Baltag Ariadna

„Omul nu este altceva decât ceea ce face din el însuși”

„Omul nu este altceva decât ceea ce face din el însuși”,prin această afirmație a lui
J.P.Sartre înțelegem că suntem absolut liberi să facem orice din noi înşine, dar fiind
astfel, o uriaşă responsabilitate ne apasă pe umeri. Suntem singuri, fără scuze, în faţa
propriei vieţi. Construirea esenţei se face în acţiune, prin intermediul alegerilor. Nu
eşti ceea ce crezi că eşti, ci ceea ce alegi să faci. Omul nu este decât ansamblul
actelor sale şi este astfel pentru că nu are o esenţă predeterminată şi, în general, omul
nu are ceea ce se cheamă o natură umană. El este doar ceea ce se face din el.Omul se
concepe doar după existență,dupa impulsul către existență.Pentru a putea să se
definească omul ca singur legiuitor asupra ființei sale, pentru a-l expune gol și singur
în fața propriei sale existențe.
Meursalt este un mimetic cu o gândire de copil, personajul care întruchipează lipsa de
sens a vieții pe care l-am atribui acestei afirmații. Rece, distant, hăbăuc din punct de
vedere social. Nu ştie să navigheze prin cutumele sociale şi se lasă purtat de valul
evenimentelor . Cade de acord rapid cu toată lumea, şi deşi indiferent precum un om
cu tulburare de personalitate depedentă se lasă implicat în fel de fel de evenimente,
deloc certat cu ceilalţi.Este diferit si nu se incadrează in niște tipare:fiindcă spune
adevărul ,nu poate fi înțeles de alții din cauza barierelor din jurul său,la fel si
refuzarea de a-și ascunde sentimentele,contribuie la faptul că societatea îl vede ca pe
un intrus ce trebuie exterminat.Pus în situații limită refuză să mintă,fiind pasionat de
adevăr îl face un om dezgolit: „Câteodată este mai ușor să vezi clar ce se ascunde
într-un mincinos decât într-un om care spune adevărul.Adevărul asemni luminii
orbește”.
Fără îndoială , acest roman aparține „Ciclului absurdului”, la prima lectură a
acestei opere, se ajunge la concluzia pe care Sartre a tratat-o amănunțit , precum că
existența la acest nivel nu are sens. Înlănțuirea evenimentelor este dictată de hazard,
luând forma unei fatalități în fața omului. De aceea, Meursalt este rece și distant
atunci când inventariază evenimentele, ca și cum acestea ar surveni independent și
fără voia lui.
În concluzie ,pot spune că Meursalt evadează din lumea lui in cea reală ,o lume în
care este uman conform concepției,omul nu poate fi definit prin faptul ca la început nu
este nimic.El va exista după cum va acționa.