Compozitia, nutritia,

cresterea si multiplicarea
bacteriilor
Curs 2

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A BACTERIILOR

A. Apa reprezintă peste 75-80% din masa bacteriană şi formează

mediul în care se petrec toate procesele vitale ale celulei bacteriene.
Apa celulară provine din mediul extern şi din unele procese metabolice.
Forma sub care se găseşte H2O este liberă (este mediul de dispersie
pentru unele substanţe celulare), dar există şi mici cantităţi de apă legată
(fizico-chimic cu diferite componente celulare).
Rolul H2O în celula bacteriană este variat:
constituie un mediu de dispersie pentru celelalte componente bacteriene
participă la procesele metabolice;
proteinele se degradează uşor, în prezenţa H2O libere, la temperaturi
ridicate.
• Formele vegetative sunt omorâte la 55-650C în 15-20min din cauza
cantităţii de apă liberă pe care o conţin.
•Sporii bacterieni, conţin mai puţină apă, se află în marea majoritatea
cazului legată, ceea ce asigură rezistenţa deosebită a acestei entităţi
morfologice la temperaturi ridicate.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 B. Proteinele
Reprezintă între 40-80% din greutatea uscată a bacteriei,
participă aproximativ 20 de aminoacizi.
 Compoziţie
 proteine simple -formate doar din aminoacizi (acizidul theicoic,
acidul diaminopimelic);
 proteine complexe (sau cenapse):
- complexe glucido-lipido-polipeptidice;
- heteroproteine care sunt formate din proteine şi o grupare
prostetică ex:
o mucoproteine (proteine şi acid mucoitinsulfuric şi glucozamină
esterificată cu H2SO4, ex. mucopolizaharidul, antigenul specific
de grup al pneumococului substanţa SSS; antigenul M specific de
tip al streptococului hemolitic, acidul hialuronic din capsula
streptococilor tineri;
o cromoproteinele formate din proteine şi gruparea prostetică în
care intră un metal, au în special funcţii enzimatice: catalaze,
peroxidaze, citocromii;
o nucleoproteinele formate din proteine şi gruparea prostetică sunt
acizii nucleici ADN în nucleu şi ARN în protoplasmă.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Rolul proteinelor
 plastic intră în constituţia unor
componente celulare sau/şi
extracelulare;
 antigenic;
 energetic,
 în patogenitate,
 în transmiterea de caractere genetice.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 C. Enzimele
 Capacitatea celulei bacteriene de a sintetiza
enzime este determinată genetic.

 Din aproximativ 3000 de proteine, din celula

bacteriană, 2000 sunt enzime.

 Echipamentul enzimatic este foarte bogat la

bacteriile autotrofe (capabile de sinteze pornind
de la molecule simple anorganice).

 Mult mai sărac la cele heterotrofe (folosesc

substanţe organice), în raport cu adaptarea lor la
parazitism.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Clasificarea enzimelor
După modul de apariţie în celula bacteriană
sunt de două feluri:
enzime constitutive: există totdeauna în
celulă, fiind sintetizate indiferent de natura
mediului, sunt constituenţii permanenţi ai
celulei;
enzime inductibile sunt sintetizate de către
celula bacteriană numai ca răspuns la anumiţi
compuşi specifici apăruţi în mediu. În lipsa
substanţei inductoare sinteza lor încetează, se
face la nivel minim.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 D. Glucidele
 Microorganismele conţin glucide între 14-20% din greutatea uscată.
Cantitatea de glucide variază în raport cu: specia, vârsta, condiţiile de
mediu, în cadrul aceleaşi specii apar variaţii în raport cu tulpina
bacteriană.
 Bacteriile conţin glucide simple (mono şi dizaharide) şi glucide complexe
(polizaharide).
 Polizaharidele pot fi formate prin condensarea unor molecule de
pentoze (pentozani) şi hexoze (hexozani), sau prin polimerizarea
hexozelor, pentozelor şi acizilor uronici, formând polizaharidele mixte.
 Cuplarea în complexe a polizaharidelor cu proteinele, formează la
suprafaţa bacteriilor, capsula, ce le conferă proprietăţi antigenice
speciale şi de patogenitate şi rezistenţă la condiţiile de mediu.
 Bacteriile pot elabora polizaharide care au proprietatea de a precipita
specific cu serurile antibacteriene omologe, exemplu MPZ (substanţa
SSS la pneumococ), sau LPS (glucido-lipido-proteine), antigenul „O” al
bacteriilor Gram negative.

 Rolul glucidelor: energetic, plastic, antigenic, patogenic

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 E. Lipidele
o Lipidele reprezintă până la 10% din greutatea uscată a bacteriei, iar la
micobacterii, pot reprezenta până la 40% din greutate.

o Sunt sub formă de: acizii graşi, lipide neutre, ceruri, fosfolipide.

o În celulele îmbătrânite lipidele sunt în cantitate mai mare.

o Ele se pot găsi libere în vacuolele din celulă sau se pot găsi sub formă
combinată în complexe: lipido-proteice, lipido-glucidice sau glucido-lipido-
proteice.

o Acizii graşi, bacteriile conţin acizi graşi saturaţi (palmitic, stearic,

arahidonic) şi nesaturaţi ( linoleic, oleic), precum şi acizi graşi speciali (la
micobacterii sunt: acidul micolic, tuberculostearic, ftioic).

o Lipide neutre (gliceride), provin din esterificarea acizilor graşi cu glicerol.

o Cerurile sunt substanţe complexe, în care esterificarea acizilor graşi se face

cu alcooli monovalenţi superiori. La bacteriile acid-alcoolo-rezistente
conţinutul în ceruri atinge 5-10% din greutatea uscată a bacteriei, este
ceara D şi conţine acid micolic, în timp ce la alte bacterii este foarte redus
0,3-0,8% .

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Fosfolipidele
 Sunt lipide complexe formate din: acizi graşi, glicerol, acid
fosforic şi o bază azotată (colina în lectine, etanolamina şi serina
în cefaline).
 Fosfolipidele se găsesc în cantitate mai mare in bacteriile Gram
negative şi acid-alcoolo-rezistente.
 Lipidele din bacterii nu conţin colesterol.
 Conţinutul mare în lipide din peretele micobacteriilor conferă
impermeabilitate la coloraţiile obişnuite, de aceea se foloseşte
coloraţia Ziehl-Neelsen.
 În Treponema pallidum este un fosfolipid numit cardiolipină care
este un difosfatidil glicerol (conţine 4 acizi graşi polinesaturaţi
diferţi). Cardiolipina se găseşte şi în structura ţesutului
miocardic bovin, din care se extrage, folosindu-se ca antigen
pentru evidenţierea anticorpilor omologi, în diagnosticul
sifilisului.
 Rolul lipedelor: energetic, plastic, patogenic (slab), antigenic
(slab), în permeabilitate.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 F. Substanţele minerale
 Aceste substanţe variază în funcţie de specie, iar în cadrul
aceleaşi specii variază în raport cu vârsta culturii şi compoziţia
chimică a mediului de cultură. Celule tinere conţin de 6-7 ori mai
multe substanţe minerale decât cele bătrâne. Ele reprezintă 2-
30% din greutatea uscată a bacteriei. Se găsesc toate
oligoelementele: Fe, Ca, Mg, Na, Cl, Pb, S, Zn, Cu etc. Aceste
elemente intră în compoziţia diferiţilor compuşi organici celulari:
sulful în aminoacizi, fosforul în nucleoproteine, în fosfolipide sau
a compuşilor macroergici (ATP).

 Fierul întră în compoziţia citocromilor, enzime cu rol important în

respiraţia microbiană.

 Datorită cantităţii mari de electroliţi dizolvaţi în celula

microbiană, presiunea osmotică internă a microorganismelor
este considerabilă, astfel s-a calculat că la stafilococ poate
atinge 15-26 atmosfere, iar pentru colibacil 6 atmosfere.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Rolul substanţelor minerale
 favorizează schimburile între celulă şi mediu,
 contribuie la reglarea presiunii osmotice,
 are rol plastic, intră în compoziţia constituenţilor
celulari şi ai unor enzime,
 contribuie la reglarea pH-lui (7,2-7,4) şi a
potenţialului de oxidoreducere,
 activează sisteme enzimatice:
 catalizează unele procese (Fe-citocromoxidaze),
 catalizează sinteza pigmenţilor,
 Fe este necesar sintezei toxinei difterice
 în respiraţie (flavoproteinele),
 participă la permeabilitatea selectivă.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 G. Vitaminele
 Unele bacterii sunt capabile să sintetizeze vitamine în
cantităţi atât de mari încât servesc ca materie primă
pentru extragerea acestor vitamine.
 Biotina este sintetizată de specii ca: Proteus vulgaris,
M. tuberculosis, E. coli, Ps. aeruginosa, B. anthracis,
Serratia marcescens.
 Tiamina (vitamina B1) este sintetizată de: E. coli,
B. subtilis, S. typhi, Shigella, C. diphteriae.
 Piridoxina (vitamina B6) este sintetizată de unii
lactobacili.
 Pentru om, flora microbiană intestinală (E. coli)
constituie o importantă sursă de vitamine (vitamine din
grupul B, vitamina K).

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 H. Pigmenţii
 Multe bacterii, mai ales anaerobe elaborează pigmenţi.
 Ea este dependentă de condiţiile de cultivare, mediile solide favorizează
pigmentogeneza.
 Este necesară prezenţa unor elemente ca: azotul, magneziul, fierul, reacţia
mediului, sursa de carbon, temperatura, cantitatea de oxigen, lumina.
Clasificare în funcţie de specie:
 bacterii fotocromogene sintetizează pigmenţii în prezenţa luminii,
 bacterii scotocromogene sintetizează pigmenţii în absenţa luminii
Clasificare în funcţie de localizarea pigmenţilor
• a. cromofore (pigmentul este intracelular),
• b. paracromofore (pigmentul este legat endocelular, de perete, ca la stafilococi),
• c. cromopare (pigmentul este eliberat în exterior).
Rolul pigmenţilor
• Fotosinteză
• Rol protector (pigmenţii carotenoizi protejează faţă de U.V.).
• Funcţie vitaminică, antibiotică, enzimatică (vitamina K, piocianina,
flavoproteinele).
• Semn de îmbătrânire, substanţe de catabolism (melaninele).
• Identificarea bacteriilor: la bacilul piocianic sintetizează piocianina (albastră),
pioverdina (verde).

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Substanţe cu acţiune
antibacteriană
Multe specii bacteriene elaborează
substanţe cu acţiune inhibitoare asupra
altor specii sau asupra altor tulpini din
aceeaşi specie.
 Unii bacili Gram negativi sintetizează
antibiotice cu acţiune bactericidă sau
bacteriostatică: polimixine, piocianină, ele
acţionează asupra altor specii.
 Alte bacterii sintetizează substanţe cu
acţiune împotriva propriei specii, se
numesc bacteriocine.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Metabolismul bacterian
• Cuprinde multitudinea de reacţii biochimice, ce au loc în celulă,
materialul nutritiv este luat din mediu, transformat în energie
şi în constituenţi celulari

Caracteristicile metabolismului bacterian:

 Este un metabolism unicelular, se desfăşoară intr-o singură
celulă.
 Este un metabolism necompartimentat, caracteristic
procariotelor (lipsa organitelor citoplasmatice).
 Este un metabolism teleonomic, în timpul evoluţiei au fost
selectate acele căi metabolice şi acele mecanisme de reglare
care să-i asigure o eficienţă maximă.
 Se caracterizează printr-o mare flexibilitate metabolică, o
capacitate crescută de adaptare la condiţii foarte variate de
mediu.
 Este un metabolism de mare intensitate, ceea ce asigură o
multiplicare rapidă, cu timp de generaţie de 20' (celulele de
mamifere au timp de generaţie de cel puţin 24 ore).

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Nutriţia bacteriană
• Este suma proceselor metabolice, ce concură la procurarea la materiale
convertibile în energie şi componente celulare.
În raport cu tipul de energie şi modul de obţinere, microorganismele se împart în:
 fototrofe (fotosintetizante), utilizează energia radiantă-luminoasă;
 chimiotrofe (chimiosintetizante), utilizează energia rezultată din reacţii
biochimice de oxido-reducere, ce pot avea loc la întuneric.
 Microorganismele fotosintetizante utilizează două feluri de reacţii, ce se
desfăşoară cuplat:
 reacţii fotochimice, în care energia luminoasă absorbită de pigmenţi speciali este
convertită prin fotofosforilare în compuşi macroergici: ATP (adenozin trifosfat);
 reacţii de biosinteză, în care ATP format anterior este folosit în reacţii
endergonice pentru sinteza de materiale celulare, utilizând ca sursă de carbon, fie
CO2 (fotoautotrofe), fie substanţe organice: alcooli, acizi graşi simpli, ca sură de
azot este folosit amoniacul sau NO2.
 Microorganismele chimosintetizante utilizează energia obţinută prin reacţii de
oxido-reducerea unor substanţe anorganice sau organice.
o chimioautotrofele folosesc ca sursă de carbon, CO2, iar ca sursă de azot,
amoniacul, nitriţii, nitraţii ex. sulfobacteriile, ferobacteriile, bacteriile
nirificatoare;
o chimioheterotrofele sunt incapabile să-şi sintetizeze toţi metaboliţii esenţiali, ei
fiind luaţi din mediu de cultură

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Nutriţia bacteriană
În raport cu felul sursei de azot şi
carbon, microorganismele se împart:
autotrofe: utilizează pentru sinteze
azotul şi carbonul din compuşi anorganici
simpli: CO2, NH3, NO2, NO3.
heterotrofe: utilizează pentru sinteze
azot şi carbon din substanţe organice
diferite, care sunt descompuşi în produşi
simpli, în raport cu gradul de
complexitate.
DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie
 Metabolismul energetic bacterian
Respiraţia reprezintă totalitatea reacţiilor biochimice,
aerobe sau anaerobe, producătoare de energie. Aceste reacţii
au la bază mecanismul oxido-reducerii biologice.
Prin oxido-reducere biologică se înţelege pierderea
atomilor de hidrogen (electronilor) de către o substanţă
chimică, donator şi transferul lor pe molecula altei
substanţe chimice, acceptor.
În timp ce prima substanţă (A) se oxidează, a doua (B) se
reduce concomitent.

•Aceste două reacţii cuplate, de oxidare şi de reducere,

sunt reversibile. Ele necesită prezenţa enzimelor, care
transportă hidrogenul (electroni) de la donor la acceptor,
numite dehidrogenaze.

În funcţie de natura acceptorului final de hidrogen există

două tipuri de respiraţii:

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Metabolismul energetic bacterian
• Respiraţie aerobă (oxibiotică), acceptorul final este
oxigenul molecular, iar produsul rezultat este apa. Acest
proces este deservit de mai multe sisteme enzimatice
dehidrogenazice: nicotinice, flavinice, citocromii.

• Respiraţie anaerobă (anoxibiotică), acceptorul final

este orice substanţă anorganică diferită de oxigen, ex.
CO2 sau o substanţă organică (fermentaţie).

• În funcţie de structura chimică a coenzimei sau a grupului

prostetic, aceste enzime pot fi grupate în mai multe
categorii.
 Enzime nicotinice, au drept coenzime fie NAD (nicotin-
adenin-dinucleotid), fie NADP (nicotin-adenin-dinucleotid-
fosfat) care reduse devin NADH2 şi respectiv NADPH2;

 Enzime flavinice, au drept grupare prostetică (nedisociabile

de apoenzime) FMN (flavin-mononucleotid), sau FAD (flavin-
dinucleotid). FAD redus devine FADH2;

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Metabolismul energetic bacterian
 Enzime ferice, grupul prostetic conţine fier sub formă de
derivaţi ai protohemului.
• Fierul poate fi oxidat sau redus reversibil prin pierderea şi
respectiv, câştigul unui electron.
• Enzimele ferice sunt citocromii b, c, a, a3, dintre care
ultimul, identificat cu citocrom-oxidaza, transferă electronul
pe oxigen, ca acceptor final.
• Alte enzime ferice sunt: catalaza şi peroxidaza, capabile să
descompună apa oxigenată direct (catalaza), sau prin fixarea
oxigenului rezultat, pe un substrat redus, cu formarea
ulterioară de apă (peroxidaza).
• Bacteriile aerobe posedă toţi citocromii, bacteriile facultativ
anaerobe posedă unul sau doi citocromi finali, iar bacteriile
anaerobe sunt lipsite de citocromi, catalază şi peroxidază,
ele nu sunt necesare pentru că procesele anaerobe nu conduc
la formarea de apă oxigenată.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Metabolismul energetic bacterian

 Enzimele cuprice, grupul prostetic conţine cuprul.

Ele pot dehidrogena substratul şi pot fixa hidrogenul direct
pe oxigen, fără intermediul citocromilor.

Energia eliberată în cursul reacţiilor de oxido-reducere nu

este consumată pe loc decât parţial.
Excesul este înmagazinat sub forma legăturilor macroergice
fosforilate pe care le conţine ATP (adenozin-trifosfat) şi
folosită după necesităţile de moment ale celulei.
• În respiraţia aerobă mecanismul de sinteză a ATP este
reprezentat în special de fosforilarea oxidativă (la nivel de
catalizator), cuplată cu partea terminală a lanţului respirator.
• În respiraţia anaerobă (fermentaţie), lipsită de lanţ
respirator, sinteza ATP este făcută prin fosforilarea la
nivelul substratului, donatorii şi acceptorii de hidrogen fiind
metaboliţi organici.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Metabolismul energetic bacterian
• În funcţie de potenţialul oxido-reducător al
mediului, s-au descris mai multe tipuri de
respiraţii.
Bacterii strict aerobe, cresc numai în
prezenţa unei cantităţi mari de oxigen,
folosit ca unic acceptor final de hidrogen.
Aceste bacterii posedă: catalază,
peroxidază şi citocromi.
Bacterii strict anaerobe, cresc numai în
absenţa oxigenului, sunt lipsite de enzimele
de mai sus.
Aceste bacterii sunt foarte sensibile la
acţiunea oxigenului, care le este toxic.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Metabolismul energetic bacterian
Bacterii aerobe, facultativ anaerobe, au
posibilitatea ambelor tipuri de respiraţie,
în funcţie de existenţa oxigenului.
Deşi lipsite de catalază şi citocrom-
oxidază, ele pot creşte în aerobioză fiind
mult mai puţin sensibile la apa oxigenată,
datorită unor peroxidaze flavoproteice
capabile să descompună apa oxigenată.
Bacterii microaerofile, tolerează cantităţi
mici de oxigen, probabil prin achiziţia unor
enzime de tip catalazic

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Energetica respiraţiei aerobe
Energia se obţine în două moduri principale:
- prin fosforilarea substratului pe calea glicolizei anaerobe , în care o
moleculă de glucoză este degradată în două molecule de acid lactic,
trecând prin stadiul de acid piruvic;
- prin fosforilarea oxidativă (la nivelul catalizatorului), în cazul
catabolismului glucozei în aerobioză. Acidul piruvic este carboxilat la
acid oxal - acetic, intră apoi în ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul
KREBS), fiind carboxilat până la H2O şi CO2.
• Bilanţul energetic total rezultat din catabolizarea completă, aerobă
a glucozei este de 38 moli ATP/1 mol glucoză. Ştiind că legătura
macroergică a 1 mol de ATP conţine cca. 7000 calorii, înseamnă că
din 38 moli ATP rezultă 266 kcal/mol glucoză complet degradată.
• Celelalte substanţe energetice, ca aminoacizii şi acizii graşi intră în
degradarea aerobă la nivelul ciclului KREBS: aminoacizii, după ce suferă
transaminarea, intră la nivelul piruvatului, aspartatului, glutamatului, iar
acizii graşi sub forma acetil-CoA, la nivelul acidului oxal-acetic.
Energetica respiraţiei anaerobe (fermentative)
• Energia se obţine prin fosforilarea substratului. Din punct de vedere
energetic, fermentaţia este inferioară respiraţiei aerobe, ea furnizând
de 12-19 ori mai puţină energie (ATP).

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Creşterea bacteriilor
Este procesul biologic prin care bacteriile îşi măresc suprafaţa,
datorită sintetizării de noi produşi şi acumulării apei.
Creşterea este dependentă de raportul suprafaţă/volum, este
atât timp cât este în favoare suprafeţei.
Multiplicarea bacteriilor
• Atunci când valoarea raportului este în favoarea volumului (se
inversează raportul) creşterea încetează şi apare înmulţirea.
• Aceasta se realizează prin diviziune directă şi rar prin
înmugurire. Ritmul de diviziune este foarte rapid de 10-20 min,
excepţie face bacilul Koch care are un timp de 18-20 ore.
Cultura bacteriană
• Este rezultatul înmulţirii germenilor într-un mediu favorabil.
Aspectul culturii depinde de: specie, de vârsta culturii şi de
mediul de cultură.
• Bacteriile pot fi cultivate de : medii artificiale, medii celulare:
culturi celulare, ou embrionat de găină, animale receptive
(sisteme biologice sensibile – SBS).

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Creşterea bacteriilor
Culturile bacteriene pe medii artificiale
În medii lichide
• Determină apariţia unei turbidităţi (tulburări a mediului
apos) după 18-20 ore în condiţii de creştere specifice
bacteriei.
• În funcţie de aspectul turbidităţii culturile pot fi:
 Culturi S (smooth) – turbiditate omogenă, germenii sunt
tineri, virulenţi, care dispersează rapid şi uniform.
 Culturi R (rough) – mediul este limpede, germenii se
găsesc sub formă de grunji (depuşi pe fundul vasului sau
pe pereţi), tulbură neomogen mediul.
• Sunt determinate fie de germeni avirulenţi, nepatogeni,
sau de germeni patogeni îmbătrâniţi, care şi-au pierdut
virulenţa
Uneori creşterea în medii lichide mai poate fi sub formă de:
 Văl la suprafaţă, în cazul germenilor aerobi (bacilul
tuberculos).
 Depozit gros pe fundul vasului în cazul germenilor anaerobi.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Creşterea bacteriilor in medii lichide
1. strict aerobe
2. strict anaerobe
3. aerobe facultativ anaerobe
4. microaerofile
5. aerobe

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Bulion fara crestere bacteriana

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Crestere bacteriana S (smooth)

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Cresterea in medii semisolide

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Creşterea bacteriilor
Pe medii solide
• Produsul patologic se însămânţează prin diverse procedee de dispersie.
Cultura bacteriană apare sub formă de colonie după 4 ore.
• Colonia bacteriană reprezintă totalitatea germenilor rezultaţi din
multiplicarea unei singure celule bacteriene, ea este o cultură pură, sunt
germeni identici genetic (monoclonali).
Aspectul coloniilor
 Colonii de tip ”S”, Smooth = neted, coloniile au suprafaţa netedă,
lucioasă cu margini drepte, de consistenţă untoasă, cu un diametru de 1-2
mm, se pot detaşa uşor, sunt alcătuite din germeni virulenţi.
 Colonii de tip ”R”, Rough = aspru. Coloniile au suprafaţă aspră, rugoasă,
cu margini neregulate, crenelate, nu se pot detaşa o parte din colonie cu
ansa, ci doar colonia întreagă.
• Aceste colonii sunt formate din germeni bătrâni, avirulenţi. În această
formă nu se mai pot face identificări.
 Colonii de tip ”M” care au suprafaţa netedă, mucoasă, sunt variante ale
coloniilor ”S” ale germenilor cu capsulă (Klebsiella). Ele au tendinţa de a
conflua între ele.
 Colonii de tip ”G” (glossy)sunt colonii pitice, ele rezultă în urma acţiunii
antibioticelor asupra formelor ”S” de germeni.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Culturi pe mediul solid S (smooth)

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Culturi R (rough)

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Culturi R (rough)

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Culturi M

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Curba de creştere a bacteriilor
Populaţia care rezultă prin diviziunea unei bacterii creşte în
progresie geometrică cu raţia 2. Timpul necesar pentru dublarea
populaţiei se numeşte timp de dedublare sau timp de generaţie.
Dinamica reală este caracterizată printr-o curbă cu patru faze:
1. Faza de lag
În primele 2 ore, numărul de indivizi este aproape constant
(faza de latenţă), ea este o fază de acomodare a germenilor la
noile condiţii de mediu.
2. Faza de multiplicare exponenţială sau logaritmică
• Este o fază de creştere rapidă a numărului bacteriilor. Durează
2-3 ore, curba evoluează exponenţial până în momentul în care
una dintre substanţe nutritive din mediu este consumată sau/şi
în mediu se acumulează metaboliţi toxici (factor limitant).
• În această fază bacteriile au dimensiuni constante, citoplasmă
intens bazofilă şi omogenă, lipsită de incluziuni.
Bacteriile sunt virulente, antigenele sunt cele mai bine
reprezentate. În această fază se recoltează germenii pentru
prepararea vaccinurilor.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

 Curba de creştere a bacteriilor

3. Faza staţionară
Prin consumarea substratului nutritiv ritmul de diviziune scade,
numărul germenilor care mor devine egal cu cel al germenilor care
se divid, deci numărul total al bacteriilor rămâne constant. Această
fază durează 2-3 zile.
În această fază se fac identificările bacteriilor, coloniile sunt bine
individualizate.
• Bacteriile din colecţiile purulente (abcese) se află în această fază.
4. Faza de declin
• Consumarea substratului nutritiv şi acumularea de metaboliţi toxici
duce la moartea majorităţii bacteriilor. Celulele rămase vii sunt
bătrâne, îşi pierd virulenţa şi patogenitatea. Faza durează 2-3 luni.
În această fază apar sporii.

• Cultura bacteriană, rămâne permanent tânără, deoarece mediul de

cultură nu îşi pierde elementele nutritive.

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie

Curba de multiplicare a bacteriilor în cultură

DR. Caliopsia Florea Bacteriologie şi virusologie