ILUMINISMUL

Curent cultural rationalist și laic apărut în secolul al XVIII-lea în Franța,

caracterizat prin supremația rațiunii și a științei.
Curent antimonarhic, anticlerical și antifeudal al burgheziei în ascensiune, care
pornește de la premisa că prin cultură omul poate cunoaște univeersul și îl poate stăpâni.
Scopul curentului este emanciparea maselor prin cultură. (epoca luminilor)

Iluminiștii contestă următoarele aspecte ale societății feudale:

- absolutismul monarhic (succesiunea ereditară la tron pe baza dreptului divin) ; ei
susțin ideea monarhului luminat (un conducător ales , cu largi deschideri
culturale), care să guverneze pe baza unui contract social cu poporul
- puterea absolută a clerului în stat (clerul- clasă privilegiată, care nu plătește
impozite și percepe 10% dijmă din recoltă; majoritatea clericilor trăiesc
disprețuind virtuțile modestiei și ale sărăciei); iluminiștii fac din cler una din
țintele principale ale satirei (ex. Călugărița de Diderot)
- cenzura politică și religioasă , care interzice operele realizate în spirit științific
(ex. Enciclopedia), le condamnă la ardere pe rug, iar pe autori la închisoare
(Diderot) sau exil (Voltaire) sau le interzice publicarea operei în propria țară
(Montesquieu)
Iluminiștii au în centrul preocupărilor omul, ca și umaniștii, dra văzut în context social.
Ei configurează trei idealuri majore:
- idealul politic (monarhul luminat văzut nu ca unsul lui Dumnezu, ci ca primul
slujitor al țării
- idealul social (Contractul social, formulat de J.J Rousseau care stipulează
egalitatea tuturor oamenilor prin naștere – dreptul natural-egalitate care este
încălcată de societate, care oferă condiții diferite, inegale indivizilor)
- idealul pedagogic (educația ține în egală masură de trup și suflet – J.J. Rousseau-
Emile sau despre educație)
Expresia integrală a ideologiei iluministe este lucrarea Enciclopedia franceză, elaborată
de D. Diderot și d”Alembert care popularizază toate descoperirile științifice din toate
domeniile cunoașterii din perspectivă raționalistă.

Omul luminilor este filosoful, înțeleptul, care ia locul sfântului și cavalerului medieval.
Acesta are încredere nemărginită în puterea rațiunii, dorește să alunge prejudecățile și
conformismul, nu acceptă argumentul tradiției și al autorității, contestă superstițiile,
pune în circulați descoperirile tehnice și științifice, are vocație didactică, folosește o
retorică persuasivă, respectă meseriile manuale are duc la progresul civilizațiilor

Reprezentanți: Voltaire, Diderot, Montesquieu, Daniel Defoe, J. Swift, Goethe,

Lessing

Iluminismul românesc = Scoala Ardeleană

- mișcare ideologică și culturală desfășurată între 1750-1840 , care preia trăsăturile
iluminismului european. Se caracterizează prin efortul de redeșteptare a
 conștiinței naționale, prin atenția acordată trecutului concretizată în
elaborarea unor lucrări de istorie națională
- mișcare desfășurată cu precădere în Transilvania ca urmare a contextului istoric
(T.- sub stăpânirea Imperiului Habsburgic)
Iluminismul se manifestă în mai multe planuri:
- politic - memoriul Supplex Libellus Valachorum adresat reglui Leopold al II-lea
și curții de la Vina, prin care cere recunoasterea românilor transilvăneni ca natio
(cu drepturi egale cu sașii, secuii și maghiarii)
- social- înființarea de școli în ideea iluminării maselor; construirea de azile și
spitale
- cultural – publică lucrări științifice de mare însemnătate în domeniul istoriei și al
limbii române, în care combat teoriile străine privind etnogeneza, dar exagerează
în ceea ce privește puritatea latină a limbii și a poporului român; creează limbajul
științific; elaborează primele dicționare; publică, de asemenea, cărți de
popularizare a științei pentru combaterea superstițiilor
-
a. lucrări istorice: Istoria și lucrurile și întâmplările românilor- Samuil Micu
(originea pur romană); Hronica românilor și a mai multor neamuri – Gh. Șincai;
Istoria pentru începutul românilor în Dachia- Petru Maior
b. lucrari filologice: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae – Samuil
Micu și Gh. Șincai (prima gramatică a limbii român scrisă în latină); Dialog
pentru începutul limbii române între unchi și nepot- Petru Maior; Lexiconul de la
Buda – Petru Maior; Temeiurile gramaticii românești – Ion Budai Deleanu
c. lucrări literare: Țiganiada- scriere savantă, alegorică, cea dintâi epopee
românească

Reprezentanți: Inochentie Micu Klein (precursor), Samuil Micu, Petru Maior,

Gheorhge Șincai, Ion Budai Delenu (corifeii Școlii Ardelene) + Dinicu și Iordache
Golescu (în Muntenia)