.

MELDONIUM

Până la sfârşitul lui 2015, sportivii puteau utiliza

Meldonium în siguranţă. Medicamentul,
comercializat sub numele de Mildronat, a fost
trecut de Agenţia Mondială Anti-Doping pe lista
celor interzise începând cu 1 ianuarie 2016.
Ce a determinat această decizie? Anul trecut,
Partnership for Clean Competition (Parteneriat
pentru Competiţii Curate), o alianţă nonprofit
între Agenţia Americană Anti-Doping, Comitetul
Olimpic American şi anumite federaţii sportive, a
finanţat un studiu pentru testarea consumului
de Meldonium.
Din 8.300 de teste de urină, anonime şi luate la
întâmplare, s-a descoperit că în 182 se găseau
urme ale respectivei substanţe. Un procentaj de
2,2%, care din perspectivă antidoping a devenit
îngrijorător. Pentru că este de două ori mai mare
decât cazurile pozitive depistate cu orice altă
substanţă aflată pe lista celor interzise de WADA
Asta a determinat trecerea Meldoniului de la lista
de medicamente aflate sub supraveghere la cea a
interziselor. De la acel moment zero, 1 ianuarie
2016, devenea responsabilitatea oricărui sportiv
de a înceta folosirea respectivei substanţe, dacă o
lua, sau evitarea ei, în caz că îi era recomandată.

ŞARAPOVA - DECLICUL
Iniţial, cele câteva depistări pozitive din 2016 au
trecut aproape neobservate, precum al
patinatoarei Ekaterina Bobrova sau al ciclistului
Eduard Vorganov, de la echipa Katusha, ambii
ruşi.
Ceea ce a declanşat însă un interes abrupt, febril,
a fost anunţul făcut pe 7 martie de una dintre cele
mai valoroase jucătoare de tenis ale ultimilor ani,
Maria Şarapova, în care spunea că a testat şi ea
pozitiv la acelaşi medicament, în timpul
Australian Open.
De atunci, cazurile s-au înmulţit, ajungând la 41,
iar sporturile sunt dintre cele mai variate, de la
biatlon, patinaj viteză şi schi fond până la
gimnastică, rugby, volei, judo sau box. Dincolo de
acest val, există câteva întrebări care încă nu şi-
au găsit răspuns. \
1. De ce a început Meldonium să fie utilizat atât
de intens în ultima vreme?
Medicamentul nu este nici pe departe o invenţie
recentă, dimpotrivă. A fost creat în 1970 de
chimistul leton Ivars Kalvins, fiind produs, în
principal, de firma Grindeks şi comercializat în
ţări precum Rusia, Ucraina, Georgia, Kazahstan,
Azerbaidjan, Belarus, Uzbekistan, Moldova şi
Kirghistan.
Un articol publicat în 2009 de ziarul leton Diena
arăta că ar fi fost elaborat pentru uzul soldaţilor
sovietici, pentru ca aceştia să reziste mai bine la
stres şi la condiţii vitrege. Şi atunci, de ce a
început să fie luat masiv abia de un an-doi?

2. Care sunt exact efectele Meldoniumului asupra

performanţei sportive?
Medicamentul este prescris pentru tratarea
anginei pectorale şi a urmărilor infarctului
miocardic. De ce ar fi luat însă de oameni tineri şi
sănătoşi, cu atât mai mult de sportivi?
Un studiu din decembrie 2015 publicat în revista
Drug Testing and Analysis susţine că uzul acestui
medicament duce la "o creştere a rezistenţei
atleţilor, îmbunătăţeşte recuperarea după efort,
protejează împotriva stresului şi activează
funcţiile sistemului nervos central".
Pe de altă parte, Forbes a publicat părerea
profesorului Michael Joyner, care a studiat, la
rândul său, răspunsul oamenilor la stres în
timpul exerciţiului fizic. Acesta susţine că "lipsesc
dovezile care să conducă spre îmbunătăţirea
performanţei sportive. E o legendă urbană, m-aş
mira să aibă un efect mai mare decât cafeina sau
creatinina".
Kalvins, creatorul Meldoniumului, spune că e "ca
şi cum ar interzice aspirina numai pentru că e
populară între sportivi"
3. Cât timp rămâne această substanţă în corp?
Altă întrebare care nu are încă un răspuns clar,
cu atât mai mult cu cât unii sportivi depistaţi
pozitiv la Meldonium au declarat că au întrerupt
administrarea lui după ce au aflat că a devenit
ilegal. WADA l-a încadrat la categoria
"modulatori de metabolism", din care mai face
parte, spre exemplu, insulina.

4.8 Reacţii adverse Mai jos sunt indicate reacţiile

adverse, observate în cadrul studiilor clinice
noncontrolate şi în perioada de după punerea pe
piaţă. Reacţiile adverse prezentate sunt clasificate
pe aparate, sisteme şi organe în funcţie de
frecvenţă conform MedDRA: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10) mai putin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000) foarte rare (< 1/10000),cu frecventa
necunoscuta(care nu pot fi estimate din datele
disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente:
reacţii alergice*. Rare: hipersensibilitate,
dermatită alergică, urticarie, reacţii anafilactice.
Tulburări psihice Rare: agitaţie, senzaţie de frică,
gânduri obsesive, tulburări de somn.
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente:
cefalee*. Rare: parestezie, tremor, hipoestezie,
ameţeli, agitaţie, tulburări de mers, presincopă,
sincopă.
Tulburări oculare Rare: tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare Rare: tinitus,
vertij.
Tulburări cardiace Rare: tahicardie/tahicardie
sinusală, fibrilaţie atrială, aritmii, disconfort şi
dureri în regiunea cordului.
Tulburări vasculare Rare: hipotensiune arterială,
hipertensiune arterială, criză hipertensivă,
hiperemia, paloarea tegumentelor.