Structura Și Rolul Vitaminelor D

Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

UNIVERSITATEA DE STIINTE
AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A
BANATULUI “REGELE MIHAI I AL
ROMANIEI” DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARA

STRUCTURA SI ROLUL
VITAMINELOR D

Coordonator: As. Dr. Ing. Sofia Pintilie

Student: Milosevic Zlatan

1|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

Cuprins

1. Aspecte Generale 3

2. Clasificarea şi nomenclatura vitaminelor 5

a. Vitamine hidrosolubile 6

b. Vitamine liposolubile 6

3. Vitaminele D (calciferoli) 7

4. Structura şi proprietăţile vitaminelor D 7

5. Absorbtie si metabolism 9

6. Rolul biochimic şi fiziologic 9

7. Hipoavitaminoza.  9
8. Hiperavitaminoza 10
9. Produse industriale 10

10. Surse de vitamina D 11

11. Bibliografie 12

2|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

1. Aspecte Generale

Vitaminele reprezintă o clasă de substanţe organice cu masă moleculară relativ mică, cu

structuri chimice foarte variate care sunt absolut necesare pentru organismele heterotrofe în
calitate de compuşi complementari ai proteinelor, lipidelor, glucidelor şi substanţelor
minerale existente în hrană. Cu alte cuvinte, vitaminele constituie componente vitale necesare
pentru echilibrarea alimentaţiei. În comparaţie cu ceilalţi componenţi ai hranei, vitaminele
sunt necesare în cantităţi mult mai mici şi îndeplinesc în organism funcţii catalitice.

Vitaminele nu se sintetizează în organismul omului şi al animalelor sau sunt sintetizate de

ţesuturi şi microflora intestinală existentă în organism în cantităţi mici care nu sunt suficiente
pentru activitatea vitală normală. De aceea, pentru om sursa principală de vitamine o
constituie plantele unde ele sunt sintetizate. Omul primeşte aceşti compuşi fie direct din
produsele alimentare de origine vegetală, fie indirect, din produsele de origine animală unde
vitaminele au fost în prealabil acumulate din hrana vegetală. În aceste surse, ele pot exista ca
atare – sub formă biologic activă, fie sub formă inactivă – de provitamine din care în
organism se formează vitaminele active.

Absenţa sau aportul insuficient de vitamine cu hrana determină profunde dereglări ale
metabolismului care se concretizează prin diverse stări patologice (boli prin carenţă),
denumite avitaminoze (în lipsa totală a vitaminelor) şi hipovitaminoze (în cazul unui aport
insuficient de vitamine).

Pot exista concomitent insuficienţe în mai multe vitamine – poliavitaminoze sau

polihipovitaminoze. Sunt şi situaţii când, utilizându-se fără control diverse preparate
vitaminice, pot să apară modificări patologice care poartă denumirea de hipervitaminoze.

În condiţii normale de alimentaţie, de regulă, necesarul omului sănătos este pe deplin

acoperit printr-o hrană variată. Unul şi acelaşi aliment, de obicei, este bogat numai intr-o
singură vitamină; de exemplu, morcovul – în caroten, citricele – în vitaminele C şi P, carnea –
în acid nicotinic. Prin urmare, pentru păstrarea sănătăţii omului, o mare importanţă o are
utilizarea unor produse variate de natură vegetală şi animală. Sunt şi alimente care conţin
aproape toate vitaminele necesare organismului în creştere (laptele, oul). Însă, chiar din acest
produs „ideal” – laptele, lipseşte vitamina E şi se găseşte puţină vitamină D. Drojdiile conţin
multe vitamine, însă utilizarea lor este posibilă numai după distrugerea celulelor, deoarece
drojdiile vii nu sunt descompuse de enzimele digestive.

3|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

Deci, echilibrarea corectă a alimentaţiei asigură organismului omului un complex de

vitamine.

Importanţa deosebită a vitaminelor pentru menţinerea sănătăţii organismului animal a fost

dovedită pentru prima dată de Eijkman care a stabilit experimental că păsările hrănite cu orez
decorticat se îmbolnăvesc de polinevrită şi că se vindecă dacă li se adaugă în alimentaţie
tărâţe de orez. De aici s-a tras concluzia că substanţa biologic activă se găseşte în coaja
boabelor de orez.

Ulterior, Funk a izolat din tărâţele de orez o substanţă ce conţine o grupă aminică ce a
primit denumirea de vitamină (amina vieţii) şi cu care a vindecat porumbeii bolnavi de
polinevrită.

Cercetările au lărgit apoi gama compuşilor cu rol biologic neapărat necesari organismului;
s-a constatat că nu toţi conţin funcţii aminice, însă s-a adoptat pentru întreaga grupă de
substanţe care îndeplinesc în organism un rol biocatalitic denumirea de vitamine.

Vitaminele sunt necesare pentru activitatea vitală normală nu numai a omului şi

animalelor, ci şi pentru plante şi microorganisme. Astfel, rădăcinile plantelor nu se pot
dezvolta normal fără unele vitamine. Pentru dezvoltare şi creştere normale, microorganismele
necesită prezenţa în mediul nutritiv a mai multor vitamine. Unele microorganisme sunt chiar
utilizate, în prezent, pentru identificarea şi determinarea cantitativă a vitaminelor.

Există o strânsă legătură între vitamine şi enzime. Pătrunzând în organism cu hrana,

vitaminele iau parte activă la metabolismul substanţelor, deoarece majoritatea îndeplinesc un
rol coenzimatic în reacţiile enzimatice. Unindu-se cu proteine specifice, ele formează
enzimele. Îm felul acesta, bolile care apar prin insuficient alimentar în una sau alta din
vitamine sunt o consecinţă a faptului că în organism nu este destul de activă enzima
corespunzătoare care catalizează o anumită verigă a transformărilor biochimice ce alcătuiesc
metabolismul substanţelor.

Tot aşa, frânarea creşterii ţesutului vegetal sau a microorganismelor prin insuficienţa unei
anumite vitamine, se explică prin slaba activitate a enzimei în constituţie căreia intră această
vitamină.

Sunt şi vitamine ce nu îndeplinesc funcţia de coenzime însă ele pot influenţa anumite
procese catalizate de enzime, acţionând ca efectori enzimatici.

4|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

La ora actuală sunt cunoscute un număr mare de diverse vitamine şi este clarificată natura
lor chimică. Acea parte a biochimiei care se ocupă cu studiul vitaminelor şi a rolului lor
biologic poartă denumirea de vitaminologie. Rolul important al vitaminelor în alimentaţia
omului şi a animalelor a determinat dezvoltarea unei ramuri industriale specifice – industria
vitaminelor.

2. Clasificarea şi nomenclatura vitaminelor

Structura chimică a vitaminelor este extrem de eterogenă, fapt ce creează dificultăţi în

clasificarea lor pe baze ştiinţifice. Un criteriu empiric încă acceptat de clasificare a
vitaminelor îl constituie solubilitatea lor. După acest criteriu vitaminele se împart în două
mari grupe:

- vitamine liposolubile ( solubile în lipide şi solvenţi organici);

- vitamine hidrosolubile ( solubile în apă).

Vitaminele au primit denumiri după literele alfabetului latin (A, B, C etc.), după acţiunea
fiziologică (antiscorbutică – vitamina C, antixeroftalmică – vitamina A) precum şi după
structura chimică (acid ascorbic – vitamina C, tocoferol – vitamina E).

Datorită criteriilor de mai sus, aceeaşi vitamină are mai multe denumiri, de exemplu: vitamina
C – acid ascorbic, vitamina antiscorbutică.

Denumirile după litere, structură chimică şi acţiune fiziologică a vitaminelor hidrosolubile şi

liposolubile sunt următoarele:

5|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

Vitamine hidrosolubile:

 B1 tiamina, antinevritică;
 B2 riboflavina, vitamina creşterii;
 B3 acid pantotenic, antidermatitică;
 B5 sau PP acid nicotinic şi nicotinamida, antipelagroasă;
 B6 piridoxină, piridoxal şi piridoxamină, antidermatitică;
 B12 ciancobalamină, antianemică;
 Bc acid folic, folacină, acid pteroilglutamic, antianemică;
 H biotină, antiseboreică;
 C acid ascorbic, antiscorbutică;
 P bioflavone, rutina, întăritor al capilarelor.

Vitamine liposolubile:

 A retinol, axeroftol, antixeroftalmică;

 D calciferoli, antirahitică;
 E tocoferol, antisterilităţii;
 K filochinone, antihemoragică.

Pe lângă compuşii care intră în aceste două grupe principale de vitamine, mai există o
serie de substanţe cu acţiunea asemănătoare vitaminelor. În această categorie sunt incluse:

 Colina
 Acidul lipoic
 Acidul orotic
 Vitamina B15, acidul pangamic
 Mio-Inozita
 Acidul para-aminobenzoic
 Carnitina
 Vitamina U, S-metilmetionina, antiulceroasă
 Ubichinone, coenzima Q

6|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

3. Vitaminele D (calciferoli)

Fig. 1

Exista mai multe vitamine D, notate de la 1 la 6, cu structura chimica si actiune

fiziologica asemanatoare. Vitaminele din grupul D se gasesc numai in organismul animal. In
plante se gasesc provitaminele corespunzatoare, sterinele, din care sub influenta radiatiilor
ultraviolete se formeaza vitaminele D. Cea mai importanta dintre sterine este ergosterolul,
care se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere si in mucegaiul Claviceps purpureea, care
prin expunere la radiatii ultraviolete se transforma in vitamina activa - vitamina D 2.
Vitamina D2 este insolubila in apa, solubila in solventi organici. Este relativ stabila la
incalzire si la actiunea oxigenului. Este distrusa numai la 180 o. Este mai stabila in mediu
alcalin decat in mediu acid.

4. Structura şi proprietăţile vitaminelor D

Vitamina D3 se formeaza prin iradierea cu ultraviolete a unui component al

sebumului, secretat de piele. Este de culoare alba, cristalizabila, solubila in grasimi si solventi
organici si incalzita la 180s isi pierde activitatea.

Ca şi vitaminele A, vitaminele D există sub mai multe forme. Cele mai răspândite sunt
vitaminele D2 şi D3. Pot fi privite ca derivaţi ai alcoolilor ciclici de natură steroidică – steroli,
care funcţionează în organism ca provitamine D. Provitaminele D2 şi D3 sunt, respectiv,
ergosterolul şi colesterolul care se transformă în forma activă în urma ruperii legăturii dintre
7|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

atomii C-9 şi C-10 din ciclul B al scheletului sterolic sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete
(colesterolul în prealabil se dehidrogenează şi trece în 7-dehidrocolesterol care reprezintă de
fapt provitamina directă).

12 17 R Pentru ca un sterol să îndeplinească rolul de provitamină D

11 16

1 9 C
13 D trebuie ca în ciclul B să aibă un sistem de duble legături
2 14 15
A
10
B
8 conjugate în poziţiile 5-6 şi 7-8. În C-17 se găseşte o catenă
3
7
HO 4
5
6 laterală care variază de la o provitamină D la alta şi această
Structura provitaminelor D deosebire se menţine şi pentru diversele vitamine D. Prin urmare,
în prezenţa provitaminelor corespunzătoare şi a radiaţiilor solare
vitaminele D se pot sintetiza în organism.

Toate vitaminele D au acelaşi schelet ciclic (A, B, C şi D) şi R

D
derivă de la steroli, diferă între ele prin catena laterală (numărul CH2 C

de atomi de carbon şi gradul de nesaturare). Orice modificare a A B

acestui complex sterolic face imposibilă activarea sterolilor la HO

vitamine. Structura vitaminelor D

Activitatea vitaminică este dependentă de existenţa celor trei

duble legături conjugate în inelul deschis B al scheletului sterolic, iar intensitatea acţiunii sale
este legată de structura catenei laterale. Identitatea ciclurilor
la toate vitaminele D le conferă caracterul fiziologic comun.
CH2
Vitaminele D sunt active cât timp hidroxilul din poziţia 3
CH3
este liber.
HO
H3C CH3
Vitamina D2 (ergocalciferol) Vitamina D2 sau ergocalciferolul este izomeră cu
ergosterolul din care derivă prin iradiere. Are 4 duble
legături, din care 3 sunt în ciclul B, iar una în catena laterală, ce conţine 9 atomi de carbon.

Vitamina D3 sau colecalciferolul are drept provitamină 7-

dehidrocolesterolul. Conţine numai dublele legături din ciclul
B, catena fiind saturată şi numai cu 8 atomi de carbon. La om,
colecalciferolul se formează în piele.
HO
Vitaminele D2 şi D3 sunt substanţe cristaline, incolore,
Vitamina D3 (colecalciferol)
insolubile în apă dar uşor solubile în lipide şi solvenţi

8|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

organici (cloroform, benzen, eter, acetonă, alcool), optic active. Ambele sunt puţin stabile şi
se distrug uşor sub acţiunea luminii, oxidanţilor şi acizilor minerali.

5. Absorbtie si metabolism

Absorbtia are loc la nivelul intestinului subtire in prezenta bilei si a sarurilor biliare , a
lipazei biliare, a celei intestinale si a grasimilor.De la nivelul mucoasei intestinale, vitamina D
este transportata de sange in diferite organe, cum ar fi: ficatul, rinichii, plamanii, muschiul
cardiac iar  cea mai importanta depunere are loc in piele.Eliminarea vitaminei D se face  pe
cale digestiva. O cantitate redusa este excretata prin bila, dar se reabsoarbe in totalitate.

6. Rolul biochimic şi fiziologic

Vitaminele D favorizează direct absorbţia calciului şi măresc indirect absorbţia

fosforului la nivelul intestinului, influenţând procesul de osificare prin fixarea fosfatului de
calciu; de asemenea, intervin în creşterea concentraţiei de acid citric în sânge şi oase.

 Cel mai important rol pe care il are vitamina D este acela ca previne si vindeca
rahitismul. Ea mentine in organism echilibrul fosfo-calcic, favorizand osificarea.

Vitamina D mareste rezistenta organismului fata de infectii si contribuie la buna

functionare a unor glande cu secretie interna, ca: tiroida, paratiroidele, hipofiza. Mai nou s-a
descoperit ca vitamina D are si o actiune antihistaminică, împiedicand in doze mari
bronhospasmele de inhalare de aerosoli care contin histamina. Un alt rol important al
vitaminei D, este acela ca, aceasta contribuie la cresterea nivelului lipidelor totale sanguine.

Cantitatea de vitamina necesara adultului este de 100 U.I./zi, fiind asigurata printr-o
alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara. La copii, cantitatea de vitamina D
necesara variaza in functie de varsta acestora, astfel: la copii intre 1 si 12 ani sunt suficiente
400 U.I. sau o lingurita de untura de peste zilnic, peste 12 ani, 800- 1.000 U.I./zi.Nevoia de
vitamina D creste in rahitism, tetanie, spasmofilie, carii dentare, fracturi, stari infectioase si in
tuberculoza cutanata.

7. Hipoavitaminoza. 

Lipsa vitaminei D duce la boala numita rahitism. Aceasta este o boala a copilariei
caracterizata prin tulburari de crestere si calcifiere a osului. Aparitia rahitismului este
favorizata de catre expunerea insuficienta a copilului la lumina soarelui (razele ultraviolete
produc transformarea provitaminei D din piele in vitamina), alimentatia artificiala, lipsa de
aer. In rahitism, datorita unei lipse de calcifiere, oasele devin moi si fara rezistenta,
9|Page
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

deformandu-se, astfel ca oasele lungi, in special cele ale membrelor inferioare, din cauza
greutatii corpului iau forma de paranteza sau X. Aceste curburi sunt cunoscute sub denumirea
de genu valgum si genu varum. De asemenea la nivelul toracelui se constata unele modificari
datorita carentei de vitamina D si anume, apare ingrosarea epifizara a coastelor "mataniile
costale"  toracele semanand cu cel de gaina.
Din cauza cresterii defectuoase a oaselor, rahiticii raman cu o statura mai mica si cu un
mers leganat. Tratamentul si prevenirea rahitismului constau in alimentatie bogata in vitamina
D, precum si in expunerea la soare. O alta metoda de tratament este cura helio-marina, care
are o importanta deosebita pentru copii. La adult carenta de vitamina D, determina
osteomalacie (inmuierea oaselor) si osteoporoza. Aceste manifestari survin in special la
gravide si batrani.
8. Hiperavitaminoza
Produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi, diaree,
nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor
sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului. Vitamina D este
contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si ateroscleroza.

Produse industriale: VITAMINA D3 - picaturi orale, solutie 0,45 mg

colecalciferol /ml fixeaza calciul Vitamina D3 solutie este un medicament care vine in
intampinarea medicilor cu practica pediatrica, in activitatea lor de prevenire a rahitismului la
copii. Prin dozajul foarte bine adaptat schemelor de prevenire si tratament ale rahitismului
(515 U.I. vitamina D3 picatura) si prin certificarea stabilitatii produsului pe parcursul a 30 de
zile de la prima deschidere a flaconului, Vitamina D3 solutie previne riscul supradozajului.
Astfel, permite administrarea a 1 picatura/zi, in conditii optime de siguranta si eficacitate, la
copiii sanatosi intre 0 si 18 luni (schema de prevenire). Vitamina D3 solutie este recomandata
si pentru tratamentul osteomalaciei (5x3 picaturi/zi) si pentru conservarea masei osoase in
osteoporoza (2-6 picaturi/zi).
Lipsa vitaminei D3 din raţia copiilor determină dezvoltarea rahitismului. La adulţi apare
osteomalacia.

Vitaminele D au acţiune şi asupra metabolismului Mg şi Fe, intervin în metabolismul glucidic

şi aminoacidic.

O supradozare a vitaminelor D determină apariţia unor forme clinice ale hipervitaminozei D:

anorexie, tulburări ale tractului gastrointestinal, dureri de cap sau calcifieri ale ţesuturilor moi.

10 | P a g e
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

Vitamina D - forma naturala a vitaminei apare prin actiunea razelor ultraviolete asupra
unui constituent al sebumului secretat de piele. Expertii sunt de parere ca expunerea de 3
ori/saptamana la soare timp de 10-15 minute, este suficienta pentru a stimula sinteza acestei
vitamine, cu asigurarea cantitatii necesare organismului. Vitamina D faciliteaza absorbtia
calciului si depunerea sa in oase si dinti (asigurand astfel o rezistenta crescuta acestor
structuri) si intervine in homeostazia fosforului.

9. Surse de vitamina D

Cu excepţia unturii de peşte, conţinutul vitaminelor D în produsele alimentare este mic. Surse
de calciferoli pentru om sunt ficatul de peşte şi animale, gălbenuşul de ou, laptele şi untul.
Bogate în ergosterol sunt drojdiile.

11 | P a g e
 Structura Și Rolul Vitaminelor D
Biochimie F.I.A USAMVB Timișoara

Bibliografie

12 | P a g e