Cele mai frecvente cuvinte din limbajul nostru

1. Arogant – care este fudul, încrezut, înfumurat.

2. A bodrogăni – a vorbi sigur, încet și neclar.
3. A iscodi – a cerceta ceva sau pe cineva atent (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul.
4. A îmbia – a s îndemna să facă sau să primească ceva.
5. A porunci – a dispune cu autoritate să se facă ceva (întocmai).
6. A remunera – a retribui un serviciu, o muncă prestată.
7. A șovăi – a merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina.
8. Bordei – încăpere săpată (pe jumătate) în pămând și acoperită cu pământ, paie sau stuf.
9. Buzdugan – măciucă de fier, țintuită, folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii
domnești.
10. Candoare – curățenie morală; nevinovăție.
11. Cartier – parte a unui oraș, deosebită de celelalte prin caracteristici proprii și care formează o
unitate organică.
12. Catifea – țesătură de mătase, de lână, de bumbac, care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai
mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii.
13. Confuz – neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit.
14. Conștiință – sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență.
15. Cucerit – care este atras foarte puternic de cineva sau de ceva.
16. Cuget – capacitatea de a gândi.
17. Cusur – imperfecțiune, defect.
18. Datorat – care trebuie restituit.
19. Diată – testament, prevedere testamentară.
20. Emerit – calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic care
s-a distins în mod deosebit în activitatea sa.
21. Erudit – care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate.
22. Fastuos – care este de un mare lux.
23. Habar – grijă, păsare.
24. Indulgență – atitudine îngăduitoare față de greșeli.
25. Îndeletnicire – meserie, profesie, ocupație.
26. Luntre – ambarcațiune cu fundul plat și cu propa și pupa înclinate, folosite pe ape fără valuri
mari.
27. Mahala – cartier al unui oraș; periferie.
28. Marmură – rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, folosită la
lucrări de sclptură și arhitectură.
29. Maiestuos – care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn.
30. Mirodenii – aromatice, substanțe care se pun în mâncare ca să-i dea miros plăcut.
31. Miriște – teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tuplinilor de
cereale sau de alte plante cultivate.
32. Murmur – succesiune de sunete, de cuvinte rostite încet și neclar.
33. Ospitalitate – primire, găzduire bună oferită cuiva.
34. Prielnic – care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui
eveniment.
35. Prilej – ocazie, moment oportun.
36. Primejdie – imprejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a
ceva.
37. Proxim – cel mai apropiat (în timp sau în spațiu).
38. Refugiat – care s-a retras undeva sau la cineva spe a se adăposti, spre a găsi sprijin sau octrotire.
39. Relevant – care relevă, care scoate sau iese în evidență.
40. Remarcă – observație, constatare, notă.
41. Simultan – care are loc în același timp cu altul sau cu altele.
42. Solemn – care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc.
43. Splendoare – frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire).
44. Stațiune – localitate cu condiții climaterice sau cu ape minerale prielnice sănătății.
45. Tabacheră – cutiuță în care se păstrează tutunul sau țigările.
46. Temeinic – solid, serios.
47. Veridic – care spune adevărul, înfățișează realitatea.
48. Vizitiu – persoană care conduce caii la o trăsură, la o căruță.
49. Vuiet – zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație.
50. Zbucium – stare de neliniște sufletească.
Cuvinte întâlnite în literatura pentru copii
 “Odată, bunica îi dărui o scufiță de catifea roșie și pentru că-i ședea tare bine fetiței și nici
nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufița Roșie.”
(“Scufița Roșie”, Frații Grimm)
 „Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe
tot cale de-o zi.” („Făt Frumos Din Lacrimă”, Mihai Eminescu)
 “Făt-Frumos se sui în luntre și, vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului.”
(“Făt Frumos Din Lacrimă”, Mihai Eminescu)
 “În trăsură era boierul, cucoana și vizitiul, care mâna caii.” (“Boierul și Păcală”, Ioan
Slavici)
 “Capacul tabacherei s-a deschis, dar în tabacheră nu era tutun, era numai un drăcușor
mititel și negru.” (“Soldățelul de plumb”, Hand Christian Andersen)
 “Dar Degețicăi miriștea i se păru mare cât o pădure.
(“Degețica”, Hans Christian Andersen)
 “Atunci ceilalți, nemaiavând încotro șovăi, diata rămase bună făcută.”
(“Soacra cu trei nurori”, Ion Creangă)
 “Dracul atunci se miră mult de asta și, neavând ce mai zice, iscodi alta.”
(“Dănilă Prepeleac”, Ion Creangă)
 “Ivan însă habar n-avea de asta.” (“Ivan Turbincă”, Ion Creangă)
 “Și mergând ea tot bodrogănind vrute și nevrute, ajunge la poarta raiului.”
(“Ivan Turbincă”, Ion Creangă)
 “Florile tot i se îmbiau și el tot într-una slăbea din inimă.” (“Zâna Zorilor”, Ioan Slavici)
 “Și după ce mâncă și bău după pofta inimii, porunci mesei să dispară, cu tot ce avea pe
dânsa.” (“Pomul cu merele de aur”, Frații Grimm)