CALITATILE UNUI BUN EDUCATOR-

PORTRETUL SOCIO-PSIHOPEDAGOGIC
septembrie 3, 2011 · by Goncear Daniela · in Activitatea profesionala :). ·

Realizarea obiectivelor educatiei depinde in mare masura de calitatile si competentele

educatorului/educatoarei, care, prin actiunile sale, prin personalitatea sa, reprezinta un model pentru
copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultura in comunitate. Educatorul/ea indeplineste o
misiune de o importanta deosebita – aceea de a asigura formarea si pregatirea copilului catre viata.

Este dificil a descrie in citeva fraze trasaturile ce disting un bun educator. Chiar daca am incerca sa
alcatuim o lista a “ingredientelor” necesare, nu v om reusi sa oferim decit o schita de portret, niste
repere care ar putea servi ca ghid general de formare, si nu solutia certa pentru edificarea unui
Imagini integre.

Daca intrebam copiii cum ar vrea sa fie educatoarea lor, ei ne vor raspunde, desigur, “frumoasa si
buna”. Chiar daca nu semanam cu “zina cea buna”, ea ii  poate fermeca printrun zimbet sau printr-o
privire incarcata de dragoste, prin calitati deosebite, prin voce-i blinda si copii o vor considera drept
cea mai frumoasa si cea mai buna educatoare din lume.

Comportamentul didactic, insusirile de personalitate, competentele dobindite prin formarea initiala si

continua, experienta, atitudinea si sentimentele fata de propria activitate si fata de copii,
creativitatea, spontanietatea, capacitatea de a se transpune in lumea fantastica a celor mici,
daruirea si pasiunea in munca la care se adauga si aptitudinile de lider sint doar citeva din
asteptarile noastre fata de educator.

Ce i se cere, prin urmare, unui educator pentru a-si putea indeplini nobila sa misiune?

o o mare dragoste fata de copii si problemele acestora. Fireste, dragostea fata de copii nu

trebuie confundata cu sentimentalismul, cu blindetea  lipsita de exigenta. Impletita cu o

 incredere nelimitata in potentialul copilului, adevarata dragoste este una exigenta: ea ofera

mult, dar si pretind mult de la copil;

o disponibilitatea pentru cunoastere, intelegerea si abordarea diferentiata a copiilor, potrivit

posibilitatilor individuale si ritmul propriu de dezvoltare, trataea lor impartiala;

o increderea in fortele copiilor, in succesul devenirii lor (chiar si a recuperarii fiecarui copil);

o fermitate, perseverenta, consecventa, energie, daruire in tot ce intreprinde, independenta si

dirzenie in sustinerea opiniilor sale pedagogice, promptitudinea in luarea de decizii in vederea

bunului mers al activitatii didactice, educative si social-culturale;

o capacitatea de a le insufla copiilor incredere si curaj pentru depasirea obstacolelor, pentru

afirmarea calitatilor proprii;

o empatie, care ii ofera “sansa” de a privi toate influentele prin prisma celor carora li se

adreseaza, de a prevedea nu numai eventualele dificultati, dar si rezultate;

o corectitudine, modestie, optimism, stapinirea de sine, spirit de initiativa, spirit de disciplina,

exigenta de sine si nazuinta de a deveni un model moral al copiilor si al adultilor din preajma;

o pregatirea temeinica in domeniile: pedagogie generala si prescolara, psihologie a copilului,

metodici de specialitate, grevata de o bogata cultura generala;

o disponibilitate pentru cercetare, deschiderea catre nou, catre modernizare metodologica si

utilizare a noilor tehnologii;

o spontanietate, creativitate, capacitate de adaptare la situatii neprevazute;

o calm, rabdare in comunicarea cu copiii si parintii acestora, cu membrii comunitatii si alti

parteneri;

o implicare activa in actiunile metodice, autoperfectionare, participare la concursuri pentru

obtinerea de grade didactice, la perfectionari periodice;

o cooperare cu specialisti din alte institutii (scoala, reprezentanti ai Directiei de Invatamint, ai

conducerii locale, sponsori), in perspectiva organizarii de activitati extracuriculare si obtinerii

de fonduri;

o tinuta vestimentara ingrijita si decenta.

Munca de mare raspundere pe care o  indeplineste ii cere educatorului sa dovedeasca un larg orizont
cultural, sa aiba cunostinte bogate in literatura si arta, in stiinta si tehnica, sa cunoasca evenimentele
vietii social-politice. Aceasta ii va ajuta sa stabileasca o corelatie mai justa intre diferite arii
curriculare, sa dea mai multa viata si personalitate activitatilor sale. Exercitarea optima a numeroase
functii didactice necesita  profesoinalism si eficienta, care trebuie sa sporeasca de la o zi la alta,
odata cu sporirea exigentelor de calitate ale gradinitei.

Profesia de educator este una complexa si nobila, difiila si placuta, in care “a sti” nu inseamna nimic
daca nu impartasesti aceasta stiinta copiilor cu emotie si forta spirituala.

Portretul educatorului ideal

„ Educatorul este, înainte de toate, „discipolul” copiilor
săi...”

     „Meseria de educator este frumoasă. O meserie care nu te

părăseşte seara odată cu hainele de lucru; o meserie plăcută,
mîndră şi liberă; o meserie care epuizează şi înviorează, care te
disperează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic
fără emoţie, în care dragostea e sterilă fără forţa spirituală, o
meserie plină de farmec”.

   Deloc uşoară misiunea „dată” Educatorului – edificarea

viitorului umanităţii, dar frumoase sunt roadele pe care le culege
şi ni le dăruie – Oamenii.

   Educatorul are un rol crucial în viaţa copiilor. Atît abilităţile

pedagogice, cît şi însuşirile de personalitate au repercusiuni
profunde în inima discipolilor, provocînd reverberaţii încă mulţi
ani după ieşirea din grădiniţă. Prin felul său de a fi ori de nu a fi,
prin comportament şi atitudine, educatorul apropie ori
îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte,
încurajează etc.

   Studiile de specialitate susţin că copilului „îi place” sau „ nu-i

place” de educator, în funcţie de personalitatea acestuia.
   Pentru a putea discuta orice subiect cu copiii săi şi a ţine
pasul, educatorul va învăţa în permanenţă de la ei. El trebuie
să fie liderul care să inspire şi să influenţeze copiii prin
intermediul personalităţii sale, asemeni unui expert sau
consilier, şi nicidecum utilizînd puterea coercitivă. Un astfel de
educator îşi cunoaşte bine profesia şi este respectuos cu copiii
săi.

     Explorator fiind, încurajează copiii să-şi descopere Sinele.El

poate să menţină echilibrul dintre necesităţile de instruire ale
fiecărui individ şi cele ale întregului grup, realizînd prin aceasta
idealul educaţional: învăţămînt pentru toţi, învăţămînt pentru
fiecare. Un atare educator este corect şi obiectiv în aprecieri,
poartă dialoguri deschise şi răspunde mereu la solicitare.

   Educatorul ideal este un entuziast incurabil , elanul său

contagios cuprinde procesul educaţional în general. Manifestînd
exuberanţă, atitudini pozitive, pasiune şi dăruire, el încearcă să-i
pătrundă pe copii de gîndul că anume acesta este locul împlinirii
sale, şi nu altul.

   Un astfel de profesor este un inovator care modifică sau

înlocuieşte strategiile, tehnicile atunci cînd a descoperit altele
mai eficiente sau cînd cele existente au devenit plicticoase
pentru copii. Inventînd diverse combinaţii de tehnologii, el
adaptează predarea la diferite domenii curriculare, ceea ce
facilitează înţelegerea.

   Educatorul eficient este acel tezaurizator care valorifică la

maxim ideile copiilor săi, utilizîndu-le cu scopul de a îmbunătăţi
calitatea procesului de predare-învăţare.

El este şi comediant : ştie cînd şi cum să recurgă la umor, fără

a-l considera un factor ce ar distrage atenţia copiilor sau i-ar
periclita demersul.

   Profesorul ideal este ghidul care conduce copiii spre formarea

şi perfecţionarea deprinderilor şi abilităţilor de lucru şi, totodată,
îi pune în situaţia de a descoperi singuri soluţia şi de a învăţa din
greşeli.

   Fiinţă umană genuină, educatorul ideal este un umanist care

ştie să fie critic cu sine însuşi şi cu absurdităţile vieţii, fără a fi
cinic sau disperat. Este o persoană care se autodezvăluie. Păşind
sigur pe pămînt, educatorul de succes, prin exemplul propriu,
ajută copiii să-şi dezvolte voinţa, curajul şi speranţa în realizarea
potenţialului.

   Oferind un mediu – focar de siguranţă intelectuală şi fizică,

educatorul este santinela ce păzeşte inviolabilitatea acestuia.

   Educatorul ideal este un bun colaborator , acordînd valoare

colegialităţii. El îşi împărtăşeşte ideile, solicită implicarea
părinţilor în procesul instructiv-educativ şi caută sprijinul
colegilor atunci cînd nu  poate surmonta de unul singur anumite
probleme.

   Educatorul de succes este un idealist , un alt fel de idealist,

fiind ferm convins că fără ideal nu poate exista evoluţie. El se
recunoaşte în fiecare copil, realizînd care i-a fost contribuţia şi
influenţa în vieţile picilor săi.

   Educatorul ideal aspiră la toate cele menţionate anterior şi

încă la multe altele. El apreciază adevărul şi corectitudinea, dar
nu popularitatea sa. Încercînd să schimbe lumea, un astfel de
educator se transformă zilnic, transformîndu-i şi pe alţii. El este
un revoluţioner care ştie că rolul său este unul dintre cele mai
vitale pe pămînt: păstrarea sanctităţii vieţii şi a rezultatului ei
firesc- educarea umanităţii. JURĂMÎNT  DE 
EDUCATOR

1.                                                                       5.

Cu mîina pe poveste                                        Jur să vină din poveşti

Plină de farmece şi dor,                                   Toţi cei pe care îi iubeşti:

Jur în faţa ta, copile                                          Zînele fermecătoare

Să fiu un bun educator.                                    Şi alţi eroi din lumea mare.

2.                                                                       6.

Să te ocrotesc de rele                                       Jur să fiu mereu cu tine

Să îţi spun poveşti frumoase,                           Îţi voi face numai bine

Ca la grădiniţă zi de zi                                     Te voi învăţa de toate

Să te simţi ca şi acasă.                                     Cine, ce şi cînd se poate.

3.                                                                       7.
Jur ca-n orice dimineaţă                                  Jur să cutreerăm pămîntul

Cu zîmbete să te-ntîlnesc,                                Pe un cal iute ca vîntul

Ca mămica ta să ştie                                        Să-ţi arăt marea, pădurea   

Cît de mult eu te iubesc.                                  Stelele, soarele şi luna.

4.                                                                      

Jur, că vei avea de toate:                                  Şi toate cîte vei afla

Poezii, poveşti şi carte,                                    Jur că-ţi va prinde bine-n viaţa ta,

Între prieteni mulţi vei fi                                 Căci un bun educator

Şi între multe jucării.

Margarita Calos, metodist, instituţia preşcolară „Romaniţa”, s.Varniţa

EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii,

tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de
educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr.éducateur, lat. educator, -oris. 

Educatorul anului 2013 este din Orhei

În jur de 55 de mii de cadre didactice din întreaga republica , printre care şi peste 1000 de
pedagogi din raionul Orhei sunt  sărbătoriţii zilei de astăzi, 5 octombrie, cu ocazia
sărbătorii  profesionale .
Şi în acest an, Ziua Pedagogului a fost precedată de un eveniment organizat de Ministerul de
profil. Este vorba despre concursul”Pedagogul Anului 2013″  unde,  la categoria “Educatorul
Anului” a învins Ecaterina Brătescu din Orhei. care activează la gr ădini ţă nr. 8 din Orhei.
Educatoare de la grădiniţă nr. 8 din oras,  care şi-a înscris  la activ deja 37 de ani în
domeniu, a fost premiată cu 50.000 de mii de lei, într-o ceremonie care s-a desf ăşurat la
Chişinău, cu participarea prim-ministrului Iurie Leanca şi Ministrei Educa ţiei, Maia Sandu.
Ecaterina Brătescu a ajuns la etapa finală,  republicană,  a concursului după ce a învins în
etapele locală şi raională.
Acelaşi parcurs excelent l-au avut şi învingătoarele în alte dou ă categorii ale concursului
Învăţătorul 2013 şi Profesorul 2013. Pedagogii  laureatio au excelat la mai multe probe: Ora
publică, Proba de ingeniozitate, Realizarea unui studiu de caz în domeniu și Discursul cu
genericul „În numele viitorului”.
În   afară de premiu bănesc,  în mărime de 50.000 de lei, cele trei învingătoare au primit
gradul didactic următor celui pe care îl dețin în prezent

citate
Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei, pictorul si sculptorul fac doar
figuri fara viata, dar educatorul creaza un chip viu, uitandu-se la el, se bucura si
oamenii, se bucura si Dumnezeu.

“Ioan Gura de Aur, citat despre arta”

Functia principala a educatorului este sa-i ajute pe indivizi sa-si creeze o

ierarhie de valori.

“Nicolae Ceausescu, citat despre educatie”

Specificul metodei Montessori

Rolul profesorului
"Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur." (Maria Montessori) 

În cadrul metodei sale, Dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru educator. De cele mai
multe ori, ne referim la acesta sub numele de ghid sau director, întrucât educatorul Montessori nu
predă în mod tradiţional. Copiii învaţă singuri, folosind materialele specifice, timp în care rolul
educatorului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze activitatea acestora. În primă
instanţă, copiilor li se face o prezentare a materialelor. Încet şi cu mişcări precise, educatorul
utilizează materialul potrivit cu destinaţia sa, timp în care un grup de copii sau un singur copil îl
urmăreşte. În timpul acestei demonstraţii, cuvintele şi mişcările excesive sunt evitate, iar acţiunile
sunt segmentate astfel încât să se asigure o mai bună înţelegere a conceptului prezentat.

Decizia de a preda o anumită lecţie rezultă, de cele mai multe ori, din observarea atentă a copiilor,
precum şi din evaluarea muncii lor anterioare. Unele lecţii pot fi explicate din nou, dacă se
constată că un copil are nevoie de mai multă informaţie sau de informaţie nouă.

Educatorul nu se amestecă niciodată atunci când un copil e concentrat, şi nu intervine decât dacă
a constatat că acesta are nevoie de ajutor, nu ştie ce să facă, sau îi deranjează pe ceilalţi colegi.
Ajutorul pe care un educator Montessori îl oferă copilului, este întodeauna extrem de limitat - atât
cât să se asigure că acesta a ieșit din impas. Copilul nu este corectat atunci când greşeşte. Se
consideră că încă nu a ajuns să stăpânescă suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strâns
şi reluat cu alt prilej, după o lecţie individuală, ori după o anumită perioadă de timp. Educatorul
Montessori nu pedepseşte copiii niciodată dar nici nu le oferă recompense. Se consideră că
singura recompensă de care are nevoie un copil este cea provenită din mulțumirea de sine, din
faptul că a realizat un lucru bun și corect, bazându-se pe propriile lui puteri.

În cazul în care, un copil îi deranjează pe colegii lui sau se comportă într-un mod care afectează
armonia si ordinea din clasă, acesta va fi luat de catre educator şi dus într-un loc retras de ceilalţi
copii. I se va asigura jocul favorit, dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasă după
voinţa proprie. Educatorul va veni din când in când şi îi va adresa cuvinte blânde, de simpatie sau
ajutor, în cazul în care are nevoie. Se consideră că lipsa libertaţii de miscare şi tratarea copilului ca
pe un bolnav este suficientă pentru a-l face să înţeleagă că a greşit.

“În loc să încercăm să-l cucerim din interior şi să-l direcţionăm ca pe un suflet uman, întotdeauna
ne-am dorit să dominăm copilul prin forţă, prin impunerea unor legi externe. În acest mod, copiii au
trăit pe lângă noi fără să ajungem să fim capabili de a-i înţelege vreodată. Dar dacă dăm la o parte
toată artificialitatea cu care i-am învăluit şi toată violenţa cu care, prosteşte, am încercat să-i
disciplinăm, ei ni se vor arăta nouă în toată frumuseţea firii lor copilăreşti, cu o gentileţe şi
drăgălăşenie absolută.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori - 1969)

Dr. Montessori a observat cum copiii prosperă atunci când li se oferă libertatea într-un mediu
propice nevoilor lor. După o perioadă de intensă concentrare şi lucru cu materiale care le stârnesc
interesul, copiii dau dovadă de vitalitate şi mulţumire de sine. Concentrându-se la o activitate liber
aleasă, neîntreruptă, copiii ajung la auto-disciplină şi pace interioară. Dr. Montessori a denumit
acest proces “normalizare” şi este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii noastre”.
(Maria Montessori, Mintea absorbantă 1949

Mediul şi materialele dintr-o clasă Montessori

Dr. Montessori a considerat că, pentru ca un copil să facă cele mai productive alegeri şi să îşi
exercite controlul asupra alegerilor făcute, mediul înconjurător trebuie să fie special proiectat astfel
încât să stimuleze o activitate constructivă din partea acestuia.

Fiind una dintre modalităţile prin care acest mediu este pregătit, ordinea facilitează concentrarea și
dorinţa copilului de a alege. Bunul simţ sugerează că este mult mai uşor să alegi obiectul dorit
atunci când alternativele sunt aranjate într-o maniera ordonată.
Materialele Montessori îi ajută pe copii să facă alegerea dorită prin faptul că acestea sunt expuse
pe rafturi aflate la o înălțime potrivită vârstei, pe mese sau pe covoraşe (când le utilizează alţi
copii). Astfel, este foarte uşor pentru copil să ia materialele de pe rafturi, să le utilizeze pentru un
timp şi apoi să le pună la loc. Din contră, în clasele tradiţionale, materialele sunt de cele mai multe
ori închise în dulapuri şi profesorul este cel care controlează când şi cum urmează să fie utilizate.

O altă modalitate prin care mediul ajută copilul şi îi facilitează alegerea şi controlul asupra activităţii
dorite, este dimensiunea mobilei. Aceasta constă în scaune şi măsuţe din lemn care sunt create
special pentru copii și care pot fi mutate acolo unde dorește fiecare copil să îşi desfăşoare
activitatea, locurile nefiind prestabilite (acum un lucru obişnuit în grădiniţe, se pare că este rodul
inovaţiei Mariei Montessori - Elkind, 1976).

Clasa Montessori este aranjată pe “zone”, de obicei delimitate de dulăpioare cu rafturi joase.
Fiecare “zonă” conţine materiale specifice subiectelor respective (artă, muzică, matematică, limbă,
ştiinţă etc.) 

Materialele de pe rafturi au ca scop atragerea interesului copilului şi acumularea cunoştinţelor prin

utilizarea repetată. Cele mai multe sunt făcute din lemn, vopsite în culori primare sau culori care
atrag interesul copilului (ex. Turnul roz). Fiecare material are un scop bine determinat şi este de
dorit ca să fie utilizat exclusiv în acel scop. Utilizarea corectă a acestor materiale este de natură să
promoveze o mai bună înţelegere a unui anumit concept. Când se constată că materialele nu sunt
utilizate conform cu destinaţia lor, educatorii repetă lecţiile. Deasemenea, curriculumul Montessori
este extrem de bine structurat. Materialele care formează curriculumul sunt prezentate în secvenţă
ierarhică, existând şi o legătură complexă cu materialele din diferite alte zone ale aceluiaşi
curriculum.

De ce sunt importante grădiniţa şi educatoarele pentru copilul tău

Marele psihopedagog Pestalozzi , afirma acum două secole că “vârsta preşcolară a fost şi
va rămâne pentru copii, temelia educativă a întregii vieţi”. Acest lucru se poate aplica şi
demonstra, chiar acum în zilele noastre. Pornind de la această premisă, putem susţine
faptul că  la o evoluţie pozitivă a copilului, unul dintre cei mai importanţi factori este
grădiniţa. Fiind prima verigă a sistemului de învăţământ, ea reprezintă un element crucial
în procesul, dar şi în dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională a copilului. Un rol foarte
important în realizarea cu succes a acestui proces îl are educatoarea. Rolul  acesteia este
să promoveze, să coordoneze şi să dirijeze întregul proces educativ. Menirea fiecărei
educatoare este de a şi-l face pe copil partener în demersul educativ. Ea trebuie să
susţină şi să consolideze dezvoltarea şi comportamentul copilului, raporturile cu sine şi cu
ceilalţi, astfel încât acesta să poată atinge momentul când îşi formulează singur reguli şi
principii.
Educatorea trebuie să se transforme într-un model pentru cei care-i îndrumă, creionând
profilul unei persoane calde şi sensibile. Ea este mai mult decât un exemplu în materie de
comportament, personalitate şi prezenţă estetică. Însă cum se poate atinge acest obiectiv,
dacă educatoarea nu este aceeaşi pe parcursul întregului proces educativ? Acest element
s-a transformat într-o problemă foarte serioasă care a acaparat sistemul de învăţământ
românesc. Continuitatea unui pedagog în rândul colectivului de copiii, constituie baza unui
proces educaţional eficient. Instituţia preşcolară este indispensabilă, iar integrarea şi
încrederea copilului  în mediul social, depinde de educatoare. Acest prim efort de
adaptare la viaţa socială va avea un mai mare succes atunci când se consolidează relaţia
între copil şi educatoare. Trebuie înţeles faptul că fiecare copil va depăşi orizontul restrâns
al familiei şi va avea nevoie de o persoană care să-l îndrume pe termen lung. Aceste
schimbări de personal didactic nu fac decât să bulverseze procesul educativ şi
dezvoltarea emoţională a copiiilor.
 
Educatorea este prima persoană cu care cel mic ia contact şi alături de care îşi va petrece
o mare parte a timpului. Este foarte important ca această persoană să se menţină
aceeaşi, indiferent de influenţele externe. În aceste cazuri, singurii care vor avea de suferit
sunt ei, copiii, cele mai inocente fiinţe. După părerea mea, exemplul pedagogului
personifică acele calităţi pe care doreşte să le regăsească la copii: implicare, entuziasm,
curiozitate intelectuală. Dacă acest pedagog se schimbă la intervale de timp, încrederea,
siguranţa în forţele proprii şi in modelul ales, se năruie. Ne dorim copiii puternici din punct
de vedere emoţional, voioşi, curajoşi şi perfect ancoraţi în vremurile pe care le trăiesc.
 
Haideţi să le dăm aripi într-un proces educaţional sănătos şi să facem tot posibilul ca ei să
nu fie marcaţi de astfel de evenimente, încă de la începutul vieţii lor sociale.

Read more: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/gradinite-bune/de-ce-sunt-importante-
gradinita-si-educatoarele-pentru-copilul-tau/#ixzz2kGnn8lBQ

REFERAT

Educatorul – model in gradinita

      Timpul acestui inceput de mileniu este puternic impregnat de ideea libertatii. Nimic nu justifica
tinerea individului intre zidurile inospitaliere ale unei colectivitati artificiale. Fie ca este vorba
despre copii, oameni, norme sau institutii, nimeni nu are dreptul sa se opuna unei dezvoltari libere.
Spiritul timpului acorda tot mai mult credit oricarui context favorabil incurajarii si sustinerii
dezvoltarii libere fiecarui individ in parte.

     Libertatea in educatie nu impune si nici nu presupune suspendarea sau pasivitatea

educatorului. Pus in fata unor realitati sociale conceptuale noi, educatorul, la inceputul
acestui inceput de mileniu este nevoit sa paraseasca mentalitatea si comportamentul
managerului traditional, caruia ii apartineau intreaga decizie si intregul control al
grupului. In prim planul activitatilor managerului modern, va fi sustinerea cresterii, a
cooperarii si totodata preocuparea de a gandi impreuna cu discipolii sai, cea mai buna
cale de imbunatatire a actului educativ, fie prin perfectionari succesive, fie prin
descoperirea altor variante, alternative educationale.

   Pentru incurajarea si sustinerea cresterii reale a copilului, dorindu-si in orice moment

libertatea in educatie, educatorului nu-i pot lipsi cateva dimensiuni spirituale:

    -sa accepte exceptiile: copii, situatii, evenimente, idei, solutii, preocupari;

     -sa-si afirme si exploateze calitatile creatoare si originale;

     -sa aiba un psihic bogat in preocupari, cautari si framantari culturale.

    Libertatea in educatie se deruleaza doar pe fondul crearii de sine a educatorului,

care stie ca tot ceea ce creste are nevoie de spatiu, de miscare, de sens, de
perspectiva.

Educatorul propune, nu impune, el constituie un pretext pentru experienta individuala a copilului, el

este o provocare si o posibila aventura in viata.

     Educatorul model trebuie;

-sa evite imbatranirea psihologica;

-sa nu refuze ceea ce i se pare nou si curios;

-pentru ca spiritul sau sa nu leneveasca, sa nu isi doreasca linistea facilului, sa nu rataceasca in

labirintul lucrurilor desarte;

-sa se elibereze de orice infantilism, egocentrism;

-sa fie marinimos, generos, dovedindu-se o fiinta eliberata, puternica, plina de bucurie;

-sa iubeasca copiii - este un indiciu hotarator ca educatorul este liber si ca-i poate oferi copilului
libertatea, dorinta, puterea de a creste.

   Daca educatorul reuneste in inima sa dragostea de profesiune si dragostea de copii,

atunci putem spune ca este un educator desavarsit.

    Dragostea pentru copii se refera la preocuparea sistematica pentru ei, la

interactiunea si dialogul pentru ei, de a nu fi plictisit sau de a-i plictisi pe copii. Copilul
detine centrul vietii si preocuparilor educatorului, izvorul lor. Relatiile dintre cadru
didactic si copii sunt influentate de trasaturile de personalitate ale educatorului,
dragostea, solicitudinea, respectul, increderea, simtul de dreptate, simtul masurii,
exigenta, grija si interesul fata de prescolari, de autoritatea de care se bucura in fata
copiilor, de tactul pedagogic, de priceperea de a organiza munca individuala si in
colectiv a prescolarilor, de cunoasterea aprofundata - sub multiple aspecte - a
prescolarilor si de tratarea individuala a acestora;

  A-l incuraja pe copil in eforturile lui de constructie si de infrumusetare, a nu-l amagi

sau dezamagi, a-l respecta, sunt, la un loc, calitati ale educatorului indragostit de copii.

   Managerul modern trebuie sa ofere copiilor un mediu de experienta bogat care:

-sa rezoneze cat mai mult cu tendintele interne ale copilului, care-i provoaca dezvoltarea si
cresterea;

-sa inlesneasca firesc si simplu contactele umane, comunicarea sociala, colaborarea, stiut fiind ca
ele sunt conditii favorabile exprimarii libertatii persoanei;

-sa trateze cu atentie fiecare copil;

 -sa intre cu sensibilitate in universul copilului.

   Atmosfera generala ce predomina in colectivul unei grupe sau alteia conditioneaza modul de
organizare si conducere a activitatii acelei grupe, adaptarea prescolarilor si comportamentul
acestora, optimizarea strategiilor didactice, rezultatele invatarii, formarea concomitenta a unor
insusiri si trasaturi de caracter.

   Daca supunem observatiei noastre interactiunea dintre educator si copii, elevi si nu

numai, putem constata faptul ca nu de putine ori cadrele didactice isi orienteaza
atentia si explicatiile spre unii copii si ignora pe altii; ca ele acorda o intarire pozitiva si
o incurajare a unor copii si nu tuturor; ca inlesnesc participarea activa a unor copii si o
descurajeaza pe a altora, ca acorda o mai mare atentie copiilor buni, in timp ce copiii
mai slabi sunt mai putin apreciati si incurajati.

   Ori, asemenea diferente de interactiune ofera unor copii posibilitati mai mari de
afirmare in detrimentul altora, in cadrul aceleiasi grupe sau clase de copii; ofera
conditii mai favorabile unor copii decat altora.

   Tactul pedagogic al cadrului didactic poate sa devina un factor ce stimuleaza

geneza unei motivatii pentru invatatura. De exemplu relatiile de simpatie dintre
prescolari si educatoare, elevi- invatatoare pot sa incurajeze interesul celor dintai
pentru continutul predarii, in timp ce existenta unei antipatii poate, dimpotriva, frana
simtitor dezvoltarea unor interese. In general, bunele relatii dintre educator si copii dau
acestora din urma un sentiment de siguranta sau de ocrotire in mediul in care ei isi
desfasoara activitatea (in micro grupul sau mediul fizic in schimbare) ori de aparare in
unele situatii in fata „familiei dezlantuite” pentru anumite esecuri.

 Educatorul trebuie sa se simta acceptat de el insusi. El devine o resursa care

favorizeaza informatia dorita, monitorul care apara grupul de orice autoritarism si e
animatorul acestui grup. Educatorul trebuie sa caute ca efortul sau sa fie pe cat posibil
in continuarea activitatii pe care copilul o prefera si o desfasoara din proprie initiativa.
Fiecare va cauta sa cunoasca trebuintele si interesele copilului, pentru a le stimula pe
cele normale si a le descuraja pe cele inacceptabile. Trebuie dezvoltata aptitudinea
copilului pentru innoire si reinnoire, dorita de perfectionare si de noutate.

Invocand mereu exemplul si argumentul majoritatii, educatorul se va bucura de orice

tendinta a copilului de a crea, de a gasi si formula altceva.

Ca sustinator al originalitatii, educatorul este un activ sustinator al dialogului, al

intrebarilor. El este punctul fierbinte spre care se indreapta toate intrebarile discipolilor
sai. Fiecare educator trebuie sa-i descopere interiorul, dezvaluindu-si scaderile, sa
caute in el insusi si sa elimine defectele, sa imbrace haina blandetii, iubirii si
intelegerii.

Practic, hotarele libertatii admise in relatia educativa sunt fixate de educator. Masura
libertatii depinde, in cea mai mare parte, de cultura, talentul si firea lui.
Comportamentul rigid al educatorului nu duce la un control mai strict al discipolului,
dimpotriva, genereaza un comportament agresiv, respingerea valorilor impuse,
disimulare, il indeparteaza si-l instraineaza de relatia educativa in care este nevoit sa
suporte liniaritatea unei gandiri sarace si a unei stari sufletesti cenusii.
Prin practicarea unui management modern, discipolii vor fi constant implicati in
formularea si redefinirea obiectelor, scopurilor activitatii desfasurate si in evaluarea
performantei. Ei vor face sugestii pe care educatorul le va analiza si de care va tine
seama in munca si deciziile ulterioare. In calitatea sa de manager modern, el va fi
mereu inventiv, dinamic, va cauta, cooperand cu copiii, cai, mijloace, solutii pentru
intretinerea si impulsionarea cresterii lor.

Centrat pe redistribuirea deciziei si a controlului, managementul educational modern

extinde posibilitatea copiilor de participare la delimitarea si sustinerea propriului destin.

Managerul model trebuie sa fie model de creativitate, sa cunoasca si sa stimuleze

potentialul creativ al fiecarui copil, sa recurga la creativitatea in grup, sa evite
atitudinea de blocare a manifestarilor creatoare ale copiilor. Creativitatea este o
insusire complexa a personalitatii; ea implica calitatile proceselor de cunoastere,
afective, volitionale, de personalitate. Creativitatea devine educabila inca la varsta
prescolara in conditiile in care noi educatoarele suntem preocupate pentru crearea
unui climat corespunzator propunandu-ne sa utilizam metode active, sa realizam
corelatii interdisciplinare, sa promovam manifestarea libera a copiilor in invatare, dar in
primul rand, recurgand la creativitatea in grup, cel mai eficient procedeu sustinut de
specialisti. Pornind de la aceste consideratii, se poate afirma ca eficienta intregii
activitati didactice este determinata, in mod substantial de relatiile pedagogice
existente. Multe dificultati de invatare, lipsuri in pregatirea si educarea copiilor, in
constituirea colectivului grupei, a clasei, rezulta din relatiile deficitare sau incordate
intre educatoare si prescolari, invatatoare si elevi.

Datorita faptului ca aceste raporturi au un efect pedagogic multilateral, ele nu pot fi

ignorate, dimpotriva, in didactica moderna sunt privite cu cea mai mare atentie; sunt
interpretate ca fiind una din conditiile fundamentale ale organizarii si functionarii
procesului de invatamant. Ele sunt considerate ca parte integranta din structura de
ansamblu a procesului de predare- invatare ca un element fundamental al vietii
prescolare.

Se estimeaza ca daca aceste relatii nu satisfac nevoile afective ale copiilor, devine
iluzorie imbunatatirea programelor si a materialelor de instruire. In calitatea lor de
fenomene psihosociale, cu caracter subiectiv, aceste relatii pot sa devina un factor
dintre cele mai puternice de intarire a caracterului educativ al procesului de
invatamant.Managerul mileniului trei va apela cat mai putin la constrangere si cat mai
mult la cooperare.

Bibliografie:

1.            Blende, Paul, Iosifescu S.; Nita G, Pop V, Manual de management educational pentru
directori de unitati scolare, Editura ProGnosis Bucuresti, 2000;
2.            Nicola I, Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992;
3.            Revista Invatamantului  Prescolar, nr. ½- 2000; ¾- 2001; 1/2  – 2002; ½- 2003.
Educator preşcolar
Odată cu dezvoltarea economiei de piaţă în societate apare pătura socială de persoane care au posib
reveni la instruirea individuală a copiilor tratînd-o ca o instruire multilaterală şi aprofundată care va ţine co
particularităţile şi abilităţile individuale ale copilului. Deci, apare necesitatea de a pregăti educatori preşcol
 Educator preşcolar este neapărat o persoană comunicativă, care va găsi limbă comună cu copilul, cu
pedagogică perfectă, cu harul argumentării logice, emotivă, optimistă, reţinută şi delicată.

Educatorul preşcolar va poseda neapărat tehnologiile pedagogice moderne, tehnica profesională a v

să contacteze cu copilul şi familia acestuia.

Educatorul preşcolar trebuie să ştie:

 bazele instruirii preşcolare clasice;

 limbile engleză (franceză, germană), română şi rusă;

 psihologia vîrstelor;
 pedagogia generală şi procedeele de consolidare a relaţiilor de familie;
 literatura pentru copii şi istoria culturii universale, folclorul naţional şi universal;
 bazele alimentaţiei corecte; 
 bazele igienei;
 etica, estetica şi regulile de conduită.

Educatorul preşcolar trebuie să poată:

 dezvolta abilităţile şi talentele copilului;
 asigura confortul psihologic al copilului, a-i distrage atenţia de la factorii negativi prin intermedi
cîntecului etc;
 organiza sărbători pentru copii, excursii etc;

 iniţia copilul în dans, muzică, arte plastice etc;

 asigura copilului un regim raţional de muncă şi odihnă;
 lucra cu copii de vîrstă diferită de la preşcolari pînă la adolescenţi, precum şi cu copii cu handica
 acorda ajutor medical urgent;

 fi iniţiat în ludotehnică şi tehnica de multiplicat.

Întreaga activitate a educatorului este călăuzită de vocaţie. Aceasta constă într-o
înclinaţie specială pentru activitatea pedagogică, pentru cunoaşterea copilului şi
dirijarea acestuia pentru formarea personalităţii sale. Astfel, educatorul de voca ţie
face din profesia sa un crez existenţial.
Puţine profesiuni cer atâta competenţă, dăruire şi umanism precum cea de
educator, pentru că doar în câteva se lucrează cu un material atât de pre ţios, de
complex şi de sensibil precum omul în devenire. Ancorat în prezent, întrez ărind
viitorul şi sondând dimensiunile posibile ale personalităţii, educatorul instruieşte,
educă, dirijează, cultivă şi organizează, corectează, perfecţioneaz ă şi evaluează
neîncetat procesul formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine.
Este profesionistul ţelurilor înalte, al creaţiei luptă permanent pentru
autodepăşire. Munca sa este un prilej de bucurie şi de satisfacţie, iar normele
profesionale şi morale ale acesteia sunt provocări, în raport cu care se
autodefineşte nu numai ca exemplaritate, ci şi ca promotor al înnoirii.

FISA DE POST EDUCATOARE

1. Denumirea compartimentului:

2. Denumirea postului:
Educatoare

3. Numele si prenumele salariatului:

NUME SI PRENUME SALARIAT

4. Se subordoneaza:

5. Numele sefului ierarhic:

NUME SI PRENUME SEF IERARHIC

6. Subordoneaza:
Numai daca este cazul

7. Drept de semnatura:
Intern:
Extern:

8. Relatii functionale:

9. Pregatirea si experienta:

10. Autoritate si libertate organizatorica:

Daca este cazul 

11. Responsabilitati si sarcini:

Capitolul I Sarcinile de serviciu obligatorii, reprezentand 100% din norma de baza, corespunzatoare
unei parti de 100% din salariu de baza.

1.COMUNICARE- competente comunicationale

1a. Comunicarea educatoare- copil

-Selecteaza modalitati de comunicare adecvate;
-Selectarea modalitatilor de comunicare in functie de continutul informatiei, particularitatile de varsta si
individuale ale copiilor, respectarea diversitatii culturale a acestora;
-Transmite informatii cu caracter instructiv-educativ;
-Accesibilizarea informatiilor cu caracter instructiv-educativ si respectarea obiectivelor din programa;
-Utilizeaza feedback-ul in comunicare;
-Selectarea unor situatii de lucru adecvata in scopul compararii mesajului transmis cu cel receptat de
copil;
-Faciliteaza comunicarea cu copiii;
-Stabilirea unor situatii de comunicare care sa faciliteze schimbul de informatii educatoare-copil, copil-
copil, cooperarea si interactionarea eficienta.

1b. Comunicarea intre cadrele didactice

-Colaborarea cu celelalte cadre didactice pentru asigurarea continuitatii gradinita- scoala;
-Se informeaza despre copii;
-Comunicarea permanenta cu alte cadre didactice care desfasoara activitati la aceeasi grupa (optionale,
extracurriculare) pentru a obtine informatii relevante despre evolutia copiilor; prelucrarea si corelarea
informatiilor obtinute pentru a determina o apreciere obiectiva a copiilor;
-Abordeaza aspecte metodice si pedagogice ale activitatii didactice;
-Comunicarea permanenta cu celelalte cadre didactice pentru a identifica cele mai potrivite metode in
vederea eficientizarii demersului didactic.
1c. Comunicarea cu parintii
-Informeaza familia copilului;
-Informarea periodica a familiei copilului cu privire la progresul acestuia, comportamentul social etc;
-Solicita informatii;
-Solicitarea unor date suplimentare despre comportamentul copilului in familie, atitudinea fata de
invatare, alte informatii, pentru o cunoastere a copilului din perspective diferite;
-Consiliaza familia copilului;
-Descoperirea cauzelor unor comportamente si identificarea modalitatilor de solutionare a acestora.
Indrumarea familiei catre persoane/ institutii specializate si autorizate pentru consiliere si desfasurarea
unor cursuri cu parintii (in calitate de instructor autorizat);

2. PROIECTARE - competente proiective

 
2a. Planificarea si proiectarea activitatilor instructiv-educative
-Analizeaza planul de invatamant si curriculumul corespunzator;
-Cunoasterea, respectarea si aplicarea personalizata a curriculumului national, corespunzator
specificului grupei de copii;
-Alege materialele auxiliare;
-Selectarea materialelor auxiliare in conformitate cu legislatia in vigoare si utilizarea lor conform
capacitatilor de invatare ale copiilor;
-Intocmeste planificarea calendaristica anuala si saptamanala;
-Stabilirea si ordonarea coerenta si corespunzatoare colectivului de copii, a activitatilor; estimarea
atenta si revizuirea periodica a bugetului de timp alocat fiecarei teme (proiect tematic) in functie de
interesul manifestat de copii pentru aceasta si de capacitatile lor de invatare;
-Intocmeste proiecte de activitate didactica/ schite de proiect;
-Elaborarea proiectelor didactice pentru activitatile desfasurate cu copiii, tinand cont de urmatoarele
repere: rigoare stiintifica, strategii activ-participative si obiective operationale corect formulate.

2b Planificarea si proiectarea curriculumului optional

-Stabileste oferta de curriculum optional;
-Analizarea resurselor materiale si umane de care dispune gradinita, precum si a intereselor copiilor in
vederea stabilirii ofertei de curriculum optional;
-Proiecteaza curriculumul optional;
-Corelarea obiectivelor cu continuturile, respectand interesele copiilor;
-Dezvolta curriculumul optional;
-Identificarea resurselor informationale adecvate continuturilor stabilite;
-Selectarea activitatilor de invatare cu un caracter formativ.

2c. Planificarea si proiectarea activitatilor extrascolare

Stabileste oferta activitatilor extrascolare;
Analizarea resurselor materiale si umane de care dispune gradinita, precum si a intereselor copiilor in
vederea stabilirii ofertei de activitati extrascolare;
Proiecteaza curriculumul pentru activitati extrascolare;
Corelarea obiectivelor cu continuturile, respectand interesele copiilor;
Dezvolta curriculumul pentru activitati extrascolare;
Identificarea resurselor informationale adecvate continuturilor stabilite;
Selectarea activitatilor de invatare cu un caracter formativ.

3. MANAGEMENT EDUCATIONAL- competente manageriale

3a. Asigurarea mijloacelor de invatamant, a materialului didactic si a auxiliarelor didactice

-Identifica necesarul de material didactic
-Identificarea mijloacelor de invatamant, a materialului didactic si a auxiliarelor didactice adecvate
particularitatilor de varsta ale copiilor, nivelului de dezvoltare intelectuala si continuturilor activitatilor
planificate
-Elaboreaza/ confectioneaza/ achizationeaza material didactic, mijloacele de invatamant auxiliare
didactice necesare
-Elaborarea/ confectionarea/ achizationarea de material didactic, mijloace de invatamant si auxiliare
didactice necesare, avand in vedere functiile pe care acestea trebuie sa le indeplineasca

3b. Organizarea si amenajarea mediului educational

-Organizeaza spatiul educational;
-Amenajarea mediului educational in conformitate cu tipul de activitate desfasurata (activitate in perechi,
invatarea prin cooperare etc.) astfel incat sa ofere posibilitati multiple de desfasurare eficienta a
activitatilor;
-Amenajarea ariilor de stimulare/ colturi/ zone/ centre de interes in sala de grupa, in vederea unei
invatari stimulative si eficiente;
-Incurajeaza implicarea copiilor in amenajarea mediului educational;
-Valorizarea eforturilor tuturor copiilor prin expunerea lucrarilor realizate, prin amenajarea coltului
tematic al grupei atunci cand se trece la o noua tema, prin marcarea diferitelor evenimente (trecerea
anotimpurilor, evenimente istorice, religioase etc.);
-Implica parintii copiilor in amenajarea mediului educational al grupei;
-Implicarea parintilor in luarea deciziilor privind amenajarea spatiului educational in beneficiul copiilor.

3c. Conducerea procesului didactic

-Desfasoara metodic activitatile cu copiii;
-Conducerea activitatilor desfasurate cu copiii in conformitate cu proiectul/ schita de proiect stabilit(a);
gasirea de cai si mijloace eficiente pentru a transmite cunostinte copiilor, respectand principiile
didactice; crearea unor situatii noi in vederea aplicarii cunostintelor si deprinderilor insusite de copii;
-Implica activ copiii in procesul instructiv- educativ;
-Stimularea copiilor in vederea participarii acestora la propria lor formare si dezvoltare; individualizarea
activitatii cu copiii;
-Asigura securitatea copiilor in timpul desfasurarii activitatilor;
-Verificarea permanenta a starii spatiului grupei (mobilier, echipamente etc) a materialelor puse la
dispozitia copiilor cu prilejul activitatilor instructiv- educative planificate, in vederea prevenirii unor
accidente sau evenimente neprevazute.

4. EVALUARE- Competente evaluative

-Elaboreaza instrumente de evaluare;
-Elaborarea unor instrumente alternative de evaluare, adecvate atat continutului, cat si obiectivelor
propuse;
-Aplica instrumente de evaluare;
-Aplicarea unor probe de evaluare, in diferite momente ale procesului didactic, in functie de obiectivele
evaluarii.

4b. Inregistrarea si valorificarea rezultatelor copiilor

-Completeaza caietul de observatii asupra copiilor
-Inregistrarea periodica in caietul de observatii asupra copiilor, a aprecierii juste a performantelor
acestora.
-Completeaza fisa de evaluare a copilului;
-Consemnarea in fisa psihopedagogica a copilului, cu responsabilitate, a unor date relevante despre
dezvoltarea acestuia la sfarsitul prescolaritatii, pentru a oferi familiei si invatatorului informatiile
necesare;
-Valorifica rezultatele;
-Revizuirea periodica a planificarii calendaristice sau saptamanale si ajustarea acesteia tinand cont de
rezultatele evaluarilor initiale, continue sau sumative; identificarea masurilor ameliorative pentru copiii
cu dificultati de invatare si a masurilor de dezvoltare pentru copiii cu performante.

5. DEZVOLTARE PROFESIONALA- Competente de dezvoltare

5a. Identificarea nevoilor de formare si planificarea activitatilor metodice

-Identifica nevoile proprii de formare;
-Identificarea necesarului propriu de formare, in functie de dinamica informatiei din domeniu;
-Manifestarea unei atitudini obiective in autoevaluare;
-Planifica activitati metodice;
-Planificarea activitatii metodice zilnic, tinand cont de nevoile proprii identificate, de activitatile metodice
si de perfectionare communicate la nivel national, la nivel de judet sau la nivel de unitate.

5b. Participare la propria formare si valorificarea achizitiilor

-Participarea la propria formare si dezvoltare personala si profesionala;
-Manifestarea unui interes constant pentru activitati care conduc la propria dezvoltare, atat in plan
profesional cat si in plan personal;
-Valorifica informatiile achizitionate;
-Aplicarea, in activitatea didactica, a informatiilor obtinute in cadrul intalnirilor metodice, a cursurilor de
formare sau prin studiu individual.
http://contabilitateafirmei.manager.ro/fise_de_post/fisa_de_post_educatoare.htm