7.3.3.

Interrelaţiile didacticii cu alte ştiinţe

Didactica se foloseşte de un vast sistem de cunoştinţe şi metode din domeniul

particular al altor ştiinţe. In contextul actual, numai adoptarea unei viziuni
pluridisciplinare, cu concursul diferitelor ştiinţe in abordarea aspectelor educaţionale
asigură baza ştiinţifică, eficienţa şi utilitatea demersurilor investigative, fie ele
teoretice, fie practice. Pentru didactică, o importanţă specială, prin materialul oferit, o
are psihologia, din domeniul căreia cunoştinţele despre insuşirile psihicului, despre
posibilităţile sale de dezvoltare şi posibilităţile de a invăţa, sunt indispensabile.
Amintim, de asemenea, psihologia gandirii, a memarării, a motivaţiei, a intereselor,
psihologia socială - alte subdomenii ale psihologiei utile didacticii.
Studierea procesului invăţării este mult facilitată de biologie, fiziologie, genetică,
ştiinţe despre activitatea sistemului nervos central, dar şi de ştiinţe ca matematica,
logica, cibernetica, informatica, teoria cunoaşterii, modelarea şi algoritmizarea, care
sprijină studierea procesului instruirii ca autentic sistem de comandă şi control.
Amintim şi aportul ştiinţelor socio-umane: filosofia, istoria ş.a. care, pe langă
materialul faptic oferit, asigură orientarea ştiinţifică a cercetărilor şi a activităţii
didactice, precum şi metoda generală de lucru, pe fondul căreia, devin operante
metodele specifice. Oferim in continuare cateva exemple pentru a ilustra diversitatea
ştiinţelor care sprijină conceperea şi realizarea efectivă a acţiunilor educaţionale de
diferite tipuri şi la diferite nivele: