REFERAT

Contractul de vanzare-cumparare

Universitatea « Ştefan cel Mare » Suceava Nume : Hotnog

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Prenume : Vlad-Silviu

Specializarea : AP – ID an II
 CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
§1. NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
1. Importanţa și domeniul de aplicare a contractului de vânzare-cumpărare
2. Noţiunea și caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare
§2. CONDIŢIILE DE VALABILITATE ȘI ELEMENTELE
CONTRACTULUI
DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
1. Condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare
2. Elementele contractului de vânzare-cumpărare
§3. EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
1. Obligaţiile vânzătorului
2. Obligaţiile cumpărătorului
§4. VARIETĂŢI ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
§1. NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
1. Importanţa și domeniul de aplicare a contractului
de vânzare-cumpărare
Alături de contractul de schimb, contractul de vânzare-cumpărare pretinde
a fi unul din cele mai vechi contracte cunoscute civilizaţiei umane. Reglementarea
raporturilor de vânzare-cumpărare cuprinde o perioadă de dezvoltare
de aproximativ patru mii de ani.
Iniţial, o dată cu apariţia proprietăţii private, apare, căpătând o amploare
deosebită, contractul chemat să asigure trecerea prin schimb a bunurilor
dintr-o gospodărie în alta (permutatio). Acest contract, pe care îl numim astăzi
contract de schimb, și-a căpătat autoritatea cuvenită cu mult înainte de
apariţia monedei ca unitate de schimb, deoarece satisfăcea necesităţile societăţii
romane timpurii, care se afla în faza trecerii de la gospodăria naturală la gospodăria
bazată perelaţiile de schimb. Anume contractul de schimb este temelia apariţiei și
dezvoltăriicontractului de vânzare-cumpărare.
Din punct de vedere economic, vânzarea se prezintă ca o variantă mai evoluată
a schimbului, din care își trage rădăcinile. Într-adevăr, vânzarea-cumpărarea
în sens economic, iniţial, pare a fi preluat forma schimbului dintre două
lucruri, unul din ele (capetele de vită) având valoarea echivalentului general.
Mai târziu, o dată cu apariţia monedei în sensul apropiat celui actual, vânzarea-
cumpărarea capătă sensul schimbului unui lucru (res) contra unei valori
monetare – preţ (pretium)2.
Dreptul roman clasic atribuia vânzarea-cumpărarea contractelor consensuale.
În baza contractului de vânzare-cumpărare (emptio et venditio) o parte,
numită vânzător (venditor), se obligă să transmită altei părţi, numită cumpărător
(emptor), un bun (merx), iar cumpărătorul se obligă să plătească pentru
acest bun o cantitate de metal numită preţ (pretium). Potrivit lui Gaius, contractul
de vânzare-cumpărare se formează prin acordul de voinţă al părţilor
asupra obiectului contractului și preţului acestuia3, clauzele referitoare la bun
și la preţ fiind condiţii esenţiale ale contractului.
Dreptul roman privat reglementa și vânzarea viitoarelor bunuri (mei futurae
sivi speratae), cum bunăoară era considerată recolta așteptată. În așa caz
contractul de vânzare-cumpărare se considera a fi încheiat sub condiţie suspensivă.
Cunoscând o evoluţie multiseculară, contractul de vânzare-cumpărare reprezintă
și astăzi una din instituţiile tradiţionale principale ale dreptului civil.
În prezent contractul de vânzare-cumpărare este cel mai răspândit contract
ce asigură atât circuitul civil, cât și cel comercial. Existenţa și utilitatea acestuia
este determinată de acţiunea legilor economice ale societăţii ce se reduc la
circulaţia bunurilor de la producător/proprietar la consumator. Instrumentul
juridic principal de realizare a circulaţiei bunurilor rămâne a fi contractul de
vânzare-cumpărare.
Importanţa deosebită a instituţiei vânzării-cumpărării rezidă în domeniul
larg de aplicare a contractului de vânzare-cumpărare. Prin intermediul acestui
contract se satisfac necesităţile materiale și spirituale ale cetăţenilor. De
menţionat că importanţa acestui contract pentru cetăţeni nu se reduce numai
la procurarea bunurilor necesare vieţii cotidiene cum ar fi: produse alimentare,
îmbrăcăminte, alte mărfuri destinate uzului personal, garaje, apartamente,
case de locuit etc. În baza acestui contract cetăţenii au posibilitatea de a vinde
surplusul de bunuri acumulat sau bunurile devenite cu timpul inutile pentru
proprietar din diferite motive.
 2. Noţiunea și caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare
Art. 753 C. Civ. defineste vanzarea ca fiind „o parte (vânzător) se obligă să predea
un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia
bunul şi să plătească preţul convenit.”.

Modul in care legiuitorul a definit vanzarea nu este exact, in primul rand pentru ca
vanzatorul nu se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea bunului, ci el
transforma insasi proprietatea lucrului vandut, iar, pe de alta parte, proprietatea se
transforma doar prin singurul efect al consimtamantului. Obiectul vanzarii il poate
constitui nu numai dreptul de proprietate, dar si alte drepturi reale. In practica
judiciara s-a decis, de exemplu, ca obiectul vanzarii-cumpararii il poate forma si
numai nuda proprietate, vanzatorul putand sa-si pastreze uzufructul viager 3. Pe
langa uzufruct, poate fi vandut si un drept de creanta (vanzarea dreptului de creanta
este reglementata de legiuitorul cesiunii de creanta, institutie pe care am tratat-o in
cadrul materiei obligatiilor, la capitolul (Cazurile de transmitere a obligatiunilor).
Intr-o formulare sintetica, unii autori au sustinut ca vanzarea „consta in stramutarea
proprietatii unui lucru sau a unui drept, pentru o suma de bani numita pret” , altii,
ca vanzarea ar fi acel contract prin care una din parti (vanzatorul) stramuta
proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti (cumparatorul), care se obliga in
schimb a unei plati vanzatorului pretul bunului vandut”, iar alti autori, insistand
asupra naturii dreptului transmis, au aratat ca vanzarea este „acel contract in
temeiul caruia opereaza transmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept –
real ori creanta – de la vanzator la cumparator, cu obligatia pentru cel din urma de
a plati primului o suma de bani drept pret”.
Transmiterea proprietatii lucrului vandut cumparatorului este de natura contractului
de vanzare-cumparare si nu de esenta lui.
Contractul de vanzare-cumparare este acel contract prin care o persoana, numita
vanzator, transfera un drept altei persoane, numita cumparator, in schimbul
obligatiei acesteia din urma sa achite un pret in bani. Asa cum vom mai vedea, se
poate transmite nu numai dreptul de proprietate, dar si alt drept real, un drept de
creanta sau chiar un drept intelectual.
§2. CONDIŢIILE DE VALABILITATE ȘI ELEMENTELE
CONTRACTULUI
DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
1. Condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare
Fiind un act juridic,şi contractul trebuie să îndeplinească acele condiţii de validitate
a actului juridic prevăzut de art. 122 C. Civ. “consimţământul valabil al păr ţii care
se obligă, capacitatea de a contracta, un obiect determinat şi o cauză licită. În
privinţa capacităţii de a contracta, în afara condiţiilor generalereferitoare la
capacitatea de folosinţă şi la capacitatea de exerciţiu, părţile dincontractul de
vânzare-cumpărare comercială trebuie să îndeplinească anumite reguli specifice
acestui tip de contract, reguli care aparţin dreptului comun (civil) sau care sunt
specifice dreptului comercial.
Potrivit C. civ., „pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora nu le este oprit prin lege”.În
vederea ocrotirii unor interese publice sau private, Codul civil instituie în sarcina
unor categorii de persoane anumite interdicţii în a încheia contracte de vânzare-
cumpărare. Astfel:
-contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi încheiat între soţi sau între tutore şi
minorul aflat sub tutela acestuia;
-mandatarii nu pot cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă;
-persoanele, respectiv funcţionarii publici, care administrează bunurile aparţinând
statului sau unităţilor administrativ-teritoriale nu pot cumpăra ei înşişi bunurile pe
care le administrează sau pe care sunt împuterniciţi să le vândă;
-judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot fi cesionari de drepturi litigioase care sunt
de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi exercită aceste persoane
activitatea.
Legislaţia comercială cuprinde interdicţii cu caracter special, care se aplic ă numai
anumitor categorii de persoane implicate în activitatea comercială, şi anume:
-prepusul nu poate încheia operaţiuni comerciale de aceeaşi natură cu cea a comerţ
ului cu care este însărcinat;
• -asociaţii cu răspundere nelimitatănu pot săvârşi fapte de comerţ, în nume
propriu, în numele altei persoane sau ca asociaţi cu răspundere nelimitată la
alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, fără
consimţământul prealabil al celorlalţi asociaţi.Obiectul contractul de
vânzare-cumpărare constă, pe de-o parte, în lucrul vândut, iar de cealaltă
parte, în preţ.Contractul de vânzare-cumpărare comercială are ca obiect
bunuri mobile corporale sau necorporale, prezente sau viitoare, determinate
sau, cel puţin,determinabile.
Pentru a fi în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare valabil,lucrul
vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative:
-să existe sau să poată exista în viitor;
-să fie determinat sau determinabil;
-să se afle în circuitul comercial;
-să fie proprietatea vânzătorului.
 Preţul, în contractul de vânzare-cumpărarea comercială, trebuie stabilit în
bani, să fie determinat sau determinabil, să fie real (sincer şi serios).
2. Elementele contractului de vânzare-cumpărare

§3. EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

1. Obligaţiile vânzătorului
OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI
• PREDAREA LUCRULUI VÂNDUT
• = punerea lucrului la dispoz cumpărătorului
• se execută prin activităţi sau fapte care să confere posibilitatea pt cumpărător de
a intra în stăpânirea lucrului
• cuprinde indirect şi oblig de a conserva bunul până în mom predării
• vânzătorul trebuie să aibă grijă de lucrul vândut şi să răspundă de culpa pt
neluarea măsurilor de conservare a lucrului vândut până la predare
• predarea se face la locul unde se află bunul în mom încheierii contr (este
portabilă)
• când ob vânzării este un bun individual determinat, predarea se face la
domiciliul vânzătorului (este cherabilă şi nu portabilă)
• cheltuielile de predare cad în sarcina vânzătorului, iar cele ale ridicării de la
locul predării, în sarcina cumpărătorului
• din mom în care a devenit proprietarul lucrului, cumpărătorul are dr la fructe şi
la toate accesoriile lucrului vândut
• în cazul neexecutării oblig de predare a lucrului vândut de către vânzător,
cumpărătorul poate
• invoca excepţia de neexecutare
• să ceară rezoluţiunea vânzării cu daune-interese
• să ceară executarea în natură a contr, iar când aceasta nu este posibilă,
daune-interese
• OBLIG DE GARANŢIE PT EVICŢIUNE A VÂNZĂTORULUI
• Evicţiunea este pierderea totală sau parţială a proprietăţii lucrului sau tulburarea
cumpărătorului în exercitarea prerogativelor sale de proprietar
• Vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicţiunea
totală sau parţială a lucrului vândut, precum şi de sarcinile care n-au fost
declarate la încheierea contr
• Garanţia contra evicţiunii rezultând din faptele personale
• Fapt personal = orice fapt sau act, anterior sau ulterior vânzării, tăinuit de
către vânzător sau succesorii săi univ sau cu titlu univ, de natură a-l
tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă a lucrului, indiferent dacă
tulburarea este de fapt sau de drept. Tulburarea trebuie să se întemeieze
pe un drept
• Cumpărătorul se poate apăra printr-o excepţie personală numită excepţie
de garanţie
• Vânzătorul nu poate să evingă nici dacă a obţinut o nouă calitate după
încheierea contr de vânz-cump
• Oblig de garanţie a vânzătorului este o oblig patrimonială, de aceea ea se
transmite după moartea vânzătorului, succesorilor săi univ sau cu titlu
univ
• Oblig negativă a vânzătorului de a nu-l tulbura pe cumpărător în liniştita
folosinţă a lucrului este de esenţa vânzării, orice conv contrară fiind nulă
• Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ
 • Dacă tulburarea provine din fapta unei terţe persoane, vânzătorul este
obligat să-l apere pe cumpărător, iar dacă nu reuşeşte să-l apere, va fi
obligat să suporte consecinţele evicţiunii
• În acest caz, oblig de garanţie contra evicţiunii există dacă sunt
îndeplinite condiţiile:
• Să fie vorba despre o tulburare de drept
• Dr invocat de terţul evingător poate fi un dr real sau un dr de
creanţă asupra unui imobil
• Cauza evicţiunii să fie anterioară vânzării
• Vânzătorul nu răspunde dacă evicţiunea se iveşte după
încheierea contr şi transferul dr de proprietate
cumpărătorului
• Cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător
• Dacă cumpărătorul a cunoscut pericolul evicţiunii, înseamnă
că el a acceptat riscul şi vânzătorul nu răspunde ca garant
• Efectele garanţiei în caz de evicţiune
• Evicţiunea totală – vânzătorul are următ oblig
• Să restituie integral preţul primit de la cumpărător la încheierea
contr, chiar dacă valoarea lucrului s-a micşorat
• Să plătească cumpărătorului valoarea fructelor pe care a fost
obligat să le înapoieze terţului evingător
• Să achite cumpărătorului cheltuielile de judecată ocazionate de
procesul cu terţul evingător; vânzătorul va plăti şi chelt determ de
încheierea contr
• Să plătească daune-interese reprezentând contravaloarea
prejudiciului cauzat cumpărătorului de producerea evicţiunii.
Daunele-interese vor cuprinde şi sporul de valoare dobândit de
lucru între mom încheierii contr şi mom producerii evicţiunii
• Cheltuielile voluptorii făcute de cumpărător nu vor fi restituite
acestuia decât dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă
• Evicţiunea parţială – constă fie în pierderea în parte, de către
cumpărător a dr de proprietate asupra lucrului cumpărat, fie în
restrângerea dr de folosinţă asupra acestuia, fie în orice altă restrângere a
drepturilor dobândite în temeiul vânzării-cumpărării
• Cumpărătorul are dr de a opta între: a cere rezoluţiunea contr de
vânz-cump sau de a menţine contr încheiat, cu despăgubiri pt
pierderea suferită
• Rezoluţiunea contr poate fi cerută numai dacă pierderea suferită
are o asemenea însemnătate, încât dacă cumpărătorul ar fi cunoscut
situaţia reală în mom încheierii vânzării, nu ar fi contractat. Dacă
vânzarea se rezoluţionează, se va proceda la despăgubirea
cumpărătorului ca în cazul evicţiunii totale
• Acţiunea în garanţie pt evicţiune a cumpărătorului împotriva vânzătorului se
prescrie în termenul general de prescripţie, de 3 ani. Termenul de prescripţie
începe să curgă de la data producerii evicţiunii
• Modificarea convenţională a garanţiei pt evicţiune
• Garanţia pt evicţiune este o garanţie de drept şi are caracter supletiv
• Părţile pot să modifice prin convenţia lor aceste reguli, adăugând, micşorând
sau chiar ştergând oblig de garanţie pt evicţiune. O asemenea garanţie prevăzută
de părţi prin conv lor = garanţie convenţională
• Garanţia convenţională are anumite limite peste care părţile nu pot să treacă, iar
dacă au trecut, stipulaţiile respective sunt lipsite de valabilitate
• Vânzătorul nu poate fi exonerat de răspundere în cazul în care evicţ provine din
faptul său personal
• În privinţa clauzelor de agravare, legea nu prevede limitări

• GARANŢIA PT VICIILE LUCRULUI VÂNDUT

• Vânzătorul va răspunde în cazul în care lucrul vândut are defecte care îl fac
impropriu destinaţiei sale, potrivit scopului pt care a fost cumpărat sau defectele
sunt de natură a-i micşora într-atât valoarea de întrebuinţare încât,
cumpărătorul, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ
mai mic
• Cumpărătorul nu poate cere anularea contr, ci are o acţ în garanţie contra
vânzătorului
• Viciile arătate mai sus se numesc vicii redhibitorii, iar acţ în garanţie prin care
cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contr se numeşte acţ redhibitorie
• Cond garanţiei pt vicii:
• Viciul trebuie să fie ascuns – cumpărătorul să nu-l fi cunoscut printr-o
verificare normală, dar atentă şi nu i-a fost comunicat nici de către
vânzător
• Viciul să fi existat în mom vânzării, deoarece viciile intervenite ulterior
sunt suportate de cumpărător în calitate de proprietar
• Vânzătorul răspunde ptr viciile ivite până în mom transferării dr de
proprietate
• Viciul să fie grav
• Efectele răspunderii vânzătorului pt vicii
• În cazul vânzării unui lucru afectat de vicii ascunse, cumpărătorul are 2
posibilităţi:
• de a restitui bunul şi de a cere preţul înapoi
• de a păstra bunul şi de a cere înapoierea unei părţi din preţ
• În caz de neînţelegere între părţi realizarea acestor posibilităţi se poate face:
• pe calea acţ în rezoluţiune (acţ redhibitorii) în primul caz
• pe calea acţ estimatorii în al doilea caz
• alegerea între cele 2 acţ aparţine cumpărătorului
• cele 2 acţ nu se pot exercita concomitent, dar intentarea uneia nu implică
renunţarea la cealaltă
• dacă acţ redhibitorie este admisă, iar vânzătorul cunoştea viciile lucrului, atunci
el restituie cumpărătorului preţul şi va fi obligat la daune-interese. Dacă nu
cunoştea viciile lucrului, atunci el restituie cumpărătorului numai preţul şi
cheltuielile făcute cu ocazia vânzării, nu şi daune-interese
• atât dr la acţ redhibitorie, cât şi dr la acţ estimatorie se prescriu în termen de 6
luni dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Când viciile au fost ascunse cu
viclenie, termenul de prescripţie este de 3 ani; termenele de prescripţie încep să
curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea 1 an de la
predarea lucrului, iar în cazul construcţiilor cel mai târziu la 3 ani de la predare
• termenele de 1 an şi de 3 ani sunt termene generale de garanţie pt descoperirea
viciilor ascunse
• Modificarea covenţională a garanţiei pt vicii
• Părţile sunt libere să limiteze, să agraveze sau să înlăture prin conv lor oblig
vânzătoruilui printr-o clauză expresă
• Limitarea sau înlăturarea obligaţiei este posibilă numai dacă vânzătorul a fost
de bună-credinţă
• Clauzele de agravare nu comportă limitări

2. Obligaţiile cumpărătorului
Cumpărătorul are 2 oblig principale:
 de a plăti preţul şi de a lua în primire lucrul vândut
• El mai are oblig de a suporta cheltuielile vânzării, dacă nu s-a prevăzut altfel în
contract.
• Părţile pot stipula şi alte obligatii pentru cumpărător
• Plata preţului
• Principala obligtie a cumpărătorului este de a plăti preţul la ziua şi locul
determinat prin contract. Dacă în contract nu se revede altfel, plata se face la
locul şi în momentul în care se face predarea bunului.
• Plata este portabilă. Plata se face imediat sau la împlinirea termenului.
• Termenul prevăzut pt plata preţului nu afectează oblig vânzătorului de a preda
lucrul vândut.
• Dobânda preţului – cumpărătorul este obligat să o plătească vânzătorului până
la efectiva achitare a preţului în următ 3 cazuri:
• Dacă există conv în acest sens
• Dacă lucrul vândut şi efectiv predat este producător de fructe
• Dacă cumpărătorul a fost pus în întârziere printr-o notificare de plată
• Sancţiunea neplăţii preţului – vânzătorul are la îndemână mai multe mijloace
• Poate invoca excepţia de neexecutare – care îi permite să refuze predarea
lucrului vândut
• Poate cere executarea silită a oblig de plată a cumpărătorului
• Poate cere rezoluţiunea contractului.
• Acţ în rezoluţia vânzării este reală; ea are efect retroactiv şi se
răsfrânge şi asupra subdobânditorilor lucrului vândut
• Luarea în primire a lucrului vândut
• Cumpărătorul are obligatia de preluare a lucrului vândut la termenul stipulat în
contract
• În caz de neexecutare a obligaţiei, vânzătorul poate cere instanţei:
• Obligarea silită a cumpărătorului la luarea în primire a lucrului
• Rezoluţia contr
• Daune-interese
• Suportarea cheltuielilor contractului
• În lipsa stipulaţiei contrare, cumpărătorul trebuie să suporte cheltuielile
vânzării: cheltuieli propriu-zise ale actului, taxele de timbru şi de autentificare
sau de publicitate imobiliară
§4. VARIETĂŢI ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
• VANZAREA DUPA GREUTATE , NUMAR , MASURA
• are ca obiect numai bunurile de gen , care se vând într-un gen limitat şi deci
trebuie să se procedeze la cântărire, numărare sau măsurare pt a se putea
individualiza lucrul vândut , fie numai preţul corespunzător .
• momentul încheierii contractului : - momentul in care părţile au căzut de
acord asupra lucrului si asupra preţului , mom realizării acordului de voinţă
• in caz de neexecutare – cumpărătorul poate cere executarea contr , fie
rezoluţiunea cu daune interese
• momentul transmiterii dreptului de proprietate şi transferul riscurilor : -
vânzarea îşi produce efecte numai în mom în care lucrul vândut a fost
individualizat după greutate, număr, măsură
• VANZAREA PE INCERCATE
• contract încheiat sub condiţia suspensivă a încercării de către cumpărător
( 1302 C civ)
• se încheie în momentul acordului de voinţă , riscurile pieirii bunului trecând
în sarcina vânzătorului şi deci, până la realizarea condiţiei , vânzătorul este
proprietar sub condiţie rezolutorie , iar după îndeplinirea condiţiei ,
 cumpărătorul este proprietar
• lucrul poate fi refuzat numai daca in mod obiectiv este necorespunzător
• VANZAREA PE GUSTATE
• 1302 – “ în privinţa vinului, a uleiului si a altor asemenea lucruri, care , după
obicei, se gusta mai înainte de a se cumpără , vinderea nu exista pana ce
cumpărătorul nu le-a gustat si n-a declarat ca-i convin “
• supusa condiţiei suspensive potestative simple
• VANZAREA CU GRAMADA
• in acest caz nu are loc numărarea, măsurarea , proprietatea fiind transmisa de
la vânzător la cumpărător chiar in momentul realizării acordului de voinţă
• are ca obiect o cantitate determinate de bunuri prin masa ei , iar preţul se
stabileşte global pt întreaga cantitate
• VANZAREA CU PACT DE RASCUMPARARE
• vânzătorul îşi rezervă dreptul de a relua bunul vândut , restituind preţul
• cumpărătorul va trebui sa restituie bunul, primind preţul si cheltuielile pe
care le-a făcut
• o astfel de vânzare este nulă de drept , dacă pactul de răscumpărare este
încheiat printr-un alt înscris , dar care, potrivit voinţei părţilor , face parte
integrantă din contract
• in literatura juridică s-a arătat ca sunt interzise astfel de vânzări, pt că ascund
împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti
• VANZAREA UNEI MOSTENIRI ( vânzarea de drepturi succesorale )
• sau cesiunea unei moşteniri – acel contract prin care moştenitorul
înstrăinează dreptul sau succesoral unei alte persoane , care poate fi terţ sau
comoştenitor
• are loc numai după deschiderea moştenirii
• obiectul îl poate forma decât o universalitate sau o cotă parte indiviză asupra
unei universalităţi , dacă este un singur moştenitor sau dacă sunt mai mulţi
moştenitori
• vânzătorul este obligat să-l garanteze pe cumpărător de calitatea sa de
moştenitor
• VANZAREA DE DREPTURI LITIGIOASE SI RETRACTUL
LITIGIOS
VANZAREA DE B LITIGIOASE – situaţie în care titularul unui drept ce e
contestat (asupra căruia s-a pornit un litigiu judecătoresc ) renunţă la dreptul de a
se apăra în justiţie , vânzând dreptul contestat – împreună cu riscul de a fi pierdut /
câştigat procesul – la un preţ mai mic.
• e interzisă magistraţilor şi avocaţilor care funcţionează pe raza instanţei
competente să judece litigiul
UN BUN E LITIGIOS – daca exista un proces/ o contestaţie asupra fondului
dreptului
CONDITII :
• procesul/ contestaţia dreptului sa existe in momentul încheierii contractului
• contestarea trebuie să fie actuală
• litigiul trebuie să fie declanşat (cel puţin iminent - nu e suficientă o simplă
ameninţare cu procesul)
• e indiferent cine e autorul contestării dreptului
RETRACTUL LITIGIOS
• posibilitatea manifestării unilaterale de voinţă , prin care debitorul unui dr
 litigios – transmis de creditor unei alte persoane- poate să stingă litigiul ,
oferind terţei persoane (cesionarului) preţul cu care acesta a cumpărat dr
litigios , împreună cu cheltuielile şi dobânzile aferente
• admiterea sa se justifică pe considerentele :
• se descurajează cumpărarea speculativă de drepturi litigioase
• retractantul dobândeşte concomitent calitatea de debitor şi de creditor
asupra aceleiaşi creanţe litigioase , care se va stinge prin confuziune
• se va stinge şi litigiul declanşat cu privire la fondul dreptului
CONDITII :
• să existe un litigiu asupra fondului dreptului, început dar neterminat
• dreptul litigios să fi fost înstrăinat cu titlu oneros
• debitorul cedat trebuie să-şi manifeste voinţa de a exercita retractul litigios
• manifestarea de voinţă a retractantului trebuie să fie însoţită de faptul
material al plăţii preţului real al cesiunii , cu dobânzile aferente + cheltuieli
• retractul să fie exercitat înaintea instanţei cu ocazia dezbaterii procesului sau
pe cale de excepţie ( prin notificare )
NU SE POATE EXERCITA retractul litigios , în situaţiile când :
• cesiunea s-a făcut către un comoştenitor / coproprietar al dreptului
cedat
• cesiunea s-a făcut unui creditor , spre plata creanţei
• cesiunea s-a făcut posesorului fondului asupra căruia există dreptul
litigios
• litigiul are ca obiect dr de proprietate asupra unui teren agricol din
extravilan , iar cesionarul dr litigios beneficiază de dr de preemţiune
EFECTE :
• contractul de vânz-cump dintre cedent şi cesionar se desfiinţează cu efect
retroactiv
• dr de creanţă dobândit de cesionar, faţă de debitorul cedat , se stinge
• se stinge litigiul declanşat cu privire la fondul dreptului
• se desfiinţează toate drepturile reale pe care cesionarul le-a consimţit în
favoarea terţilor