Referat

la educatia fizica

Tema: „Conditia fizica a omului”

Efectuat: Rusu Gabriela

Profesor: Șpac Svetlana
 Conditia fizica reprezinta situația unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregă tirii
sale teoretice și practice. A fi in forma inseamna stare de maximă capacitate de efort a
organismului, obținută prin antrenament, disciplină , viață sportivă etc.

Dupa Claude Bouchard, specialist in fiziologia exercitiilor, o buna conditie fizica trebuie
sa se refere, in principal, la urmatoarele aspecte:

 rezistenta organica;
 forta si rezistenta musculara;
 pozitia, mai ales cea a bazinului;
 tesutul adipos raportat la greutatea corporala;
 capacitatea de destindere si relaxare.

Rezistenta cardiovasculara
Exercitiile te ajuta atat sa previi, cat si sa anulezi afectiunile cardiovasculare. Pentru
acest lucru este recomandat sa integrezi in programul tau intre 30 si 60 de minute timp
in care sa efectuezi exercitii de intensitate medie, de 3/4 ori pe saptamana.

De ce sunt importante exercitile?

Multe studii au dovedit ca practicarea unor activitati fizice diminueaza riscurile

afectiunilor cardiovasculare. Un program regulat de exercitii iti mentine corpul sanatos.
Un organism antrenat zilnic rezista in fata bolilor mult mai bine decat unul neantrenat.

Exercitii aerobice

Exercitiile aerobice stimuleaza producerea oxigenului. Exercitiile aerobice inglobeaza

activitati fizice - precum plimbarile, joggingul, biciclismul, inotul etc. - in urma carora
inima isi mentine sanatatea pentru o perioada indelungata de timp. Pe parcursul acestor
activitati, cantitatea de sange care circula prin organism se mareste, producand oxigenul
necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor si al tesuturilor. Exercitiile aerobice
regulate reprezinta un factor extrem de semnificativ pentru mentinerea sanatatii
cardiovasculare.
 Alimentatia sportivului
Inca din timpuri stravechi alimentatia sportivilor era cu totul diferita de cea a omului de
rand. Ba chiar se considera ca anumite alimente ar avea proprietati de inviorare uneori
de-a dreptul miraculoase.
La grecii antici, sportivii pastrau un anumit regim inaintea competitiei. S-a mers pana
acolo incat sa se considere ca alimentatia trebuie sa difere in functie de sportul practicat,
si anume carnea de capra se indica la saritori, carnea de antilopa la alergatori, carnea de
porc la luptatori s.a.
Astazi s-a format o adevarata profesie pentru a gasi regimuri alimentare adecvate
sportului efectuat. De exemplu, s-a spus ca un alergator de fond si un saritor in inaltime
nu pot avea acelasi fel de alimentatie , deoarece consumul energetic al muschilor este
diferit repartizat la cei doi sportivi. Marile cluburi sportive cheltuie sume importante
pentru a ajuta performanta cu diete si alimente care sa ofere un aport energetic
sportivului .
Nutritia trebuie sa asigure atat sursa de energie si de substante plastice, cat si o serie de
alte cerinte ca: cresterea rezistentei fizice, accelerarea perioadei de reabilitare, cresterea
posibilitatilor de adaptare a organismului la activitatea intensa a muschilor si la conditii
speciale (clima, altitudine, s.a.), reglarea greutatii (slabirea sau ingrasarea la atletii grei
si, respectiv la aruncatorii de ciocan).
Aceste particularitati impun ca normele igienice de alimentatie rationala sa fie
respectate cu mai multa strictete decat in alte cazuri.
Dincolo de necesarul caloric specific, strict dependent de consumul energetic din cursul
efortului fizic, sportivul mai are nevoie si de o cantitate adecvata si echilibrata de factori
nutritivil de baza: vitamine,protide,lipide,minerale, glucide, apa.
Se va avea grija de asemenea sa se acopere pierderile importante de sodiu si de potasiu
prin transpiratie, mai ales in cazul cand sportivul face eforturi la temperaturi inalte.
Important pentru sportiv din punct de vedere al echilibrului acido-bazic este cel din
primele 15—20 de minute de dupa efort, atunci cand organismul trebuie sa combata
acidoza produsa in timpul competitiei. Pentru a putea combate acest impediment este
recomandat sa asimileze bauturi alcaline, tocmai pentru a obtine acest efect.
Repartizarea alimentelor in cursul zilei se va face in functie si de efortul depus. Astfel
micul dejun trebuie sa fie substantial dar nu prea abundent, stiindu-se ca efortul cel mai
intens este depus in prima parte a zilei. Daca exercitiul sportiv continua si dupa-amiaza,
pranzul va fi alcatuit din alimente usor digerabile si cu volum mic. Principala masa va fi
cea de seara, la terminarea exercitiului fizic. Aceasta se va servi insa cu cel putin doua
ore inainte de culcare pentru a se asigura un somn linistit, odihnitor.

Sunt situatii speciale (maraton, ciclism, canotaj) cand sportivul depune eforturi fizice o
perioada de timp mai indelungata. Aceasta inseamna ca sportivul trebuie aprovizionat in
decursul intregii perioade a efortului cu alimente semilichide sau lichide usor digerabile,
dar bogate in factori nutritivil ca: bulionul de carne, supele de zarzavat, cremele de
legume, sucurile de fructe, budincile de orez, fructele uscate, ciocolata etc.
In aceste situatii incercati sa evitati lipidele si proteinele in cantitate crescuta. Pentru
potolirea setei sunt foarte bune sucurile naturale de fructe (portocale, lamai, mere, rosii)
si apa minerala. Avand in vedere pierderile de lichide si de sodiu prin transpiratie, se vor
adminstra la o ratie de 6 000 calorii, cca. 6 litri de lichide dintre care 2/5 vor proveni din
apa continuta in alimente, iar restul se va completa cu apa ingerata ca atare sau odata cu
sucurile, supele etc. Clorura de sodiu se adauga in apa, in concentratie de 0,2—0,5'% sau
in casete, in cantitate de 2—3 g pe zi.
Multe competitii impun sportivilor un barem in ceea ce priveste greutatea corporala,
prin urmare mentinerea greutatii este o problema ce face parte din antrenamentul
sportivului . Aceeasi problema se pune si in timpul antrenamentului, este recomandabil
ca in perioada de antrenament regulat sa se evite variatiile de greutate. In cazul unor
sporturi se indica o reducere a greutatii sub cea limita. Astfel sunt : boxul, luptele greco-
romane, formula 1. Alteori din contra, se impune cresterea greutatii corporale fie pe
seama masei musculare (aruncatorii de greutati), fie pe seama grasimilor de rezerva
(inotatori de cursa lunga).
O atentie deosebita in alimentatia sportivilor trebuie acordata rolului vitaminelor in
sport. Multi medici sportivi recomanda administrarea unor cantitati mari de vitamine
pentru obtinerea unor rezultate sportive deosebite. Nu este o solutie salvatoare,
iar“dopajul” cu asa ceva poate da reactii adverse.
Daca ar fi sa facem o comparatie intre necesarul de vitamine ale unui sportiv cu cel al
unui “sedentar”, putem spune ca sportivii au nevoie de un supliment de vitamine, dar
aceasta nu justifica doparea lor, care nu e numai inutila, dar poate deveni si daunatoare.
Astfel, vitamina B1 administrata in cantitate mare (pe cale bucala sau parenteral) poate
da accidente ; vitamina B12 in doze mari provoaca alergie; vitamina C administrata timp
indelungat in cantitati crescute poate provoca acidoza, fenomene de gastrita sau de
insuficienta suprarenala; vitamina B6 data in exces provoaca tulburari nervoase cu
fenomene de incoerenta.
De aceea vitaiminoterapia la sportivi trebuie sa fie o polivitaminoterapie in doze
echilibrate, cu pastrarea raportului optim intre vitamine. Depasirea cantitatilor
mentionate anterior nu este nici necesara si nici indicata, in concluzie, scopul masurilor
nutritionale luate in cazul sportivilor este sa le mentina forma in limitele unei
alimentatii rationale echilibrate