Povestea lui Chelaru

Chelaru este elev ȋn clasa I. Zi de zi merge la şcoala, ȋnsă pare că face totul
pe dos. Nimic din ceea ce ȋi cere doamna ȋnvățătoare să facă nu pare să-i
reusească: doiul său nu seamănă deloc cu o lebădă frumoasă, ci, mai degrabă,
cu rățusca cea urȃtă din poveste, iar literele de mȃnă, parcă stau să-şi ia zborul
de pe caiet. Stiloul i se impleticeste printre degete astfel incat, mai mereu ajunge
sa se piteasca pe sub banca. La citit, emotii mari caci atunci cand incearca sa
uneasca literele, cate una dispare si reapare ca prin magie incat, in loc de clasa
citeste casa si in loc de scolar citeste solar si, nici macar nu-si da seama ca tocmai a
inventat un cuvant nou. Pe langa toate acestea, desenele sale par picturi abstracte,
iar la muzica nu reuseste sa tina pasul cu ceilalti, asa ca a deveni expert in a …
mima.
Chelaru nu este insa fericit. El si-ar dori sa fie macar la fel de priceput ca si
colegii sai.
Intr-una din zile, in timp ce se intorcea trist de la scoala, mergand spre casa,
in fata sa am aparut eu si m-am oferit sa-l ajut. I-am spus ca astazi vin la voi si
impreuna il vom ajuta sa descopere cheile invatarii asa ca trebuie sa le gasim
impreuna pentru ca el ma asteapta.
Asadar, vreti s ail ajutam pe Chelaru?