Ateroscleroza 

este o maladie cardiovasculară caracterizată de formarea la

nivelul tunicii interne și medii a arterelor mijlocii și mari de depozite de plăci
ateromatoase (plăci de culoare galbenă), ce conțin colesterol, material lipidic
și lipofage.
Efectele și complicațiile bolii (angina pectorală, infarctul miocardic,
accidentul cerebral, cardiopatia ischemică) asupra creierului, inimii, extremităților,
și a altor organe constituie cauza majoră a morbidității și mortalității în țările
vestice - 1/3 din decesele la persoane cu vârsta cuprinsă între 35 și 65 de ani.
Placa ateromatoasă creată este alcătuită din 3 regiuni distincte:
1. ateromul - o acumulare nodulară a unui material gălbui, ușor, situat în
centrul plăcilor mari și alcătuit din macrofage;
2. cristale de colesterol LDL situate adiacent ateromului;
3. calcifierea exteriorului unor leziuni mai vechi sau mai avansate.
Trebuie făcută distincția dintre arterioscleroză (un termen general folosit
pentru descrierea oricărei boli ce implică o întărire (sau pierdere a elasticității) a
pereților arterelor mari sau medii, arterioloscleroză (un termen general folosit
pentru descrierea oricărei boli ce implică o întărire a pereților arteriolelor (arterelor
mici), și ateroscleroza, ce descrie o întărire a pereților arterelor ca rezultat al
formării plăcii ateromatoase.
Ateroscleroza, deși poate rămâne asimptomatică câteva decenii, produce
două mari probleme:
1. Plăcile ateromatoase, deși sunt compensate de lărgirea arterelor, în cele din
urmă duc la rupturi ale plăcilor și, implicit, cheaguri. Acestea se lecuiesc și
se micșorează, dar pot duce la stenoza arterelor, sau, chiar mai rău, la
blocajul acestora.
2. Dacă procesul lărgirii arterelor este excesiv, poate rezulta un anevrism.