup, comunicarea ca mijloc de coordonare a
actitatii in grup, dificultatile in comunicarea de grup, comunicarea verbala si nonverbala in grup,
comunicarea intra- si intergrup etc.

Comunicarea din perspectiva teoriei organizationale

Teoriile organizationale considera comunicarea un element esential. inca la sfarsitul anilor '30,
Barnard (1938) a situat comunicarea in centrul teoriei sale organizationale, considerand
comunicarea acea forja care mentine functionarea organizatiei si care leaga obiectivele
organizatiei cu cele ale angajatilor. Functionarea organizatiei depinde foarte mult de calitatea,
organizarea si eficienta transmiterii informatiilor. Din aceasta perspectiva, psihologia muncii si
organizationala poate sa valorifice cercetarile legate de comunicare, cum ar fi: rolul sistemului
informational in ata organizatiei, caracteristicile feedback-ului eficient, relatia dintre sistemul de
comunicare si structura organizatiei, barierele comunicarii organizationale, impactul tehnologiei
informaticii asupra organizatiei in general si asupra comunicarii organizationale in special etc.
Jocuri de comunicare:

1. Negocierea celor 2 lei

Aceasta este... ... o activitate în care participanţii negociază unii cu alţii pentru 2 lei.

Scopul este... ... acela de a determina participanţii să găsească soluţii creative la probleme simple; ei vor
vedea faptul că un vot majoritar nu este mereu cel mai eficient mod de a decide

Materialele de care veţi avea nevoie...

 Două bancnote de câte 1 leu pentru fiecare echipă de câte 3 participanţi.

Iată cum se face...

 Împărţiţi grupul în echipe de câte 3.

 Daţi fiecărei echipe 2 bancnote de câte 1 leu.

 Au la dispoziţie 5 minute pentru a decide cine va păstra bancnotele dintre cei 3.

 Dacă nu reuşesc să decidă în nici un fel, se poate merge pur şi simplu pe votul majorităţii.

 După 5 minute, toate echipele care nu au luat încă o hotărâre vor trebui să înapoieze bancnotele. De
exemplu... ,,Am hotărât că Olivia va primi cei 2 lei. Avem încredere că îi va dona echipei de fotbal
abăiatului său”. ,,Am căzut de acord că Robert va lua un leu iar Maria îl va lua pe celălalt. Asta deoarece
mă vor lăsa să fiu primul care încheie registrul pentru restul săptămânii”. ,,Am hotărât că Mihai va lua
ambele bancnote. El ne-a oferit fiecăruia în schimb câte un masaj la spate timp de 1 minut”.

Ponturi pentru ca activitatea să fie un succes...

 Subliniaţi faptul că acesta nu este un simplu exerciţiu. Persoanele care rămân cu banii îi pot păstra.

 Doi participanţi pot primi fiecare câte o bancnotă sau unul dintre ei le poate primi pe amândouă.

 Anunţaţi participanţii cu 2 minute înainte de sfârşitul jocului.

 Majoritatea echipelor nu vor găsi soluţia care este evident cea mai simplă: doi participanţi
comploteazăşi votează pentru ca fiecare dintre ei să primească câte o bancnotă. În timpul discuţiilor de
după încheierea exerciţiului cercetaţi motivul pentru care acest lucru s-a întâmplat sau nu şi comparaţi
concluziile cu modul în care lucrurile se petrec la locul de muncă.

 Dacă nu reuşiţi să împărţiţi grupul în echipe de câte trei, participantul sau cei doi participanţi rămaşi în
afara echipelor pot participa ca observatori. Rolul observatorului este acela de a urmări în linişte ceilalţi
participanţi. În timpul discuţiilor de după finalizarea exerciţiului, observatorul va împărtşi părerile pe
care şi le-a făcut de-a lungul jocului. SAU puteţi crea una sau două echipe de câte 4 persoane astfel încât
toată lumea să participe activ la exerciţiu. Dinamica grupului se schimbă considerabil atunci când este un
număr par de participanţi ce doresc să folosească ,,regula majorităţii”.

Cine va trece linia?

Aceasta este... ... o activitate scurtă în care participanţii încearcă să se convingă reciproc să treacă o
peste linie.

Scopul este... ... ca participanţii să realizeze că vor avea mai mult succes lucrând împreună decât stând
deoparte şi lăsându-şi ego-ul să stea în calea colaborării.

Materialele de care veţi avea nevoie...  Bandă izolatoare

Iată cum se face...

 Puneţi bandă izolatoare pe podea pentru a împărţi camera în două.

 Împărţiţi grupul în două grupuri egale.

 Rugaţi grupurile să se aşeze faţă în faţă de o parte şi de alta a liniei trasate cu ajutorul benzii
izolatoare.
 Spuneţi-le că au la dispoziţie 30 de secunde pentru a convinge persoana aflată de cealaltă parte a
liniei (faţă în faţă) să treacă linia.

 Spuneţi-le că trebuie să negocieze, să mintă, să mituiască, să implore, sau să păcălească cealaltă

persoană să treacă linia.

 Participanţii nu au voie să se atingă între ei.

Puneţi aceste întrebări...

 Câţi dintre voi aţi convins cealaltă persoană să treacă linia? Cum aţi făcut-o?

 Ce aţi încercat şi nu a funcţionat?

 Câţi dintre voi v-aţi oferit să treceţi linia dacăşi celălalt o va face? Cine câştigă în acest caz? (Amândoi)
 Cum se leagă această activitate de locul de muncă?

 Cum putem lucra împreună pentru a asigura o mai bună colaborare?

 Ce puteţi face la nivel personal pentru a îmbunătăţi colaborarea de la nivelul echipei?

Ponturi pentru ca activitatea să fie un succes...

 Acest tip de exerciţiu poate stimula o foarte interesantă discuţie despre lucrurile de care este nevoie
să le ofere fiecare membru într-o echipă.