SINDROM KLINEFELTER

Sindromul Klinefelter este o afecțiune genetică întâlnită la bărbați, aceștia

având un cromozom X suplimentar. Cel mai comun semn al sindromului
Klinefelter este infertilitatea. Sindromul Klinefelter mai este întâlnit și sub
denumirea de trisomia XXY dau disgenezia tubilor seminiferi.

Oamenii au 46 de cromozomi, care conțin toate genele și ADN-ul unei

persoane. Doi dintre acești cromozomi determină sexul unei persoane și sunt
numiți cromozomi sexuali. Aceștia conferă caracterele sexuale specifice fiecărui
gen. La femeie, ambii cromozomi sexuali sunt X (XX), iar la bărbat, cromozomii
sexuali sunt diferiți: unul X și unul Y (XY).

Cel mai frecvent, sindromul Klinefelter este rezultatul unui cromozom X

suplimentar (sindrom XXY). Uneori, pot exista variații cu doi sau mai mulți
cromozomi X în plus ( XXXY/XXXXY), dar cel mai frecvent este mozaicismul
XY/XXY. In această variație, o parte dintre celulele bărbatului au un cromozom X
suplimentar, iar restul celulelor au perechea XY normală. Procentajul celulelor
care conțin un cromozom în plus variază de la caz la caz. În unele situații,
mozaicismul XY/XXY poate avea suficiente celule care să funcționeze normal în
testicule, încât să permită individului să aibă copii.

Incidența sindromului Klinefelter este de aproximativ 1 la fiecare 500/1000

de nou-născuți de sex masculin. Cromozomul X suplimentar rezultă datorită unei
erori oarecare în timpul formării oului sau spermei. Aproape în jumătate dintre
cazuri, eroarea apare la formarea spermei, în timp ce restul cazurilor apar din cauza
erorilor în dezvoltarea embrionului.

Fiziopatologia
Cromozomul X poartă gene care au rol în funcția multor sisteme de organe,
de exemplu, în funcția testiculelor, în dezvoltarea creierului și în creșterea
organismului. Consecințele unui cromozom X în plus înclud hipogonadismul,
ginecomastia și preocupări comportamentale psihosociale.

Un cromozom X sau Y suplimentar adăugat la un cariotip normal de sex

masculin conduce la variații cognitive și fizice. Pe măsură ce crește numărul de
cromozomi X suplimentari, dezvoltarea somatică și cognitivă este mult mai
probabil să fie afectată. Anomaliile scheletale și cardiovasculare pot deveni din ce
în ce mai severe. Dezvoltarea gonadală este în mod special susceptibilă la fiecare
cromozom X suplimentar. Acest lucru duce la disgenezia tubilor seminiferi și
infertilitate, precum și la organe genitale hipoplazice și malformate. O formă de
insuficiență testiculară primară apare la bărbații cu sindrom Klinefelter, cu niveluri
ridicate de gonadotropină datorită lipsei de inhibare a reacției de către glanda
pituitară.
 Mai mult, scorul cuantic al inteligenței (IQ-ul) este redus cu aproximativ 15
puncte pentru fiecare cromozom supranumerar X.

Toate domeniile majore de dezvoltare, inclusiv limbajul expresiv și receptiv

și coordonarea, sunt afectate de materialul cromozomului X suplimentar.

Simptomatologie
Simptomatologia la băieții cu sindrom Klinefelter poate varia de la ușoară la
severă. Uneori, indivizii nu au semne evidente sau acestea sunt puține. Alteori,
sindromul Klinefelter interferă cu vorbirea, învățarea și dezvoltarea.

Băieții cu sindrom Klinefelter pot avea toate sau doar unele dintre
următoarele semne fizice:

un corp mai înalt, mai puțin musculos decât alți băieți de vârsta lor-
șolduri mai largi, picioare și brațe mai lungi
sâni mai mari (ginecomastie)
oase mai fragile
un nivel de energie mai scăzut
penisul și testiculele mai mici
mai puțin păr facial și corporal după pubertate
Băieții cu sindrom Klinefelter pot avea dificultăți în vorbire, citire, scriere și
păstrarea atenției. Ei tind să fie liniștiți, timizi și mai rezervați sau mai sensibili
decât ceilalți. Unii băieți cu sindrom Klinefelter sunt mai puțin interesați de
activități sportive sau fizice, din această cauză pot simți că nu se încadrează în
colectiv și nu au încredere în sine. Dar, ca bărbați, majoritatea au prietenii și relații
normale.
Bărbații cu sindrom Klinefelter prezintă un risc mai mare de boli autoimune,
diabet zaharat și complicațiile asociate, osteopenie și osteoporoză, tumori, lupus
eritematos sistemic, artrită reumatoidă și sindrom Sjögren.

Diagnosticul sindromului Klinefelter

Depistarea bolii înainte de naştere necesită puncţie amniotică (recoltare de
lichid din sacul amniotic în care se dezvoltă embrionul) urmată de efectuarea
analizei cromozomice prin tehnici clasice sau prin metode de citogenetică
moleculară (FISH).

Investigaţiile citogenetice necesare sunt: testul cromatinei sexuale şi analiza

cromozomică.

Testul cromatinei sexuale X se poate utiliza ca metodă de screening în

sindromul Klinefelter. Metoda este ieftină, rapidă şi ușor de aplicat. Această
metodă este sugestivă pentru diagnosticul de sindrom Klinefelter când valorile sunt
pozitive. Valoarea pozitivă reprezintă prezenţa corpusculului Barr – echivalentul
unui cromozom X inactivat genetic. În cazul polisomiilor XY pot fi identificaţi 2
sau chiar 3 corpusculi Barr.

Analiza cromozomică este esențială pentru stabilirea diagnosticului de

certitudine. Cariotipul poate releva: trisomie XXY omogenă, trisomie XXY în
mozaic, mozaicuri complexe cu linii poli XY sau polisomii XY omogene.

Analizele hormonale utile în diagnosticul sindromului Klinefelter sunt:

– testosteron – nivel scăzut,

– gonadotrofine hipofizare (FSH şi LH) – nivel crescut

Tratament
Nu există nicio modalitate de a schimba condiția XXY dacă cineva se naște
cu ea, dar există tratamente care pot ajuta. Cu cât tratamentul este început mai
devreme , cu atât prognosticul e mai bun.
Terapia de substituție cu testosteron (TRT) funcționează prin creșterea
nivelului de testosteron al unui individ în intervalul normal. Acestă terapie ajută la
dezvoltarea mușchilor, îngroșarea vocii, creșterea penisului și a pilozității. De
asemenea, poate ajuta la îmbunătățirea densității osoase și poate reduce orice
creștere a sânilor. Cu toate acestea, terapia cu testosteron nu poate mări
dimensiunea testiculelor , nu poate preveni sau inversa infertilitatea.
Terapiile fizică, ocupațională și lingvistică pot crește forța musculară,
coordonarea, pot ajuta băieții să își îmbunătățească abilitățile de vorbire, citire și
scriere.

Sfatul genetic
Sindromul Klinefelter determină sterilitatea, iar boala un se poate transmite
la descendenți. Astfel, riscul de recurență la un pacient este zero.

Pentru cuplurile care au un copil cu sindromul Klinefelter este indicat să

consulte cu medic genetician înainte de a planifica o nouă sarcină, deși riscul de a
avea un alt copil afectat este nesemnificativ ( mai mic de 1%).