Tema 14

ORGANIZAREA REMUNERĂRII
MUNCII ÎN BAZA SISTEMULUI
TARIFAR ȘI NETARIFAR

Pregătit:
Prof. univ., dr. Maria Gheorghita
 Subiecte spre examinare:
1. Sistemul netarifar: esența economica si feluri
2. Organizarea premierii in cadrul întreprinderii
3. Sistemul de suplimente
4. Determinarea fondului de salarizare în cadrul
întreprinderii
Literatura recomandata:
1. Ina Crețu, Managementul Resurselor umane, Note de curs,
Chișinău, UTM, 2007
2. Т. П. Тихомирова Е. И. Чучкалова, ОРГАНИЗАЦИЯ, НОРМИРОВАНИЕ
И ОПЛАТА ТРУДА НА ПРЕДПРИЯТИИ , Екатеринбург, 2008
1. Sistemul netarifar: conținut, caracteristica si mod
de utilizare

➢ Sistemul de salarizare reprezintă baza de

determinare a salariilor salariaţilor, în corespundere
cu forma juridică de organizare a întreprinderii.
➢ Formele şi condiţiile de salarizare şi mărimea
salariilor în unităţile cu autonomie financiară se
stabilesc prin negocieri colective.
➢ Remunerearea se efectuează utilizându-se sistemul
tatifar sau sistemul netarifar
➢Sistemul netarifar de salarizare reprezintă
modalităţi de diferenţiere a salariilor în
dependenţă de performanţele individuale
şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.
➢Criteriile şi normele de evaluare a
performanţelor profesionale individuale ale
salariatului se stabilesc de către angajator.
➢Aprecierea performanţelor profesionale
individuale ale salariatului se efectuează de
către angajator.
➢Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în
contractul colectiv de muncă.
➢Stabilirea cuantumului salariului pentru
fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare
de salarizare se efectuează de către angajator.
➢ Drept limită minimă şi garanţie a statului
serveşte cuantumul minim garantat al
salariului în sectorul real.
➢Un loc important în forma de organizare a
remunerației în baza sistemului netarifar îl
are coeficientul nivelului de calificare.
➢La determinarea coeficientului de calificare
se iau in considerație următorii coeficienți:
✓ Coeficientul de complexitate a lucrărilor
✓ Coeficientul condițiilor de muncă
✓ Coeficientul de lucru în câteva schimburi
✓ Coeficientul de calificare
✓ Coeficientul performantelor individuale.
➢Forma netarifară de remunerare a forței de
muncă se bazează pe distribuirea fondului de
remunerare a muncii în baza unor coeficienți
care iau în considerare simultan:
✓ performanțele lucrătorului
✓ performantele întreprinderii.
➢O variantă a sistemului netarifar este sistemul
contractual.
➢Presupune determinarea salariului angajatului pe
baza condițiilor contractului individual de muncă
(dintre angajator și angajat).
➢Contractul prevede conținutul și condițiile de
muncă, drepturile și obligațiile părților, programul
de lucru, conținutul și nivelul remunerației,
precum și durata contractului.
➢Pentru angajații din departamentul de vânzări
mai poate fi aplicat și sistemul de bonusuri.
2. Organizarea premierii in cadrul întreprinderii

➢ Pentru a asigura interesul material al

lucrătorilor în îmbunătățirea rezultatelor
activității muncii la întreprinderi se aplică
sistemul de premiere financiară.
➢ La baza premierii trebuie aplicate următoarele
principii:
➢ Diferențierii
➢Echității
➢Combinarea performanțelor individuale cu cele
colective
➢Flexibilității si altele
➢ În cadrul întreprinderii trebuie elaborat, aprobat si
adus la cunoștința angajaților regulamentul de
premiere.
➢ Poate fi elaborat in întregime pe întreprindere cât
si pentru fiecare departament în parte.
➢ În regulament vor fi indicați indicatorii de
premiere. Numărul lor trebuie să fie destul de
limitat și să nu se contrazică uni pe altii.
➢ De regulă se prevăd două grupe de indicatori: de
bază si suplimentari.
➢ Indicatorii pot avea valori absolute si valori
relative (coeficienți).
➢ Pot fi indicatori cantitativi și calitativi care sunt
interdependenți.
➢ Drept indicatori cantitativi pentru secțiile de
producere pot fi:
➢ Indicatorul productivității muncii sau gradul (%) de
creștere a productivității muncii,
➢ Nivelul de reducere a neconformităților,
➢ Coeficientul de utilizare a capacității de producție,
➢ Gradul de reducere a consumului material sau
energetic.
➢ Condițiile de premiere reprezintă o multitudine
de factori și condiții care permit întreprinderii să
obțină profitul planificat.
➢ Condițiile de premiere sunt împărțite în
obligatorii (îndeplinirea normelor de producție) și
suplimentare (nivelul de calitate cerut al
produsului finit).
➢ Respectarea condițiilor obligatorii asigură
garantarea nivelului primei.
➢ Ne respectarea condițiilor suplimentare duce la
reducerea nivelului de prime sau neachitarea
deplină.
➢Mărimea primei se stabilește în conformitate cu
fiecare indicator stabilit, fie ca procent din câștigul
de bază, fie într-o sumă monetară specifică fixă.
➢Periodicitatea achitării premelor depinde de
caracteristicile organizării producției, de durata
ciclului de producție, de indicatorii de premiere,
de frecvența planificării și raportării stabilite.
➢Scala de premiere stabilește o interdependență
dintre îndeplinirea (sau neîndeplinirea)
indicatorilor, condițiilor specifice și mărimea
(procentul) primei sau valoarea creșterii (scăderii)
acesteia.
 3. Sistemul de suplimente

➢Codul muncii prevede anumite indemnizații

compensatorii stabilite pentru a compensa costurile de
bază ale forței de muncă și sunt obligatorii pentru
întreprinderile de toate formele de proprietate și
aplicate în anumite domenii de activitate.
➢Plățile de compensare care sunt de natură generală și
nu au restricții în domeniile de muncă includ
suplimente pentru munca:
➢În zile de odihnă și sărbători
➢În timp de noapte
➢Pentru comasarea de profesii
➢Pentru persoanele care n-au atins majoratul etc.
 4. Determinarea fondului de salarizare în
cadrul întreprinderii

➢ Pentru a asigura remunerarea personalului la timp,

orice întreprindere industrială planifică un fond de
salarizare care reprezintă suma plăţilor monetare şi
costul plăţilor naturale pentru munca prestată de
către angajaţi în baza contractului de muncă.
➢Fondul de salarizare al muncitorilor cuprinde
următoarele elemente:
➢ Fondul de salarizare tarifar
➢Fondul de salarizare orar
➢Fondul de salarizare zilnic
➢Fondul de salarizare lunar
 Pentru determinarea fondului de salarizare în întreprinderile
industriale pot fi utilizate una din următoarele trei metode:
1. Determinarea fondului de salarizare în baza normativelor
privind salariul pe unitate de produs. Fondul de salarizare se
determină după relaţia:
n
FS =  NSi * Qi
i =1

unde: Fs – fondul de salarizare, lei

NSi - normativul de salariu pentru o unitate de produs de
sortimentul i, lei
Qi – volumul anual de producţie de sortimentul i.
 1. Determinarea fondului de salarizare în baza normativului de
sporire a fondului de salarizare pentru fiecare procent de
creştere a volumului de producţie. Fondul de salarizare se
determină după relaţia:
FS = FSb + FSb ( NS * Sp) / 100%

unde: FSb – fondul de salariu al anului de bază, lei

NS – normativul de sporire a salariului pentru fiecare procent
de creştere al volumului de producţie,
Sp – sporul volumului de producţie, %.
 Calcularea fondului de salarizare pe fiecare categorie de personal industrial
productiv include determinarea fondului tarifar, orar, zilnic, lunar şi anual.

Remunerarea Remunerarea Adaosuri până Adaosuri până la Adaosuri până

în acord, în regie, la fondul orar, fondul zilnic, la fondul lunar,
FTac FTr Ao Az Al

Fondul tarifar,
FTt = FTac + FTr

Fondul de salarizare orar,

FSor = FTt + Ao

Fondul de salarizare zilnic,

FSz = FSor + Az

Fondul de salarizare lunar (anual),

FSl = FSz + Al