Schema lecţiei

Clasa a V-a

Oceanul Planetar – componente și localizare. Dinamica apelor oceanice

I.Componentele Oceanului Planetar

A. Oceanele sunt întinderi mari de apă sărată, ce ocupă marile depresiuni ale Globului.
1. Oceanu Pacific: cel mai mare şi adânc ocean, are multe insule, vulcani şi
cutremure pe margini;
2. Oceanul Atlantic: al doilea ocean, conţine munţi vulcanici submarini
(Dorsala medio-atlantică), puţine insule;
3. Oceanul Indian: cel mai cald ocean, are puţine insule;
4. Oceanul Arctic: cel mai mic şi rece ocean, este acoperit de o banchiză
polară.

B.Mările suntîntinderi de apă sarată mai mici decât oceanul, cu care comunică
prinstrâmtori.
 După modul de formare (geneză), mările sunt:
1. mări mărginașe,sunt la marginea continentului şi comunică larg cu
oceanul: Marea Arabiei, Marea Ross, M. Nordului;
2. mări continentale sau interioare, aflate în interiorul continentelor,
comunică cu oceanul prin strâmtori: Marea Baltică, Marea Mediterană,
Marea Neagră;
3. mări intercontinentale/mediterane, aflate între două sau mai multe
continente: Marea Mediterană, Mediterana Americană ( Golful Mexic si
Marea Caraibilor), M. Roșie;

II. Proprietăţile apelor oceanice

1. Salinitatea = cantitatea totală de săruri dizolvate într-un litru de apă;

Salinitatea medie este de 35‰; este mare la tropice (M. Roşie) şi redusă în
regiunile temperate şi reci (M. Kara);
2. Temperatura apei = rezultă, în principal, din procesul de încălzire determinat de
radiaţia solară directă; scade de la Ecuator la poli şi în adâncime;
3. Culoarea = este dependentă de gradul de transparenţă şi de conţinutul în
substanţe organice şi anorganice; albastră (în zona intertropicală), gălbuie
(conţine nisip, aluviuni), verzuie (alge).

III.Dinamica apelor oceanice

1. Valurile = mişcări ondulatorii de urcare şi coborâre a suprafeţei apei, fără a se

deplasa;
 Tipuri de valuri:
- valuri eoliene (provocate de vânt) – până la 18m;
- valuri seismice(tsunami) sunt produse de seisme și de erupțiile vulcanice –până la
30-35m.
2.Mareele = mişcări periodice de ridicare şi coborâre a nivelului apei, sunt produse
de forţa de atracţie a Lunii şi Soarelui; în 24 ore 56 minute au loc 2 fenomene de
flux (înaintarea apei pe ţărmurile joase ) urmate de reflux (retragerea apei pe
ţărmurile joase);

1
3.Curenţii oceanici = mişcări permanente de deplasare pe orizontală sau pe
verticală a apelor oceanice; Cauze: vânturi, diferenţe de salinitate, temperatură şi
nivel a apelor;
 Tipuri de curenţi în funcţie de temperatura apei, curenții oceanici sunt:
- calzi: Golfului, Atlanticului de Nord, Braziliei, Mozambicului, Australiei
de Est, Kuro Shivo;
- reci: Labradorului, Canarelor, Benguelei, Californiei, Vânturilor de
Vest/Antarctic, Perului, Australiei de Vest, Oya Shivo.

Schema lecţieiApele continentale

Apele continentale se află în scoarţă (apele subterane) sau pe suprafaţa acesteia (apele de
suprafaţă).

I.Apele subterane

Se formează din infiltrareaapelor din precipitaţiisau a apelor de suprafaţă, din râurişi din
lacuri.
Înfunctie de adâncimea la care se întâlnesc se deosebesc:
1. Ape freatice sunt aflate la adâncime mică (40 m);pot fi exploatate prin săparea
fântânilor.
2. Apele de adâncime uneori sunt prinse între două straturi impermeabile şi se numesc
straturi acvifere captive.
Izvorul = locul de apariţie la zi a unei ape subterane. Ele pot avea scurgere continuă sau
intermitentă (izbucurile şi gheizerele).

II.Apele de suprafaţă

A. Apele curgătoare

Sursele de alimentare a apelor curgatoare: 1.Ape subterane; 2.Ploi; 3.Topirea zăpezii;

4.Topirea gheţii; 5.Lacuri; 6.Mlaştini.
Tipuri de ape curgătoare după mărime:
1. Pârâul = apă curgătoare permanentă sau temporară de dimensiuni mici;
2. Râul = apă curgătoare permanentă, de dimensiuni mijlocii;
3. Fluviul = cea mai mare apă curgătoare, cu numeroşi afluenţi şi care se varsă în
lacuri şi mări printr-un estuar sau deltă.
Componentele râului:
a. Izvorul = locul de unde începe cursul râului, care poate fi: apa subterană care iese la
suprafaţă, un lac, marginea unui gheţar;
b. Cursul râului = traseul parcurs de apă între izvor şi vărsare; poate fi împărţit: curs
superior, mijlociu şi inferior;
c. Gura de vărsare = locul de vărsare într-un alt râu sau fluviu, ori într-un lac, mare
sau ocean.
Bazinul hidrografic = suprafaţa de pe care un râu sau fluviu îşi adună apa prin afluenţi;
componente:
1. Afluentul = apa curgătoare care se varsă în altă apă curgătoare numită râu colector.

2
 COMPONENETELE RÂULUI

IZVOR

BAZIN HIDROGRAFIC

CUMPANA APELOR

CONFLUENTA
GURA DE VARSARE

AFLUENT

COLECTOR

3
Elementele văii râului:

 Albia minoră – forma de relief prin care curge râul, are tot timpul apă;
 Albia majoră/ lunca – unde apele se revarsă peste maluri în timpul ploilor
abundente sau după topirea zăpezilor;
 Terasele – foste lunci care s-au înălţat.
 Versanţii – suprafeţe înclinate.
Debitul = volumul/cantitatea de apă scurs într-o unitate de timp prin albia râului, într-o
anumită secţiune a sa şi se exprimă în m³/s sau l/s .

B. Apele stătătoare

După mărime există: lacuri, bălţi, mlaştini.

Lacurile = formate prin acumularea apei în cuvete create de agenţii naturali interni şi
externi.
După modul de formare, lacurile pot fi:
a. Lacuri naturale:
1) Lacuri tectonice(în depresiunile rezultate în urma mişcărilor tectonice):
Tanganyika, Malawi, Victoria, Ciad, Balaton, Tiberiada, Ness;Marea Moartă;
Baikal; Marea Caspică;
2) Lacuri glaciare:formate prin topirea calotelor glaciare(Marile Lacuri,Sclavilor,
Urşilor, Ladoga, Onega) sau în circuri şi pe văi glaciare(Como, Garda, Maggiore,
Geneva; Bâlea, Zănoaga);
3) Lacuri vulcanice: formate în craterele vulcanilor stinşi:Crater Lake-SUA, Bolsena,
Toya; Sf, Ana;
4) Lacuri carstice (în depresiuni rezultate în urma dizolvării calcarului):Vărăşoaia
(Munţii Apuseni), Zătonul (Pod. Mehedinti), Iezerul Ighielu;
5) Lacuri litorale:
 Limane maritime (prin bararea unor văi cu cordoane de nisip depuse de
curenţii marini): Limanul Nistrului, Techirghiol, Taşaul, Mangalia;
 Lagune (formate prin îndiguirea golfurilor cu cordoane litorale):
Maracaibo, Veneţia, Razim, Sinoe, Siutghiol;
6) Lacuri fluviatile:
 De luncă: Suhaia (Teleorman);
 Limanuri fluviatile (formate prin bararea gurilor de vărsare ale afluenţilor
cu aluviuni depuse de colectori): Snagov, Căldăruşani, Balta Albă, Oltina;

4
7) Lacuri de baraj natural(rezultate prin bararea unor văi de către alunecări
şiprăbuşiri): Lacul Roşu (Carpatii Orientali), Cuejdel.
b. Lacuri antropice:
1) Iazuri
2) Heleştee,
3) Lacuri hidroenergetice.