Bazele microbiologice ale

profilaxiei si terapiei infectiei.

Antibiotice si chimioterapice.

CURS 6

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
Profilaxia întru-un proces infecţios
se referă la profilaxia celor trei
verigi care alcătuiesc lanţul
epidemiologic şi anume: sursa de
infecţie, calea şi mecanismele de
transmitere a infecţiei precum
creşterea rezistenţei specifice şi
nespecifice organismelor receptive.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
Mai întâi se iau măsuri în legătură cu sursa de
infecţie, aceasta poate fi alcătuită din: bolnavi,
contacţi şi mai ales purtătorii de germeni.
Depistarea bolnavilor cu forme tipice sau atipice de
boală se realizează în mod activ prin deplasarea
medicului şi sau a cadrelor medii în focarul de boală
infecto-contagioasă sau pasiv prin prezentarea
bolnavului la medic.
În funcţie de gravitatea şi potenţialul lor
epidemiologic, bolile contagioase, conform
normativelor internaţionale, se împart în două grupe
şi anume:

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
Bolnavii care au o boală din grupa A se internează în spitalul
de boli infecţioase, sau în secţia de boli infecţioase a unui
spital.

Medicul şi cadrele sanitare medii vor merge în focarul de

infecţie şi vor stabili contacţii.
Prin contacţi se înţelege toate persoanele care locuiesc cu
bolnavul precum şi persoanele care au venit în contact cu el în
perioada de contagiozitate a bolii (seviciu, şcoală etc..).

Aceste persoane vor fi supravegheate clinic dar şi paraclinic

prin recoltare de probe biologice specifice bolii, transmisibile
supravegherea se va face pe toată perioada de incubare
maximă a bolii.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
Grupa a de boli infectioase cuprinde boli
transmisibile care sunt înregistrate într-un
registru special şi sunt declarate nominal
Directiilor de Sanatate Publica la Ministerul
Sănătăţii, OMS de exemplu: holera, hepatita
epidemică, scarlatina, tetanosul, rabia, meningita
cerebrospinală epidemică, malaria, lepra, febra
tifoidă, difteria etc.
In cazul zooantroponozelor distrugerea sursei
de infecţie se realizează prin sacrificarea
animalelor bolnave.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
• După ce bolnavul a fost izolat în spital, după ce au
fost stabiliţi contacţii şi suspecţii vor fi
supravegheaţi, măsurile se vor adresa celei de-a
doua verigă a lanţului epidemiologic şi anume căilor
de transmitere.
• Aceste se realizează prin măsuri de dezinfecţie,
dezinsecţie şi deratizare.
• Dezinfecţia urmăreşte distrugerea germenilor
patogeni atât în produsele patologice ale
bolnavului (fecale, urină, vărsături, secreţii nazo-
faringiene) cât şi în aerul şi obiectele din mediul
înconjurător, precum şi din apă, alimente etc.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
• Dezinsecţia se adresează vectorilor şi
anume se distrug: muştele, gândacii de
bucătărie, păduchii, ploşniţele, căpuşele,
ţânţarilor etc.
• Deratizarea este distrugerea rozătoarelor
care se realizează în colaborare cu
autorităţile locale administrative şi
sanitar-veterinare.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
• Apoi se iau măsuri pentru cea de-a treia verigă a
lanţului epidemiologic şi anume creşterea
rezistenţei masei receptive prin măsuri specifice
şi nespecifice.
• Prin măsuri profilactice specifice pentru masa
receptivă (populaţia receptivă) faţă de un anumit
agent patogen se realizează prin administrarea
vaccinurilor specifice (reprezintă imunizare
activă) sau prin administrarea serurilor
(imunizare pasivă) sau imunoglobuline şi
chimioprofilaxia cu antibiotice şi chimioterapice.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
În cazul bolilor transmisibile din grupa B
Grupa B de boli transmisibile care se raportează numeric, pe
grupe de varsta, mediul urbal/rural. Ex. rujeola, varicela,
giardiaza, gripa, rubeola, parotidita epidemică, boli diareice acute
etc.
Bolnavul se izolează în general la domiciliu, internarea în secţia
de boli infecţioase se face numai în cazurile cu forme clinice
grave însoţite de complicaţii sau la indivizii taraţi cu risc crescut
de a face complicaţii.
Raportarea se face: trimestrial, numeric, pe fiecare entitate
etiologică, pe grupe de vârstă.
Se vor stabilii contacţii şi suspecţii şi se vor urmării pe toată
perioada maximă de incubaţie a bolii.
Prin educaţie sanitară se vor recomanda măsuri de dezinfecţie,
dezinsecţie, deratizare mai ales atunci când boala transmisibilă a
fost generată de germeni cu oarecare rezistenţă în mediul extern.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Profilaxia
• Principala metodă epidemiologică este ancheta epidemiologică. Ea
studiază procesul epidemiologic de la apariţie până la stingere
precum şi măsurile ce au fost luate pentru limitarea şi stingerea
focarului epidemiologic. Ancheta epidemiologică are două faze:
preliminară şi definitivă.
• Ancheta epidemiologică preliminară este realizată de cadrele
sanitare medii şi urmăreşte depistarea precoce a bolnavilor, a
suspecţilor, a contacţilor, diagnosticul prezumtiv, date privind
sursa infectantă, data, locul, contactului infectant, raportarea
cazului şi instituirea măsurilor sanitaro-antiepidemice de urgenţă
(izolarea bolnavilor, dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea).
• Ancheta epidemiologică definitivă care este făcută de medicul
epidemiolog, care stabileşte o strategie de stingere a focarului
infecţios, stabilind măsuri care se vor adresa celor teri verigi a
lanţului epidemiologic şi la sfârşit va lua decizia de închidere a
focarului de infecţie.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibiotice si Chimioterapice
Antibioticele
• Sunt substanţe antimicrobiene obţinute prin
biosinteză microbiana, exemplu:
streptomycete, Bacillus spp., sau fungi.
Chimioterapicele
Sunt substanţe antimicrobiene obţinute prin
- sinteză în laborator,
- produşi de semi-sinteză, când pe un nucleu
elaborat de un microorganism viu se grefează
o grupare chimică (meticilina, ampicilina,
oxacilina, rifampicina) .

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibiotice
 Calităţile medicamentului antimicrobian ideal:
 toxicitatea selectivă, capacitatea de omorî sau de
a inhiba dezvoltarea microbului infectant
rămânând inofensiv pentru bolnav;
 spectrul antimicrobian suficient de larg;
 bună difuziune în focarul de infecţie;
 persistenţa suficientă în organism în formă activă;
 să nu determine reacţii de sensibilizare;
 microbii să nu dezvolte rezistenţă la acest
medicament;
 să coste mai puţin decât alte substanţe cu
eficienţă terapeutică asemănătoare.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Mecanisme de acţiune antimicrobiană
ale antibioticelor
Se disting 4 mecanisme majore de
acţiune antibacteriană sau antifungică a
antibioticelor.
Inhibarea sintezei peretelui bacterian,
Alterarea permeabilităţii membranei
citoplasmatice,
Inhibarea sintezei proteice,
Inhibarea sintezei acizilor nucleici.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 1. Inhibarea sintezei peretelui
bacterian
• Este realizată de antibioticele: β-lactamice,
cicloserina, bacitracina, vancomicina.
 Antibioticele β lactamice
• Au în nucleul activ o legătură β lactam. Aceste
antibiotice fixate pe receptorii proteici din
peretele bacterian (PLP), blochează sinteza
peptidoglicanului (inhibă transpeptidarea, procesul
de formare a punţilor peptidice, funcţionând ca
analogi serici ai dipeptidului D-alanină, D-alanină)
şi/sau inactivează inhibitorul enzimelor autolitice
din peretele bacterian.
• Rezultă distrugerea structurii de rezistenţă a
peretelui bacterian cu explozia protoplastului.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibioticele β lactamice
• Efectul este bactericid şi maxim în faza
exponenţială de creştere a bacteriilor.
• Principalul mecanism de rezistenţă
(naturală sau dobândită) a bacteriilor la
antibiotice β lactamice, este producerea
de β lactamaze, enzime care desfac inelul
β lactam, prin ruperea legături CO-N.
• Toleranţa se instalează atunci când
antibioticul inhibă bacteria, dar nu o
omoară (concentraţia minimă bactericidă
este de peste 32 ori mai mare decât cea
minimă inhibitorie).

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibioticele β lactamice
• Reacţii de sensibilizare
• Apar la 3-5% din pacienţi (până la 10%
după administrări repetate) de la boala
serului până la şoc anafilactic mortal.
• Pot să apară sensibilizări şi la
cefalosporine, uneori separat, dar 6-16%
sunt încrucişate.
• Pentru prevenirea acestor reacţii, înainte
de administrarea unor antibiotice
β lactamice, se va verifica prin anamneză
şi/sau teste intradermice de testare a
sensibilităţii.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibioticele β lactamice

Peniciline naturale

• Penicilina G (benzilpenicilina) parenteral;

Penicilina V(oral),
• Benzatinpenicilina G (Moldaminul),
• Procainpenicilina G (Efitardul).

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Antibioticele β lactamice
 Peniciline de semisinteză:
 antistafilococice cu spectru limitat,
- izoxantinpenicina G (oxacilina) cu
administrare im sau oral;
 cu spectru extins: aminopeniciline
- ampicilina, amoxicilina;
 carboxipenicilinele
- carbenicilina, ticarcilina, termocilina;
 ureidopeniciline şi piperazine
- mezlocilina, azlocilina, piperacilina;
 amidinopeniciline
- amidocilina sau mecilinam.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibiotice β lactamice
Cefalosporine
- generaţia Ι (cefazolina, cefalotina),
- generaţia ΙΙ (cefoxitina, cefuroxima),
-generaţia ΙΙΙ ceftrixona, ceftazidima, cefsulodina),
-Generaţia IV (cefpiroma, cefepima, etc.).

Cefalosporina C (produsul natural al Cephalosporium acremonium -

fung) este obţinut tot prin semisinteză, este la originea numeroaselor
cefalosporine.

Carbapeneme
- Imipenemul, Cilastatin,
Monolactame
- Aztreonam.

• Cefalosporinele, imipenemul şi aztreonamul, fiind cele mai scumpe

antibiotice, utilizarea lor, chiar în infecţii grave, trebuie justificată.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibiotice β lactamice
• Unele peniciline de semisinteză-Cloxacilina
rezistente la β lactamază, sau substanţe fără
activitate antibiotică per se, ca acidul clavulanic
sau sulbactamul, se fixează ireversibil în peretele
bacterian şi inactivează β lactamazele.
• Prin aceasta protejează penicilinile sensibile la
β lactamaze, administrându-se concomitent. Ex.
Augmentin (ampicilina+acid clavulanic),
Amoksiklav (amoxicilină + acid clavulanic),
Unasyn (ampicilina+sulbactam).
 Cicloserina (tuberculostatic)
• este analog structural al D-alaninei, inhibă
alaninracemaza şi prin aceasta sinteza
dipeptidului D-alanin D-alanină; din structura
peptidoglicanului.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Antibiotice
 Vancomicina
Este un glicopeptid, se fixează pe dipeptidul
D-alanină D-alanină şi împiedică reacţia de
transpeptidare.
 Bacitracina
Este un polipeptid ciclic produs de
Bacillus subtilis, blochează la nivelul
membranei celulare defosforilarea lipidului
de transfer al lanţurilor de peptidoglican,
acţionând la nivelul membrane celulare,
este un antibiotic toxic.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 2. Alterarea permeabilităţii
membranei citoplasmatice
Este realizată de antibiotice (polipeptidice,
poliene).
• Efectul este bactericid şi se exercită în toate
fazele de creştere.
Antibioticele polipeptidice: Polimixine şi poliene.
 Polimixinele
Sunt produse de Bacillus polymixa, sunt polipeptide
bazice cu structură lineară.
Sunt active asupra bacililor Gram (-).
Utilizare terapeutică au numai: Polimixina B,
Colimicina (polimixina E).
Resorbţia digestivă este slabă, cea parenterală
este bună.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Polienele
Polienele: Amfotericina B, Nistatin
Sunt produse de specii de
Streptomyces –bacterie sporulata, au
efect fungicid, prin fixarea de steroli
din membrana citoplasmatică a
acestor microorganisme, dar absentă
la bacterii.
Sunt antibiotice toxice.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 3. Inhibarea sintezei proteice
• Este realizată de:
 aminoglicozide (streptomicină,
kanamicină, neomicină, gentamicină);
 macrolide (eritromicină, oleandomicină,
spiramicină);
 lincosamide (lincomicina, clindamicina);
 cloramfenicol;
 tetracicline.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Aminoglicozidele
 Aminoglicozidele
• Sunt produse de specii de Streptomyces. Cel mai
cunoscut mecanism de acţiune al streptomicinei
este fixarea pe proteina S12 a subunităţii
ribozomale 30 S, perturbând faza de citire
corectă a ARNm, blocând formarea complexului de
iniţiere. Citirea greşită a codului duce la sinteza
de proteine nefuncţionale.
• Efectul bactericid, este maxim în faza de
creştere exponenţială.
• Celelalte aminoglicozide au mecanisme similare,
absorbţia digestivă este slabă, dar cea
parenterală este bună.
• În grade diferite, au efect toxic asupra perechii a
VΙΙΙ a de nervi cranieni (acustico-vestibular) şi
asupra rinichiului, după administrare prelungită.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 3. Inhibarea sintezei proteice
• Prin semisinteză, spectrul antibacterian al unor
aminoglicozide a fost lărgit.
• Amikacina (obţinută prin acetilarea kanamicinei), s-a obţinut
rezistenţă faţă de enzimele de inactivare.
• Netilmicina (obţinută din sisomicină).
Tetraciclina
Este produsă de Streptomyces aureofaciens, se fixează pe
subunitatea ribozomală 30 S şi inhibă sinteza proteică.
Efectul este bacteriostatic. Rezistenţa apare prin
producerea unei enzime care determină eliminarea rapidă a
antibioticului din bacterie.
Macrolidele: eritromicina, claritromicina, azitromicina şi
lincosamidele (lincomicina, clindamicina). Sunt produse de specii
de Streptomyces, se fixează pe ARNr 23S al unităţii
robozomale 50S şi blochează translocarea ribozomului pe
ARNm. Toate aceste mecanisme sunt bacteriostatice.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 3. Inhibarea sintezei proteice
 Cloramfenicolul
• Se obţine prin sinteză, se fixează pe subunitatea
ribozomală 50 S şi inhibă peptidil-transferaza, noi
aminoacizi nu mai pot fi adăugaţi lanţului polipeptidic
în formare şi sinteza proteică este blocată.
• Efectul este bacteriostatic.
• Prin intoxicarea celulelor stem medulare,
cloramfenicolul poate determina anemie aplastică
mortală.
• Rezistenţa apare la bacteriile care produc
cloramfenicol-acetiltransferază.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 4. Inhibarea sintezei acizilor nucleici
• Este realizată de: sulfamide, trimetoprim, chinolone,
novobiocină, rifampicină.
 Sulfamidele
• Sunt produşi de sinteză, analogi structurali ai acidului
paraaminobenzoic (PABA), un metabolit esenţial pentru
sinteza acidului folic.
• Sub acţiunea dihidropteroatsintetazei, PABA, este
condensat cu pteridina şi formează acidul dihidropteroic,
care este convertit în acid folic.
• Sulfamidele au afinitate crescută pentru enzimă şi
înlocuiesc PABA în reacţia de condensare. Rezultă compuşi
inactivi care blochează sinteza bazelor purinice (adenină,
guanină), timinei şi a unor aminoacizi (serina, metionina).
• Efectul este bacteriostatic.
• Toxicitatea este selectivă.
• Pot determina sensibilizări (febră, erupţii cutanate,
poliartrită nodoasă, etc.).

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Inhibarea sintezei acizilor nucleici
 Trimetoprimul
• Este un chimioterapic cu acţiune bacteriostatică,
blochează sinteza acidului folinic prin inhibarea
dihidrofolat-reductazei.
• În practică se foloseşte amestecul 5 părţi
Sulfametoxazol + 1 parte Trimetoprim care se
numeşte Biseptol sau Cotrimoxazol si are efect
bactericid.
 Chinolonele: acidul nalidixic, fluorochinolonele
(ciprofloxacina, norfloxacin, ofloxacin, enoxacina)
sunt chimioterapice bactericide.
 Novobiocina
Este antibiotic bacteriostatic, produs de
Streptomyces niveus, blochează giraza ADN.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Inhibarea sintezei acizilor
nucleici
 Rifampicina
• Derivat de semisinteză al Rifamicinei (produsă de
Stereptomyces mediteranei), se fixează pe ARN
polimerază, ADN dependentă şi blochează, cu
efect bactericid, transcrierea mesajului genetic.
 Mitomicina şi Actinomicina
• Se fixează pe ADN, inhibă replicarea şi
transcripţia.
• Sunt foarte toxice, folosite numai la studierea
metabolismului acizilor nucleici.
• Celulele tumorale sunt mai sensibile decât cele
normale la acţiunea acestor antibiotice.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Asocierea de antibiotice
• Asocierile de antibiotice se folosesc în situaţii de excepţie
şi trebuie să se respecte următoarele criterii:
1. Asocierea trebuie să realizeze un efect sinergic bactericid
(un antibiotic bactericid cu spectru „de tip penicilinic” cu un
alt antibiotic bactericid cu spectru de tip „streptomicinic”).
2. Germenul patogen (cunoscut sau presupus) trebuie să fie
sensibil la ambele antibiotice bactericide din asocierea de
mai sus.
3. În infecţii „mixte” în care sunt implicaţi 2 sau 3 germeni
patogeni, este necesar, ca fiecare agent patogen în parte, să
fie sensibil la cel puţin unul din antibioticele din asociere.
4. În infecţiile intraspitaliceşti (asociate actului medical) în
terapia iniţială, vor fi folosite antibiotice din grupul „de
rezervă”, deoarece mecanismele de rezistenţă la aceşti
germeni sunt complexe.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Asocierea de antibiotice
5. Nu trebuie să fie folosite asocieri antagoniste.
Exemplu: se va evita asocierea dintre un antibiotic
bactericid din grupul penicilinei cu altul bacteriostatic cu
spectru larg: penicilină şi tetraciclină sau cloramfenicol, prin
efectul bacteriostatic, germenii trec în faza de latenţă,
oprindu-le multiplicarea, se anulează acţiunea penicilinei. În
schimb asocierea dintre tetraciclină (cloramfenicol) cu un
antibiotic din grupul streptomicinic este permisă, acestea
exercitându-şi efectul bactericid şi în faza de latenţă a
germenilor.
6. Nu se asociază două antibiotice din grupul oligozaharidelor,
aminoglicozidelor sau polipeptidelor, pentru că se însumează
efectele nefro şi ototoxice.
7. Nu se asociază două antibiotice cu spectru larg (tetraciclină,
cloramfenicol, ampicilină) au acelaşi spectru de acţiune
(asociere inutilă) şi prezintă riscul unei disbacterioze.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Mecanisme de rezistenţă bacteriană la
substanţe antibacteriene

• Rezistenţa microbiană la antibiotice reprezintă

capacitatea unor microorganisme de a supravieţui
şi de a se multiplica în prezenţa antibioticului.
• Pot fi mecanisme de rezistenţă naturală şi
rezistenţă dobândită.
• Rezistenţa naturală reprezintă rezistenţa
tuturor membrilor unei specii bacteriene faţă de
un antibiotic şi este determinată genetic de
exemplu rezistenţa bacililor din genul
Mycobacterium la penicilina G.
• Rezistenţa dobândită este rezistenţa care este
achiziţionată de unele tulpini din specia respectivă
în anumite circumstanţe.
• Ea poate fi cromozomială sau extracromozomială.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Mecanisme de rezistenţă
• Poate fi:
 cromozomială (prin mutaţii spontane,
transfer şi recombinare genetică),
 extracromozomială (plasmidică, material
plasmidic, episomi, transpozoni). Plasmidele R
se pot răspândi într-o populaţie bacteriană
prin: conjugare, transducţie (prin intermediul
bacteriofagului) sau transformare. Plasmidele
R pot avea multipli determinanţi de rezistenţă.
Acest tip de rezistenţă este mai des întâlnit
decât cel cromozomial

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Mecanisme de rezistenţă
Tipuri de rezistenţă
- monovalentă (faţă de un agent
antimicrobian).
- plurivalentă (faţă de mai mulţi agenţi
antimicrobieni),
- directă (leagă o bacterie de un antibiotic),
- încrucişată (rezistenţa unei bacterii faţă
de mai mulţi agenţi antimicrobieni cu
structură şi/sau mecanism de acţiune
asemănător Ex. rezistenţa la cefalosporine
a bacteriilor care produc β-lactamaze).

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Mecanisme de rezistenţă
După ritmul de instalare poate fi:
- tip rapid de instalare (monostadial,
numai la o generaţie),
- de tip lent de instalare (pluristadial,
la mai multe generaţii).

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Reacţii adverse ale tratamentului cu
antibiotice
• Aceste reacţii sunt de mai multe feluri şi cu diferite grade
de gravitate.
 Presor de selecţie
• Administrarea antibioticelor trebuie să se facă după
testarea sensibilităţii, la substanţele antibacteriene, a
tulpinilor sensibile. Dacă nu se respectă acest deziderat,
este riscul ca antibioticul să nu acţioneze şi se va multiplica
populaţia rezistentă.
 Şocul endotoxic poate să apară în urma unui tratament
foarte agresiv cu antibiotice, când vor fi distruşi foarte
mulţi germeni Gram negativi, într-un timp foarte scurt, care
vor elibera endotoxina din peretele bacterian, fenomen
Herxheimer (sifilis, febră tifoidă), în plus atacul rapid al
antibioticelor nu permite instalarea imunităţii.
 Dismicrobismul apare în cazul administrării antibioticului pe
cale orală, poate distruge flora microbiană normală a
intestinului. Pot să apară enterocolite post antibiotice.

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Antibiograma difuzimetrica

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie
 Asocieri antibiotice

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Asocieri antibiotice

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Sinergism

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Test E

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Test E (elipsometer)

Dr. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie