Etica transplantului de organe

Descoperirile stiintifice medicale din ultimii ani, precum si

dezvoltareatehnologică din acest domeniu, au dus la realizări inimaginabile
care, însă, potafecta profund modul de viată si gândire din societatea
umană.

Transplantul de organe este o activitate medicală complexă prin care

sunt înlocuite, în scop terapeutic, organe, tesuturi sau celule, din
organismul uman,compromise din punct de vedere functional, cu structuri
similare sănătoase.Fiind o metodă exceptională de tratament, transplantul
este justificat după ces-auepuizat toate celelalte forme si modalităti
de tratament.

Organe prelevate de la indivizi in viata

Prelevarea de la donatorii vii se face de la persoane majore,
cu capacitatede discernământ, după obtinerea prealabilă a
consimtământului in formatscris, liber si expres al acestora, după
informarea lor de către medic,asistentul social sau alte persoane cu
pregătire de specialitate, asupraeventualelor riscuri siconsecinte pe plan
fizic, psihic, familial si profesional, rezultate din actulprelevării,
donatorulputând reveni asupra consimtământului dat până înmomentul
prelevării
Organe prelevate de la cadavru
Prelevarea de la donatorii decedati se face numai cu consimtământul
scrisa cel putin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor,
înurmătoarea ordine: sot, părinte, copil, frate, soră sau persoana autorizată
înmod legal.Prelevarea se poate face fără consimtământul membrilor
familiei, dacă, întimpul vietii, persoana decedată si-a exprimat optiunea în
favoarea donării,printr-un act notarial de consimtământ pentru prelevare.
Prelevarea nu sepoate face sub nicio formă, dacă, în timpul vietii, persoana
decedată si-aexprimat deja optiunea împotriva donării, printr-un act de
refuz al donării,avizat de medicul de familie.Sondajele recente de opinii
efectuate in unele tari au aratat ca imensamajoritate a oamenilor nu se
opun prelevarilor de organe de la un cadavru. Totusi aceasta prelevare
este interzisa cand se poate compromite o autopsiemedico-legala, cand
mod percis ca decedatul si familia s-ar fi opus prelevarii daca arfi fost
consultati.
Se observa diferente legislative importante in ceea ce priveste
acordulprezumat. In Austria, orice persoana ajunsa in moarte cerebrala
devinedonator de organe indiferent de acceptul familiei sau de
nationalitate. Inaceasta tara se pune un foarte mare accent pe acordul
prezumat. Spredeosebire de Austria, in Romania legea transplantului de
organe prevede canecesar acordul informat pentru prelevarea de organe
de la rude in cazulpacientului aflat in moarte cerebrala.

Poziţia Bisericii Ortodoxe

faţă de transpantul de organe este pozitivă încazul în care se respectă
toate normele morale şi drepturile celui ce doneazăorgane. În primul rând
este vorba de acordul benevol al celui ce doneazăorganul, care trebuie să
fie o expresie a iubirii jertfelnice faţă de cel suferind.

Concluzie

Dupa parerea mea translatul de organe este un procedeu foarte benefic

pentru umanitate,cu toate acestea sunt de parere ca trebuie sa pastram
niste limite asupra prelevarii organelor.Nu sunt de accord cu o legistlatie de
tip celei Austriece, consider ca nimeni nu are dreptul de a hotarii in locul
altei persone asupra trupului acestuia.