Biofizica Si Agrometeorologie

Conf.dr.
Rodica Cimpoiasu
Suport curs
Biofizica si Agrometeorologie
Cuprins
1 Introducere în …zica mediului. Idei si concepte fundamentale. Organizarea

materiei. Sistemul …zic 1
1.1 Introducere în bio…zic¼a. Idei si concepte fundamentale . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.1 Transferul de energie în mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.2 Transportul de mas¼ a şi de impuls . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.1.3 Principiul conserv¼ arii energiei şi a masei . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.1.4 Biosfera, privit¼
a ca un continuum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.5 Metode de cercetare în …zic¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Elementele chimice speci…ce materiei vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2.1 Macroelementele şi microelementele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Organizarea materiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.4 Organizarea materiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4.1 Clasi…carea sistemelor …zice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2 Structura materiei. Structura atomului. Funcţiile de und¼ a. spectre atom-

ice. Numere cuantice si orbitali 12
2.1 Particule fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.1.1 Propriet¼aţile particulelor fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.2 Structura atomului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2.1 Mecanica cuantic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.2.2 Modelul atomic Rutherford . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.2.3 Modelul atomic propus de Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.2.4 Propriet¼aţile orbitalilor atomici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.3 Orbitalii moleculari şi leg¼
aturile covalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3.1 Leg¼aturile ionice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.3.2 Leg¼aturi coordinative, complexele metalo-organice . . . . . . . . . . . 31
2.3.3 Leg¼atura de hidrogen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3 Noţiuni de spectroscopie. Spectre. Tehnici spectroscopice 33

3.1 Elemente de spectroscopie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.1.1 Caracteristici generale ale undelor electromagnetice . . . . . . . . . . 33
3.1.2 Clasi…carea spectrelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3.1.3 Dispersia optic¼a rotatorie (ORD) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.1.4 Spectroscopia în infraroşu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1.5 Spectroscopia Raman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
i
Rodica Aurelia Cimpoiaşu - Manual - Bio…zic¼
a şi Agrometeorologie
4 Introducere în spectrul solar. Interacţia radiaţiei cu materia. Ozonul si

…ltrul de ozon 43
4.0.6 Bazele spectroscopiei mediului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4.1 Introducere în spectrul solar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4.2 Radiaţia corpului negru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.3 Legile radiaţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.3.1 M¼ arimi caracteristice ale radiaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.3.2 Legea lui Kirchho¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.3.3 Legea lui Stefan-Boltzmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.3.4 Legea lui Wien . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.3.5 Legea lui Rayleigh-Jeans . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.3.6 Legea de distribuţie a lui Planck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.4 Interacţia radiaţiei cu materia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
4.4.1 Stratul de ozon (O3 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5 Molecule. St¼ ari de agregare. Starea gazoas¼

a. Modelul gazului ideal.
Transform¼ ari de stare 56
5.1 St¼
arile de agregare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
5.1.1 Starea gazoas¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
5.1.2 Starea lichid¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
5.1.3 Starea solid¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
6 Bio…zica molecular¼ a. Fenomene moleculare. Fenomene de suprafaţ¼ a. Ten-

siunea super…cial¼ a a lichidelor si soluţiilor. Fenomene de contact între
lichide şi solide. Aplicaţii ale fenomenelor de contact 69
6.1 Fenomene super…ciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6.1.1 Fenomenul de tensiune super…cial¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6.1.2 Tensiunea super…cial¼ a a lichidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.1.3 Fenomene de contact . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6.1.4 Rolul fenomenelor de contact în natur¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.1.5 Presiunea capilar¼ a. Legea lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
7 Fenomene moleculare de transport. Difuzia si osmoza. Rolul difuziei în

mediu. Fenomenul de osmoz¼ a. Rolul osmozei. Presiunea osmotic¼ a 78
7.1 Fenomenul de difuzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
7.2 Fenomenul de osmoz¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
7.2.1 Presiunea osmotic¼a a lichidelor biologice . . . . . . . . . . . . . . . . 85
8 Apa şi rolul ei. Clasi…carea apei. Structura apei. Propriet¼

aţile …zice ale
apei. Apa şi rolul ei în mediul viu 88
8.1 Propriet¼aţi ale apei din organisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
8.2 Structura moleculei de ap¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
8.3 Propriet¼aţile …zice ale apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
8.3.1 Variaţia densit¼ aţii apei cu temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
8.3.2 Propriet¼ aţile termice ale apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
8.3.3 Tensiunea super…cial¼ a şi vâscozitatea apei . . . . . . . . . . . . . . . 94
8.3.4 Propriet¼ aţile electrice ale apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
8.3.5 Propriet¼ aţile optice ale apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
ii
9 Noţiuni de termodinamic¼ a biologic¼ a. Principiul I. Principiul II. Entropia 95

9.1 Sisteme, parametrii şi funcţii de stare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
9.2 Principiile termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
9.2.1 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
9.2.2 Bilanţul energetic al organismelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
9.2.3 Principiul II al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
10 Noţiuni si de…niţii speci…ce meteorologiei. Atmosfera 112

10.1 Introducere în meteorologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
10.1.1 De…niţie. Obiect de studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
10.2 Metode de cercetare în meteorologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
10.3 Ramurile meteorologiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
10.4 Atmosfera terestr¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
10.4.1 Origine. Form¼a. Limite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
10.4.2 Compoziţia aerului atmosferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
11 Structura …zic¼ a a atmosferei 120

11.1 Structura pe vertical¼
a a atmosferei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
11.2 Structura pe orizontal¼a a atmosferei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
11.3 Poluarea aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
11.4 Gazele cu efect de ser¼
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
11.5 Vaporii de ap¼
a din atmosfer¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
12 Umiditatea atmosferic¼ a şi sursele ei. Evaporarea. M¼ arimi higrometrice.

Variaţii ale umidit¼ aţii. Condensarea, tipuri de condensare. Produsele
condens¼ arii vaporilor de ap¼ a. Nori, tipuri de nori 127
12.1 Fazele …zice al apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
12.2 Evaporarea şi evapotranspiraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
12.2.1 Evaporarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
12.2.2 Evapotranspiraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
12.3 Umezeala aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
12.3.1 M¼ arimile care de…nesc umezeala aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
12.3.2 Condensarea şi sublimarea vaporilor de ap¼ a . . . . . . . . . . . . . . 131
12.3.3 Forme de condensare şi sublimare a vaporilor de ap¼ a . . . . . . . . . 132
12.3.4 Norii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
13 Nebulozitatea. Precipitaţii atmosferice. Clasi…carea precipitaţiilor 139

13.1 Nebulozitatea şi durata de str¼ alucire a Soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . 139
13.1.1 Variaţiile nebulozit¼ aţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
13.2 Precipitaţiile atmosferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
13.2.1 Geneza precipitaţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
13.2.2 Clasi…carea precipitaţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
13.2.3 Bilanţul umidit¼ aţii la suprafaţa Terrei . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
14 Presiunea aerului. Forţele din natur¼ a implicate în vânturi. Caracteristicile

vântului 147
14.1 Cauzele genezei vântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
14.2 Presiunea atmosferic¼a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
14.3 Gradientul baric orizontal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
iii
14.3.1 Forta Coriolis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

14.3.2 Forta de frecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
14.3.3 Forta centrifug¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
14.3.4 Câmpul baric şi sistemul vânturilor pe care le genereaz¼ a. . . . . . . . 151
14.4 Caracteristicile vantului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
14.4.1 Direcţia vântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
14.4.2 Viteza vântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
14.4.3 Variaţia zilnic¼
a şi anual¼
a a direcţiei şi vitezei vântului . . . . . . . . . 154
14.4.4 Durata vântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
14.4.5 Structura vântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
14.4.6 Clasi…carea vânturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Bibliogra…e selectiv¼
a 156
iv
Tema 1
Introducere în …zica mediului. Idei si

concepte fundamentale. Organizarea
materiei. Sistemul …zic
1.1 Introducere în bio…zic¼

a. Idei si concepte funda-
mentale
Obiectul de studiu al ştiinţelor vieţii îl reprezint¼
a studiul naturii vii (reprezentat¼a prin
plante, animale) şi a relaţiilor acesteia cu natura nevie, cât şi relaţiile dintre acestea. Struc-
tura materiei vii este foarte variat¼ a şi complicat¼
a. Prin procesul de adaptare continu¼ a la
mediu, funcţiile vitale se modi…c¼ a permanent, îmbr¼ acând forme diverse, de la simple la
complexe. Putem spune c¼ a viaţa a ocupat toate nişele disponibile din mediu.
Toate procesele speci…ce mediului se bazeaz¼ a pe procese fundamentale …zice. Acestea sunt
de cele mai multe ori germenele proceselor biologice, chimice şi biochimice şi de aceea este
foarte greu s¼ a …e realizat¼a o delimitare clar¼ a între acestea. Substanţa, prin caracteristicile ei
chimice, prin propriet¼ aţile şi fenomenele sale …zice realizeaz¼ a un ansamblu unitar, integrat,
şi atinge forma cea mai înalt¼ a de organizare, în materia vie. Pentru a înţelege şi caracteriza
mediul, mai ales cel viu, este nevoie s¼ a cunoaştem toate aspectele sale, atît cele …zice chimice
ca şi cele de alt¼
a natur¼a.
1.1.1 Transferul de energie în mediu

Un prim aspect în studiul …zicii mediului îl reprezint¼ a studiul schimburilor de energie,
care reprezint¼ a o component¼ a fenomenologic¼ a fundamental¼ a a mediului. Energia poate …
schimbat¼ a ca energie chimic¼ a, ca energie caloric¼a, energie radiant¼ a sau energie mecanic¼ a.
Principala atenţie a noastr¼ a se va îndrepta asupra transportului de c¼ aldur¼a, de energie chim-
ic¼
a şi al radiaţiei.
Exist¼ a patru moduri de transfer …zic de energie, general acceptate ca …ind comune:
schimbul radiativ (interacţie cu radiaţia a materiei), conducţia (transport a c¼ aldurii prin
substanţ¼ a), convecţia (transport al c¼ aldurii cu ajutorul curenţilor) şi transformarea de faz¼a
(transfer de c¼ aldur¼ a cu ajutorul c¼aldurii latente). Înţelegerea principiilor care stau la baza
acestor procese ne va furniza informaţiile necesare pentru a determina scenariul …zic cel mai
probabil în care se g¼ aseşte mediul şi cum evolueaz¼ a în raport cu factorii externi.
C¼ aldura total¼ a a unui corp este proporţional¼ a cu energia cinetic¼ a total¼
a a moleculelor
1
dispuse aleator. C¼ aldura se poate schimba de la o substanţ¼ a la alta dac¼ a energiile cinetice
medii a moleculelor din …ecare substanţ¼ a sunt diferite. Temperatura este o m¼ asur¼a a energiei
cinetice medii a moleculelor din substanţ¼ a. Dac¼ a dou¼a substanţe a‡ate la dou¼ a temperaturi
diferite ajung în contact una cu cealalt¼ a, c¼ aldura este transferat¼ a în mod natural şi spontan,
de la substanţa mai cald¼ a la cea mai rece, prin conducţie, adic¼ a prin interacţie direct¼ a
molecular¼ a.
C¼aldura transportat¼ a de un ‡uid înc¼ alzit a‡at în mişcare se numeşte convecţie. Mai
întâi, la nivel molecular, c¼ aldura este transferat¼ a ‡uidului prin conducţie, apoi mişcarea
mecanic¼ a a ‡uidului transport¼ a pe o anumit¼ a distanţ¼
a c¼aldura, unde apoi, prin conducţie,
este transferat¼ a ţintei. Cele mai multe sisteme de înc¼ alzire din locuinţe folosesc acest tip de
transfer de c¼ aldur¼ a.
Schimbul radiativ este total diferit de conducţie şi convecţie, foloseşte ca vector de trans-
port al c¼aldurii radiaţia electromagnetic¼ a, de cele mai multe ori termic¼ a, în locul moleculelor.
Aceasta transport¼ a c¼aldura prin intermediul radiaţiei de la o suprafaţ¼ a la alta. Legile care
guverneaz¼ a acest tip de transport sunt legile radiaţiei prezentate în capitolele viitoare. Cea
mai important¼ a, legea Stefan-Boltzmann, spune c¼ a o suprafaţ¼ a emite energie cu o intensitate
proporţional¼a cu puterea a patra a temperaturii absolute a ei. Toate corpurile din natur¼ a
emit radiaţie (ex: soarele, pamântul, orice corp care are temperatur¼ a mai mare decât zero
absolut) dar în cantit¼ aţi diferite. De exemplu, cantitatea cea mai mare de c¼ aldur¼a provenit¼a
de la un foc de tab¼ ar¼a sau din şemineu este sub forma de radiaţie, şi de aceea, confortul din
mediul imediat depinde mai ales de energia radiat¼ a de c¼atre foc şi de pereţi şi nu de energia
radiat¼a de aerul exterior.
Prin transformare de faz¼ a se pot transporta cantit¼ aţi enorme de energie. De exemplu,
un gram de ap¼ a, la 200 C, absoarbe de 600 ori mai mult¼ a energie (2450J=g) decât un gram
de ap¼ a care-si m¼ areşte temperatura cu un grad atunci când se evapor¼ a. Evaporarea apei
dintr-un organism este o cale foarte e…cient¼ a de r¼
acire a acestuia, printr-o serie de procese:
mai întâi apa se vaporizeaz¼ a la suprafaţ¼
a şi apoi, prin convecţie, p¼ ar¼
aseşte suprafaţa. Fiecare
din noi a avut experienţa proprie a senzaţiei de r¼ acoare ap¼ arut¼ a vara prin umezirea pielii.
Transpiraţia este un mod natural, foarte e…cient, prin care organismul se r¼ aceşte.
1.1.2 Transportul de mas¼

a şi de impuls
Toate componentele mediului, vii şi nevii, în interacţia lor, sunt supuse acţiunii mecanice
a lichidelor, gazelor şi solidelor. Acestea pot … ingerate, asimilate, modi…cate, transformate,
f¼
acându-se astfel un transfer net de mas¼ a, respectiv de energie purtat¼ a de acestea. Fenom-
enologic, este ceva similar cu convecţia amintit¼ a mai înainte. Transferul de impuls apare
atunci când o component¼ a este supus acţiunii mecanice a unei forţe externe (ex: o pânz¼ a
este um‡at¼ a de vânt, suntem duşi la vale cu o barc¼ a pe un râu, etc.).
1.1.3 Principiul conserv¼

arii energiei şi a masei
Unele din cele mai fundamentale legi utilizate la studiul interacţiei exterior - mediu
sunt legile de conservare. Acestea spun c¼ a atât masa cât şi energia nu pot … create sau
distruse prin orice mijloc. Aplicaţia acestei legi este similar¼ a cu principiul echilibrului. Ca
un exemplu, s¼ a considerar¼
am balanţa de energie a unei suprafeţe împ¼ adurite. Putem scrie o
ecuaţie reprezentând intr¼
arile, ieşirile şi acumul¼
arile de energie din sistem:
Rad + M et C F =A (1.1)
2
Unde Rad reprezint¼ a densitatea net¼ a de ‡ux de energie radiant¼ a absorbit¼a de c¼atre
suprafaţ¼a, M et reprezint¼ a surplusul de energie de la suprafaţ¼ a adus de metabolism sau
absorbţia de energie prin fotosintez¼ a, C este viteza de pierdere a energiei prin conducţie
şi convecţie datorat¼a diferenţei de temperatur¼ a dintre suprafaţ¼a şi mediu, iar F reprezint¼a
pierderea de energie latent¼ a provenit¼
a din transform¼ari de faz¼a, iar A este rata de acumulare
a c¼ aldurii în vegetaţie şi sol. O ecuaţie similar¼
a poate … scris¼a şi pentru balanţa apei de la
suprafaţa vegetaţiei, s.a.m.d. Deoarece legile de conservare nu pot … violate, acestea dau in-
formaţii foarte valoroase cu privire la ‡uxuri şi acumul¼ arile de energie şi de mas¼a. Un alt caz
interesant este atunci când Rad; M et; C şi A depind de temperatura suprafeţei. Exist¼ a doar
un set de condiţii (temperatura aerului, radiaţia solar¼ a şi presiune de vapori) care realizeaz¼a
balanţa prezentat¼ a în ecuaţia 1.1. Acestea, împreun¼ a cu energiile de mai sus, pot duce, de
exemplu, la calculul temperaturii suprafeţei.
1.1.4 Biosfera, privit¼

a ca un continuum
Biosfera, ca partea cea mai important¼ a a mediului uman, este privit¼ a ca spaţiul unde
atât plantele cât şi animalele tr¼ aiesc (care include o parte din scoarţa terestr¼ a, apele oceanice
şi din atmosfer¼ a), este considerat¼ a a …un continuum de sisteme în coordonate spaţiale. Exist¼ a
un continuum de gaze în atmosfer¼ a, de la straturile înalte pân¼ a la aerul din sol, un continuum
de faz¼ a lichid¼a de la apa din sol la cea din celulele plantelor. Exist¼ a pretutindeni în sistem
interfeţe între aceste faze; acolo moleculele de ap¼ a trec dintr-o faz¼ a în alta, şi cu aceast¼a
ocazie se schimb¼ a energie latent¼ a. C¼aldura latent¼ a schimbat¼ a realizeaz¼a un cuplaj dintre
schimbul de mas¼ a a apei şi schimbul de energie. Solul este evident legat de atmosfer¼ a prin
conducţie şi difuzia gazelor prin pori, cât şi prin sistemul vascular al plantelor.
Principiul conserv¼ arii masei şi energiei poate … aplicat acestui sistem complex, sau doar
a unor p¼ arţi ale lui, de exemplu, o plant¼ a, un om, o frunz¼ a, sau chiar o celul¼ a. Ecuaţiile
de ‡ux pot … aplicate întregului sistem sau unui singur component. Trebuie îns¼ a s¼
a avem
permanent grij¼ a s¼a de…nim foarte bine sistemul de analizat.
Animalele pot … şi ele componente ale acestui sistem chiar dac¼ a sunt microscopice (bac-
terii, fungi) a‡ate în faz¼ a lichid¼a în porii din sol sau animale mult mai mari, de la viermi
la mamifere. Mediul particular în care animalele sunt analizate depinde în mare m¼ asur¼a
de interacţiile dintre fazele continue amintite mai devreme. Animalele se pot interpune ca
factori activi în acest echilibru din mediu, îl pot modi…ca, în bene…ciul propriu sau nu.
Energia sau masa dintr-o parte a unui sistem poate curge în alt¼ a parte continuu sau
nu. O reprezentare schematic¼ a a conexiunilor dintre mas¼ a şi energie în biosfer¼a este data în
…gura 1.1.
1.1.5 Metode de cercetare în …zic¼

a
Fenomenele …zice care au loc în organismele vii sunt exprimate prin cantit¼ aţi şi diferitele
forme de mişcare ale lor generate de diversele energii disponibile. Fizica urm¼ areşte s¼a
cerceteze şi s¼
a explice aceste fenomene, pentru a stabili relaţii cantitative, matematice între
cauzele şi efectele acestor fenomene. Metodele clasice ca metoda observaţiei şi metoda ex-
perimentului sunt şi aici utilizate pentru descoperirea şi cercetarea fenomenelor. Observarea
atent¼
a a unui fenomen este indispensabil¼ a şi ne arat¼
a cum se produce şi desf¼
aşoar¼a fenomenul
în realitate. Reproducerea lui este domeniul experimentatorului, prin efectuarea de experi-
mente, iar cu ajutorul unor aparate, în laborator, se încearc¼ a reproducerea arti…cial¼ a, la un
3
Radiaţia
Solară
+
Radiaţia
Precipitaţii Termică
=
=
Căldură + Conducţie
+ Căldură + Fotosinteză = Radiaţia Netă
latentă Convecţie Stocată Netă
+ +
Apă Respiraţia
Stocată Solului
+ +
Carbon
Drenaj
Stocat
=
Flux net de CO2
Figura 1.1: Interconexiunile dintre ‡uxurile de carbon, ap¼

a, energie şi radiaţie din biosfer¼
a.
anumit grad de complexitate, a fenomenului. Prin condiţiile arti…cial impuse se doreşte s¼ a se

g¼aseasc¼a factorii care determin¼
a (cauzele) şi factorii care in‡uenţeaz¼
a (condiţiile) fenomenul.
Observaţiile şi experimentele conduc la formularea de concluzii şi la stabilirea relaţi-
ilor matematice cantitative între toate variabilele, atât de intrare (cauze şi condiţii), cât şi
de ieşire (efecte). Legea …zic¼a exprim¼a toate aceste leg¼ aturi, la un nivel mai profund sau
mai profan, depinzând de condiţiile experimentale şi de gradul acceptat de înţelegere al
fenomenului.
Observaţia
Observaţia trebuie s¼ a …e riguroas¼ a, sistematic¼
a sau pe cât se poate continu¼ a, şi s¼
a de-
scrie în detaliu fenomenul. În …zic¼ a se realizeaz¼
a observaţii atât cantitative, cât şi calitative.
Simţurile omului nu pot crea o observaţie cantitativ¼ a cert¼a, în mod direct, din cauza sensi-
bilit¼
aţii sc¼
azute cât şi al nivelului de complexitate al organelor de simţ. De exemplu, ochiul
nu observ¼ a obiecte oricât de mici, nu sesiz¼ am undele seismice sau cele de joas¼ a frecvenţ¼ a.
De aceea, în observaţia ştiinţi…c¼a se folosesc instrumente şi aparate care permit o observaţie
cât mai obiectiv¼ a şi m¼asurabil¼
a.
Experimentul
Experimentul permite veri…carea ideilor prin fapte pentru c¼ a este nevoie de fapte con-
crete, m¼ asurabile pentru a crea un grad de abstractizare necesar unor relaţii matematice.
Progresele tehnologice actuale (în special …zica şi chimia în ultimul timp), au permis tre-
cerea de la studiul macrostructurilor biologice (a organelor, a ţesuturilor) şi a fenomenelor
…zice care au loc în ele, la studiul microstructurilor (celulelor, organitelor celulare) şi a ul-
tramicrostructurilor. Prin tehnici avansate optice şi spectrometrice din care putem aminti:
difracţia radiaţiilor X, spectrofotometria, spectro‡uorimetria, microscopia electronic¼ a, elec-
troforeza, cromatogra…a, spectrometria de mas¼ a, folosirea izotopilor radioactivi, rezonanţa
magnetic¼ a nuclear¼ a şi cea electronic¼
a de spin, se permite elucidarea fenomenelor biologice la
4
nivele cât mai diverse de complexitate: de la atom, la molecule, macromolecule şi celule.
Metoda matematic¼
a
Este un instrument de lucru care foloseşte mijloace teoretice pentru:
- exprimarea numerica a rezultatelor observaţiilor şi cele experimentale;
- prelucrarea datelor experimentale şi a celor provenite din observaţii ;
- g¼asirea explicaţiilor pentru diversele fenomene, prin metode statistice, variaţionale,
etc.
Ca şi la partea experimentala, atunci când într-o experienţ¼ a se fac unele simpli…c¼ ari, tot
aşa şi matematicianul simpli…c¼ a şi abstractizeaz¼
a unele aspecte ale fenomenului. Metoda
matematic¼ a este foarte util¼a în cazul fenomenelor simple dar, aşa cum bine ştim, în biologie
fenomenele biologice sunt fenomene complexe şi unele simpli…c¼ ari prea avansate pot s¼ a con-
duc¼a la rezultate surprinz¼ atoare care s¼a nu corespund¼a realit¼
aţii. Din aceast¼
a cauz¼a, folosirea
metodei matematice în studiul fenomenelor biologice nu este tot atât de ampl¼ a ca în ştiinţele
exacte.
Metoda model¼
arii
În aceast¼ a carte ne vom referi tot timpul la "model". Un model este o reprezentare
simpl¼ a a unui fenomen complex sau sistem. Termenul „model” este general şi nici-o inter-
pretare a datelor nu este posibil¼ a f¼
ar¼
a un anumit tip de model, chiar dac¼ a este subînţeles
sau declarat explicit. Modelul este foarte util în …zic¼ a, ca pentru orice alt¼ a ştiinţ¼
a. Pentru
studiul organismului viu, care este un sistem complex, modelul nu este simplu de realizat.
Exist¼ a multe tipuri de modele, din care putem evidenţia pe cele deterministe, matematice
ale sistemelor …zice şi biologice c¼ arora li se adaug¼ a şi ceva tuşe de formul¼ ari probabilistice.
Descrierea unui fenomen natural poate varia continuu în complexitate, de la trivial pân¼ a
la incomprehensibil, iar nivelul adecvat de complexitate depinde de scopul ales. Aplicarea
principiilor fundamentale ale fenomenelor naturale cere în mod frecvent adaptarea aces-
tor principii sau o simpli…care creativ¼ a a sistemelor naturale astfel încât s¼ a se conformeze
în mod rezonabil la cerinţele principiilor. Simpli…carea creativ¼ a a materiei naturale sau a
fenomenelor este o form¼ a comun¼ a în …zica mediului şi realizarea sa depinde mai ales de
înţelegerea fundamentelor …zicii. Este evident c¼ a întreb¼ arile care sunt puse cer soluţii cu o
complexitate foarte mare. Tot ce-i natural este extrem de complex, poate in…nit de complex,
cu toate acestea, înţelegerea profund¼ a poate … desprins¼ a din complexitate prin simplitatea
modelului adoptat.
Relaţia dintre scala spaţial¼a şi unele predicţii dorite de a … înţelese şi scala eterogenit¼ aţii
sistemului este esenţial¼ a pentru procesul de simpli…care. Materialele naturale tind în mod
continuu de a deveni cât mai eterogene, impure. Omul, prin acţiunile sale cognitive, tinde s¼ a
catalogheze, s¼ a împart¼ a natura în elemente distincte, puri…când amestecurile naturale şi apoi
asambleaz¼ a elementele pure în noi aranjamente. în natur¼ a, materialele complet omogene,
care au propriet¼ aţi uniforme în volumul lor, sunt foarte rare (unele lichide, cristale şi gaze).
Evident, la scar¼ a microscopica şi sub microscopic¼ a nimic nu este omogen, deci, omogenitatea
depinde de scala spaţial¼ a.
Metoda model¼ arii const¼a în crearea acestor dispozitive (modele) pe care se studiaz¼ a
procese similare celor care se petrec în organismele vii. Astfel, anumite procese biologice
pot … studiate pe modele informatice (modelul dezvolt¼ arii şi evoluţiei unei specii, sau reţele
neuronale pentru a simula procese cognitive la nivelul centrilor nervoşi, etc.).
5
În plus, în …zic¼ a se mai utilizeaz¼a dou¼ a metode : metoda fenomenologic¼ a şi metoda
statistic¼a.
Metoda fenomenologic¼ a studiaz¼a fenomenele pornind de la câteva principii fundamen-
tale, rezultate din numeroase experienţe şi observaţii, f¼ar¼
a a lua în considerare de structura
intern¼ a, discret¼a, a materiei.
Metoda statistic¼ a studiaz¼ a fenomenele pornind de la structura intern¼ a, discret¼a, a ma-
teriei. Pentru studiul sistemelor cu un num¼ ar enorm de particule se foloseşte calculul proba-
bilit¼
aţilor. Astfel, propriet¼aţile macroscopice m¼asurabile apar ca nişte valori medii statistice
ale propriet¼ aţilor particulelor individuale.
1.2 Elementele chimice speci…ce materiei vii

Elementele chimice care compun materia vie sunt prezente în foarte multe faze, cu un
grad de eterogenitate foarte mare. Compuşii chimici caracteristici materiei vii sunt foarte di-
verşi, complicaţi şi de multe ori foarte instabili. Acesta este motivul pentru care se descoper¼ a
continuu noi compuşi, cu diverse funcţii, şi caracterizarea lor este foarte grea.
Materia vie este alc¼ atuit¼ a în principal din câteva categorii de substanţe organice(proteine,
glucide, lipide) substanţe anorganice minerale, dizolvate sau nu, ap¼ a şi gaze.
Gradul de eterogenitate al materiei vii se poate aprecia la toate nivelurile, între specii,
între indivizii aceleiaşi specii, între organele aceluiaşi individ, între celulele organului, în
interiorul celulei.
Nu se va ajunge curând la caracterizarea complet¼ a a compoziţiei materiei vii a unui
individ, combinaţiile sunt extrem de multe (cel puţin 105 proteine). Totuşi, în ultimul
deceniu, din cauza automatiz¼ arii proceselor biochimice şi bio…zice de investigare, tot mai
multe substanţe sunt identi…cate, caracterizate şi catalogate (vezi genomul uman). Cu toate
c¼
a omul este volumic mult mai mare decât un virus de exemplu, complexitatea acestuia din
urm¼ a este totuşi apropiat¼ a de a omului, poate cuprinde uşor câteva mii de proteine şi acizi
nucleici.
Materia vie, prin propriet¼ aţile şi funcţiile sale speci…ce, a constituit un salt imens pentru
lumea chimic¼ a organic¼ a şi anorganic¼ a, şi de aceea nu putem vorbi foarte simplu de compoziţia
chimic¼ a a materiei vii.
Putem realiza totuşi o analiz¼ a chimic¼ a a elementelor speci…ce materiei vii, se pot realiza
proporţii, medii, grad de r¼ aspândire, etc., pentru acestea.
De exemplu, în materia vie, au fost identi…cate peste 60 de elemente ale Sistemului
Periodic, cu roluri mai mult sau mai puţin importante, cu denumirea de bioelemente. Faptul
c¼
a materia vie are în componenţa ei elemente chimice din cele mai comune şi r¼ aspândite în
natur¼ a, ne conduce la ideea c¼ a viaţa material¼ a poate îmbr¼ aca foarte multe forme, aici sau în
alt¼
a parte în Univers.
Elementele chimice speci…ce materiei vii se a‡a¼ într-un proces continuu de schimb între
mediu şi organism, acesta …ind foarte imperios necesar vieţii. Prin diverse procese, ca:
fotosinteza, respiraţia, excreţia, nutriţia se realizeaz¼ a reinoirea continu¼ a a substanţelor din
organism (turnover)(la om timpul de turnover este de aproximativ 100 de zile).
Principalul criteriu de clasi…care a acestora este dup¼ a concentraţia atins¼ a, ca medie, în
organism. Astfel deosebim macroelemetele şi microelementele.
6
1.2.1 Macroelementele şi microelementele

Macroelementele (poligoelementele) se g¼ asesc în materia vie în concentraţii mai mari
de 10 3 şi intr¼a în componenţa majorit¼ aţii substanţelor organice şi anorganice din struc-
turile biologice. Rolul lor este în principal de constituţie. Dintre acestea, putem aminti:
Hidrogenul, Carbon, Azot, Oxigen, Sodiu, Fosfor, Sulf, Magneziu, Clor, Potasiu, Calciu.
Macroelementele se împart în trei categorii: 1) cele biogene, Hidrogen 10%, Oxigen 65%,
Carbon 18%, Azot 3%; 2) biometalele, Calciu, Magneziu, Potasiu şi Sodiu; 3) biometaloidele,
Sulf, Fosfor şi Clor. Toate acestea, împreun¼ a, dau un procent de peste 99% din organism.
Materia vie conţine o mare cantitate de ap¼ a, deci hidrogen şi oxigen mult, carbonul este cam
jum¼ atate din masa moleculelor organice şi de aceea densitatea materiei vii este uşor mai
mare decât a apei.
Microelementele (oligoelementele) se g¼ asesc în materia vie în concentraţii cuprinse între
3 5
10 -10 şi chiar mai mici de atât. Importanţa lor biologic¼ a special¼a se datoreaz¼ a funcţiilor
lor vitale cu toate c¼ a microelementele se g¼ asesc în concentraţii in…nitezimale, totalizând în
materia vie o cantitate mai mic¼ a de 1%.
În organismele vii întâlnim: Cupru, Zinc, Fier, Siliciu, Brom, Iod, Fluor, Mangan, Bor,
Seleniu, Arseniu, ş.a.. C¼ aile lor de p¼ atrundere în organism sunt dintre cele mai diverse, prin
schimbul de gaze, lichide şi solide cu mediul, prin piele, alimentaţie şi respiraţie.
Microelementele au în principal un rol catalitic, asigurând desf¼ aşurarea unor impor-
tante procese biochimice metabolice. Exista foarte multe boli care îşi au sediul în insu…-
cienţa (carenţa) sau excesul (surplusul) de microelemente. Ele pot in‡uenţa buna creştere a
plantelor şi animalelor, funcţionarea corect¼ a a metabolismului, şi chiar procesele cognitive.
Din cauza concentraţiei mici identi…carea lor în celule este anevoioas¼ a, iar descrierea rolului
exact o adev¼ arat¼a aventur¼ a ştiinţi…c¼
a. Structuri biologice active, dintre cele mai diverse,
hormoni, vitamine, enzime cuprind microelemente.
De exemplu, …erul (F e) este pe departe cel mai r¼ aspândit oligoelement; în corpul uman
exist¼a aproximativ 0.005% F e. Aceeaşi compoziţie o au plantele verzi ceea ce arat¼ a c¼a
alimentaţia este vectorul de p¼ atrundere a …erului în organism. Fierul face parte din structura
hemoglobinei, ai citocromilor (cu rol în respiraţia celular¼ a). Carenţa în …er duce la deregl¼ ari
majore ale organismului iar absenţa duce la moarte iminent¼ a.
Cea mai cunoscut¼ a funcţie a ‡uorului (F ) este în hidroxiapatita din smalţul dinţilor.
Siliciul (Si) este r¼ aspândit mai ales în regnul vegetal, în membranele celulozice ale
celulelor vegetale, cu rol de constituţie.
Cuprul se g¼ aseşte în sânge, …cat, muşchi, schelet şi are şi rol funcţional în procesul de
formare şi de maturaţie a celulelor sangvine (hematopoieza).
Iodul (I) face parte din hormonul tiroidian, zincul (Zn) are rol funcţional şi structural,
Borul (B) este esenţial pentru creşterea plantelor şi animalelor, pentru susţinerea metabolis-
mului energetic uman şi buna dezvoltare a oaselor. Cobaltul (Co) face parte din vitamina
B12 , seleniul (Se) are rol în procesul de vedere, vanadiul (V ) în metabolismul energetic.
Odat¼ a cu diversi…carea tehnicilor de analiz¼ a, cu creşterea sensibilit¼
aţilor aparatelor, rolul
acestora va … din ce în ce mai bine conturat şi încadrat în metabolism.
De mare importanţ¼ a sunt c¼ aile prin care aceste microelemente, esenţiale sau nu, ajung în
organism. Ele folosesc aceleaşi c¼ ai ca şi macroelementele dar, concentraţia lor în organism
depinde în principal de disponibilitatea existent¼ a în mediu, atât în sol cât şi în ap¼
a şi alimente.
Unele carenţe de microelemente (date de r¼ aspândirea insu…cienta în hrana, ap¼ a şi sol) pot …
corectate printr-o diet¼ a adecvat¼ a şi surplus de suplimente alimentare.
Macroelementele şi microelementele formeaz¼ a substanţe organice şi anorganice în organ-
7
ism. Cele organice sunt proteinele, glucidele, lipidele, enzimele, acizii nucleici, vitaminele
şi hormonii. Cele anorganice sunt reprezentate de ap¼ a, minerale, gaze. Proporţia lor în
organisme este variabila, de exemplu, pentru om avem proteine 15%, glucide 1%, lipide 13%
din masa corpului iar anorganicele aproximativ 71% din care 67% apa.
Aceşti compuşi au structur¼ a foarte diferit¼a, propriet¼aţi şi funcţii din cele mai variate,
intrând în organizarea structural¼ a şi funcţionarea materiei vii. De exemplu proteinele au rol
structural şi funcţional al celulelor, sunt alc¼ atuite din combinarea celor 20 de aminoacizi,
de aici varietatea foarte mare a lor. Ele prezint¼ a, pe lâng¼a varietatea mare şi funcţii foarte
speci…ce.
Principalul rol al lipidelor este energetic, de transport, de solvent şi de constituţie a mem-
branelor celulare. Ele s-au selectat în viaţ¼ a datorit¼
a hidrofobicit¼ aţii lor (nu interacţioneaz¼
a
cu apa, nu se dizolv¼ a) astfel încât pot forma, împreun¼ a cu apa, sisteme eterogene foarte
diverse, capabile de schimbare (aceste sisteme permit existenţa multor gradienţi, care dau
naştere la rândul lor la forţe).
Glucide sunt importante în metabolismul energetic la animale (de trei ori mai puţin
energetice ca lipidele) şi au rol în constituţie la plante.
Acizii nucleici au rol în conservarea, exprimarea şi transmiterea informaţiei genetice.
Dac¼a realiz¼
am o privire a de ansamblu asupra sistemului periodic se observ¼ a c¼
a elementele
cu mas¼ a mic¼ a domin¼ a componenţa materiei vii. Motivele acestei dominaţii sunt destul de
uşor de intuit: num¼ arul de straturi electronice mic confer¼ a reactivitate, sunt dintre cele mai
r¼aspândite în natur¼ a, dau compuşi multipli şi foarte solubili şi nu în ultimul rând au izotopi
stabili. Elementele mai grele sunt bineînţeles mai puţin reactive (in primul rând datorita
masei lor şi a structurii de electroni); se dizolva mai greu sau chiar deloc, şi sunt mai puţin
r¼aspândite în natur¼ a din cauza procesului de formare nuclear¼ a care are loc în supernove.
Distribuţia dup¼ a mas¼ a a elementelor chimice de pe P¼ amânt este condiţionat¼ a de procesul de
formare a P¼ amântului, prin acreţie gravitaţional¼ a, care a condus la sedimentarea şi sortarea
substanţelor dup¼ a mas¼ a în discul solar primordial.
1.3 Organizarea materiei

Materia care alc¼ atuieşte natura înconjur¼ atoare este reprezentat¼ a într-o mare diversitate
de forme, de structuri, de propriet¼ aţi şi de in‡uenţe. Ca orice sistem deschis, materia se a‡a¼ în
permanent¼ a mişcare şi interacţie prin diversele ‡uxuri, în continu¼ a dezvoltare şi transformare,
care duc la numeroase schimb¼ ari cantitative şi calitative. Procesul evolutiv al materiei nevii
la cea vie a avut loc cândva în timp, nu se cunoaşte înc¼ a unde, şi nici cum. Cu toate acestea,
s-a ajuns de la materia anorganic¼ a la cea organic¼ a , a aparut viaţa care apoi s-a autosusţinut.
Principalele forme de existenţ¼ a ale materiei în univers sunt : substanţ¼ a şi câmp. Materia
vie, ca form¼ a de organizare a materiei, este considerat¼ a cea mai înalt¼ a treapt¼ a în cadrul
evoluţiei generale a materiei în Univers. Materia vie este caracterizat¼ a printr-o mare het-
erogenitate şi complexitate, prin capacitatea sa de a-şi menţine structura prin reînnoire şi
a o adapta în funcţie de constrângerile (date de forţe) provenite din mediu. Oricum am
privi, materia vie de la orice nivel de organizare al ei implic¼ a o serie de aspecte energetice
(date de schimburile de energie) şi informaţionale (date de genetic¼ a şi susţinute de ‡uxuri
de negentropie) care-i de…nesc organizarea şi funcţionarea.
Substanţa este forma de existenţa a materiei care are o structur¼ a discontinu¼ a, discret¼
a.
Ea este alc¼atuit¼a din particule a‡ate sub diverse forme de agregare şi condensare, care prin
imbinare şi interacţiune duce la de…nirea obiectelor din mediu. Substanţa se prezint¼ a sub
8
cele patru st¼ ari de agregare cunoscute ; solid¼ a, lichid¼ a, gazoas¼a şi plasm¼a.
Câmpul este forma de existenţa a materiei cu o structur¼ a continu¼ a prin intermediul c¼ areia
particulele de substanţ¼ a sunt unite în sisteme şi prin care se transmit interacţiuni între aceste
particule. Dup¼ a forţa generatoare, câmpul poate s¼ a …e : gravitaţional, electric, magnetic,
electromagnetic, nuclear, biologic etc.
Cele dou¼ a forme de existenţa a materiei coexist¼ a şi, de aceea, putem spune c¼ a substanţa
nu poate exista f¼ ar¼
a câmp, iar câmpul nu poate … generat decît de substanţ¼ a. În conformitate
cu teoria cinetico-molecular¼ a a particulelor, indiferent de starea de agregare în care se a‡a¼,
corpurile sunt alc¼ atuite dintr-un num¼ ar foarte mare de particule (molecule, atomi, ioni) a‡ate
într-o continu¼ a mişcare, de agitaţie termic¼ a. Atomul reprezint¼ a cea mai mic¼ a particul¼ a de
substanţ¼ a care mai p¼ astreaz¼ a propriet¼ aţile chimice ale acesteia. Dimensiunea atomului este
mic¼a, ordinul de m¼ arime al razei atomului este de 10 10 m = 1 Angstr½om. Structura intern¼ a
neomogen¼ a a atomului a reieşit dintr-o serie de experienţe ca: desc¼ arc¼
arile electrice în gaze,
electroliza, bombardamente cu particule, etc şi au demonstrat c¼ a atomul are o structur¼ a
discontinu¼ a , …ind alc¼ atuit dintr-un nucleu înc¼ arcat electric pozitiv înconjurat de unul sau
mai mulţi electroni înc¼ arcaţi electric negativ, care se a‡a¼ în mişcare în jurul nucleului. Sarcina
nucleului este compensat¼ a de sarcina electronilor şi astfel atomul este neutru din punct de
vedere electric. Nucleul, la rîndul s¼ au, conţine alte particule numite nucleoni, reprezentate de
protoni (particule înc¼ arcate pozitiv) şi neutroni (particule f¼ ar¼
a sarcin¼ a electric¼a). Num¼ arul
protonilor se noteaz¼ a cu Z şi este egal cu cel al electronilor, numit şi num¼ ar atomic sau de
ordine al elementului chimic din sistemul periodic al elementelor. Sistemul periodic este o
clasi…care a atomilor dup¼ a num¼ arul atomic, în perioade şi grupe. Atomul oric¼ arui element
chimic se mai caracterizeaz¼ a şi prin num¼ arul de mas¼ a, notat cu A, reprezentând masa atomic¼ a
exprimat¼ a în unit¼ aţi atomice de mas¼ a (se face raportarea la masa unui proton sau a unui
neutron) rotunjit¼ a la num¼ ar întreg.
În formulele …zice se obişnuieşte s¼ a se noteze simbolul unui element chimic însoţit de doi
indici: num¼ arul de mas¼ a A în stânga sus şi num¼ arul de ordine Z în stânga jos. De exemplu,
12
pentru heliu : 6 C.
Bineînţeles, cu ajutorul celor dou¼ a numere (A şi Z) se poate determina uşor num¼ arul de
neutroni (N ) din …ecare nucleu, cu formula : N = A Z.
Orice sistem tinde s¼ a ajung¼ a la o stare fundamental¼ a, de energie joas¼ a, stabil¼ a. Pentru
aceast¼a stabilitate structural¼ a, atomii (cu excepţia atomilor gazelor inerte, care sunt deja
într-o astfel de stare) au capacitatea de a interacţiona unii cu alţii. Moleculele sunt produsul
a…nit¼aţii reciproce a atomilor (sau a tendinţei naturale a atomilor de a se asocia).
Odat¼ a ce moleculele se formeaz¼ a, …e c¼ a este vorba de molecule simple, …e c¼ a sunt com-
plexe, bio…zica urm¼ areşte analiza structurii moleculare şi supramoleculare a materiei vii prin
diverse tehnici: spectroscopice, invazive şi neinvazive (difracţie cu raze X, RM N , RES; etc.),
folosindu-se de propriet¼ aţile speci…ce ale acesteia în diverse con…guraţii de câmp. Detalii în
leg¼
atur¼a cu aceste probleme vor … prezentate în capitolele urm¼ atoare.
Cunoaşterea structurii şi modului de alc¼ atuire şi interconectare a materiei, caracteristic¼ a
diverselor niveluri de organizare este imperios necesar¼ a pentru cunoaşterea aprofundat¼ aa
proceselor şi fenomenelor biologice, şi a vieţii în general. Studiul structurii intime a materiei
(pornind de la cele mai mici niveluri de organizare, cel atomic şi chiar subatomic) permite
acumularea de cunoştinţe despre structurile speci…ce lumii vii, despre propriet¼ aţile şi funcţiile
bioticului, despre dinamica proceselor biologice, cât şi despre interacţiunea cu mediul extern.
9
materia nevie
Particule fundamentale proton, neutron, electron
Elemente chimice H, He, B, Li, O, N, C,...
Structuri chimice molecule simple organice
ioni, molecule anorganice
Structuri moleculare macromolecule
sistem coloidal
materia vie
structuri submicroscopice citoplasma
structuri subcelulare organite
structuri functionale
structuri celulare monocelulare
pluricelulare
structuri supracelulare tesuturi
organe
sisteme
organism
biosfera
MEDIU
Tabelul 1.1: Nivelurile de organizare a materiei
1.4 Organizarea materiei

Este bine cunoscut c¼ a întreaga natur¼a, de la cele mai mici entit¼aţi pân¼
a ca super clus-
terele de galaxii totul este alc¼ atuit din atomi, grupaţi de cele mai multe ori în molecule.
În mediul nostru comun, aceste particule de substanţ¼ a sunt aranjate de cele mai multe ori
organizat, în diferite feluri, formând corpuri, vii sau nevii.
În tabelul 1.1 sunt prezentate treptele de organizare ale materiei, de la particulele fun-
damentale pân¼ a la "mediu".
Fiecare treapt¼a de organizare a materiei are caracteristicile ei, poate … studiat¼
a în diferite
feluri, cu instrumente adaptate dimensiunilor sale. De exemplu, moleculele şi atomii pot
… studiaţi spectroscopic, structurile celulare cu microscopul iar galaxiile cu telescopul şi
radiotelescopul.
1.4.1 Clasi…carea sistemelor …zice

Toate corpurilor materiale sunt caracterizate de un anumit grad de coeziune, manifestat
pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat. Aceasta duce la posibilitatea investig¼ arii
acestuia, descoperirii leg¼ aturilor sau conexiunilor dintre p¼ arţile componente ale …ec¼arui corp.
Din punct de vedere …zic, toate aceste corpuri, vii sau nevii sunt sisteme.
Prin sistem …zic se înţelege un ansamblu de componente identice sau diferite, unite într-un
întreg prin leg¼aturi şi interacţiuni reciproce. Sistemul …zic are întindere limitat¼a în spaţiu şi
în timp. Sistemul întreg, dar şi componentele sistemului pot interacţiona cu mediul exterior
prin diverse ‡uxuri.
Clasi…rarea sistemelor …zice se face de obicei dup¼ a mai multe criterii :
a) În funcţie de structura interioar¼ a a sistemului, se disting dou¼a categorii de sisteme :
10
1. Sistem omogen, care este format din acelaşi constituent, deci care nu prezint¼ a suprafeţe
de separaţie macroscopice în interiorul lui.
2. Sistem eterogen, format din constituenţi diferiţi şi care prezint¼ a suprafeţe de separaţie
în interiorul lui.
b) În funcţie de variaţia propriet¼ aţilor pe diferitele direcţii din sistem, avem :
1. Sistem izotrop, în care propriet¼ aţile nu variaz¼ a pe diferitele direcţii.
2. Sistem anizotrop, în care propriet¼ aţile variaz¼
a pe diferitele direcţii.
c) În funcţie de relaţiile sistemului cu mediul înconjur¼ ator, putem aminti trei tipuri de
sisteme :
1. Sistemul izolat, care nu schimb¼ a nici energie nici substanţ¼ a cu mediul exterior. Can-
titatea de energie şi cea de substanţ¼ a într-un sistem izolat este constant¼ a în timp.
2. Sistemul închis, este cel care schimb¼ a numai energie cu mediul exterior. Cantitatea de
energie dintr-un sistem închis este variabil¼ a (se modi…c¼a cu ajutorul ‡uxurilor de energie) ;
iar, cantitatea de substanţ¼ a este constant¼ a.
3. Sistemul deschis, care schimb¼ a şi energie şi substanţ¼a cu mediul exterior. Pentru un
sistem deschis, atît cantitatea de energie, cît şi cantitatea de substanţ¼ a sunt variabile în
timp.
Organismele vii sunt exemplul tipic de sisteme heterogene, anizotrope şi deschise. Toate
procesele speci…ce viului ca, metabolismul, creşterea, dezvoltarea organismelor vii, reînoirea,
au loc cu ajutorul structurilor şi subsistemelor heterogene şi anizotrope. Condiţia esenţial¼ a
pentru menţinerea vieţii const¼ a în schimbul permanent de energie şi substanţ¼ a dintre organ-
ism şi mediul înconjur¼ ator, acumularea permanent¼ a de negentropie. În general, organismele
vii, v¼
azute ca sisteme deschise, anizotrope şi heterogene, se vor numi sisteme biologice.
11
Tema 2
Structura materiei. Structura

atomului. Funcţiile de und¼
a. spectre
atomice. Numere cuantice si orbitali
2.1 Particule fundamentale

Unele din cele mai vechi subiecte de studiu a materiei (din antichitate) este reprezentat
de descoperirea şi cunoaşterea propriet¼ aţilor particulelor elementare ale substanţei. Acestea
au fost privite at¼ aâ din punct de vedere riguros ştinţi…c (prin preocup¼ arile …zicienilor şi chim-
iştilor) cât şi la nivel …lozo…c. Deoarece permite înţelegerea structurii atomilor , subiectul
este interesant şi pentru biologi ca şi pentru specialişti din domenii conexe (medici, agronomi,
etc) pentru c¼ a, de exemplu, electronul este suportul material al proceselor chimice de oxi-
dare şi de reducere, sau este important s¼ a se înţeleag¼
a interacţia radiaţiilor corpusculare şi
fotonice puternic energetice cu materia vie (utilizate la tratarea tumorilor).
Particula fundamental¼ a reprezint¼a particula de substanţ¼ a care (conform nivelului de
cunoştinţe actuale) se comport¼ a ca un tot unitar, pentru care nu putem pune în evidenţ¼ ao
structur¼ a intern¼a şi nici nu poate … descompus¼ a în alte componente singulare şi unitare prin
nici un fel de interacţiune.
Fiecare particul¼ a fundamental¼ a se caracterizeaz¼ a prin m¼ arimi …zice obişnuite, ca de ex-
emplu : mas¼ a de repaus, sarcin¼ a electric¼
a, timp mediu de viaţ¼ a sau de înjum¼ at¼
aţire, moment
cinetic de spin (moment cinetic propriu de rotaţie numit, „spin"), moment magnetic, cît şi
prin m¼ arimi …zice exotice.
Particulele fundamentale se pot clasi…ca dup¼ a mai multe criterii, urmînd ceeace am spus
în paragraful de mai sus. În prezent se consider¼ a c¼a principalul criteriu este reprezentat de
masa de repaus, pentru care exist¼ a patru clase importante de particule fundamentale: fotoni,
leptoni, mezoni şi barioni.
Fotonii sunt particule f¼ ar¼
a mas¼ a de repaus.
Leptonii (de la grec. leptos = uşor, mic) sunt particule cu mas¼ a de repaus de acelaşi
ordin de m¼ arime cu masa electronului (me ).
Mezonii (de la grec. mesos = mijlociu) reprezint¼ a o clas¼a de particule fundamentale, de
trecere, cu masa de repaus cuprins¼ a între masa electronului şi cea a nucleonilor.
Barionii (de la baros = greu, mare) sunt particule cu masa de repaus mai mare sau cel
mult egal¼ a cu a nucleonilor.
În continuare sunt caracterizate cîteva dintre principalele particule fundamentale din
cadrul acestor clase, împreun¼ a cu cîteva dintre propriet¼ aţile lor mai importante.
12
Fotonul ( ) este cuanta sau particula asociat¼ a cu câmpul eleetromagnetic. Fotonul nu

are mas¼ a de repaus (ci numai mas¼ a de mişcare) şi nici sarcin¼a electric¼ a. El se deplaseaz¼ a
8 1
cu viteza luminii în vid (c = 3 10 m s ), iar timpul mediu de viaţ¼ a se consider¼a ca …ind
in…nit.
Neutrino (00 ) este un lepton cu mas¼ a de repaus foarte mic¼ a şi f¼
ar¼a sarcin¼
a electric¼a.
Timpul mediu de viaţ¼ a se consider¼ a in…nit, iar viteza sa de deplasare este considerat¼ a ca
…ind tot cu viteza luminii.
Electronul (0 1 e sau 0 1 ) este un lepton a c¼ arui mas¼ a de repaus este foarte mic¼ a (me =
9:10938188 10 31 kg). Deoarece masa sa este foarte mic¼ a, comparativ cu cea a mezonilor sau
barionilor, în unele calcule, ea se neglijeaz¼ a. Sarcina electric¼a a electronului este considerat¼ a
pentru nivelul atomic de organizare a materiei ca …ind unitate de sarcin¼ a electric¼
a de referinţ¼
a
19
(sarcin¼a electric¼
a elementar¼ a) şi are valoarea qe = e = 1:60217646 10 C.
1
Protonul (1 p) constituie particula a c¼ arui mas¼ a de repaus este luat¼ a la scar¼
a atomic¼ a ca
unitate de m¼ asur¼a de referinţ¼
a, şi reprezint¼ a a 12-a parte din masa izotopului atomului de
carton 12
6 C :
1
mp = 1u = m12 C = 1:67262158 10 27 kg:
12 6
Sarcina sa electric¼a este egal¼a şi opus¼a ca semn cu cea a electronului (qp = p = 1:60217646
10 19 C). În stare liber¼ a protonul este considerat foarte stabil (timpul de viaţ¼ a extrem de
mare, miliarde de miliarde de miliarde de ani), îns¼ a el se poate dezintegra în anumite condiţii
(prin ciocniri, excit¼ari nucleare).
Neutronul (10 n) reprezint¼ a o particul¼ a fundamental¼ a a c¼
arui mas¼ a de repaus este aproxi-
mativ egal¼ a cu cea a protonului.
27
mn = 1:67492729 10 kg:
Neutronul, nu are sarcin¼ a electric¼a (a primit numele de aici). În stare liber¼ a, în afara
nucleului atomic, neutronul se dezintegreaz¼ a spontan c¼ atre proton, cu timpul mediu de viaţ¼ a
de aproximativ 917s.
Pân¼ a în prezent au fost descoperite peste 200 de particule fundamentale, iar studiul
lor se face cu ajutorul …zicii particulelor fundamentale, în acceleratoarele de particule şi în
reactoarele nucleare. Ele au fost descoperite în majoritate dup¼ a apariţia …zicii cuantice şi
fundamentarea ei teoretic¼ a, în radiaţia cosmic¼ a, în reacţiile produse în acceleratoarele de
particule şi reacţiile nucleare.
În mod natural, num¼ arul mare de particule fundamentale şi varietatea propriet¼ aţilor lor
au dus la concluzia c¼ a exist¼
a entit¼aţi şi mai mici decît particulele fundamentale. pentru
prima dat¼ a, Gell-Mann a sugerat ideea c¼ a particulele fundamentale (proton şi neutron) sunt
alc¼
atuite din subparticule, denumite quarci. Aceste subparticule ar avea sarcini electrice
fracţionare ( 1=3e, 2=3e, unde e este sarcina electric¼ a a protonului) şi sunt cuplate în
diverse con…guraţii ca s¼ a dea diverse particule fundamentale. Modelul acesta rezist¼ a destul
de bine condiţiileor experimentale.
Din alt punct de vedere, ca urmare a unor raţionamente pur teoretice, P.A.M. Dirac, în
1928, pune problema existenţei unei particule perfect „simetric¼ a" pentru electron. Aceast¼ a
particul¼ a (pozitronul) este descoperit¼ a în radiaţia cosmic¼ a peste patru ani de c¼ atre C.D.
Anderson.
Aceste consideraţii au dus …resc la concluzia c¼ a …ec¼
arei particule îi corespunde o antipar-
ticul¼a, inclusiv celor neutre electric. Antiparticula are mas¼ a, timpul mediu de viaţ¼ a şi spinul
egale cu cele ale particulei, sarcina electric¼ a şi momentul magnetic de sens opus cu cel al
particulei.
13
Antiparticulele, aşa cum am amintit mai înainte, au fost descoperite mai întâi în radiaţia
cosmic¼ a şi apoi în acceleratoarele de particule. Obţinerea antiparticulelor presupune energii
foarte mari de ciocnire şi din cauz¼ a c¼
a au un timp mediu de viaţ¼ a foarte scurt, studierea lor
este mai anevoioas¼ a . Cu toate acestea, descifrarea particip¼ arii particulelor şi antiparticulelor
la interacţiuni, estimarea num¼ arului lor cât şi a proceselor naturale care le genereaz¼ a pot
duce la rezultate foarte interesante şi importante cu privire la vârsta şi evoluţia universului.
La notarea antiparticulelor se foloseşte de obicei, semnul tilda " " aşezat deasupra sim-
bolului particulei corespunz¼ atoare. În continuare, sunt prezentate antiparticulele particulelor
amintite mai înainte.
Fotonul nu are antiparticul¼ a. El este particul¼ a şi antiparticul¼
a în acelaşi timp (au pro-
priet¼aţi identice).
Antineutrino (00 ) este antiparticula neutrinoului.
Pozitronul ( e;01 e;01 ) este antiparticula electronului.
Antiprotonul (p;0 1 p) este antiparticula protonului.
Antineutronul (n;10 n) este antiparticula neutronului.
Antiparticulele pot forma bineînţeles antiatomi, iar cu antiatomi se poate forma antisub-
stanţ¼a, deci antimaterie. Totuşi, faptul c¼ a nu exist¼ a antimaterie decât cea arti…cial¼ a, chiar
dac¼ a legile naturii nu sunt schimbate în cadrul antimateriei (de exemplu un anti-hidrogen
ar … alc¼ atuit dintr-un antiproton şi un pozitron şi ar avea aceleaşi propriet¼ aţi ca un atom
de hidrogen), şi c¼ a pân¼a în prezent nu s-a putut descoperi antimateria nici pe P¼ amânt nici
în cosmos indic¼ a faptul c¼a, undeva, în originea universului este produs¼ a o rupere de sime-
trie care nu a permis acesteia s¼ a ia naştere deşi, din punct de vedere teoretic nu este exclus¼ a
posibilitatea existenţei ei. Au fost produşi arti…cial doar antiatomi de hidrogen, antideuteriu
şi antiheliu în acceleratoarele de particule. Antisubstanţa, datorit¼ a instabilit¼ aţii antipartic-
ulelor este di…cil de realizat şi menţinut, în condiţiile actuale ale tehnologiei.
2.1.1 Propriet¼
aţile particulelor fundamentale
Fenomenele sau procesele de “generare de particule" sunt Fenomenele sau procesele
care duc la apariţia de particule fundamentale. Prima surs¼ a de particule fundamentale a
constituit-o radiaţia cosmic¼a. Mai apoi, o dat¼ a cu dezvoltarea tehnologiei nucleare, şi a
acceleratoarelor de particule, s-au obţinut particule cu energii cinetice foarte mari, şi astfel
a fost posibil¼a descoperirea unui num¼ ar mare de particule fundamentale şi a fenomenelor
generate de acestea.
Producerea particulelor fundamentale se poate realiza prin mai multe c¼ ai : prin ciocnirea
nucleelor şi bombardarea acestora cu ‡uxuri de particule puternic accelerate în accelera-
toare, prin interacţiuni între particulele fundamentale în acceleratoare sau prin procese de
dezintegrare a unor nuclee si a unor particule fundamentale în acceleratoare şi reactoare
nucleare.
Pentru particulele fundamentale sunt speci…ce urm¼ atoarele propriet¼ aţi, cu rang de legi:
a) Transformarea reciproc¼ a a particulelor fundamentale. S¼ a privim, de exemplu, trans-
formarea reciproc¼ a a neutronului şi protonului , ca nişte reacţii de tipul:
1 1 0 0
0n ! 1 p + 1 e +0 (2.1)
1 1 0 0
1p ! 0 n + 1 e +0 (2.2)
Aceste reacţii de dezintegrare nu arat¼ a îns¼a faptul c¼

a particulele rezultante sunt con-
stituenţi ai particulelor din care au provenit. Fiecare dintre aceste particule este o particul¼
a
14
fundamental¼ a şi astfel are proprietatea de a se transforma reciproc. Aceasta se face cu

respectarea legilor de conservare a masei, sarcinii electrice şi a energiei, valabile la toate
nivelurile de organizare.
b) Generarea şi anihilarea perechii particul¼
a-antiparticul¼
a provine, mai întâi, din faptul
c¼
a particula şi antiparticula se genereaz¼a totdeauna în pereche (acest proces se numeşte
„generare de perechi”). S¼ a privim, de exemplu, generarea electronului şi pozitronului dintr-o
cuant¼a gamma, în anumite condiţii:
!0 1 e +01 e (2.3)
Procesul de generare a perechii electron-pozitron se produce la interacţiunea fotonului

gamma cu un nucleu greu şi are o condiţie restrictiv¼a, anume dac¼ a energia fotonului gamma
este mai mare decât un nivel de referinţ¼
a, " = h 1:02 M eV . Acest nivel este reprezentat
de energia de repaus a celor doi electroni (Eo = 2m0 c2 = 1:02 M eV ).
Interacţiunea dintre o particul¼
a cu masa de repaus diferit¼ a de zero (m 6= 0) şi antipar-
ticula sa, se numeşte „anihilarea particul¼
a-antiparticul¼a”. S¼
a privim, de exemplu, reacţia de
anihilare a perechii electron-pozitron :
0
1e +01 e ! 2 (2.4)
În acest caz, anihilarea conduce la apariţia a dou¼ a cuante de câmp electromagnetic

care se deplaseaz¼ a pe aceeaşi direcţie dar în sensuri opuse. Num¼ arul de cuante gama care
apare la anihilarea electronului şi pozitronului este determinat, ca şi mai înainte, de legile
de conservare a sarcinii electrice, energiei şi impulsului. Cea mai r¼ aspândit¼ a reacţie este
anihilarea di-fotonic¼a de tipul 2.4. Pentru ca anihilarea monofotonic¼ a a celor doi electroni
s¼
a aib¼a loc este nevoie de vecin¼atatea unei a treia particule (de exemplu, a unui nucleu).
Procesele de anihilare sunt doar procese de transformare a materiei şi nu sunt dispariţii
ale ei. Aceste procese arat¼ a doar c¼ a particulele de substanţ¼
a se transform¼ a în cuante ale
câmpului electromagnetic, …ind în esenţ¼ a procese de tansformare a calit¼
aţii masei (masa de
repaus acelor doi electroni se transform¼ a în masa de mişcare a cuantelor gamma).
2.2 Structura atomului

Fizica este o ştiinţ¼a exact¼ a. Legile …zice sau conceptele din ramurile …zicii, cum ar …
mecanica, hidrodinamica, optica, termodinamica, electrodinamica sunt utilizate pentru a
explica observaţiile din mediu. Un al doilea aspect fundamental al evoluţiei domeniului a
ap¼arut din c¼ autarea principiilor universale care guverneaz¼ a lumea din jurul nostru. Aproape
de la începutul existenţei lui, omul a fost în m¼ asur¼
a s¼a gândeasc¼a şi s¼
a se întrebe cum este
alc¼
atuit, ce-l ţine în viaţ¼
a şi care sunt leg¼aturile sale cu mediul exterior. Pân¼ a la începutul
secolului XX şi-a dat seama c¼ a legile …zicii şi chimiei, care au fost aplicate pentru sisteme
nevii, la fel de bine ar putea explica viul, şi c¼a principii fundamental diferite nu sunt necesare
pentru a explica organismele şi interacţiunile lor în mediul viu. În anii care au trecut de
atunci, acest concept a devenit mai puternic şi ast¼ azi nimeni nu crede c¼ a este necesar s¼ a se
invoce legi speciale, …zice sau chimice sau a explica legile sau forţele din mediul viu. Acest
capitol va descrie, într-un mod elementar, unele dintre aceste concepte de baz¼ a şi a legilor
moderne din …zic¼ a şi chimie, în special a celor care sunt direct relevante pentru mediu.
Atomul a fost mult¼ a vreme şi este entitatea fundamental¼ a a materiei. Dar, aşa cum am
ar¼
atat mai devreme, o serie de experienţe şi fenomene au scos în evidenţ¼ a faptul c¼ a aceast¼a
15
imagine este incorect¼a şi incomplet¼

a, deoarece atomul are o structur¼ a intern¼a complicat¼a. Ca
la orice nivel de organizare a materiei, şi la nivelul atomului se manifest¼ a o multitudine de
fenomene şi procese gurvernate de legi generale şi mai ales de legi speci…ce acestui nivel de
organizare. Din considerente experimentale legate de absobţia şi emisia de energie radiant¼ a
dup¼a anumite reguli speci…ce, s-a ajuns la faptul c¼a atomul este alc¼ atuit în anume fel, pentru
care au fost imaginate diferite modele atomice care s¼ a explice cât mai bine aceste propriet¼ aţi.
În continuare vor … prezentate, pe scurt, cele mai importante modele atomice, a c¼ aror val-
oare fundamental¼ a a permis cunoaşterii umane s¼ a evolueze c¼ atre înţelegerea "funcţion¼
arii"
atomului.
2.2.1 Mecanica cuantic¼

a
Pân¼a la sfârşitul secolului XIX, …zica a ajuns la o descriere a lumii externe, în termeni
de dou¼ a tipuri de entit¼ aţi distincte. Pe de o parte, particulele şi sistemele de particule sunt
guvernate de legile din mecanic¼ a, enunţate de c¼atre Newton şi dezvoltate de c¼ atre mulţi
alţii, care au fost în întregime aplicabile. Concepte cum ar …: mas¼ a, impuls, energie cinetic¼ a,
etc. au fost folosite la descrierea comportamentului particulelor. Pe de alt¼ a parte, sunt
fenomenele radiative şi alte fenomene ondulatorii unde se aplic¼ a legile opticii şi alte legi
colaterale. Fenomene cum ar … difracţia şi interferenţa ar putea … explicate în termeni de
unde.
Max Planck a fost primul care a sugerat c¼ a nu trebuie s¼ a …e o separare complet¼ a între
conceptul de particule şi de conceptul de und¼ a. În scopul de a explica rezultatele observate,
atunci când se studiaz¼ a intensitatea radiaţiei de la un corp perfect radiant (de exemplu,
aşa-numitul "corp negru") a fost m¼ asurat¼
a aceast¼a radiaţie în funcţie de lungimea de und¼ a.
Planck a propus c¼ a radiaţia electromagnetic¼ a a fost absorbit¼ a sau emis¼ a ne-continuu, în
pachete mici, sau cuante. Energia conţinut¼ a în …ecare cuant¼ a a fost dat de expresia:
E = hv; (2.5)
unde este frecvenţa radiaţiilor şi h = 6:62606885 10 34 J s este o constant¼ a universal¼
a
numit¼ a constanta lui Planck. Corpul negru poate absorbi sau emite numai multipli de
aceast¼a cantitate, niciodat¼a vreo fracţiune de cuant¼a. Einstein a extins aceast¼ a idee spunând
c¼a nu este vorba numai de radiaţii absorbite sau emise în pachete, dar care de asemenea se
propag¼ a doar ca pachete, numite fotoni, …ecare conţinând o cantitate de energie dat¼ a de
expresia Planck. Astfel, radiaţia, care a fost gândit¼ a ca o und¼ a, ar putea … acum tratat¼ a
şi ca o particul¼
a şi de asemenea, aceeaşi entitate posed¼ a impuls şi prin urmare s-ar putea
difracta. Omul de ştiinţ¼ a francez de Broglie, a sugerat c¼ a acelaşi tip de dualitate und¼a-
particul¼a ar putea … aplicat în prezent tuturor entit¼ aţilor reprezentate în mod obişnuit ca
particule. Astfel, a spus el, electronii şi alte particule sub-atomice ar putea … de asemenea
reprezentate ca pachete de unde, cu o lungime de und¼ a dat¼ a de:
h
= ; (2.6)
p
unde p este impulsul particulelor. De fapt, aceast¼
a ecuaţie, se aplic¼
a nu numai la particulele
sub-atomice, ci la toat¼
a materia. Cu toate acestea, constanta lui Planck este aşa de mic¼ a c¼
a
natura ondulatorie a materiei devine vizibil¼ a numai când masa particulei, şi, prin urmare,
impulsul s¼
au, sunt foarte mici. Când se întâmpl¼ a acest lucru, în conformitate cu teoria lui
de Broglie, o astfel de particul¼
a (ca un electron) ar poseda nu numai mas¼ a şi impuls, dar
16
ar prezenta difracţie şi alte efecte ondulatorii. De când a fost emis¼ a ipoteza foarte multe
experimente au fost efectuate peste tot în lume, şi-au stabilit ferm dualitatea und¼ a-particul¼a
a lumii …zice. Mecanica cuantic¼ a este acum acceptat¼ a ca …ind doar ea descrierea complet¼ a
a …zicii. Cu toate acestea, pentru calculele practice macroscopice (de exemplu a ciocnirilor
bilelor ca obiecte în spaţiu) este su…cient s¼ a utilizaţi legile lui Newton. Pentru calculele la
nivel atomic ale fenomenelor, vom utiliza îns¼ a mecanica cuantic¼ a, în special, cea dezvoltat¼ a
de c¼atre Schrödinger şi Heisenberg.
Schrödinger a introdus ecuaţia undei care înlocuieşte clasica ecuaţie de mişcare. Soluţia
la aceast¼ a ecuaţie este o "funcţie de und¼ a", care este o funcţie de spaţiu şi timp. Starea
…zic¼a a unui sistem de electroni (un atom sau o molecul¼ a sau un sistem de molecule) poate
… descris¼ a complet de funcţia de und¼ a corespunz¼ atoare. Toate cantit¼ aţile semni…cative şi
m¼asurabile …zic, cum ar … energia, impulsul, poziţia şi aşa mai departe, pot … extrase din
funcţia de und¼ a. Funcţia de und¼ a este, de obicei, reprezentat¼ a ca şi este obţinut¼
a ca o
soluţie a ecuaţiei de valori proprii:
H =E ; (2.7)
unde E este energia caracteristic¼a a sistemului sau energia "proprie" şi H este numit oper-
atorul Hamiltonian, care funcţioneaz¼ a pe funcţia de und¼
a caracteristic¼
a sau funcţia proprie
pentru a obţine valorile de energie. Un mod de înţelegere …zic¼ a al a lui este ca o am-
plitudine de probabilitate. Cu alte cuvinte, din moment ce este o funcţie de coordonatele
X; Y şi Z şi momentul t, j j2 d¼a probabilitatea de a g¼ asi de sistem din punctul x; y; z la
momentul t. Scrise în mod explicit, ecuaţia de und¼ a Schrödinger are urmatoarea form¼ a:
d2 8 2m
(E V) = 0; (2.8)
dx2 h
unde m este masa particulei şi V este expresia pentru potenţial. Aceasta este o ecuaţie
unidimensional¼a, independent¼ a de timp. Pentru a rezolva aceast¼ a ecuaţie trebuie ca, în
primul rând, de…nit¼ a expresia corespunz¼ atoare pentru potenţialul de energie V , de care
va depinde problema de studiat. Când aceast¼ a expresie se introduce în ecuaţia de und¼ a
Schrödinger, ecuaţia diferenţial¼
a astfel obţinut¼
a poate … rezolvat¼a pentru a g¼ asi and E.
În trei dimensiuni ecuaţia Schrödinger devine:
d2 d2 d2 8 2m
+ + (E V) =0
dx2 dy 2 dz 2 h
Forma dependent¼
a de timp a acestei ecuaţii este, dup¼
a cum urmeaz¼
a:
h d2 d2 d2 ih d
2m
+ + 2 = (2.9)
8 dx2 dy 2 dz 2 dt
unde i este r¼ad¼acina imaginar¼a.
Aceast¼
a modalitate de calcul care implic¼ a ecuaţia undei este numit¼a mecanica undelor.
Aceasta este completat¼ a de un alt sistem de calcul echivalent, dezvoltat de c¼
atre Heisenberg
şi Born, numit mecanica matriceal¼ a. Punctul de plecare pentru aceste calcule, descoperire
f¼acut¼
a de Heisenberg, este acela c¼a exist¼
a o limit¼
a …zic¼a pentru care se poate determina, cu
corectitudine, simultan, atât poziţia cât şi viteza unei particule. Acest lucru se datoreaz¼ a
faptului c¼a orice m¼asur¼
atoare care implic¼ a c¼
a particulele a‡ate sub observaţie sunt supuse
la o perturbare, cel puţin de m¼ arimea unui foton de lumin¼ a. Dac¼a particula este mic¼a,
actul de observare în sine duce la incertitudine în poziţie. Heisenberg a postulat aceste
fapte, sub form¼ a de "Principiul Incertitudinii", care declar¼ a c¼
a dou¼a observabile canonic
17
conjugate (de exemplu poziţia şi impulsul) nu pot … m¼asurate simultan cu precizie arbitrar¼ a.
Alte variabile canonic conjugate sunt energia şi timpul şi altele sunt momentul unghiular şi
poziţia unghiular¼
a.
Ambele concepte de calcul, mecanica matriceal¼ a şi mecanica a undelor, pot … utilizate
pentru a ajunge la variabilele semni…cative şi m¼
asurabile …zic care caracterizeaz¼a orice sistem
…zic. Care sistem de calcul este utilizat depinde de informaţile reale care se solicit¼ a. Cel
mai spectaculos şi imediat succes al mecanicii cuantice a fost descrierea teoretic¼
a a structurii
atomului.
2.2.2 Modelul atomic Rutherford

Ernst Rutherford a propus un model atomic (numit modelul planetar al atomului),
deoarece acesta sem¼ ana foarte mult cu un sistem planetar în miniatur¼ a. În centrul atomului
se a‡a¼ un nucleu dens de dimensiuni foarte mici (comparativ la dimensiunea atomului) în
care este concentrat¼ a aproape toat¼ a masa, înc¼ arcat cu sarcin¼ a electric¼a pozitiv¼a, iar în jurul
s¼
au se rotesc electronii pe orbite (asem¼ an¼ator planetelor în jurul Soarelui). Sarcin¼ a negativ¼ a
a lor compenseaz¼ a sarcina electric¼ a pozitiv¼ a din nucleu.
Experienţele de împr¼ aştiere a particulelor alfa la trecerea printr-o foiţ¼ a subţire de aur,
efectuate de Rutherford, au con…rmat dou¼ a rezultate: sarcina pozitiv¼ a este concentrat¼ a într-
14
un nucleu cu raza de aproximativ 10 m şi c¼a un num¼ ar de Z electroni se rotesc în jurul
acestuia pe traiectorii închise cu raza de aproximativ 10 10 m. S-a presupus c¼ a electronii în
atom se menţin pe orbite stabile din cauza forţei de atracţie coulombian¼ a care este echilibrat¼ a
de forţa centrifug¼a de inerţie.
Modelul atomic propus de Rutherford este totuşi un pas deosebit de important în înţelegerea
structurii atomului, el …ind în concordanţ¼ a cu unele date experientale ca: existenţa unui nu-
cleu înc¼arcat pozitiv, explicarea propriet¼ aţilor magnetice ale materiei prin faptul c¼ a electronii
a‡aţi în rotaţie au un moment magnetic propriu, explicarea form¼ arii ionilor pozitivi şi neg-
ativi prin existenţa stratului exterior de electroni.
Cu toate aceste succese aduse de modelul atomic propus de Rutherford el furnizeaz¼ a şi
nişte contradicţii puternice cu rezultate ale …zicii clasice (electrodinamica). În conformi-
tate cu legile electrodinamicii clasice, orice particul¼ a înc¼
arcat¼a electric ce se mişc¼a accelerat
(mişcarea pe o traiectorie curb¼ a) emite continuu energie sub form¼ a de unde electromagnet-
ice, deci, deşi sistemul este stabil mecanic, analog cu cel gravitaţional este reprezentat de
modelul atomic al lui Rutherford, el nu poate exista din considerente energetice. Electronii
ar trebui s¼ a cad¼a pe nucleu din cauz¼ a c¼a, avînd în permanenţ¼ a o acceleraţie, ar trebui s¼ a
piard¼a permanent energie electromagnetic¼ a într-un timp foarte scurt (aprox. 10 11 s). În
concluzie ar trebui ca electronii, în timpul pr¼ abuşirii lor pe nucleu, mişcîndu-se pe o traiec-
torie în spiral¼a, ar trebui s¼a emit¼a continuu radiaţie şi deci spectrul atomului ar trebui sa …e
continuu şi nu de linii, cum se constat¼ a experimental în condiţii de excitare a atomului. Se
observ¼ a c¼
a atomul a‡at în stare fundamental¼ a (neexcitat¼ a, de energia cea mai joas¼ a) este un
sistem stabil în timp, el nu emite radiaţii, fapt ce in…rm¼ a modelul atomic al lui Rutherford.
Din modelul planetar al atomului nu se poate calcula frecvenţele radiaţiilor electromagnetice
emise de atomii excitaţi. Toate aceste de…cienţe provin din faptul c¼ a explicarea fenomenelor
de la scar¼a atomic¼ a s-a realizat cu ajutorul legilor mecanicii clasice şi ale electromagnetismu-
lui. În consecinţ¼ a, a fost necesar un nou model atomic care s¼ a explice aceste observaţii
experimentale.
Aşa cum am ar¼ atat mai sus, modelul de atom descris de Rutherford const¼ a dintr-un
nucleu central cu o sarcin¼ a Ze electric¼a pozitiv¼ a, şi Z electroni …ecare cu o sarcin¼ a electric¼a
18
e negativ¼ a care se rotesc în jurul lui. Z este num¼

arul atomic al atomului. În scopul de a
rezolva anumite inconsecvenţe în aceast model, Bohr a propus un model modi…cat, care mai
târziu a fost demonstrat de c¼atre mecanica cuantic¼a prin calcule ca …ind cel corect.
2.2.3 Modelul atomic propus de Bohr

Niels Bohr , prin modelul atomic propus a avut drept scop eliminarea de…cienţelor
modelului planetar al lui Rutherford. În elaborarea teoriei sale a folosit elemente de mecanic¼ a
cuantic¼a introduse de M. Planck şi A. Einstein, chiar dac¼ a nu au fost denumite aşa la acea
vreme. Pe baza concluziilor experimentale, Bohr a formulat urm¼ atoarele postulatele care
arat¼a "funcţionarea" atomului :
Primul postulat (postulatul st¼ arilor staţionare) a…rm¼ a c¼a electronii se mişc¼a în jurul
nucleului numai pe anumite orbite numite orbite staţionare sau cuanti…cate, de energii foarte
precis determinate. În fapt condiţia lui Bohr este foarte adânc¼ a, ea pretinde c¼ a electronii,
care orbiteaz¼ a în jurul nucleului central, ocup¼ a doar anumite orbite …xate.
Denumirea de orbite staţionare provine de la faptul c¼ a electronul nu absoarbe şi nu radiaz¼ a
energie, atomul menţinindu-se în aceast¼ a stare stabil¼a, staţionar¼
a, un timp oricît de mare,
dac¼a nu este perturbat. Denumirea de orbite cuanti…cate provine de la faptul c¼ a orbitele
electronilor sunt caracterizate de energii bine determinate E1 ; E2 ; :::; En , discrete (num¼ arul
st¼
arilor cuantice …ind in…nit).
Primul postulat spune c¼ a energia sistemului atomic este cuanti…cat¼ a. Prin convenţie s-a
stabilit valoarea zero a energiei (E1 = 0) la in…nit, astfel ca electronul s¼ a aib¼a în atom valori
negative discrete ale energiei (şi reprezint¼ a st¼
ari legate), iar liber, s¼ a aib¼
a valori pozitive
(necuanti…cate, continue). Electronul din atom a c¼ arui stare legat¼ a este caracterizat¼ a prin
energia cea mai mare negativ¼ a, corespunz¼ atoare deci nivelului energetic cel mai coborît (în
schema energetic¼ a de nivele), se g¼aseşte în stare fundamental¼ a.
Postulatul al doilea (numit regula de cuanti…care a orbitelor) spune c¼ a orbitele staţionare
(corespunz¼ atoare st¼arilor legate din atom) nu pot … oricum, ci sunt numai acelea pentru care
este satisf¼
acut¼a condiţia de cuanti…care a momentului cinetic, dat¼ a de relaţia :
L = n~; (2.10)
care arat¼ a c¼a momentul cinetic (L) al electronului în stare legat¼ a în atom este un num¼ ar
întreg a unei valori ~ = h=2 , numit¼ a constanta lui Planck generalizat¼ a.
Relaţia 2.10 se mai scrie :
h
mvr = n ; (2.11)
2
în care : m este masa electronului, v — viteza electronului, r— raza orbitei staţionare, h —
constanta lui Planck (h = 6:62606885 10 34 J s), n— num¼ arul cuantic principal, ce indic¼
a
num¼ arul de ordine al orbitei staţionare (n = 1; 2; 3:::).
Aceste orbitele sunt în aşa fel alese astfel încât momentul unghiular este întotdeauna
un multiplu de h=2 . St¼ arile staţionare cuantice ale atomului şi pot … calculate ca soluţii
ale ecuaţiei de und¼ a Schrödinger (…gura 2.1). Deci, atunci când electronii sunt în una din
st¼
arile staţionare, nu se emit radiaţii, în ciuda faptului c¼a, în conformitate cu electrodinamica
clasic¼
a era de aşteptat o astfel de radiaţie, cauzat¼ a de mişcarea accelerat¼a a electronilor.
Postulatul al treilea (numit condiţia de frecvenţ¼ a a fotonului absorbit sau emis) a…rm¼ a
c¼
a electronul poate trece de pe o orbit¼ a staţionar¼
a pe alta, realizând un salt cuantic (sau
o tranziţie). La tranziţia electronului se absoarbe energie (…gura 2.2) sau se emite energie
19
Figura 2.1: Structura electronic¼

a a atomului.
(…gura 2.2) în cantitate egal¼a cu diferenţa dintre energiile corespunz¼atoare celor dou¼a nivele
energetice (orbite staţionare).
Absorbţia sau emisia de energie de c¼ atre atom se face sub form¼ a discret¼
a, de cuante de
energie, energia fotonului absorbit sau emis este bine determinat¼ a, …ind dat¼a de relaţia:
"=h si = Es Ei ; = E = hc= (2.12)
unde Es este energia corespunz¼ atoare orbitei superioare, Ei — energia corespunz¼ atoare orbitei
inferioare, si frecvenţa radiaţiei electromagnetice corespunz¼ atoare saltului cuantic; iar este
de lungimea de und¼ a a radiaţiilor, şi c viteza luminii în vid.
Ecuaţia lui determin¼ a lungimea de und¼ a a radiaţiilor emise sau absorbite (…gura 2.2 ).
Miscarea …ec¼ arui dintre electroni în atom este descris¼ a de funcţia de und¼ a , de aseme-
nea, cunoscut¼ a ca orbital atomic. O combinaţie de funcţii de und¼ a pentru toţi electronii
conduce la funcţia de und¼ a pentru atomul întreg. Patru numere cuantice sunt utilizate
pentru a descrie orbitalele electronice. Acestea sunt (a) num¼ arul cuantic principal n, (b)
num¼ arul cuantic orbital l, (c) num¼ arul cuantic magnetic ml şi (d) num¼ arul cuantic de spin
ms . Num¼ arul cuantic principal speci…c¼ a energia total¼ a a electronului. Momentul unghiular
este asociat cu mişcarea orbital¼ a a electronilor şi este descris de num¼ arul cuantic orbital.
Dac¼a atomul absoarbe energie radiativ¼ a din exterior electronul care absoarbe aceast¼ a
energie trece de pe un nivel energetic inferior (Ei ) pe un nivel energetic superior (Es ). În
acest caz atomul se numeşte excitat (vezi …gura 2.2). Pe orbita superioar¼ a electronul r¼
amâne
un timp foarte scurt ( 10 8 s), dup¼ a care el revine pe nivelul inferior spontan, atomul
dezexcitîndu-se (vezi …gura 2.2). Dezexcitarea atomului se poate face atît direct pe starea
fundamental¼ a (Ei ), cât şi pe alte c¼ai, în etape, prin st¼ ari intermediare (vezi …gura. 2.2).
Dac¼a cumva (radiativ sau nu) electronul primeşte din exterior energie mai mare sau cel
puţin egal¼
a cu cea corespunz¼ atoare st¼ arii sale legale, el va …scos din starea sa fundamental¼ a în
afara atomului. Starea se numeşte liber¼ a, iar acest fenomen se numeşte ionizare a atomului.
Teoria elaborat¼ a de N. Bohr a dus la succese importante în studiul structurii atomului,
a condus la explicarea unor fenomene ce au loc la aceast¼ a scar¼a (mecanismele de emisie şi
absorbţie a energiei de c¼atre electronul din atom, calcularea frecvenţelor liniilor spectrale ale
atomului de hidrogen, etc.).
20
Figura 2.2: Nivelele de energie şi tranziţiile dintre ele.
Cu toate acestea, îmbun¼ at¼aţirile aduse de Bohr modelului planetar al atomului nu au

reuşit totuşi s¼
a explice o serie de rezultate experimentale. De exemplu, modelul lui Bohr nu
permite explicarea intensit¼ aţilor liniilor spectrale, a structurii …ne şi hiper…ne a spectrelor
emise de atomii multielectronici, a energiile calculate pentru aceşti atomi (care nu coincid
cu cele obţinute experimental), şi nu prevede existenţa st¼ arilor metastabile, etc.
Di…cult¼aţile modelului provin din faptul c¼ a teoria în lui Bohr nu se folosesc doar noţiuni
cuantice ci şi clasice. De exemplu, se consider¼ a valabile legile clasice pentru descrierea
electronilor a‡aţi într-o stare cuantic¼ a dat¼a, dar acestea nu descriu procesele de tranziţie
între dou¼ a st¼ari cuantice.
Cu toate c¼ a modelul lui Bohr a fost perfecţionat mai apoi de …zicianul german Arnold
Sommerfeld, chiar de c¼ atre Bohr însuşi, precum şi de alţi …zicieni, acesta nu reuşeşte s¼
a ofere
o imagine complet¼ a, în concordanţ¼ a cu toate datele experimentale. Modelul atomic propus
de Bohr a ar¼ atat un fapt important, c¼ a, pentru anumite sisteme, la dimensiuni foarte mici,
este imposibil¼ a aplic¼ arii …zicii clasice cât şi rolul important al mecanicii cuantice în descrierea
şi caracterizarea acestor fenomene.
Toate aceste de…cienţe au fost corectate de c¼ atre modelul cuantic al atomului, bazat
exclusiv pe legile mecanicii cuantice, legi speci…ce pentru acest nivel de organizare a materiei.
Num¼ arul cuantic principal poate lua numai valori întregi (n = 1; 2; 3; ::). Nu pot …
mai mult de doi electroni cu acelaşi num¼ ar cuantic principal, deşi, pentru …ecare electron
cel puţin unul din numerele cuantice trebuie s¼ a …e diferite. Electronii cu aceeaşi valoare a
num¼ arului cuantic n principal de electroni constituie un strat. Aceste straturi sunt denumite
K; L; M; :::etc, corespunz¼ ator cu n = 1; 2; 3;etc::. Num¼ arul cuantic orbital l poate lua numai
valorile 0; 1; 2; 3; :::n 1. În prezenţa unui câmp magnetic orientarea vectorului reprezintând
momentul unghiular este descris¼ a de c¼atre numerele cuantice magnetice ml , care poate avea
valorile 0; 1; 2 ; ::: l. Cele din urm¼ a, a momentului unghiular de spin este cauzat¼ a
de roti de electroni despre propria axa. Vector de roti poate presupune c¼ a unul din dou¼ a
posibile orient¼ ari în prezenta unui câmp magnetic şi valorile corespunz¼ atoare din ms sunt
+1=2 şi 1=2. Principiul de excludere Pauli lui a…rm¼ a c¼
a doi electroni nu poat avea toate
cele patru numere cuantice la fel. Doi electroni pot ocupa acelasi spatiu orbital. Atunci,
spinii lor trebuie sa …e antiparaleli unul relativ la celalalt, şi anume, dac¼ a unul dintre ei are
ms = +1=2, cel¼ alalt are valoarea 1=2. Orbitalul cu cea mai mic¼ a energie este cunoscut sub
denumirea de stare fundamental¼ a. Pentru un atom cu mulţi electroni stare fundamental¼ a
este atunci când electronii sunt aranjaţi în orbitalii cu cele mai mici nivele de energie, în
21
Strat n l ml ms Orbital nr. de electroni

K 1 0 0 1=2 1s 2
L 2 0 0 1=2 2s 2
1 +1; 0; 1 1=2 2p 6
M 3 0 0 1=2 3s 2
1 +1; 0; 1 1=2 3p 6
2 +2; +1; 0; 1; 2 1=2 3d 10
Tabelul 2.1: Distribuţia electronilor ï£ ¡n orbitalii atomici pe primele trei straturi.
concordanţ¼ a cu principiul excluziunii. Alte st¼ ari sunt denumite st¼ ari excitate. Când un
electron (sau de atom ca un întreg) face o tranziţie de la o stare cuantic¼ a la alta, energia
este absorbit¼ a sau emis¼a. Energia radiaţiei este egal¼
a cu diferenţa dintre nivelurile de energie
iniţiale şi …nale ale st¼
arilor. Frecvenţa a absorbţiei sau emisiei de radiaţie poate … scris¼ a
ca:
= E=h; (2.13)
unde E este diferenţa în energie dintre cele dou¼ a niveluri. Pentru atomi cu mai mult de un
electron, spinul şi momentul angular orbital al electronilor individuale în atom se combina
pentru a produce un moment unghiular net pentru atomul privit ca un întreg. Astfel, un
atom cu doi electroni poate avea un total de spin egal cu zero, atunci când în electronii
sunt împerecheaţi (adic¼ a au spinii anti-paraleli) sau egal¼ a cu 1 atunci când acestea sunt
neîmperecheaţi (spini paraleli). Cu toate acestea, în cazul din urm¼ a electronii trebuie s¼
a
ocupe diferiţi orbitali în conformitate cu Principiul de Excluziune a lui Pauli. Orbitalii sunt
numiţi s; p; d; f; etc. în funcţie de valoarea num¼arului cuantic unghiular. Orbitalul 1s are
cel mai mic vivel energetic, cu n = 1; l = 0 şi ml = 0. Acest orbital poate … ocupat de doi
electroni cu spinul +1=2 şi 1=2, respectiv. Orbitalul cu urm¼ atoarea valoare mai mare de
energie este de 2s, urmat de 2p, şi aşa mai departe (tabelul 2.1).
2.2.4 Propriet¼
aţile orbitalilor atomici
Ecuaţia Schrödinger este baza teoretic¼ a de calcul a funcţiilor de und¼ a ale electronilor şi
a probabilit¼ aţii de localizare a lor într-un anumit loc în spaţiu. Aceasta reprezint¼ a o leg¼
atur¼a
între mecanica undelor şi modelul atomic postulat de Niels Bohr. Acest din urm¼ a concept, cu
toate acestea, este extins substanţial prin încorporarea propriet¼ aţilor undelor la particulele
elementare.
Cuanti…carea energiei electronice de c¼ atre teoria lui Planck, care a fost deja postulat¼ a
ad-hoc în modelul atomic elaborat de Niels Bohr, rezultat¼ a direct din soluţiile ecuatiei lui
Schrödinger în modelul mecanic al undelor. Pentru anumite considerente, va … mai conven-
abil ca un fel de aproximaţie, şi destul de legitim de a accepta natura special¼ a a electronilor
pentru scopul construcţiei unui model. Limitarea acestui model este dat¼ a de Principiul de
Incertitudine a lui Heisenberg.
St¼arile de energie ale electronilor şi distribuţia lor în spaţiu sunt exprimate de c¼ atre aşa-
numitele numere cuantice. Fiecare electron este caracterizat de patru numere cuantice, care
sunt interconectate unele cu altele prin relaţii bine de…nite.
Num¼ arul cuantic (n) principal (sau primar) , în concordanţ¼ a cu modelul Bohr, exprim¼ a
num¼ arul c¼ arui stat de electroni îi aparţine electronul şi poate lua urm¼ atoarele valori: n =
1; 2; 3; 4; :::
22
Cel de-al doilea (sau azimutal) num¼ arul cuantic (l) stabileşte distribuţia de densitate
de sarcin¼ a în spaţiu. Este dependent de n, şi poate lua numai urm¼ atoarele valori: l =
0; 1; 2; 3; :::(n 1). Aceasta implic¼ a faptul c¼a valorile posibile ale lui l sunt limitate de n.
Numai valoarea 0 şi 1, prin urmare, pot … luat¼ a de l, dac¼a n = 2. Electronii cu num¼ ar
cuantic azimutal l = 0; 1; 2 sunt de…niţi ca; s-electroni, p-electroni, şi, respectiv, d-electroni.
Num¼ arul cuantic magnetic (ml ) rezultat¼ a din faptul c¼a un electron în mişcare, similar cu
un curent electric într-o bobin¼ a, genereaz¼ a un câmp magnetic şi, în consecinţ¼ a, poate …, de
asemenea, in‡uenţat de un câmp magnetic extern. Urm¼ atoarele valori pot … luate de c¼ atre
num¼ arul cuantic magnetic; ml = l; :::0::: + l. Cu n = 2, şi l = 0 sau 1; ml , prin urmare,
poate … doar 2; 1; 0; 1; 2.
Num¼ arul cuantic de spin (ms ) al electronului descrie sensul s¼ au de rotaţie în jurul axei
sale proprii. Exist¼ a doar dou¼ a situaţii posibile: sensul orar sau antiorar. Aceste situaţii
sunt, numerotate cu ms = 1=2, şi ms = 1=2. Num¼ arul cuantic nu are nici un efect asupra
energiei electronilor, cu excepţia cazului în care câmpurile magnetice sunt implicate.
Ea poate … uşor calculat¼ a dintr-o combinaţie de numere cuantice, în special cele cu valori
ridicate pentru n, unde un num¼ ar mare de st¼ ari ale electronilor poate … atins. În 1926, W.
Pauli a emis un postulat, care, pân¼ a acum, nu a fost invalidat. Potrivit acestuia, aşa-numitul
principiu de excluziune Pauli, este imposibil ca doi electroni cu numere cuantice identice s¼ a
apar¼ a în acelaşi atom. Acest principiu limiteaz¼ a num¼ arul de orbite posibile ale electronilor
şi este de mare importanţ¼ a pentru diverse aplicaţii în mecanica cuantic¼ a.
Acest punct discutat pân¼ a acum poate … demonstrat cel mai bine, folosind atomul de
hidrogen. Numai valorile: n = 1; l = 0, şi ml = 0 sunt posibile. Energia electronilor poate …
calculat¼ a în aceast¼ a condiţie de c¼
atre ecuaţia urm¼ atoare:
e4 m
E= = 2:18 10 18J = 13:6 eV; (2.14)
8"20 n2 h2
unde m este masa unui electron (m = 9:10938188 10 31 kg), e este sarcina elementar¼ a
19
a electronului(e = 1:60217647 10 C), h este constanta lui Planck (h = 6:62606885
10 34 J s = 4:136 10 15 eV s). Permitivitatea electric¼ a, "0 = 8:854 10 12 CV 1 m 1 , este doar
un factor care transform¼ a variabila sarcina electric¼a într-o variabil¼a mecanic¼a: lungimea şi
forţa. Aici este introdus o unitate nou¼a de energie (eV ). Aceasta va …utilizat¼a în mod frecvent
în textul urm¼ ator. Aceasta înseamn¼ a ’electron volt’şi este identic¼
a cu energia cinetic¼
a a unui
electron, care a fost accelerat de o diferenţ¼a de potential de 1 V. Raportul s¼ au cu alte unit¼
ati
de energie este, dup¼ a cum urmeaz¼ a:
1eV = 1:602177 10 19 J = 4:45049 10 23
W h
= 1:602 10 12 erg:
Energia unui electron E, calculat¼ a de exemplu de c¼ atre ecuaţia 2.14 pentru electronii
de valenţ¼a ai hidrogenului, este dat¼a ca suma lucrului care este necesar pentru a îndep¼ arta
de la orbita sa, împotriva forţelor atractive dinspre nucleul înc¼ arcat pozitiv, şi pentru a o
muta la o distanţ¼ a in…nit¼
a de nucleu. Este, de asemenea, posibil de a vorbi de un potenţial
energetic, denumit potenţial de ionizare din cauz¼ a c¼
a la formarea unui ion un electron este
pierdut sau câştigat de un atom. În paragrafele viitoare, aceast¼ a idee o s¼
a …e aprofundat¼ a,
descriind ionizarea prin interacţiune cu radiaţiile electromagnetice.
Funcţia de und¼ a care descrie o stare staţionar¼
a a electronului este denumit orbital. Un-
eori, termenul este folosit nor orbital, care ofer¼ a o mai bun¼ a ilustrare a naturii statistice a
distribuţiei de electroni. Orbitale sferice, la fel ca în cazul atom de hidrogen, apar atunci
când l = 0; ml = 0. Astfel de orbitali înc¼ arcaţi sunt numiţi orbitali s.
23
z z z z
y y + y y
+ +
x - + x x x
- -
-
s px pz py
z z z z z
y y y y y
+ - + - +
x - + x
+ x - - x x
+ + -
+ - +
dz2 dx2-y2 dxy dyz dzx
Figura 2.3: Reprezentarea schematic¼

a a orbitalilor s, p şi d.
Pentru: n = 2, nu numai l = 0, dar în plus, num¼ arul cuantic azimutal l = 1 este posibil.
În acest caz, orbitalele corespunz¼ atoare seam¼ an¼a cu o sfer¼a dubl¼a. Poziţia axei comune
pentru aceast¼ a sfer¼
a dubl¼
a va … determinat¼ a de numere cuantice magnetic ml = 1; ml = 0
şi ml = +1. Aceste forme sunt numite orbitali p, cu variantele lor px ; py , şi pz (vezi …gura
2.3).
Când num¼ arul cuantic azimutal este l = 2, atunci exist¼a cinci posibilit¼
aţi pentru m, şi
anume numerele 2; 1; 0; +1 şi +2. În consecinţ¼ a, în acest caz, cinci orbitali diferiţi sunt
posibili. Aceste aşa numitele orbitale d joac¼
a un rol important în domeniul teoriei liganzilor
din leg¼aturile coordinative.
Trebuie s¼a …e subliniat faptul c¼
a num¼ arul cuantic de spin nu in‡uenţeaz¼ a, …e forma,
…e dimensiunea orbitalului. Acest parametru este important, în leg¼ atur¼
a cu perechea de
electroni de valenţ¼
a, atunci când lu¼
am în considerare principiul Pauli.
2.3 Orbitalii moleculari şi leg¼

aturile covalente
O soluţie analitic¼
a exact¼a a ecuaţiei Schrodinger este posibil¼a numai pentru sistemele
simple. Pentru a obţine valorile proprii ale energiei şi funcţiile proprii ale sistemelor care
au mai mult de un electron, exist¼ a un num¼ ar de metode aproximative disponibile. Metoda
orbitalilor moleculari este o astfel de metod¼ a aproximativ¼
a în care funcţiile de und¼ a ale
electronilor într-o molecul¼ a sunt construite pornind de la orbitalii atomici, adic¼ a, funcţiile
de und¼ a de monoelectronice dintr-o molecul¼ a. Când o combinaţie liniar¼
a de orbitali atomici
este folosit¼
a pentru a descrie orbitalii moleculari atunci metoda se numeşte aproximaţia
M LCAO (Linear Combination of Atomic Orbitals).
S¼a consider¼
am, de exemplu, o molecul¼ a de hidrogen în care cei doi atomi de hidrogen
A şi B vin împreun¼ a pentru a forma o molecul¼ a. Când atomi sunt departe unul de altul
electronii ocup¼a orbitalii 1s(n = 1; l = 0). Dar atunci când sunt aduşi împreun¼ a pentru a
forma o molecul¼ a, orbitalul molecular este dat de:
MO = C1 A (1s) + C2 B (1s) (2.15)
24
orbitali de legătură
orbitali de antilegătură
Figura 2.4: Tipuri de orbitali de leg¼

atur¼
a.
unde A şi B sunt orbitali atomici şi C1 = C2 . Prin urmare, avem :
1 = C1 A (1s) + C2 B (1s) (2.16)

2 = C1 A (1s) C2 B (1s)
1 se numeşte orbital par şi 2 orbital impar. În cazul unui orbital par electronii sunt
împ¼arţiţi de c¼
atre cele dou¼ a nuclee, în timp ce în cel impar nu exist¼ a o densitate de electroni
între nuclee. Acest orbital are u nivel mai mare de energie (…gura 2.4). Orbitalii pari sunt
orbitali de leg¼ atur¼a şi orbitalii impari sunt anti-orbitali de leg¼ atur¼a. Reţineţi c¼
a, în cazul în
care molecula de hidrogen este în stare de anti-leg¼ atur¼a, aceasta nu înseamn¼ a c¼a electronii
vor zbura în afar¼ a. Dimpotriv¼ a, a leg¼atura dintre cei doi atomi r¼amâne, cu excepţia faptului
c¼
a aceasta este acum instabil¼ a şi are un nivel mai mare de energie, şi în molecul¼ a, se tinde
s¼
a se fac¼ a o tranziţie c¼ atre starea de leg¼ atur¼a cu un nivel mai mic de energie. Când o
molecul¼ a de hidrogen este format¼ a, orbitalul de leg¼atur¼a este ocupat de doi electroni cu
spinii anti-paraleli. Când o molecul¼ a este în stare excitat¼ a, electronii sar într-un orbital
anti-leg¼atur¼ a. Ca şi în cazul atomului, orbitalii moleculari au, de asemenea, asociate numere
cuantice. Într-o molecul¼ a biatomic¼ a, ca cea de hidrogen, n este num¼ arul cuantic principal, l
este num¼ arul care d¼ a componenta unghiular¼ a de-a lungul axei inter-nucleare a momentului
unghiular. Pentru l = 0; 1; 2::: avem orbitalii ; ; :::, analoag cu num¼ arul cuantic l din
atom.
În molecula biatomic¼ a, orbitalii sunt simetrici faţ¼ a de axa inter-nuclear¼ a, şi orbitalii
sunt anti-simetrici. Cu cât este mai mare orbitalul ca ordin, complexitatea lui creşte (…gura
2.3). În moleculele multi-atomice, orbitalii atomici se combina mai întâi pentru a forma
un orbital hibrid înainte de a … format orbitalul molecular. Carbonul, care este un atom
reprezentativ în biologie, este un exemplu clasic pentru formarea de orbitali hibrizi (…gura
2.5). Con…guraţia electronic¼ a a carbonului este 1s2 2s2 2p2 (adic¼ a în doi electroni în orbitalul
1s , doi electroni în orbitalul 2s şi doi electroni în orbitalul 2p;însumând cei şase electroni
pentru carbon). Cu toate acestea, o stare cu o mai mic¼ a energie este atins¼a dac¼ a unul dintre
electroni de la nivelul 2s este promovat la un nivel 2p. Astfel, atomul are patru electroni
neîmperecheaţi - unul în orbitalul 2s şi trei în orbitalul 2p. Aceşti patru orbitali se combin¼ a
pentru a forma orbitali hibrizi . O cale la fel de stabil¼ a este prin combinarea orbitalului 2s
cu …ecare component¼ a px , py şi pz a orbitalului p, în urmatoarea form¼ a (orbitalii p au form¼ a
25
sp
2
sp
3
sp
Figura 2.5: Orbitali hibrizi.
de ‡uture-relativ la punctul nodal,nucleul):
1 = 1=2( s+ px + py + pz ) (2.17)
2 = 1=2( s+ px py pz )
3 = 1=2( s px + py pz )
4 = 1=2( s px py + pz )
Orbitalii px ; py şi pz sunt în unghiuri drepte reciproc, (a se vedea …gura 2.5 ). Hibridul
rezultat este cunoscut sub denumirea de orbital sp3 şi cele patru axe ale lor formeaz¼ a un
tetraedru (…gura 2.5). Când aceste orbitale hibride se combina cu orbitalele 1s a patru
hidrogeni, o molecul¼ a de metan este format¼ a de-a lungul a patru leg¼ aturi (leg¼aturi covalente
). Aceste leg¼ aturi sunt mai puternice atunci când se suprapun orbitalii la maxim . Alte
scheme de hibridizare sunt, de asemenea, posibile. De exemplu, hibrizii sp2 , de asemenea,
cunoscuţi ca hibrizi trigonal, se formeaz¼ a atunci când orbitalii 2s, 2px şi 2py sunt amestecaţi.
Aceasta conduce la trei orbitali coplanari care fac un unghi de 120 unele cu altele (…gura
2.5). Orbitalul pz este perpendicular pe plan. Atunci când o molecul¼ a, cum ar … cea de
2
etilen¼
a (…gura 2.6 ) este format¼ a, orbitalii sp se îmbin¼ a intre ei şi cu orbitalul 1s de la
hidrogen pentru a forma orbitali localizaţi . Orbitali pz , care se extind mai jos şi mai sus
de plan, se îmbin¼ a, de asemenea, pentru a forma orbitali localizaţi . În benzen orbitalii
2
atomici sp de la cei şase atomi de carbon, se îmbin¼ a împreun¼ a pentru a forma şase orbitali
localizaţi într-un tor (inel închis). Cei şase electroni din aceşti orbitali nu sunt localizaţi, la
un atom particular, ci circul¼ a liber în inel. Orbitalii sunt, prin urmare, cunoscuţi ca orbitali
delocalizaţi şi molecula are o leg¼ atur¼a dubl¼ a conjugat¼ a sau o structur¼ a rezonant¼a. Dac¼a doi
orbitali 2p se combin¼ a pentru a forma un orbital molecular , ar putea … un orbital de
leg¼
atur¼a ( ) sau un orbital de anti-leg¼ atur¼a( ).Tranziţiile de la un orbital molecular la altul
, de exemplu, de la la sau de la n pentru a sunt numite tranziţii sau n
respectiv. Ca şi în cazul atomilor, tranziţiile electronice în molecule, de asemenea, duc la o
absorbţie sau de emisie de lumin¼ a. Datorit¼ a diferenţelor dintre nivelele de energie, tranziţiile
sunt de aproximativ 100 de ori mai intense decît tranziţiile n .
Calculul orbitalilor moleculari ofer¼ a baza teoretice pentru interpretarea interacţiunilor
atomice. O abordare comun¼ a a atomilor este însoţit¼ a de o suprapunere de câmpuri electro-
magnetice şi, în consecinţ¼ a, de o schimbare în funcţia de und¼ a lor a electronilor. Nivelurile
de energie a funcţiilor de und¼ a, modi…cate în aşa fel, pot s¼ a duc¼a la nivele de energie mai
mici decât suma nivelurilor de energie a atomi neperurbaţi. În acest caz, conexiunea dintre
cele dou¼ a atomi devine o lag¼ atur¼ a stabil¼
a chimic.
26
Figura 2.6: Orbitalii moleculari şi :
Energia intramolecular¼ a de legare a atomilor const¼ a din mai multe componente. Energia
cinetic¼a a electronilor, de interacţiune electrostatic¼a între electroni, şi a interacţiunilor dintre
electroni şi nuclee, de exemplu, pot … incluse în acest calcul. Aceste componente au semne
diferite, şi forţele lor de interacţiune sunt determinate de diverse funcţii de distanţ¼ a. Dac¼ a
la o anumit¼ a distanţ¼
a, suma tuturor acestor funcţii de energie devine minim¼ a atunci aceast¼a
distanţ¼
a va determina distanţa de leg¼ atur¼
a între doi atomi din molecul¼ a. Aceast¼ a funcţie
a fost calculat cu exactitate, doar pentru H2 , cea mai simpl¼ a molecul¼ a, care const¼a din
dou¼a nuclee (protoni) şi un electron comun. Totuşi, probleme serioase apar atunci când se
calculeaz¼ a deja alte molecule biatomice, mai complicate.
Cea mai important¼ a leg¼
atur¼a chimic¼a este leg¼
atura covalent¼a. Se poate produce numai
dac¼a se apropie doi atomi care au electroni neîmperecheaţi pe stratul lor de valenţ¼ a. Acest
lucru înseamn¼ a c¼a ambele orbite sunt relevante şi …ecare sunt ocupate doar de un electron,
astfel, l¼
asând spaţiu pentru un alt electron. În acest caz, principiul de excluziune Pauli nu
este înc¼alcat. Vorbind …gurat, o pereche de electroni cu spini anti-paraleli este format¼ a, care
este comun¼ a pentru ambii atomi, şi care formeaz¼ a un tip de orbital molecular.
Acest lucru poate … explicat utilizând carbonul, atomul cu cea mai mare importanţ¼ a
pentru sistemele biologice. Distribuţia de valenţ¼ a a electronilor de leg¼ atur¼a din atomul de
carbon poate … caracterizat¼ a prin urm¼ atoarea formul¼ a:
2s2 2px 2py : (2.18)
În consecinţ¼
a, exist¼a trei orbitali ocupaţi care aparţin stratului n = 2. Orbitalii px
şi py sunt …ecare ocupaţi de c¼ atre un electron neîmperecheat (f¼ ar¼
a exponent, de exemplu,
exponent = 1), dar s-orbitalul este ocupat de o pereche de electroni (pentru exponent = 2),
Prin urmare, doar dou¼ a din cele patru leg¼ aturi, sau electroni de valenţ¼
a sunt în m¼asur¼
a s¼a
form¼ a de leg¼aturi. Este, totuşi, o tr¼
as¼
atur¼
a caracteristic¼
a a atom de carbon c¼a el sare de la o
alt¼a stare, imediat înainte de o reacţie printr-un aport relativ sc¼
azut de energie (250kJ=mol).
Pentru aceasta, unul din cei doi electroni din orbitalul s se mut¼ a pe un orbital neocupat pz :
2s2 2px 2py ! 2s2px 2py 2pz (2.19)
Aceasta este o proprietate speci…c¼ a a atomului de carbon, şi este doar una din multe alte
particularit¼
aţi …zico-chimice care a permis apariţia vieţii. Atomul de azot, în comparaţie cu
cel de carbon, nu este capabil de o astfel de modi…care. Electronii de valenţ¼ a ai lui pot …
ar¼
ataţi, dup¼
a cum urmeaz¼ a:
2s2 2px 2py 2pz : (2.20)
27
O H C H
H
H H
A B
C D
Figura 2.7: A. Molecula de ap¼a pentru care se arat¼

a suprapunerea orbitalilor, B. Orbitalii
3
hibrizi sp ai metanului, C. Orbitalul ai unei duble leg¼
aturi, D. Orbitalii ai benzenului.
În consecinţ¼a, atomul de azot r¼ amâne trivalent în reacţiile sale.

Ca o prima abordare, geometria molecular¼ a poate … reprezentat¼ a de o simpl¼a suprapunere
de orbitali ai atomilor implicaţi. Con…guraţia moleculei de H2 O , folosind acest principiu,
este descris¼ a în …gura 2.7A. Oxigenul are doi electroni neîmperecheaţi cu orbitalii 2px şi 2py .
Prin urmare, orbitalul 1s al celor doi atomi de hidrogen poate doar forma de leg¼ aturi cu cei
doi electroni, dac¼ a acestea vin din dou¼ a direcţii bine de…nite. Aceasta conduce la un nor de
electroni construit de c¼ atre un electron de la …ecare atom (cu numere cuantice diferite de
spin!). În consecinţ¼ a, aceasta este de…nit¼a ca un o leg¼ atur¼a sp.
Exemplul de mai sus ilustreaz¼ a orientarea unghiular¼ a a leg¼
aturii covalente. M¼ asur¼
atorile
au ar¼ atat, totuşi, c¼
a pot s¼a apar¼a abateri semni…cative de la modele care au fost obţinute
prin simple considerente geometrice. De exemplu, în molecula de ap¼ a, unghiul de leg¼atur¼a
o
între cei doi atomi de hidrogen este de 104:5 (…gura 2.7A) şi nu 90 , cum ar … fost de
aşteptat de la orientarea orbitalului 2px de oxigen spre orbitalul s¼ au 2py , (…gura 2.7A).
Astfel de diferenţe de unghiuri de leg¼atur¼a sunt rezultatul reciproc¼ a repulsie electrostatice
de electroni de valenţ¼ a. Aceste divergenţe pot … chiar mai puternice în alte molecule. Cei
patru orbitali de leg¼ atur¼a de la atomul de carbon au fost deja discutaţi. În mod similar, în
metan (CH4 ), trei atomi de hidrogen ar trebui s¼ a formeze leg¼aturi sp în unghiuri drepte una
faţ¼
a de alta, în timp ce leg¼ atura ss ar trebui s¼ a …e pe deplin nedirecţionat¼ a. În realitate,
totuşi, cei patru atomi de hidrogen sunt consideraţi a … într-un aranjament precis tetrahedral
(…gura 2.7B).
Aceste exemple arat¼ a c¼
a constructii geometrice simple nu sunt su…ciente pentru a indica
o imagine realist¼ a a orbitalilor moleculari . Pentru analiza exact¼ a, ecuaţia Schrödinger tre-
buie s¼a …e rezolvat¼ a pentru întreaga molecul¼ a, sau, cel puţin pentru unele p¼ arţi din aceasta.
Calcule aproximative de acest fel duc la aşa-numiţii orbitali hibrizi, care re‡ect¼ a toate in-
28
Leg¼
atura Distanţa leg¼
aturii (nm) aturii (kJ mol 1 )
Energia leg¼
C C 0.154 348
C=C 0.133 615
C C 0.121 812
N N 0.145 161
N =N 0.124 419
N N 0.110 946
C N 0.147 292
C=N 0.126 615
C N 0.115 892
C O 0.143 352
C=O 0.114 716 (aldehide)
C=O 729 (cetone)
C S 0.182 260
C=S 0.175 477
C Cl 0.176 329
O H 0.096 463
N H 0.101 391
S H 0.135 340
C H 0.109 414
Tabelul 2.2: Propriet¼

aţile unor legï£ ¡turi importante biologic. (Dupï£ ¡Pullman şi Pullman)
teracţiunile în cadrul moleculei date. Aranjamentul tetraedric al leg¼ aturilor de metan, de

3
exemplu, corespund la aşa-numiţii orbitali sp . Num¼ arul 3 în exponent, în acest context,
indic¼
a faptul c¼a o hibridizare de un s-orbital a avut loc cu trei p-orbitali.
Orbitalul sp, şi orbitalul hibrid sp3 indic¼ a o simetrie de rotaţie. Leg¼ aturi de acest fel
sunt numite leg¼ aturi . Ele pot … supuse unor rotaţii termice. Electronii implicaţi în astfel
de leg¼aturi sunt numiţi -electroni. În caz de dublu leg¼ aturi, aşa-numiţii -orbitali sunt
ocupaţi cu -electronii corespunz¼ atori. Astfel de orbitali nu sunt simetrici în ceea ce priveşte
orientarea lor de leg¼atur¼
a, dup¼a cum se poate observa din …gura 2.7C.
Din tabelul 2.2 se poate vedea c¼ a, într-o leg¼
atur¼
a dubl¼a, distanţa interatomic¼ a este redus¼a
în comparaţie cu cea a unui singure leg¼ aturi. Energia total¼ a a unui leg¼aturi duble este mai
mic¼a decât suma energiilor a dou¼ a leg¼aturi simple. În comparaţie cu modelul clasic de
Kekule, inelul de benzen nu trebuie s¼ a …e perceput ca un aranjament static de leg¼ aturi
simple şi duble, ci mai degrab¼ a ca o continuu -orbital, în care -electronii se pot muta în
jurul ringului.
Orbitalii moleculari pot uneori avea ca rezultat o considerabil¼ a deplasare de sarcina în
molecul¼ a. Pur şi simplu, acest lucru poate … ilustrat prin a considera c¼ a o pereche de
electroni distribuit¼a asimetric este comun¼ a la doi atomi într-o legatur¼ a covalent¼a . Cu alte
cuvinte, orbitalul molecular al leg¼ aturii este mutat c¼ atre unul din cei doi atomi covalent
legat. Atomul cu mai mare probabilitate de avea în vecn¼ atate o pereche de electroni este
mai puternic ’electronegativ’decât cel¼ alalt.
În acest sens, se poate construi o serie de atomi, pe criteriul creşterii gradului de elec-
tronegativitate. În sistemul periodic al elementelor aceast¼ a serie este îndreptat¼a spre creşterea
numerelor atomice, în perioade, precum şi în cadrul grupelor. Prin urmare, se aplic¼ a urm¼ a-
29
toarea relaţie:
H < C<N <O<F; şi

I < Br<Cl<F:
În acest fel, deplasarea unghiurilor de leg¼ atur¼a într-o molecul¼

a de ap¼a poate … expli-
cat¼
a. Din cauza puternicei electronegativit¼ aţi a atomului de oxigen în raport cu atomul de
hidrogen, un dipol O H rezult¼ a şi, în consecinţ¼
a, cei doi atomi de hidrogen se vor respinge
reciproc. Acest efect de polarizare contribuie direct la energia de leg¼ atur¼
a. Aproximativ 22%
din energia de leg¼atur¼
a într-o leg¼
atur¼ a C O, şi 39% într-o leg¼ atur¼a H O sunt atribuite
acestui efect.
2.3.1 Leg¼
aturile ionice
Dac¼ a efectul de polarizare a leg¼ aturii covalente, dup¼ a cum este descris în secţiunea
anterioar¼a, este împins la extrem, nu mai este posibil s¼ a ne referim la o orbit¼ a molecular¼a,
sau la electroni de leg¼ atur¼a. Se produce o total¼ a transmisie a unui electron din orbitalul
de valenţ¼a de la un atom la cel¼ alalt. Acest lucru duce la o separare de sarcini. Ionii sunt
generaţi astfel, şi se atrag reciproc electrostatic. Pierderea de orbitali moleculari conduce
de asemenea, la o pierdere de identitate molecular¼ a. Strict vorbind, nu are nici un sens s¼ a
folosim termenul de molecul¼ a N aCl. În soluţii, caracterul molecular al s¼ arii este exprimat
doar de c¼ atre raportul stoichiometric dat de num¼ arul de anioni şi de cationi. Un cristal de
N aCl, pe de alt¼ a parte, poate … considerat ca o super molecul¼ a, pentru c¼a în acest caz, ionii
sunt aranjaţi într-o reţea electrostatic¼ a.
Leg¼
atura ionic¼ a, în comparaţie cu leg¼ atura covalent¼ a, poate … considerat¼ a pur şi simplu
din punct de vedere electrostatic. Formula de baz¼ a din electrostatic¼
a este Legea lui Coulomb.
Ea de…neşte forţa (F ) care, între dou¼ a puncte a‡ate la o distanţ¼a (x) în vid, înc¼
arcate electric
cu sarcinile (q1 ) şi (q2 ), se atrag sau se resping cu :
q1 q2
F = (2.21)
4 "0 x2
Aceast¼ a ecuaţie permite, de asemenea, calcularea forţei de leg¼ atur¼a, mai ales a forţei de
valoare negativ¼ a (F ), care este necesar¼ a pentru a desp¼ arţi doi ioni. Acest¼ a forţ¼
a, cu toate
acestea, nu este direct m¼ asurabil¼ a. Este mai bine, prin urmare, s¼ a se transforme aceast¼ a
ecuaţie, în aşa fel încât s¼ a se poat¼ a oferi informaţii cu privire la energie sau la leg¼ atur¼a,
care este aceeaşi lucru, asupra energiei de ionizare. Energia de leg¼ atur¼a este echivalent¼ a
cu lucrul care este necesar pentru a muta ionul dat de la locul s¼ au din leg¼atur¼a pân¼a la o
distanţ¼a in…nit¼a de ceilalţi ioni. Diferenţiala lucrului (dW ), care este foarte mic¼ a, dar …nit¼ a
ca valoare, poate … calculat¼ a din produsul dintre forţa (F ) şi o distanţ¼ a corespunz¼ atoare
diferenţial¼a (dx):
q1 q 2
dW = dx: (2.22)
4 "0 x2
Semnul lui dW depinde de punctul considerat referinţ¼ a, şi astfel el devine o problem¼ a în
a … de…nit. Lucrul aplicat sistemului (de exemplu, prin combinaţia celor doi ioni) înseamn¼ a
un câştig de energie pentru sistem şi în acelaşi timp o pierdere de energie a mediului. În
majoritatea referinţelor bibliogra…ce dW în acest caz este considerat pozitiv. Mai mult
decât atât, un dx pozitiv înseamn¼ a o l¼argire, iar un dx negativ, o micşorare a distanţei
dintre sarcini. În cazul de faţ¼ a, ecuaţia 2.22, pentru dW devine pozitiv¼ a dac¼
a semnul lui q1
şi q2 este egal, şi amândou¼ a sarcinile se mişc¼a una c¼ atre cealalt¼ a (aceasta înseamn¼ a: dx<0).
30
Lucrul general (W ), care ar … necesar pentru a se muta de particulele de la distanţa

x = 1 mai aproape, la distanţa x = x1 de leg¼
atur¼
a, poate … obţinut prin integrarea ecuaţiei
2.22 între aceste limite.
Z Zx1
q 1 q2 q1 q2
W = dW = 2
dx = : (2.23)
4 "0 x 4 "0 x1
1
Ca ecuaţia 2.23 s¼a …e valabil¼ a pentru orice valoare luat¼ a de x, nu este necesar un indice
pentru aceste variabile. Energia de leg¼ atur¼
a (E) am de…nit-o mai sus ca energia necesar¼ a
pentru a întrerupe leg¼ atura, aceasta înseamn¼ a c¼
a este energia folosit¼a pentru a muta partic-
ulele de la x = x1 , la o distanţ¼a x = 1. Prin urmare, E = W .
Hai s¼a ilustr¼
am aceast¼ a situaţie prin urm¼ atoarele considerente. Care este valoarea a
+
energiei de leg¼
atur¼a între un ion N a şi un ion de Cl ? Sarcina electric¼ a a ionilor, se bazeaz¼
a
pe exces sau pe lips¼ a de un electron. Sarcina electrostatic¼ a a unui singur electron este de
1:602 10 19 C. Aceast¼ a valoare, împreun¼ a cu semn dac¼ a este cazul, trebuie s¼ a …e inserat¼a
în ecuaţia 2.23. Acum, informaţia cu privire la distanţa de leg¼ atur¼
a (x) este în continuare
necesar¼a. Ţinând cont de forţa de atracţie electrostatic¼ a, ionii ar c¼
adea complet în ei înşişi,
cu toate acestea, la distanţa minim¼ a de apropiere o puternic¼ a repulsie electrostatic¼a este
generat¼a. Aceast¼ a forţ¼
a de repulsie este legat¼ a de structura interioar¼ a a orbitelor electronice.
Distanţa minim¼ a de apropiere a doi ioni este, de fapt, suma razelor lor Van der Waals.
Razele van der Waals (de asemenea numite uneori Raze a lui Bohr) pot … determinate prin
intermediul interpret¼ arii difracţiei cu raze X pe diagrame ale poziţiilor atomilor din cristal.
Ne referim, de asemenea, la raza din cristal. Pentru ionii de sodiu aceast¼ a valoare este de
0:098 nm, pentru clor este de: 0:181nm. În consecinţ¼ a, distanţa dintre ionii din molecula de
NaCl (de exemplu, în cristal) se ridic¼ a la: x = 2:79 10 10 m.
Înlocuind aceste valori în ecuaţia 2.23, vom obţine:
19
E= W = 8:27 10 J; (2.24)
sau, în funcţie de conversia de mai sus, dat¼

a mai devreme,
E = 5:31eV:
De obicei, unitatea de electron volt (eV ) este utilizat¼

a pentru a caracteriza de energia de
leg¼
atur¼a într-o singur¼
a molecul¼a. Pentru considerente macroscopice unitatea Joule (J) este
utilizat¼
a. Pentru calculele de energie molar¼ a de leg¼atur¼a , num¼
arul Avogadro este necesar,
(care d¼a num¼ arul de molecule pe mol):
E = (8:27 10 19 J)(6:02 1023 ) = 4:98 105 J mol 1 ;

E = 498 kJ mol 1 :
Natura electrostatic¼
a a leg¼
aturii ionice, dup¼
a cum este descris în aceast¼
a secţiune, în mod
automat indic¼
a faptul c¼a, în comparaţie cu leg¼atura covalent¼
a, nu se anticipeaz¼ a un unghi
de valenţ¼
a.
2.3.2 Leg¼
aturi coordinative, complexele metalo-organice
Stabilitatea unei serii importante de molecule biologice este mediat¼ a de metalele poli-
valente şi de elementele de tranziţie. Aceast¼
a stabilitate s¼
a nu poat¼
a s¼
a …e explicat¼
a doar de
31
leg¼
aturile covalente simple, sau cu leg¼ aturile ionice. Pentru aceste tipuri de leg¼ aturi, care se
întâmpl¼ a în special în chimia anorganic¼ a, sunt introduse leg¼
aturile coordinative sau leg¼ aturile
complexe.
Aceste complexe, care mai ales pot s¼ a …e ioni put¼atori de sarcin¼a, sunt compuse dintr-un
atom central care este înconjurat cu liganzi, de exemplu, complexele moleculare, dispuse
în aranjare geometric¼ a de…nit¼
a. Exist¼ a de asemenea complexe polinucleare cu câţiva atomi
centrali. Liganzii sunt direct legaţi de atomul central dar nu formeaz¼ a leg¼
aturi unul cu
cel¼
alalt. Dac¼ a ligandul are dou¼ a sau mai multe leg¼ aturi la un atom central se numeşte un
complex chelat.
Cele mai multe din atomii centrali sunt elementele cu nivelurile d-orbital incomplet ocu-
pate, de exemplu,. elementele cu electroni de valenţ¼ a având num¼ arul cuantic principal n > 2.
Nişte microelemente din sistemele biologice sunt foarte interesante în acest context, de ex-
emplu F e ( în complexul por…rin¼ a din hemoglobin¼ a), M g (în cloro…l¼ a), Co( în vitamina
B12 ). Acelaşi fenomen este important pentru antagonismul Ca M g în procesele …ziologice
celulare.
O explicaţie a acestor mecanisme de leg¼ atur¼a este dat¼a de domeniul teoriei liganzilor.
Apropierea liganzilor de un atom central duce la o re-orientare a orbitalilor electronici.
Aceast¼ a interacţiune atom central cu liganzii este cauzat¼ a de aşa-numitul câmp al ligandu-
lui. Dup¼ a cum se poate observa din …gura 2.3 în funcţie de diferenţele în num¼ arul cuantic
magnetic (ml ), cinci diferiţi d-orbitali sunt posibili. Având în vedere c¼ a …ecare orbital poate
… ocupat de doi electroni cu spin diferit, num¼ arul total de st¼ari posibile de electroni va …
mai mare decât num¼ arul de electroni de fapt prezent.
2.3.3 Leg¼
atura de hidrogen
O scurt¼ a de referinţ¼
a va … f¼
acut¼ a în acest punct pentru un fel special de interacţiune
dipol-dipol, care este de mare importanţ¼ a în biologie molecular¼ a. Contactul unui atom de
hidrogen cu un partener electro-negativ conduce la formarea unei molecule polare, în care
atomul de hidrogen este polul pozitiv. Acest dipol poate atrage o al¼ a molecul¼
a polar¼
a, care-şi
va întoarce partea mai negativ¼ a c¼atre atomul de hidrogenlegat. Cei doi dipoli se pot ataşa
reciproc foarte strâns. Aceste distanţe sunt cuprinse între 0:26 şi 0:31 nm sunt chiar mai
mici decât razele Van der Waals. Acest lucru sugereaz¼ a c¼
a la formarea de astfel de leg¼
aturi
covalente exist¼ a o contribuţie în plus faţ¼a de interacţiunea electrostatic¼
a . Dup¼ a ce dou¼ a
molecule s-au apropiat su…cient de mult una faţ¼ a de alta, atomul de hidrogen nu mai poate
… ataşat, f¼
ar¼a dubiu, la una dintre ele. El aparţine, cvasi, la ambele molecule simultan şi, în
consecinţ¼a, constituie o aşa-numit¼ a punte de hidrogen.
Pentru a calcula energia de leg¼ atur¼a a unei punţi de hidrogen, trebuie s¼ a …e luate în
considerare aspecte legate de mecanica undelor. Aceasta energie este între 13 şi 25 kJ mol 1
şi este o funcţie de distanţ¼
a. Leg¼atura de hidrogen, de aceea, se încadreaz¼ a în categoria de
"slab¼ a" leg¼
atur¼a, care poate … uşor rupt¼ a de c¼
atre agitaţia termic¼a în gama de temperaturi
normale. Cele dou¼ a molecule legate de o punte de hidrogen se orienteaz¼ a una faţ¼
a de alta
cu gruparea negativ¼ a şi de aceea ele se resping reciproc; astfel puntea de hidrogen dintre
ele devine întins¼ a. Astfel, leg¼
aturile de hidrogen care se formeaz¼ a pe moleculele mari sunt
orientate la diferite unghiuri.
Punţile de hidrogen pot … constituite în moleculele mari, precum şi între molecule.
32
Tema 3
Noţiuni de spectroscopie. Spectre.

Tehnici spectroscopice
3.1 Elemente de spectroscopie

3.1.1 Caracteristici generale ale undelor electromagnetice
Dup¼ a natura lor, radiaţiile pot s¼
a …e de dou¼ a tipuri : radiaţii electromagnetice şi radiaţii
corpusculare.
Undele (radiaţiile) electromagnetice sunt reprezentate de un câmp electromagnetic vari-
abil care se propaga în vid cu viteza luminii c = 3 108 m=s. Un câmp electromagnetic este
alc¼
atuit dintr-un câmp electric şi un câmp magnetic care oscileaz¼ a perpendicular unul pe
altul şi se genereaz¼a reciproc. Astfel, undele electromagnetice sunt unde transversale, cu
vectorul câmp electric şi vectorul câmp magnetic oscilând în faz¼ a, reciproc perpendiculari şi
în acelai timp perpendiculari pe vectorul de und¼ a (vitez¼ a de propagare a undei).
M¼ arimile care caracterizeaz¼ a o und¼
a electromagnetic¼ a sunt frecvenţa ( ), perioada (T ) sau
pulsaţia ! = 2 =T , lungimea de und¼ a în vid ( = cT = c= ) amplitudinea şi polarizarea.
Energia transportat¼ a de und¼ a în unitatea de timp prin unitatea de suprafaţ¼ a normal¼ a la
direcţia de propagare a undei reprezint¼ a intensitatea unei unde electromagnetice.
Atomii sursei pot … consideraţi ca dipoli electrici microscopici. Prin procesul de emisie
a luminii (radiaţiei electromagnetice vizibile) de c¼ atre o surs¼a se consider¼ a c¼a aceşti dipoli
elementari ai sursei sunt puşi în oscilaţie, în urma unei excit¼ ari, şi astfel se emit radiaţii
electromagnetice luminoase în toate direcţiile. Emisia de lumin¼ a se face aleator, din cauz¼ a
c¼
a la diferite intervale de timp atomii emiţ¼ atori se a‡a¼ într-o stare de mişcare haotic¼ a, de
multe ori indus¼ a termic. O astfel de surs¼ a este numit¼ a surs¼
a de lumin¼ a necoerent¼ a, de la
care se primesc fascicole aleatorii în timp, dar pentru c¼ a rata de oscilaţie aleatorie este foarte
mare, se poate considera c¼ a iluminarea într-un punct oarecare din spaţiu este o iluminare
medie.
Se consider¼ a c¼a senzaţia de lumin¼ a (efectul luminos) este produs¼ a de vectorul câmp
electric al undei electromagnetice (numit şi vector luminos) cu lungimile de und¼ a din spectrul
vizibil (pentru noi ca senzor). Exist¼ a şi alte fenomene care stau la baza producerii undelor
electromagnetice, ca de exemplu, frânarea electronilor în câmpul nucleului atomic, mişcarea
electronilor pe orbite într-un cîmp magnetic, ş.a.m.d.
Prin spectru al unei radiaţii electromagnetice compuse (pachet de unde) se înţelege dis-
tribuţia în funcţie de lungimea de und¼ a a intensit¼ aţii radiaţiilor componente (sau dup¼ a
energia lor). Pentru o anumit¼ a surs¼
a de radiaţii spectrul electromagnetic este reprezentat
33
Nume Lungime de und¼a Frecvenţ¼

a Domeniul
(m) (Hz) de utilizare
radiounde 1 103 108 105 RMN
microunde 10 3 1 1011 108 spectre de rotaţie
infraroşu 7:5 10 7 10 3 4 1014 1011 spectre de rotaţie
şi vibraţie moleculare
7 7
vizibil 4 10 7:5 10 7:5 1014 4 1014 structura electroni-
c¼
a a moleculelor
8 7
ultraviolet 10 4 10 1016 7:5 1014 structura electroni-
c¼
a a moleculelor
12 8
raze X 10 10 1020 1016 difracţie, împr¼
aşti-
ere la unghiuri mici
Tabelul 3.1: Spectrul electromagnetic şi fenomenele …zice corespunzï£ ¡toare
de totalitatea radiaţiilor electromagnetice emise de sursa respectiv¼ a. Spectrul undelor elec-

tromagnetice se poate întinde de la radiaţii cu lungimi de und¼ a mai mari de 103 m , pân¼ a la
radiaţii cu lungimi de und¼ a mici de ordinul 10 10 A (10 20 m)(tabelul 3.1).
Energia electromagnetic¼ a depinde de lungimea de und¼ a (sau de frecvenţ¼ a) a radiaţiei.
Diferite lungimi de und¼ a sunt utile în investigarea diferitelor aspecte ale materialelor. Tabelul
3.1 indic¼ a modul în care diferite regiuni ale spectrului electromagnetic sunt utilizate.
Într-un experiment de spectroscopie radiaţiile electromagnetice de o anumit¼ a frecven-
ţ¼
a sau o gam¼ a de frecvenţe cad pe eşantion supus studiului . Radiaţiile care provin de
la prob¼ a sunt analizate în termeni de intensitate la diferite frecvenţe. Aceasta indic¼ a care
sunt frecvenţele particulare absorbite (sau emise) de c¼ atre molecul¼ a, dând astfel o imag-
ine a nivelului de energie moleculare. Acestea, la rândul lor, pot … interpretate în termeni
de chimie sau de stereochimie a moleculei. În condiţii obişnuite, toţi atomii şi moleculele
sunt la nivelul fundamental de energie. Atunci când, ca urmare interacţiei cu radiaţia in-
cident¼ a, electronii din staturile exterioare sar pe nivele superioare de energie, fenomenul
este cunoscut ca absorbţia la rezonanţ¼ a şi tehnica experimental¼ a este spectroscopie atomic¼ a
de absorbţie. Energia cerut¼ a se a‡a¼ în regiunea ultraviolet¼ a şi vizibil¼a a spectrului elec-
tromagnetic. Spectrul molecular are complexitate suplimentar¼ a care decurge din mişc¼ arile
rotaţionale şi vibraţionale. În acest caz, tranziţiile între nivelele electronice sunt g¼ asite în
regiunile spectrale pentru ultraviolete şi vizibile , cele corespunz¼ atoare la mişcarea vibraţion-
al¼a a electronilor între diferitele niveluri se g¼ aseşte în infraroşu, şi cele corespunz¼ atoare la
mişcarea rotaţional¼ a, în regiunile infraroşu şi de microunde. Spectrul de absorbtie în ultra-
violete a moleculelor apare ca bend¼ a larg¼ a. Aceasta este din cauz¼ a c¼
a molecula de obicei
conţine seturi de niveluri de energie electronice foarte apropiate, şi tranziţiile între aceste
niveluri, sunt di…cil de rezolvat. Spectroscopie se ‡uorescenţ¼ a a moleculelor, de asemenea,
utilizeaz¼ a fenomenul de absorbţie, dar în mod diferit. O parte din energia acumulat¼ a de
c¼atre o a molecul¼ a prin absorbţia radiaţiilor electromagnetice poate … disipat¼ a, de exemplu,
ca energie termic¼ a. Restul de energie este disipat¼ a ca radiaţie când molecula revine la starea
fundamental¼ a. Deoarece energia de acum nu este la fel de mult¼ a ca cea care a fost absorbit¼ a
iniţial, frecvenţa radiaţiilor emise este mai mic¼ a decât cea incident¼ a. Acest proces este nu-
mit ‡uorescenţ¼ a. De exemplu, mulţi compuşi organici prezint¼ a ‡uorescenţ¼ a în vizibil dup¼ a
ce au fost iradiaţi cu radiaţii ultraviolete. Multe molecule au posibilitatea de a roti planul
de polarizare al luminii plan-polarizate. Aceast¼ a proprietate este numit¼ a activitate optic¼a.
Variaţia sa cu lungimea de und¼ a a luminii se numeşte dispersie optic¼ a rotatorie . Un fenomen
34
înrudit este dicroismul circular, unde lumina polarizat¼ a este împ¼ arţit¼
a în lumin¼a circular po-
larizat¼a de stânga şi de dreapta şi diferenţa în absorbanţ¼a dintre cele dou¼ a componente este
m¼asurat¼ a. Toate aceste tehnici de spectroscopie dau o cantitate mai mare sau mai mic¼ a de
informaţii despre stereochimie şi de conformaţia moleculelor din prob¼ a. Ele sunt de o mare
utilitate în studiile moleculelor biologice. Acum vom trata pe …ecare în detaliu.
Lumina alb¼ a (provenind de la Soare, de la un bec cu incandescenţ¼ a etc.) este o radiaţie
electromagnetic¼ a compus¼ a (policrom¼ a) format¼ a din compunerea a şapte radiaţii cu lungimi
de und¼ a diferite (R, O, G, V, A, I, V). Dac¼ a o astfel de radiaţie este trecut¼ a printr-o prism¼ a
optic¼a ea sufer¼ a fenomenul de dispersie, adic¼ a de descompunere în radiaţiile ei componente,
datorit¼a variaţiei indicelui de refracţie cu lungimea de und¼ a. Fenomenul la care indicele de
refracţie creşte cînd se micşoreaz¼a lungimea de und¼ a se numeşte dispersie normal¼ a (razele
violete sunt mai puternic refractate decât cele roşii).
Fenomenul prin care indicele de refracţie al unei substanţe creşte cu lungimea de und¼ a
se numeşte dispersie anormal¼ a.
Obţinerea spectrului unei radiaţii compuse se face cu ajutorul unui aparat spectral (spec-
troscop, spectrograf cu prism¼ a, cu reţea etc). Spectrul obţinut cu ajutorul unui aparat spec-
tral cu prism¼ a sau cu reţea reprezint¼ a, de fapt, ansamblul succesiunii de imagini ale fantei
de intrare în aparat, formate de diversele radiaţii monocromatice în care au fost descompuse
radiaţiile sursei.
3.1.2 Clasi…carea spectrelor

Dup¼ a origine, spectrele se clasi…c¼ a în dou¼a mari categorii : spectre de emisie şi spectre
de absorbţie.
Spectrele de emisie sunt produse de radiaţiile emise de corpurile solide, gazoase sau lichide
aduse la incandescenţ¼ a, de exemplu, un gaz în care are loc o desc¼ arcare electric¼a, o ‡ac¼ ar¼
a
în care se volatilizeaz¼a o substanţ¼ a, un corp înc¼ alzit la ‡ac¼
ar¼a.
Conform mecanicii cuantice, spectrul de emisie al unei substanţe reprezint¼ a ansamblul
tranziţiilor radiative de pe nivelurile energetice superioare pe nivelurile energetice inferioare
ale atomilor sau moleculelor substanţei respective, în urma excit¼ arilor de natur¼a termic¼ a sau
de alt¼
a natur¼ a.
Condiţia necesar¼ a pentru ca substanţa s¼ a emit¼ a radiaţii electromagnetice este ca, în
prealabil, atomii substanţei s¼ a …e în stare excitat¼a, ca urmare a absorbţiei de c¼ atre electroni
a energiei (prin proces electric :arc electric, tub de desc¼ arcare, proces termic : ‡ac¼ ar¼
a,
înc¼
alzire pîn¼ a la incandescenţ¼ a, prin proces radiativ: iradierea cu surse de diverse lungimi
de und¼ a etc.). Atomul nu r¼ amîne în stare excitat¼ a decît un timp foarte scurt (aprox. 10 8 s)
dup¼a care revine la starea lui fundamental¼ a, stabil¼
a, cedând integral energia primit¼ a sau pe
etape. La dezexcitarea radiativ¼ a energia este emis¼ a sub form¼ a de cuante de energii diferite,
care formeaz¼ a ansamblul de radiaţii al sursei respective.
Folosindu-ne de diverse fenomene, ca cel de dispersie optic¼ a sau de difracţie, radiaţia este
descompus¼ a apoi în radiaţii cât mai monocromatice, de c¼ atre un dispozitiv spectral adecvat
(prism¼a sau reţea optic¼ a de difracţie). Spectrul de emisie al substanţei respective este dat
de totalitatea radiaţiilor cu diferite lungimi de und¼ a emise de acea substanţ¼ a.
Spectrele de emisie pot … de dou¼ a tipuri : spectre discontinue şi spectre continue :
Spectrele discontinue arat¼ a sub forma unui fond întunecat (negru) pe care se observ¼ a
anumite porţiuni colorate diferit (linii sau benzi). Aceste zone colorate sunt de fapt imagini
ale fantei (aperturii dreptunghiulare) de intrare a spectroscopului şi pot … separate sau
grupate în benzi. Spectrele discontinue sunt în general produse de c¼ atre gaze sau de vapori
35
700 600 500 400

a R O G V A I V
750 650 550 450 (nm)
Figura 3.1: Diferite tipuri de spectre.
aduşi în stare excitat¼ a. Aşa cum am precizat mai înainte, aceste spectre sunt de dou¼ a tipuri,
spectre de linii şi spectre de benzi :
— spectrele de linii sunt sub forma unui fond negru care are din loc în loc de linii
colorate diferit şi a‡ate la o oarecare distanţ¼ a între ele (…gura 3.1 b). Fiecare din aceste
linii corespunde bineînţeles la o anumit¼ a lungime de und¼ a. Spectrele de linii au drept surse
substanţele gazoase a‡ate în stare atomic¼ a (numite şi spectre atomice) ca de exemplu: gazele
inerte, vapori ai metalelor, gazele pluriatomice disociate.
— spectrele de benzi sunt sub forma unui fond negru unde se g¼ asesc aşezate un num¼ ar
mare de linii diferit colorate, foarte apropiate, grupate distinct pe zone (…gura 3.1 c). Aceste
grup¼ ari ale liniilor se numesc benzi spectrale. Spectrele de benzi au drept surse substanţele
gazoase a‡ate în stare molecular¼ a (numite şi spectre moleculare), ca de exemplu: cele de la
O2 , CO2 , de la vaporii de ap¼ a, substanţele organice, biomolecule, etc.
Spectrele continue sunt sub forma unei benzi luminoase pe care se succed continuu (f¼ ar¼
a
linii şi benzi întunecate) culorile spectrului vizibil, de la roşu la violet (ROGVAIV) (…gura 3.1
a). Aceste spectre sunt datorate de corpurilor solide şi lichide a‡ate în stare de incandescenţ¼ a
(de exemplu, …lamentul metalic al unui bec, metalul topit din furnal, etc.), ca rezultat al
interacţiunilor moleculare şi atomice.
Spectrele continue sunt aceleaşi pentru toate corpurile incandescente (solide sau lichide)
indiferent de compoziţia lor chimic¼ a, la aceeaşi temperatur¼ a (vezi legile radiaţiei, a lui Wien
şi Kirchho¤).
Spectre de absorbţie
Spectrele de absorbţie sunt rezultatul trecerii radiaţiilor provenite de la o surs¼ a cu
spectru continuu printr-o prob¼ a gazoas¼a (sau de vapori neincandescenţi), printr-o prob¼ a
lichid¼a sau un corp solid transparent.
Spectrele de absorbţie reprezint¼
a ansamblul tranziţiilor radiative de pe nivelele energetice
inferioare pe cele superioare ale atomilor sau moleculelor mediului testat (substanţei din
prob¼ a).
Aceste spectre sunt rezultatul a fenomenului de absorbţie a energiei undei incidente de
c¼atre atomii substanţei. Prin urmare are loc excitarea electronilor substanţei, intensitatea
fasciculului emergent se va diminua progresiv, uneori pân¼ a la extincţie. Mediul optic trans-
parent a‡at în calea radiaţiilor electromagnetice cu spectru continuu poate s¼ a determine o
absorbţie neselectiv¼
a sau selectiv¼
a a fotonilor emişi de c¼
atre sursa de radiaţie (de exemplu,
atmosfera absoarbe selectiv radiaţiile primite de la soare).
36
În cazul absorbţiei selective pentru radiaţia emergent¼ a se va putea observa apariţia de

linii sau benzi întunecate, caracteristice …ec¼ arei substanţe, dup¼a cum absorbţia radiaţiilor
provine de la atomi sau molecule din mediului testat. Absorbţia radiaţiilor poate conduce
la efecte complementare ca înc¼ alzirea substanţei traversate, reacţii fotochimice , ionizarea
atomilor sau moleculelor etc.
Spectrele de absorbţie sunt sub forma unor zone colorate întrerupte de linii sau benzi
întunecate (vezi …gura 3.1 d).
Dac¼a un fascicol de lumina de intensitate I0 cade pe un eşantion care conţine celule ,
radiaţia emergent¼ a de intensitate I este mai puţin intens¼ a decât cea incident¼ a, deoarece o
parte din ea este absorbit¼ a de prob¼ a. Absorbţia este diferit¼ a la diferite lungimi de und¼ a
şi este caracteristic¼
a eşantionului. Aceast¼ a caracteristic¼ a se numeşte absorbanţ¼ a şi poate …
calculat¼ a din legea Beer-Lambert. Legea Beer-Lambert arat¼ a c¼
a într-o prob¼a, …ecare porţiune
succesiv¼ a de-a lungul c¼aii optice a radiaţiei incidente, conţinând un num¼ ar egal de molecule
absorbante, absoarbe o fracţie egal¼ a din radiaţia care o traverseaz¼ a. Dac¼ a vom considera o
porţiune din prob¼ a in…nit de subţire, (dl), lumina care o traverseaz¼ a poate … considerat¼ ao
constant¼ a. Atunci fracţiunea de lumin¼ a absorbit¼ a este proporţional¼a cu num¼ arul de molecule
absorbante:
dl
= C"0 dl; (3.1)
l
unde C este concentraţia de moleculelor în mol pe litru, "0 este o constant¼ a de proporţionali-
tate numit¼ a coe…cient de extincţie molar¼ a şi semnul negativ indic¼ a o diminuare a intensit¼ aţii
0
radiaţiei care traverseaz¼ a proba. " este o constant¼ a dat¼
a pentru o anumit¼ a lungime de und¼ a,
pentru o anumit¼ a specie molecular¼a şi este independent¼ a de concentraţie. Integrarea aceastei
ecuaţii pe întreaga grosime l a eşantionului, va da:
I0
A = log = C"( )l; (3.2)
I
unde " = "0 =2:303, şi anume, coe…cientul de extincţie molar convertit la logaritm în baza
10. Este exprimat¼ a ca o funcţie de lungimea de und¼ a . Termenul log II0 se numeşte
absorbanţa A. Într-un asemenea experiment, dac¼ a A este m¼ asurat¼a la …ecare lungime de
und¼a , "( ) poate … calculat¼ a şi tabelat¼
a. , De obicei, lungimea de und¼ a max , de la maximul
de extincţie şi coe…cientul de extincţie "max la aceast¼ a lungime de und¼ a sunt utilizate pentru
a caracteriza proba. Uneori, mai ales pentru biopolimeri, coe…cientul molar de extincţie
este di…cil de m¼ asurat. În schimb se poate calcula o extincţie medie pe reziduu. În set¼ arile
experimentale, în scopul de a elimina efectul dat de solvent, efectul dat de lungimea c¼ aii
optice , etc., ceea ce este m¼ asurat de obicei, este diferenţa în absorbanţ¼ a între o celul¼
a care
conţine proba, şi una care conţine solventul pur. Spectrofotometrul cu fascicul dublu are un
separator de fascicul care împarte fascicolul pe dou¼ a c¼ai echidistante. Proba este pus¼ a într-o
cale şi referinţa pe cealalt¼a cale.
Explicaţia form¼ arii spectrelor de absorbţie rezult¼ a din una din legile lui Kirchho¤, care
arat¼
a c¼ a mediul absoarbe doar acele radiaţii care pot … emise dac¼ a s-ar g¼asi în aceleaşi
condiţii de temperatur¼ a şi de presiune ca sursa de lumin¼ a. Spectrele de absorbţie sunt
spectre de rezonanţ¼ a deoarece …ecare atom se comport¼ a ca un sistem oscilant, la trecerea
unei unde luminoase prin substanţ¼ a; atunci se produc oscilaţii ale electronilor atomici, mai
precis a dipolilor elementari ai substanţei sub acţiunea câmpului electromagnetic oscilant
al undei. Inducerea oscilaţiilor dipolilor conduce la o pierdere a energiei undei ca urmare
a excit¼ arii oscilatorilor electronici. Absorbţia puternic¼ a se produce doar la rezonanţ¼ a, când
37
Figura 3.2: Analiza spectroscopic¼

a cu un spectroscop de emisie.
sunt absorbite numai cuantele de energie speci…ce acelor frecvenţe dintre radiaţiile emise de
surs¼ a care coincid cu frecvenţa proprie de oscilaţie a dipolilor elementari.
Pentru spectrele de linii de absorbţie, energia fotonilor caracterizaţi de anumite lungimi
de und¼ a asociat¼a duce la apariţia oscilaţiilor dipolilor elementari electronici, în timp ce în
cazul spectrelor de benzi de absorbţie, energia undei luminoase determin¼ a doar oscilaţii ale
atomilor moleculari.
Structura nivelelor energetice ale moleculelor determin¼ a structura benzilor de absorbţie.
Pentru gazele moleculare frecvenţele de rezonanţ¼ a se situeaz¼ a în domeniul IR al spectrului
electromagnetic, deoarece atomii moleculelor au masa mult mai mare decât a electronilor
dipolilor elementari şi astfel vibreaz¼ a la frecvenţe mai mici.
În particular, preciz¼am c¼ a frecvenţele liniilor de absorbţie sunt aceleaşi cu cele ale liniilor
spectrului de emisie ale aceluiaşi gaz a‡at în aceleaşi condiţii.
De exemplu, sticla obişnuit¼ a este transparent¼ a la radiaţiile vizibile îns¼ a absoarbe puternic
radiaţiile ultraviolete. O sticl¼a de o anumit¼ a culoare apare aşa pentru c¼ a, iluminat¼ a cu lumina
alb¼ a ea permite trecerea doar a radiaţiilor de culoarea respectiv¼ a, celelalte radiaţii luminoase,
…ind absorbite şi devenind astfel o surs¼ a de radiaţie secundar¼ a.
Cea mai comun¼ a utilizare a spectrelor de absorbţie este analiza spectral¼ a a substanţelor
a‡ate în amestec.
Analiza spectroscopic¼ a este o metod¼ a de determinare a compoziţiei chimice a unei sub-
stanţe prin intermediul examin¼ arii şi interpret¼
arii spectrelor acestor substanţe. Fiecare ele-
ment chimic are propriul s¼ au spectru caracteristic, dovedit prin studiul spectrelor de emisie
şi de absorbţie, datorit¼a con…guraţiei electronice proprii ale elementului respectiv. Fiecare
spectru este determinat de num¼ arul liniilor, de lungimile de und¼ a (sau de poziţiile lor în
spectru).
Prin cunoaşterea spectrului …ec¼ arui element chimic se pot efectua analize rapide (în
general durata unei m¼ asur¼ atori este secundelor), foarte sensibile (se poate detecta prezenţa
unor concentraţii de ordinul a 10 9 dintr-o substanţ¼ a) şi din cantit¼aţi foarte mici de eşantion,
deci se a‡a sub limita inferioar¼ a de precizie a metodelor chimice.
Analiza spectroscopic¼ a se clasi…c¼ a în analiz¼a spectroscopic¼ a calitativ¼ a şi analiz¼
a spec-
troscopic¼ a cantitativ¼a şi se poate realiza vizual şi instrumental ( fotogra…c sau cu senzori
electronici).
Analiza spectroscopic¼ a calitativ¼a are drept scop determinarea sau identi…carea elemente-
lor chimice necunoscute prezente în eşantion. Aceast¼ a metod¼ a const¼ a în m¼ asurarea lungimii
de und¼ a a liniilor care apar în spectrul eşantionului, compararea cu referenţiale sau iden-
ti…carea lor cu ajutorul tabelelelor de linii spectrale. Se pot folosi atât spectrele de emisie
(…gura 3.2) cît şi spectrele de absorbţie (…gura 3.3).
38
Figura 3.3: Analiza spectroscopic¼

a cu un spectroscop de absorbţie.
Analiza spectroscopic¼ a cantitativ¼

a urm¼ areşte s¼a determine: a) concentraţia substanţelor;
b) proporţia în care se g¼ asesc elementele chimice într-o substanţ¼ a test. Ea foloseşte analiza
intensit¼aţii str¼
alucirii liniilor spectrale, prin comparaţia dintre intensitatea liniilor spectrale
ale probei cu cea a liniilor unui element etalon, …e se analizeaz¼ a spectrograma probei cu
ajutorul unui dispozitiv indicator de intensitate.
În afara spectrometrelor clasice, care utilizeaz¼ a ca dispozitiv de dispersie a luminii prisma
sau reţeaua de difracţie, în prezent se utilizeaz¼ a şi spectrometrele cu transformant¼ a Fourier
(F T S). La aceste aparate diferenţierea fasciculelor luminoase se face pe baza fenomenului
de interferenţ¼ a.
Analiza spectroscopic¼ a are numeroase aplicaţii, în toate domeniile ştiinţei care urm¼ aresc
identi…carea de compuşi : chimia, medicina, biologia, metalurgie, geologie şi astronomie.
3.1.3 Dispersia optic¼

a rotatorie (ORD)
O alt¼a cale de a a‡a informaţii despre substanţ¼ a este determinarea polariz¼ arii undelor
luminoase. Cele mai multe molecule biologice sau sisteme sunt optic active; adic¼ a rotesc
planul luminii polarizate. Dac¼ a rotaţia este în sensul acelor de ceasornic, atunci când privim
c¼
atre sursa de lumin¼ a, sunt numite dextrogire.
Dac¼ a sensul de rotaţie este invers acelor de ceasornic, sunt levogire. Pentru orice compus,
m¼asura rotaţiei sale depinde de num¼ arul de molecule a‡ate în calea de luminii polarizate sau,
cu alte cuvinte, pentru soluţii, de concentraţia sa şi de lungimea parcurs¼ a de lumin¼ a prin
ea. De asemenea, depinde de lungimea de und¼ a a radiaţiei şi de temperatur¼
a. Activitatea
optic¼
a este cuanti…cat¼ a de rotaţia speci…c¼a,
0
[ ]t = ; (3.3)
dc
de exemplu, rotaţia speci…c¼ a [ ], la o temperatur¼a t şi lungimea de und¼
a este m¼ asurat¼a
0
rotaţia împ¼arţit¼
a la concentraţia c în grame pe centimetru cub şi lungimea parcurs¼ a de
lumin¼ a d în centimetri. Activitatea optic¼ a mai poate …, de asemenea cuanti…cat¼ a ca rotaţie
molar¼ a:
M
[M ]t = ; (3.4)
dc
unde M este greutatea molecular¼ a în grame a substanţei. Pentru polimeri, se utilizeaz¼a în
mod comun rotaţia rezidual¼ a medie
M0
[m]t = ;
dc
39
unde M0 este de greutatea molecular¼ a medie a reziduurilor, şi anume, greutatea molecular¼
a
medie a monomerilor. Mai degrab¼ a decât rotaţia la o singur¼
a lungime de und¼a, m¼
asurarea
schimb¼
arilor în activitatea optic¼a în funcţie de lungimea de und¼ a conduce la mai multe
informaţii structurale utile . Aceasta se numeşte Dispersia Optic¼ a Rotatorie (ORD). Un
fenomen legat strâns de acesta este "Dicroismul Circular" (CD).
3.1.4 Spectroscopia în infraroşu

Radiaţia infraroşie este radiaţia de c¼aldur¼a şi termenul ’infraroşu’corespunde domeniului
de la 1014 la 1011 Hz din spectrul electromagnetic. Energia radiaţiei infraroşie corespunde
cu diferenţele de energie dintre diferitele moduri de vibraţie în molecule. Spectroscopia în
infraroşu este, prin urmare, o sond¼ a pentru studiul mişc¼ arilor vibraţionale a moleculelor. Nu
toate tipurile de vibraţii pot … detectate prin spectroscopie IR. Deoarece tehnica implic¼ ao
interacţiune a radiaţiei electromagnetice cu moleculele, se pot detecta doar acele molecule
pentru care tranziţii vibraţionale sunt însoţite de o schimbare în momentul de dipol Aceasta
înseamn¼ a c¼a moleculele biatomice , cum ar … H2 ; N2 ; O2 . nu prezint¼ a absorbţie în infraroşu şi
rezult¼a c¼a st¼
arile de vibraţie a unor astfel de molecule nu pot … analizate prin spectroscopie
IR.
Aceasta este din cauz¼ a c¼a momentul de dipol , este o m¼ asur¼a a separ¼arii centrelor sarcinilor
pozitive şi negative a moleculei. Molecula biatomic¼ a nu poate s¼
a aib¼a decât vibraţii simetrice,
care nu vor schimba momentul de dipol. Din motive similare, anumite tipuri de vibraţii în
anumite molecule sunt active IR, în timp ce altele sunt IR-inactive. De exemplu, în dioxidul
de carbon, o vibraţie liniar¼ a simetric¼a a leg¼aturii oxigen-carbon (…gura 3.4) este IR-inactiv¼ a,
în timp ce vibraţiile de întindere şi de îndoire asimetrice sunt IR-active.
De exemplu, spectrul IR poate … v¼ azut ca spectru de absorbţie vibraţional constând mai
degrab¼ a în benzi decât în linii. Împr¼ aştierea în energii este, de obicei, datorat¼ a diferenţelor
conformaţionale din molecule şi rotaţiilor libere în jurul leg¼ aturilor. Totuşi, împr¼ aştierea nu
e aşa de mare ca pentru absorbţia U V . Benzile spectrale IR sunt mai înguste în st¼ arile din
solide şi la temperaturi sc¼ azute. Spectrele IR sunt realizate în funcţie de num¼ arul de und¼ a,
adic¼a lungimea de und¼ a reciproc¼a
1
numarul de unda = cm 1 : (3.5)
Uneori, este reprezentat mai degrab¼ a procentul de transmisie decât procentul de ab-
sorbţie. Cele dou¼
a cantit¼
aţi sunt complementare, şi anume
T ransmisia = (1 Absorbanţa) (3.6)
În afar¼a de cele mai simple molecule, spectrele de infraroşu sunt adesea caracterizate de mai
multe benzi de absorbţie largi şi care sunt suprapuse. Astfel, vibraţiile grupurilor au fost pe
larg utilizate pentru a determina dac¼ a grupuri chimice particulare sunt prezente şi pentru a
caracteriza chimic proba. Sunt selectate grupurile care absorb în aceste regiuni ale spectrului
şi care nu au prea multe benzi de absorbţie. O astfel de regiune pentru moleculele biologice
se a‡a¼ între 1800 şi 2300 cm 1 .
Regiunea de jos a spectrului dintre 400 1800 cm 1 are multe benzi care se suprapun, şi
este denumit¼ a regiunea amprentelor. Pentru structurile relativ simple, aceast¼ a regiune este
utilizat¼a pentru identi…care. Tabelul 3.2 ofer¼a o list¼
a a benzilor de absorbţie ale grupurilor
Benzile corespunz¼ atoare pentru amida I şi a II-a sunt principalele benzi de absorbţie în
infraroşu a grupului peptid¼a din proteine. Aşa cum se poate vedea din tabel, ambele benzi de
40
Figura 3.4: Moduri de oscilaţieIR pentru molecula de CO2 , a) inactive, b) active.
Leg¼
atura Mod de vibraţie Num¼
ar de und¼
a
1
(cm )
C-H întindere 2700-3300
C-H îndoire 1300-1800
O-H întindere 3030-3700
O-H îndoire 1200-1800
N-H întindere 3000-3700
N-H îndoire 1500-1700
C=O
Amida I leg¼
atur¼
a de H întindere 1630-1660
C=O
Amida I f¼
ar¼
a leg¼
atur¼
C-N-H
Amida II leg¼
atur¼
C-N-H
Amida II f¼
ar¼
a leg¼
atur¼
a de H întindere <1520
Tabelul 3.2: Benzile IR caracteristice pentru lanţurile de polipeptide
41
absorbţie sunt în regiuni diferite, în funcţie dac¼

a acestea particip¼
a sau nu la interacţiuni de
leg¼
aturi de hidrogen. Leg¼ aturile de hidrogen in‡uenţeaz¼ a frecvenţele de vibraţie ai atomilor
participanţi. Prezenţa leg¼
aturilor de hidrogen este o indicaţie c¼a lanţurile polipeptidice au
structuri secundare regulate.
3.1.5 Spectroscopia Raman

Efectul Raman a fost descoperit de c¼ atre C.V. Raman şi colegii s¼ ai în 1928. Acesta
apare atunci când o und¼ a luminoas¼a (radiaţii electromagnetice în regiunea vizibil¼ a) cade pe
o substanţ¼a transparent¼ a, cum ar … o soluţie de molecule biologice. Cea mai mare parte din
lumina incident¼ a va … transmis¼ a prin eşantion ca atare, dar o mic¼ a parte este dispersat¼ a la
unghiuri diferite de direcţia incident¼ a. Din nou, cea mai mare parte din lumina dispersat¼ a
are aceeaşi frecvenţ¼a ca lumina incident¼ a. Acest fenomen este numit împr¼ aştiere Rayleigh
5
(intensitatea împr¼ aştierii Rayleigh este o funcţie invers¼ a cu lungimea de und¼ a . Unda
incident¼a policrom¼ a va avea o împr¼ aştiere mai mare pentru componentele sale de lungimi de
und¼a mai mici decât pentru componente de lungimi de und¼ a mai mari. De aceea este cerul
albastru).
În afar¼a de împr¼ aştierea Rayleigh , o mic¼ a parte din lumin¼ a este împr¼aştiat¼
a cu o frecvenţ¼a
modi…cat¼ a. Acest fenomen este numit împr¼ aştiere Raman. Diferenţa în frecvenţ¼ a corespunde
cu st¼arile de energie vibraţionale ale moleculei. Împr¼ aştierea Raman este, prin urmare, o
sond¼a pentru st¼ arile vibraţionale ale moleculei, la fel ca la spectroscopia IR, cu excepţia
faptului c¼a radiaţia incident¼ a nu este în infraroşu, ci în vizibil, şi ce se m¼ asoar¼a nu este de
absorbanţa ci frecvenţele luminii împr¼ aştiate.
42
Tema 4
Introducere în spectrul solar.

Interacţia radiaţiei cu materia.
Ozonul si …ltrul de ozon
4.0.6 Bazele spectroscopiei mediului

P¼
amântul şi viaţa de pe acesta sunt strâns legate de intensitatea şi calitatea luminii
solare care ajunge de la soare la atmosfer¼ a, este transmis¼ a şi în …nal ajunge la suprafaţa
p¼
amântului. De cele mai multe ori, în m¼ asur¼
atorile clasice din mediu rezultatele se compun
cel mai adesea dintr-un spectru, care cuprinde intensitatea undelor luminoase ca o funcţie
de lungimea de und¼ a sau de frecvenţ¼
a. În acest capitol vom discuta despre ceea ce …ecare
specialist ar trebui s¼
a ştie despre spectrul solar, care este tipul de informaţii conţinute în
acesta. De exemplu, vom discuta despre rolul stratului de ozon în atmosfera superioar¼ a.
4.1 Introducere în spectrul solar

Motorul vieţii pe P¼ amânt este Soarele. Lumina care ajunge pe P¼ amânt de la Soare
este esenţial¼ a pentru viaţ¼a din cauz¼ a c¼
a genereaz¼ a o succesiune de procese …zico-chimice
fundamentale. În esenţ¼ a, balanţa detaliat¼a de energie a unui sistem (diferenţa dintre in-
trarea şi ieşirea energiei electromagnetice din sistem) stabileşte caracteristicile sistemului,
ca temperatura suprafeţei acelui corp. De exemplu, absorbţia luminii solare de c¼ atre pig-
menţii fotosintetici biologici declanşeaz¼ a un proces unic de conversie a energiei care permite
plantelor, algelor şi la o varietate de bacterii fotosintetice s¼a stocheze energia solar¼ a în energie
chimic¼ a, stabil¼a, util¼
a pentru alte procese ulterioare.
Orice substanţ¼ a, a‡at¼a la o temperatur¼ a diferit¼
a de zero absolut (0K), absoarbe, trans-
mite, re‡ect¼ a şi emite radiaţii electromagnetice ale c¼ aror propriet¼ aţi depind de natura şi
temperatura sa. Radiaţia electromagnetic¼ a emis¼ a de substanţ¼
a este compus¼ a din radiaţiile
emise de oscilatorii elementari din substanţ¼ a activaţi de agitaţia lor termic¼a şi se numeşte
radiaţie termic¼ a. În mediu mai întâlnim şi alte procese de schimb de energie şi de dis-
tribuire a lor, conducţia şi convecţia. Acestea din urm¼ a necesit¼a prezenţa substanţei ca
vector de propagare a energiei (se face prin substanţ¼ a) în timp ce transferul radiativ nu
necesit¼a prezenţa energiei.
Procesul de fotosintez¼ a a fost baza form¼ arii lor pentru aproape toate tipurile de com-
bustibili fosili prezenţi pe p¼ amânt şi furnizeaz¼a constant omenirii combustibil (hran¼ a) şi un
mediu propice (ad¼ apost, transport, etc.). O cale atractiv¼ a de rezolvare a crizei energetice
43
1.0 spect rul solar
0.9 clorofila
alophicocianina
carot enoizi
0.8
phicocianina
0.7
phicoerit rina bact erioclorofila- a
0.6
clorofila- a
0.5
0.4
0.3 bact erioclorofila- b
0.2
0.1
400 500 600 700 800 900 1000 1100
Figura 4.1: Reprezentarea comparativ¼ a a spectrului solar (linia îngroşat¼

a) şi spectrele de
absorbţie al unor biomolecule importante în fotochimie.
actuale este dezvoltarea de tehnologii de fotosintez¼ a arti…ciale. Din p¼acate, aceste tehnologii
nu sunt înc¼ a disponibile. Exist¼ a o binecunoscut¼ a suprapunere între spectrul de emisie solar¼ a
şi spectrele de absorbţie ale unei variet¼ aţi de pigmenţi, care joac¼a un rol în fotosintez¼a (cei
mai comuni,cloro…la şi carotenoizii, şi phicoeritrina ~580nm, phicocianina ~620nm, aloph-
icocianina ~650nm şi chiar bacteriocloro…la-a and bacteriocloro…la-b (care funcţioneaz¼ a în
spectrul IR apropiat)) (vezi …gura 4.1). Suprapunerea nu este întâmpl¼ atoare, ci se datoreaz¼a
evoluţiei organismelor şi a adapt¼ arii lor la condiţiile de mediu.
Lumina solar¼ a care ajunge pe suprafaţa p¼ amântului este compus¼ a dintr-o gam¼ a larg¼a
de frecvenţe caracteristice pentru (a) emiţ¼ ator, soarele, (b) elemente speci…ce ale suprafeţei
solare ca pete facule, explozii, etc ; (c) compoziţia atmosferei la acel moment, deoarece lu-
mina este parţial absorbit¼ a, împr¼ aştiat¼
a de atmosfera terestr¼ a. Odat¼ a ce lumina se re‡ect¼ a,
pe atmosfer¼ a sau pe suprafaţa p¼ amântului, ea conţine informaţii despre compoziţia chim-
ic¼a, propriet¼ aţile …zice, chiar biologice ale componentelor sistemului pe care se re‡ect¼ a şi
informaţii despre mediul optic pe care-l traverseaz¼ a.
Este bine cunoscut faptul c¼ a prezenţa stratului de ozon (O3 ), în atmosfera superioar¼ a
protejeaz¼ a p¼ amântul de razele nocive U V solare prin mecanismul de absorbţie a tuturor
radiaţiile electromagnetice cu o lungime de und¼ a mai mic¼ a de 295nm. Existenţa stratului de
ozon este o consecinţ¼ a a evoluţiei atmosferei planetare de-a lungul erelor iar evoluţia acestuia
nu face decât s¼ a oblige biosfera s¼ a se adapteze. Sc¼ aderea grosimii stratului de ozon nu doar
va spori cantitatea de lumin¼ a U V la o lungime de und¼ a dat¼a, dar, de asemenea, va m¼ ari
transmisia atmosferei la lungimi de und¼ a din ce în ce mai scurte. Aceasta va conduce la
faptul c¼ a cele mai importante biomolecule, cum ar … ADN -ul şi proteinele, care în prezent
sunt bine protejate împotriva radiaţiei solare obişnuite, s¼ a sufere modi…c¼ ari structurale din
44
ce în ce mai mari care s¼ a dep¼

aşeasc¼a capacitatea de refacere a organismelor.
În cele din urm¼ a, p¼amântul nu numai absoarbe si re‡ect¼ a lumina, dar este, de asemenea,
un emiţ¼ ator important de radiaţie. Emisia lui este ca a unui corp negru la 288K şi, prin
urmare, vârful de emisie apare în infraroşu îndep¼ artat ( vezi legea lui Wien 4.6). Balanţa de
energie a p¼ amântului se bazeaz¼ a pe absorbţia şi emisia parţial¼
a a acestei radiaţii infraroşii
şi bineînţeles, orice schimbare în oricare dintre aceste procese poate perturba echilibrul en-
ergetic. Deoarece CO2 prezint¼ a câteva benzi de absorbţie puternice în IR, prezenţa sa în
atmosfer¼ a este de o importanţ¼ a crucial¼a în stabilirea bilanţului energetic.
Toate fenomenele …zice menţionate mai sus sunt strâns legate de domeniul spectroscopiei
atomice şi moleculare. De ce sunt culori speci…ce ale luminii emise sau absorbite de atomi şi
molecule? Putem cuanti…ca cantitatea de radiaţie absorbit¼ a? Exist¼ a o band¼ a de absorbţie
îngust¼ a sau larg¼ a şi ce implic¼
a acest lucru? Putem cuanti…ca modi…c¼ arile din spectrul de
transmisie atmosferic¼ a datorit¼
a modi…c¼ arilor în concentraţia de O3 şi CO2 (sau de prezenţa
de alte gaze)? Cum putem analiza cantitativ datele acumulate de sateliţi sau prin detecţia de
la suprafaţa p¼ amântului? De o natur¼ a mai fundamentale sunt întreb¼ ari legate de conversia
energiei solare prin fotosintez¼ a şi proiectarea de sisteme arti…ciale fotosintetice.
4.2 Radiaţia corpului negru

Orice substanţ¼ a, a‡at¼
a la o temperatur¼ a mai mare de zero absolut (0 K), emite radiaţii
electromagnetice. Propriet¼ aţile radiaţiei emise depinde de natura substanţei şi de temper-
atura sa. La nivel atomic şi molecular agitaţia termic¼ a determin¼
a oscilatorii elementari s¼
a se
excite pe nivele energetice superiare care, mai apoi se pot dezexcita radiativ, corpul emite
radiaţia termic¼
a. Din cauza distribuţiei simple a oscilatorilor elementari din gaze spectru de
emisie este discontinuu (discret), dar, pentru lichide spectrul emis este sub form¼ a de benzi,
pe cînd la corpurile solide spectrul emis este aproape continuu.
Legile radiaţiei termice au fost deduse pentru "corpul negru" în conditii de echilibru
termodinamic. "Corpul negru" este acel corp care absoarbe toat¼ a radiaţia incident¼
a, nu
re‡ect¼a şi nu transmite nimic. " Corpul alb" este acel corp care re‡ect¼ a toat¼a radiaţia
incident¼a, nu absoarge şi nu transmite nimic. " Corpul transparent" este acel corp care
transmite toat¼ a radiaţia incident¼ a, nu re‡ect¼ a şi nu absoarbe nimic. Cele trei corpuri
de…nite anterior sunt corpuri ideale, nu se întâlnesc în natur¼ a. Rezult¼ a c¼
a "Corpul negru"
are o putere de absorbţie egal¼ a cu unitatea, " Corpul alb" are o putere de re‡exie egal¼ a
cu unitatea, " Corpul transparent" are o putere de transmisie egal¼ a cu unitatea. În natur¼ a
se întâlnesc doar corpuri denumite " Corpuri gri", cu putere de absorbţie, de re‡exie şi de
transmisie mai mic¼ a decât 1.
În aproximaţia de prim ordin Soarele poate … considerat ca un corp negru radiant la
temperatura de 5800 K.
4.3 Legile radiaţei

Modul cum radiaz¼a un corp energie este dat de legile radiaţiei, legea lui Kirchho¤ (1859),
distribuţia Plank, legea lui Wien şi legea lui Stefan-Boltzmann. Intensitatea şi propriet¼ aţile
spectrale a luminii emise de un corp negru au fost iniţial descrise de legea Stefan-Boltzmann
şi legea lui Wien (1894).
45
Radianţă spectrală (u.r.)
Figura 4.2: Radianţa spectral¼

a la mai multe temperaturi.
4.3.1 M¼
arimi caracteristice ale radiaţiei
Este util s¼a de…nimmai întâi o serie de m¼
arimi caracteristice pentru a putea scrie mai
apoi legile radiaţiei:
Fluxul radiant sau energetic ( ) reprezint¼

a energia total¼
a emis¼
a de un corp sub form¼
a
de radiaţii, în unitatea de timp.
dW
= :
dt
Puterea de emisie sau radianţa energetic¼ a total¼a (R) este puterea de emisie total¼aa
unei surse de radiaţii într-un punct al s¼
au şi este raportul dintre ‡uxul energetic emis
de o suprafaţ¼
a elementar¼ a din jurul acelui punct şi aria ei normal¼
a:
d
R= :
dSn
Puterea spectral¼a de emisie E (T ) reprezint¼

a cantitatea de energie radiant¼a emis¼
a în
unitatea de timp dt, într-un interval de frecveţ¼
a egal cu unitatea d şi într-un unghi
solid egal cu unitatea d , de c¼
atre unitatea de suprafaţ¼
a dS(a‡at¼a la temperatura T )
în direcţie normal¼
a:
dW
E (T ) =
dt d dS d cos
unde unghiul este unghiul dintre axa unghiul solid cu normala la elementul de
suprafaţ¼
a dS.
46
Puterea spectral¼a de absorbţie A( ; T ) reprezint¼

a cantitatea de energie radiant¼ a in-
cident¼
a care este absorbit¼
a de unitatea de suprafaţ¼ a a corpului considerat, ce se a‡a¼
la temperatura T într-un interval de frecvenţ¼a egal cu unitatea, raportat¼a la energia
incident¼
a:
dWa
A( ; T ) = :
dWi
Puterea spectral¼a de re‡exie R( ; T ) reprezint¼
a cantitatea de energie radiant¼a inci-
dent¼a care este re‡ectat¼
a de unitatea de suprafaţ¼a a corpului considerat, ce se a‡a¼
la temperatura T într-un interval de frecvenţ¼
a egal cu unitatea, raportat¼
a la energia
incident¼
a:
dWr
R( ; T ) = :
dWi
Puterea spectral¼a de transmisie T r( ; T ) reprezint¼
a cantitatea de energie radiant¼a in-
cident¼
a care este transmis¼a de unitatea de suprafaţ¼ a a corpului considerat, ce se a‡a¼
la temperatura T într-un interval de frecvenţ¼ a egal cu unitatea, raportat¼a la energia
incident¼
a:
dWtr
T r( ; T ) = :
dWi
Exist¼
a o relaţie general¼
a de leg¼
atura dintre puterea spectral¼
a de absorbţie, puterea spec-
tral¼
a de re‡exie şi puterea spectral¼a de transmisie care este dat¼
a de relaţia:
A( ; T ) + R( ; T ) + T r( ; T ) = 1
Densitatea spectral¼ a de energie ( ; T ). La de…nirea ei se foloseşte densitatea volumic¼ a

de energie "(T ) care reprezint¼ a energia din unitatea de volum din incinta în care se a‡a¼
radiaţia termic¼a de echilibru, "(T ) = W V
; unde energia W se refer¼a la toate frecvenţele
din intervalul (0, 1). Dac¼ a se noteaz¼
a prin d" = dW=dV densitatea volumic¼ a de energie
corespunz¼ atoare radiaţiilor cu frecvenţa cuprins¼
a în intervalul ( , + d ) atunci, prin
de…niţie, densitatea spectral¼ a de energie ( ; T ) este dat¼a de relaţia:
d" dW
( ;T) = = :
d d dV
Din aceast¼
a relaţie rezult¼
a:
Z1
" (T ) = ( ;T)d (4.1)
0
care arat¼
a c¼ a, în cazul radiaţiei termice de echilibru, densitatea volumic¼
a de energie
este o funcţie numai de temperatura absolut¼ a T a incintei.
4.3.2 Legea lui Kirchho¤

Legea lui Kirchho¤ (1859) arat¼ a c¼
a densitatea spectral¼ a de energie ( ; T ) nu depinde
de natura şi propriet¼
aţiile incintei în care s-a realizat radiaţia termic¼a de echilibru, ci numai
de frecvenţa si temperatura ei. Pentru radiaţia termic¼ a de echilibru, cantitatea de energie
dintr-un interval de frecvenţe şi +d , care cade pe pereţii incintei, într-un anumit interval
de timp, este egal¼a cu cea care provine de la aceştia, în acelaşi interval de timp, adic¼ a cu
suma dintre energia emis¼ a şi cea re‡ectat¼
a de pereţi. Se arat¼ a c¼
a raportul dintre puterea de
47
emisie spectral¼
a şi puterea de absorbţie spectral¼
a depinde numai de şi T , şi nu depinde de
natura corpului:
E =A = f ( ; T ) (4.2)
Ca s¼a vedem care este semni…caţia …zic¼
a a funcţiei f ( ; T ) observ¼
am c¼
a pentru corpul
negru avem : A = 1 sau 100% astfel c¼ a relaţia 4.2 devine:
E = f ( ; T ): (4.3)
4.3.3 Legea lui Stefan-Boltzmann

În urma unor m¼ asuratori experimentale a radianţei totale la diferite corpuri, …zicianul
austriac J. Stefan (1879) a stabilit o lege empiric¼
a care face leg¼atura între radianţa total¼a
şi temperatura corpului T. Mai târziu, în 1884 aceast¼ a lege a fost demonstrat¼ a teoretic,
folosind principiile termodinamicii de c¼atre L. Boltzmann. Legea lui Stefan şi Boltzmann
este exprimat¼a prin relaţia:
R (T ) = T 4 (4.4)
unde R(T ) este radianţa total¼
a sau puterea de emisie total¼
a care reprezint¼
a energia total¼
a,
emis¼
a în unitatea de timp de c¼atre unitatea de suprafaţ¼
a:
[energie] J W
[R] = = 2
= 2 (4.5)
[timp] [supraf ata] sm m
şi constanta :
2 5k4 W
= 2 3
= 5; 67:10 8 2 4
15c h mK
este constanta Stefan-Boltzmann care este independent¼a de material. Cu valoarea numeric¼
a
dat¼
a mai sus se constat¼ a un 1 cm2 de un corp negru, la o temperatura de 1000K radiaz¼
a c¼ a
aproximativ 5:7W .
4.3.4 Legea lui Wien

În anul 1893, cu ajutorul legilor termodinamicii, Wien stabileşte o lege empiric¼ a de-
numit¼ a mai apoi legea de deplasare. Wien stabileşte c¼ a între temperatura corpului T şi
lungimea de und¼ a max pentru care puterea de emisie spectral¼ a este maxim¼ a, exist¼
a urm¼a-
toarea relaţie:
1
max T = c2 ; (4.6)
5
unde c2 se numeşte a doua constant¼ a a radiaţiei, cu valoarea 1:44 cm K. Se constat¼ a
experimental c¼ a la …ecare temperatur¼ a, puterea spectral¼ a de emisie variaz¼ a cu frecvenţa
şi prezint¼
a un maxim pentru o anumit¼ a frecvenţ¼a (vezi …gura 4.2) şi cu cât temperatura
corpului creşte, poziţia acestui maxim se deplaseaz¼ a c¼atre lungimi de und¼ a mai mici (,
respectiv frecvenţe mai mari).
De exemplu, pentru un corp înc¼ alzit într-o ‡ac¼ar¼
a, culoarea lui este roşu întunecat, apoi
roşu, portocaliu, galben la temperaturi foarte mari. Folosind legea 4.6 se poate calcula
lungimea de und¼ a unde se emite maxim pentru orice temperatur¼ a.
48
În plus, Wien a stabilit o lege (legea de distribuţie a lui Wien sau aproximaţia Wien, în
1896) care arat¼a c¼
a densitatea spectral¼
a de energie a corpului negru, la o anumit¼ a temper-
atur¼
a este direct proporţional¼
a cu puterea a treia a frecvenţei radiaţiei:
3
2h h
( ;T) = e kT ;
c2
unde h este constanta lui Planck şi c este viteza luminii în vid. În funcţie de ; legea
este:
2 h c2 hc
( ;T) = 5 e kT ;
Aceast¼
a relaţie este veri…cat¼
a doar pentru frecvenţe mari, respectiv lungimi de und¼
a mici.
4.3.5 Legea lui Rayleigh-Jeans

În 1905, Lord Rayleigh şi Sir James Jeans au realizat o descriere complet¼ a a radianţei
spectrale de energie emis¼ a de un corp negru bazându-se pe teoria clasic¼ a a electromagnetismu-
lui şi pe legea clasic¼
a de echipartiţie a energiei pe gradele de libertate:
2
2 kT 2 kT c
R( ; T ) = ; R( ; T ) = 4 ;
c2
cu densitatea spectral¼
a de energie:
2
8 kT
( ;T) = :
c3
Legea Rayleigh-Jeans reproduce corect curbele experimentale, numai pentru frecvenţe
mici, sau mari.
În domeniul frecvenţelor mari, legea Rayleigh-Jeans nu este în concordanţ¼
a cu rezultatele
experimentale (fenomenul se numeşte catastrofa în ultraviolet).
4.3.6 Legea de distribuţie a lui Planck

S-a ar¼
atat c¼
a atât legea lui Wien (care este valabil¼ a numai pentru frecvenţele mari), cât
şi legea lui Rayleigh-Jeans (valabil¼ a numai pentru frecvenţe mici), concord¼ a cu experimentul
într-o regiune speci…c¼ a a spectrului.
Max Planck, în 1900 stabileşte o lege a radiaţiei corpului negru, (dezvoltînd funcţia de
distribuţie a lui Planck) care arat¼ a c¼a densitatea spectral¼ a de energie emis¼ a depinde doar
de temperatura corpului şi de lungimea de und¼ a (respectiv de frecvenţa) radiaţiei. A‡area
formei acestei distribuţii a fost rezolvat¼ a numai dup¼ a ce …zicianul german M. Plank a emis
ipoteza c¼ a emisia şi absorbţia energiei de c¼ atre substanţ¼
a are loc în mod discontinuu, prin
cuante de energie de valoare: h . M¼ arimea h = 6; 625:10 34 J:s este denumit¼ a constanta lui
Planck, iar reprezint¼ a frecvenţa radiaţiei emise sau absorbite. Energia oscilatorilor poate
… doar multipli de cuante de energie.
Pe baza ipotezei cuanti…c¼ arii energiei, Planck a dedus urm¼ atoarea funcţie de distribuţie
pentru energie în spectrul radiaţiei termice:
3
8 h 1 8 h 1
( ;T) = : ; ( ;T) = 3 : : (4.7)
c3 eh =kT 1 ehc= kT 1
49
Distribuţia spectrală la marginea atmosferei

Distribuţia spectrală la nivelul mării
Distribuţia spectrală a corpului negru la 5900K
Figura 4.3: Reprezentarea comparativ¼ a a spectrelor de emisie al soarelui la marginea atmos-

ferei, a unui corp negru a‡at la temperatura de 5900K şi a spectrului înregistrat la nivelul
m¼arii dup¼a absorbţia selectiv¼
a din atmosfer¼
a.
Odat¼a cunoscut¼
a expresia densit¼
aţii spectrale de energie, se poate calcula densitatea volumic¼
a
de energie "(T), înlocuind formula 4.7 în 4.1 şi efectuând integrarea:
" (T ) = aT 4 ; (4.8)
8 5 k4
unde a = 15 c 3 h3
şi care reprezint¼
a legea Stefan-Boltzmann. La fel se pot deduce şi legile lui
Wien şi a lui Rayleigh-Jeans.
4.4 Interacţia radiaţiei cu materia

Atunci când radiaţia întâlneşte o varietate de atomi sau de molecule o serie de procese
…zice pot avea loc: absorbţie, emisie, ‡uorescenţ¼ a, fosforescenţ¼
a, transmisie, re‡exie, disper-
sie. Mai întâi, din cauza interacţiei radiaţiei electromagnetice cu materia, energia poate …
absorbit¼ a sau emis¼ a. Procesul acesta este legat de coe…cienţii Einstein, ratele de absorbţie
şi emisie spontan¼ a şi stimulat¼
a de pe nivelele energetice.
Un caz interesant dezb¼ atut mai departe este cazul interacţiei radiaţiei soarelui cu atmos-
fera. Aşa cum se vede în …gura 4.1 spectrul luminii solare este destul de abundent pentru a
interacţiona cu principalele biomolecule implicate în reacţiile fotochimice. Totuşi, acesta nu
este un spectru curat când ajunge la nivelul solului, este foarte distorsionat din cauza gazelor,
lichidelor şi solidelor prezente în atmosfer¼ a (vezi …gura 4.3). În domeniul infraroşu unele gaze
mai abundente din atmosfer¼ a absorb puternic (vezi …gura 4.4), conducând la efectul de ser¼ a.
Acesta este un efect bazat pe absorbţie-emisie continu¼ a a radiaţiei IR de c¼atre tandemul
p¼ amânt-atmosfer¼ a, creându-se în …nal o balanţ¼ a a energiei sistemului. Pentru viaţ¼ a, efectul
de ser¼a este ceva bene…c din cauz¼ a c¼
a ridic¼
a temperatura medie la suprafaţa p¼ amântului cu
o
peste 20 C. Ce este d¼ aun¼
ator îns¼
a este modi…carea amplitudinii efectului de ser¼ a.
În continuare vom discuta pe scurt absorbţia luminii în regiunea UV realizat¼ a de mole-
culele biologice, cum ar … proteinele şi acizii nucleici. Deoarece atât suma cât si compoziţia
50
100
H2O
0
100
O3
0
100
Absorbţia (%)
CO2
0
100
N2O
0
100
CH4
0
100
CO
0
100
spectrul
solar
0
2 4 6 8 10 12 14
λ(µm)
Figura 4.4: Benzile de absorbţie în IR a principalelor gaze prezente în atmosfer¼

a, în com-
paraţie cu spectrul solar de absorbţie la nivelul solului.
51
1.0 1
Absorbţie (unităţi arbitrare)
Intensitate radiaţie solară relativă

0.8
0.75
0.6
0.5
0.4
UV-C UV-B UV-A
0.25
0.2
0.0 0.0
240 260 280 300 320 340
(nm)
Figura 4.5: Interacţiunea dintre ’coada’spectrului solar (continuu) şi spectrele de absorbţie
a proteinei (puncte) şi a ADN-ului (punct-linie).
spectral¼ a a luminii UV incidente pe p¼ amânt este determinat¼ a în totalitate de prezenţa ozonu-

lui în atmosfera, vom rezuma procese care s¼ a conduc¼ a la formarea şi distrugerea stratului
de ozon şi se arat¼ a c¼a mici variaţii în concentraţia de ozon poate duce la efecte dramatice
biologice. Aceste efecte sunt în mare m¼ asur¼a legate de propriet¼ aţile extrem de neliniare a
legii Lambert-Beer unde concentraţia apare la exponent.
Figura 4.5 prezint¼ a spectrul solar la suprafaţa p¼ amântului la lungimi de und¼ a mai mici
de 340 nm, în comparaţie cu spectrul de absorbţie a dou¼ a biomolecule importante: ADN -ul,
care conserv¼ a codul genetic şi o protein¼ a cristalin¼
a, component¼ a important¼ a a cristalinului
mamiferelor. Absorbţia luminii de c¼ atre aceste molecule biologice este: a) zero în regiunea
320 < < 400 nm, care este denumit¼ a U V -apropiat- sau U V A; b) foarte intens¼ a în
regiunea 200 290 nm, care este denumit¼ a U V -îndepartat sau U V C; dar nu exist¼ a
radiaţie util¼a solar¼
a şi c) se suprapune cu spectrul solar doar în regiunea de lungime de und¼ a
290 < < 320 nm, denumit¼ a U V -de mijloc sau U V B.
Absorbţia de radiaţie a ADN -ului se datoreaz¼ a grup¼arilor de baze aromatice ale ADN-
ului, guanin¼ a, timin¼ a, citozin¼ a şi adenin¼ a cu picuri la aproximativ 260 nm, cu o extincţie
4 3 1 1
maxim¼ a de " = 10 dm mol cm . Tranziţiile electronice care contribuie la absorbţia în
intervalul 220 290 nm sunt predominant orientate în planul bazei ADN .
Absorbţia proteinei cristalin¼ a în regiunea de lungimi de und¼ a 250 300 nm se datore-
az¼ a în principal aminoacizilor aromatici ca triptofanul şi tirozina, cu picuri de absorbţie la
aproximativ 280 nm.
Pentru o celul¼ a biologic¼ a tipic¼a absorbţia total¼a a radiaţiei U V solare datorit¼a proteinelor
este de aproximativ 10% din absorbţia acizilor nucleici.
Adesea proteinele transport¼ a cofactori suplimentari care permit proteinelor s¼ a îndeplin-
easc¼ a sarcinile lor speci…ce. De exemplu, în grupul hem al hemoglobinei, molecula por…rin¼ a,
este ataşat¼a la protein¼ a într-un complex hem de proteine, care este activ în legarea oxi-
genului în sânge. În aceste cazuri, absorbţia se extinde în UV-apropiat, regiunea vizibil¼ a
şi, uneori chiar la infraroşu apropiat. Deşi în mai multe cazuri absorbţia luminii în acest
52
1.0
spectrul de spectrul solar
Absorbţie (unităţi arbitrare)

10
-1
arsuri
-2
10
-3
10
spectrul efectiv
-4
10 de arsuri
-5
10
260 280 300 320 340 360
(nm)
Figura 4.6: Reprezentarea spectrului de arsuri solare şi a spectrului efectiv de arsuri
interval de lungimi de und¼ a este esenţial¼

a pentru exprimarea corect¼ a a funcţiei biologice (ca
în fotosintez¼a, vedere) iluminarea accentuat¼ a poate induce daune în materialul biologic.
Interacţiunea radiaţiilor UV solare cu celulele biologice poate duce la afectarea grav¼ aa
materialului genetic (prin mutagenez¼ a) sau chiar duce la moartea prematur¼ a a celulelor. În
organismele multicelulare mai complexe, expunerea la raze UV solare poate duce la deterio-
rarea unor p¼ arţi esenţiale ale organismului şi, în cazul oamenilor, la cancerul de piele.
Se cunoaşte c¼ a unele p¼ arţi ale ADN-ului, denumite cromofori, reprezint¼ a cea mai sen-
sibil¼
a parte şi sunt primii afectaţi de lumin¼ a. Acţiunea radiaţiei UV asupra pielii poate …
reprezentat¼ a de un spectru de arsuri solare, ca în …gura 4.6 Acesta se obţine prin m¼ .
asurarea
efectului unei unit¼ aţi de radiaţii UV, la o anumit¼ a lungime de und¼ a, asupra pielii. De fapt,
radiaţa UV disponibil¼ a este doar aceea care provine de la coada spectrului solar la suprafaţa
p¼amântului. Ce se întâmpl¼ a în fapt este dat de spectrul efectiv de arsuri solare, ar¼ atat în
…gura 4.6. Din aceast¼ a cauz¼ a putem înţelege de ce în anii cu activitate solar¼
a intens¼a arsurile
solare se înmulţesc exponenţial. Atunci spectrul soarelui este mai bogat în radiaţii scurte şi
mai intens. Din …gur¼ a se mai poate observa c¼ a spectrul efectiv de arsuri creşte cu câteva
ordine de m¼ arime între 280 şi 350 nm.
Din …gura 4.5 putem presupune c¼ a mare parte din arsuri sunt datorate arsurilor suferite
de ADN. De fapt, cele mai sensibile structuri ale ADN-ului la radiaţia UV produc dimeri
de tip pirimidin¼ a, o structur¼ a covalent¼a care implic¼
a dou¼a molecule de timin¼ a sau o pereche
timin¼a cu citozin¼ a, cu efecte profunde asupra citirii şi conserv¼ arii codului genetic.
4.4.1 Stratul de ozon (O3 )

Ozonul este o form¼a alotropic¼ a de oxigen, o molecul¼a complex¼ a. La suprafaţ¼
a, el este
considerat un gaz poluant, are miros pregnant de usturoi şi o culoare roşiatic¼ a. Are ca surse
de provenienţ¼
a desc¼
arc¼
arile electrice, motoarele cu ardere intern¼a şi un mecanism fotochimic
(se produce în prezenţ¼
a de nuclee aromatice, al radiaţie solar¼a intens¼ a, …ind o component¼ a
important¼a a smogului fotochimic.
53
Ozonul se g¼ aseşte în atmosfera înalt¼ a, sub forma unui strat din stratosfer¼ a, cu o concen-
traţie maxim¼ a între 20 şi 26 km altitudine. Ozonul atmosferic absoarbe în principa radiaţia
U V mai mic¼ a de 295nm datorit¼ a absorbţiei intense de la 255nm care are o coad¼ a pân¼ a în
domeniul U V de mijloc. La absorbţie maxim¼ a, secţiunea de absorbţie este de 10 17 cm2 ,
r¼
amâne jum¼ atate la 275nm şi doar 10% din maxim la 290nm. Dac¼ a am considera c¼ a statul
de ozon se a‡a¼ la presiune şi temperatur¼ a standard, atunci grosimea lui nu ar dep¼ aşi 0:3 cm.
Ozonul se formeaz¼ a în atmosfera înalt¼ a la 80 100km altitudine prin fotodisocierea mole-
culei de O2 şi apoi combinarea oxigenului atomic activat cu o molecul¼ a biatomic¼ a standard
de O2 . Fotodisocierea are loc prin absorbţia de radiaţie mai scurt¼ a de 175nm. Lumina solar¼ a
excit¼a tranziţia electronic¼ a între starea de triplet fundamental¼ a a moleculei de O2 şi starea de
triplet excitat¼ a. Odat¼ a excitat¼a, molecula de O2 e poate disocia în doi atomi, unul în stare
fundamental¼ a şi unul în stare excitat¼ a, cu o energie mai mare cu 2eV . În consecinţ¼ a, în urma
acestei absorbţii, radiaţia cu lugimea de und¼ a mai mic¼ a de 175nm este complet absorbit¼ a
în statul superior al atmosferei. Odat¼ a ce avem O atomic excitat, se poate obţine molecula
de O3 . Formarea O3 depinde de mai mulţi factori, ca: concentraţia de O2 din atmosfer¼ a,
temperatura atmosferei superioare şi prezenţa sunstanţelor chimice şi a prafului vulcanic.
Cea mai mult¼ a cantitate de O3 este produs¼ a la ecuator din cauza incidenţei normale,
apoi el difuzeaz¼ a spre poli unde se acumuleaz¼ a, astfel încât grosimea stratului de O3 este mai
mare la poli ( 0:4cm): Deasemenea au loc ‡uctuaţii sezoniere a concentraţiei, concentraţia
maxim¼ a se atinge la sfârşitul iernii şi începutul prim¼ averii.
Ozonul este permanent format dar şi este distrus în aceeaşi m¼ asur¼a sau chiar mai mare.
Exist¼ a dou¼a c¼ai principale pentru distrugerea ozonului:
O + O3 ! 2O2
O3 + O3 ! 3O2
Aceste reacţii sunt reacţiile nete a unor seturi complicate de reacţii catalizate de diverse
gaze şi de radicali. Cei mai importanţi radicali activi sunt Cl , N O şi radicalul hidroxid
OH . Modul de acţiune al acestora este simplu. Radicalul este capabil s¼ a smulg¼ a un
atom de oxigen de la ozon, s¼ a formeze de exemplu ClO. Molecula format¼ a este instabil¼a
în prezenţa radiaţiilor externe, se fotodisociaz¼ a, pierde repede atomul de oxigen şi astfel se
reface radicalul activ (acţioneaz¼ a ca un catalizator). Alt¼ a cale este fotodisocierea ozonului,
care este o cale natural¼ a de distrugere.
O întrebare pertinent¼ a este cum ajung aceşti radicali în atmosfera superioar¼ a? Radicalul
OH ajunge în atmosfer¼ a ca urmare a disocierii moleculei de ap¼ a, mai ales în reactoarele
avioanelor. Radicalul Cl poate ajunge în atmosfer¼ a ca urmarea disocierii HCl provenit din
vulcanism, dar, cea mai important¼ a cale este din fotodisocierea cloro‡uorcarbonilor (CF C
sau freoni). Acetia sunt gaze folosite pentru refrigerare sau agenţi de ventilare din sprayuri.
Din nefericire, CF C-urile sunt extrem de stabile în atmosfera inferioar¼ a, dar o mic¼ a parte
poate sc¼apa şi ajunge în stratosfer¼ a sau mai sus. Acolo, aşa cum am precizat, se fotodisociaz¼ a
în prezenţ¼
a de radiaţie U V şi produc atfel Cl şi ClO.
N2 O este de origine antropogenic¼ a şi este eliberat în atmosfer¼a din sol şi ap¼
a unde a fost
format ca urmare a degrad¼ arii fertilizanşilor. La fel ca CF C-urile, N2 O se poate disocia în
atmosfera înalt¼ a şi elibereaz¼a astfel N O activ. Împreun¼ a cu radicalul OH , ceilalţi radicali
sunt capabili s¼ a distrug¼ a mai mult de 99%. În …gura 4.7 se arat¼ a principalele procese care
controleaz¼a cantitatea de ozon din atmosfer¼ a.
Cantitativ, ozonul are o importanţ¼ a deosebit¼ a. O sc¼adere uşoar¼a concentraţiei statului
de ozon, similar¼ a cu o îngustare a sa, conduce la un efect exponenţial de creştere a cantit¼ aţii
54
radia ţie
UV <180nm
50km
fotoliza O 2 Procesul de
se formează O3
distrugere a
O3 Fotodisocierea
transport CFC Disocierea N2O
STRATOSFERA de O3
strat
25km
transport transport ozon
de NO, Cl,ClO de N2O şi CFC Disocierea H2 O
stocare CFC 10-18km

radia ţie eliminare a H Cl,HNO3, circulaţie
UV <290nm etc, prin precipita ţii rapidă a
TROPOSFERA CFC,N 2O
eliberare emisie de
de CFC N2O
Suprafaţă
Figura 4.7: Procese care controleaz¼

a cantitatea de O3 din atmosfer¼
a.
de radiaţii ajunse la suprafaţa solului (din legea Lamber-Beer); cât şi un efect radical m¼ arit
al procentajului de arsuri solare (vezi …gura 4.6). Astfel, exist¼ a o puternic¼ a dependenţ¼
a
spectral¼a a iradierii la suprafaţ¼
a cu radiaţie U V . De exemplu, o diminuare cu 10% a ozonului
conduce la o m¼ arire cu 45% a efectelor de distrugere radiativ¼ a a ţesuturilor în zona U V B.
Cifrele sunt alarmante mai ales c¼ a se estimeaz¼ a c¼
a între 5 şi 20% din ozonul distrus provine
din efectele CF C-urilor şi a N2 O.
55
Tema 5
Molecule. St¼ari de agregare. Starea

gazoas¼
a. Modelul gazului ideal.
Transform¼ari de stare
Deoarece în mediu se manifest¼ a numeroase procese şi fenomene din domeniul …zicii
moleculare, în acest capitol se studiaz¼ a o serie de fenomene caracteristice nivelului molecular
de organizare a materiei în general şi materiei vii în special.
Molecula este cea mai mic¼ a parte dintr-o substanţ¼ a (alc¼
atuit¼
a din atomi de acelaşi fel
sau diferiţi), care p¼astreaz¼a propriet¼
aţile chimice şi compoziţia procentual¼ a a substanţei
respective.
Moleculele se formeaz¼ a datorit¼
a a…nit¼ aţii atomilor, adic¼a tendinţei naturale a acestora
de a se asocia, ca urmare a instabilit¼ aţii lor structurale. Excepţie fac atomii gazelor nobile
(inerte), care nu manifest¼ a capacitatea de a reacţiona între ei, datorit¼ a stabilit¼
aţii maxime
a structurii lor atomice.
Molecula se prezint¼ a ca o grupare stabil¼ a de doi sau mai mulţi atomi al c¼ aror diametru
10
este de ordinul a 10 m (1 A). Excepţie fac molecula monoatomic¼ a de heliu (care este puţin
4
mai mic¼ a) şi macromoleculele, care pot s¼ a cuprind¼ a peste 10 atomi şi ale c¼ aror dimensiuni
pot atinge 10 7 10 6 m şi chiar mai mult.Organismele vii conţin molecule mari ca, de
exemplu, macromolecula de ADN , care înglobeaz¼ a 108 109 atomi.
Stabilitatea moleculei se datoreşte forţelor de interacţiune dintre atomii moleculei (forţe
interatomice sau intramoleculare), care acţioneaz¼ a în vederea obţinerii unei con…guraţii elec-
tronice stabile. Forţele intramoleculare pot … de natur¼ a electric¼
a (ca în cazul leg¼aturii elec-
trovalente, realizat¼a prin transfer de electroni) sau de natur¼ a cuantic¼a (ca în cazul leg¼aturii
covalente, când atomii pun în comun electroni). Din prima categorie fac parte moleculele ion-
ice, formate din ioni ai elementelor chimice constituente, iar din a doua categorie moleculele
atomice, alc¼ atuite din atomi neutri.
5.1 St¼
arile de agregare
Starea de agregare reprezint¼ a forma de existenţ¼a a substanţei, caracterizat¼
a prin anumite
proprietaţi …zice (mecanice, termice, electrice, optice). În natur¼ a se cunosc patru st¼ ari de
agregare a substanţei: solid¼
a, lichid¼a, gazoas¼
a şi plasm¼ a.
St¼arile de agregare ale substanţei se deosebesc între ele prin:
- aranjarea în spaţiu a particulelor componente (molecule, atomi, ioni);
56
- natura şi intensitatea forţelor de interacţiune dintre aceste particule;

- caracterul (felul) mişc¼ arii termice a particulelor.
Moleculele unui corp, datorit¼ a agitaţiei termice, se caracterizeaz¼ a printr-o energie cinetic¼
a
medie (a c¼ arei valoare este proporţional¼ a cu temperatura corpului respectiv), precum şi
printr-o energie potenţial¼ a corespunz¼ atoare forţelor de interacţie dintre molecule. Unul din
cele mai bune criterii de discernere a st¼ arilor de agregare a unui corp este raportul dintre
energia cinetic¼ a şi cea potenţial¼a.
Mediul are o alc¼ atuire eterogen¼ a din punct de vedere al compoziţiei chimice, a structurii
şi a st¼
arii de agregare.
În cadrul lui se g¼ asesc trei dintre st¼ arile de agregare ale substanţei (gazoas¼ a, lichid¼
a şi
solid¼ a). În natur¼ a, delimitarea între cele trei st¼ ari de agregare ale substanţei se face mai
greu, în unele situaţii, din cauza existenţei st¼ arilor intermediare şi mixte. Aceste st¼ ari se
reg¼ asesc frecvent în organismele vii. Astfel, de exemplu, sângele este un ‡uid cu o alc¼ atuire
complex¼ a, în care se g¼ asesc în suspensie elemente …gurate (leucocite, hematii, trombocite),
având propriet¼ aţi ale substanţelor solide plastice şi elastice şi în care sunt dizolvate gaze (O2 ,
CO2 , N2 ).
5.1.1 Starea gazoas¼

a
Gazele reprezint¼ a starea de agregare a substanţei în care particulele componente (mole-
culele) sunt situate la distanţe mult mai mari decât dimensiunile lor şi, de aceea, fazele sunt
compresibile. Particulele nu prezint¼ a nici un fel de ordine în spaţiu, atât la nivel macroscopic,
cât şi la nivel microscopic (se spune c¼ a în gaze domneşte o dezordine perfect¼ a ).
Datorit¼ a distanţelor mari dintre molecule, forţele de coeziune sunt foarte mici, energia
lor potenţial¼ a …ind mult mai mic¼ a decât energia cinetic¼ a (de aceea, se consider¼ a c¼a energia
intern¼ a a unui gaz se compune numai din energia cinetic¼ a a moleculelor). Din aceast¼ a cauz¼a
gazele nu au nici volum şi nici form¼ a proprie, ele …ind expansibile.
Mişcarea termic¼ a a moleculelor gazelor se caracterizeaz¼ a prin mişcare de translaţie, de-
zordonat¼ a, în toate direcţiile. Moleculele se ciocnesc unele de altele şi de pereţii vasului în
care se g¼ aseşte gazul, exercitând astfel o presiune asupra acestora. Presiunea este cu atât
mai mare, cu cât densitatea şi temperatura gazului sunt mai mari.
Pentru simpli…carea studiului gazelor s-a recurs la modelul cinetico-molecular de „gaz
ideal”( „perfect”). Un astfel de gaz are particulele constituente identice, de dimensiuni atât
de mici faţ¼a de distanţele dintre ele încât pot … considerate „puncte materiale”. Totodat¼ a, se
neglijeaz¼ a forţele intermoleculare. Mişcarea …ec¼ arei molecule componente, luat¼ a separat, se
supune legilor mecanicii clasice, iar ciocnirile dintre molecule şi pereţii vasului se consider¼ a
perfect elastice. În cazul unui „gaz real” se consider¼ a c¼a moleculele au volum propriu, iar
între ele se exercit¼ a forţe de coeziune. Gazele reale pot … asimilate gazelor ideale, atunci când
se g¼
asesc la presiuni sc¼ azute şi temperaturi ridicate. Starea unui gaz la un moment dat se
de…neşte la scar¼ a macroscopic¼ a prin unele m¼ arimi …zice numite parametri de stare ai gazului,
ca de exemplu temperatura (t), volumul (V ) şi presiunea (p). Leg¼ atura care se stabileşte
între parametrii caracteristici unei mase de gaz se numeşte ecuaţie de stare a gazului, având
forma general¼ a: f (t; V; p) = 0.
Prin transformarea de stare se înţelege trecerea unui gaz dintr-o stare de echilibru (carac-
terizat¼ a prin anumite valori ale parametrilor de stare) în alt¼ a stare de echilibru (caracterizat¼ a
prin alte valori ale parametrilor de stare).Transformarea se numeşte simpl¼ a, dac¼
a unul dintre
parametri se menţine constant (l¼ asând s¼ a varieze ceilalţi doi) sau general¼ a, dac¼a se schimb¼ a
valorile tuturor parametrilor. Expresia matematic¼ a a leg¼aturii dintre parametrii a dou¼ a st¼
ari
57
ale unui gaz între care a avut loc o transformare de stare se numeşte legea transform¼
arii
respective.
Transformarea izoterm¼
a. Legea Boyle-Mariotte
Const¼a din comprimarea sau destinderea unei mase de gaz (m = const:) la temperatur¼ a
constant¼a (T = const.).
Se consider¼ a o mas¼
a m de gaz care sufer¼ a o transformare izoterm¼ a între o stare iniţial¼
a,
caracterizat¼a de parametrii de stare: T1 ,V1 ; p1 şi o stare …nal¼a, caracterizat¼
a de parametrii
de stare T1 ; V2 ; p2 .
Se observ¼ a, experimental, c¼
a presiunea unui gaz variaz¼ a invers proporţional cu volumul,
dac¼
a temperatura sa r¼ amâne constant¼a. Se poate scrie, legea Boyle-Mariotte:
p1 =p2 = V2 =V1 sau p1 V1 = p2 V2 sau ^{n general pV = const: (5.1)

Aceast¼a lege se reprezint¼ a gra…c în coordonate Clapeyron (p; V ), printr-o hiperbol¼ a echi-
later¼
a (pentru …ecare temperatur¼ a) numit¼ a izoterm¼ a. Pe m¼ asur¼ a ce temperatura creşte,
izotermele se dep¼ arteaz¼ a de originea axelor de coordonate.
Comprimarea şi destinderea se pot considera procese izoterme, dac¼ a se desf¼
aşoar¼
a lent,
pentru ca gazul s¼ a aib¼a timp s¼ a schimbe c¼aldur¼ a cu mediul exterior.
Legea se aplic¼a numai în cazul gazelor considerate ideale. Pentru gazele reale se observ¼ a
abateri, care sunt cu atât mai mari, cu cât presiunea gazului este mai mare.
De exemplu, respiraţia aerian¼ a a organismelor are loc la valori relativ apropiate de pre-
siunea atmosferic¼ a normal¼ a, procesul de respiraţie se supune legii Boyle-Mariotte. La m¼ arirea
volumului cavit¼ aţii toracice scade presiunea şi datorit¼ a diferenţei de presiune (de circa 3-4
mm Hg) dintre aerul atmosferic şi cel din pl¼ amân are loc inspiraţia. La expiraţie circulaţia
aerului se face în sens invers, datorit¼ a creşterii presiunii aerului din pl¼ amân, ca urmare a
micşor¼
arii volumului cavit¼ aţii toracice.
Transformarea izobar¼
a. Legea Gay-Lussac
Const¼a în variaţia volumului unei mase de gaz (m = const:) în functie de temperatur¼ a,
la presiune constant¼ a (p = const:).
Se consider¼ a o mas¼ a de gaz care sufer¼
a o transformare izobar¼ a între o stare iniţial¼
a,
caracterizat¼a de parametrii de stare T0 ,V0 ; p0 şi o stare …nal¼
a, caracterizat¼
a de parametrii
de stare T1 ; V1 ; p0 . Legea Gay-Lussac este expresia matematic¼ a a acestei transform¼ari şi are
forma :
V = V0 (1 + p t) (5.2)
unde p =1/273.15 K 1 este coe…cientul de dilatare izobar¼
a. Legea Gay-Lussac se poate
exprima şi în funcţie de temperatura absolut¼
a:
V0 =T0 = V1 =T1 = const: sau V0 =V1 = T0 =T1 (5.3)
Expresiile de mai sus arat¼a c¼

a volumul unui gaz variaz¼a direct proporţional cu tem-
peratura, la presiune constant¼
a. Transformarea izobar¼
a se reprezint¼
a gra…c în coordonate
Clapeyron, printr-o dreapt¼
a paralel¼
a cu abscisa.
58
Transformarea izocor¼
a. Legea Charles
Const¼ a în variaţia presiunii unei mase de gaz (m = const:) în funcţie de temperatur¼ a,
la volum constant (V = const:).
Se consider¼ a o mas¼ a de gaz care sufer¼a o transformare izocor¼ a între stare iniţial¼
a, carac-
terizat¼ a de parametrii de stare T0 ,V0 ; p0 şi o stare …nal¼
a, caracterizat¼
a de parametrii de stare
T1 ; V0 ; p1 :Legea lui Charles este expresia matematic¼ a a acestei transform¼ari şi este de forma:
p = p0 (1 + v t) (5.4)
unde alfav =1/273.15 K 1 este coe…cientul de presiune al gazului la volum constant. În

funcţie de temperatura absolut¼
a, legea lui Charles este de forma :
p0 =T0 = p1 =T1 = const: sau p0 =p1 = T0 =T1 (5.5)
Relaţiile de mai sus arat¼a c¼

a presiunea unui gaz variaz¼
a direct proporţional cu temper-
atura, la volum constant. Transformarea izocor¼ a se reprezint¼
a gra…c în coordonate Clapeyron
printr-o dreapt¼ a paralel¼
a cu ordonata.
Transformarea general¼
a a gazelor perfecte. Legea Clapeyron-Mendeleev
Este transformarea la care variaz¼
a toţi cei trei parametri de stare ai unui gaz. Legea
acestei transform¼
ari (legea Clapeyron-Mendeleev) pentru un mol de gaz are forma :
pV = RT (5.6)
unde p este presiunea …nal¼ a dup¼a transformarea general¼ a ; V -volumul …nal ocupat de
molul de gaz ; R-constanta general¼
a a gazelor perfecte ; T - temperatura absolut¼ a, - num¼
arul
de moli de gaz.
Pentru o mas¼ a m de gaz, legea Clapeyron-Mendeleev se exprim¼ a prin relaţia :
m
pV = RT (5.7)
unde este masa molar¼ a a gazului.

Aceast¼
a lege arat¼
a c¼
a, pentru o mas¼
a dat¼a de gaz (m = const.), produsul dintre presiunea
şi volumul gazului variaz¼
a direct proporţional cu temperatura sa absolut¼
a. Legea Clapeyron-
Mendeleev se mai poate scrie şi sub forma :
pV = p0 V0 (1 + t); (5.8)
unde :
1 1
= p = v = K ; (5.9)
273:15
sau în funcţie de temperatura absolut¼
a:
p0 V0 pV
= = const: (5.10)
T0 T
Deoarece legea Clapeyron-Mendeleev stabileşte o leg¼ atur¼ a între parametrii de stare ai
unui gaz a‡at într-o stare de echilibru ea se mai numeşte şi ecuaţie termic¼
a de stare a unui
gaz perfect.
59
Amestecul de gaze. Legea lui Dalton

Amestecul de gaze reprezint¼ a un ansamblu de dou¼ a sau mai multe gaze de naturi diferite
(ansamblu eterogen, din punct de vedere al compoziţiei), care nu reacţioneaz¼ a chimic unul
cu altul. Un astfel de ansamblu reprezint¼ a un sistem termodinamic omogen. De exemplu,
aerul pe care îl respir¼
a plantele, animalele şi omul reprezint¼ a un amestec de gaze (N2 78%,
O2 21 %, Ar 0,93%, CO2 0,03% şi altele).
Pentru un amestec de gaze se aplic¼ a legea lui Dalton, care arat¼a c¼
a presiunea total¼
a (p)
a unui amestec de gaze este egal¼ a cu suma presiunilor parţiale (pi ) ale gazelor componente,
adic¼
a:
X n
RT X mi
n
p= pi = ; (5.11)
i=1
V i=1 i
unde n este num¼ arul de gaze constituente ale amestecului ; mi -masa …ec¼arui gaz din amestec;
i - masa molar¼a a …ec¼arui gaz din amestec.
Prin presiune parţial¼
a a unui gaz din amestec se înţelege presiunea pe care ar exercita-o
acel gaz, dac¼ a s-ar g¼asi singur în întreg volumul amestecului, în aceleaşi condiţii de tem-
peratur¼ a. Fiecare gaz din amestec ocup¼ a întreg volumul amestecului. Pentru …ecare gaz în
parte este valabil¼a legea Boyle-Mariotte. Ţinând seama de compoziţia procentual¼ a a aerului
atmosferic uscat, în condiţii normale (p0 = 1atm) rezult¼ a, de exemplu, c¼a presiunea parţial¼
a
a oxigenului este de 0:21atm (159:6mmHg), iar cea a azotului de 0:78atm (592:8mmHg).
Solvirea gazelor în lichide. Legea Henry Dalton

Gazele se pot dizolva (solvi) în lichide, dând naştere la soluţii de gaze în lichide. În
natur¼ a acest fenomen joac¼ a un rol important, întrucât asigur¼ a desf¼aşurarea unor reacţii
chimice speci…ce vieţii. Solvirea gazelor în lichide se face în conformitate cu legea Henry
Dalton :
a) Coe…cientul de solubilitate, care reprezint¼ a raportul dintre volumul maxim de gaz
solvit şi volumul solventului, depinde de natura gazului, a solventului şi de temperatur¼ a.
Coe…cientul de solubilitate scade când temperatura creşte, devenind egal cu zero la temper-
atura de …erbere a solventului.
b) Pentru un anumit gaz şi solvent, la o temperatur¼ a dat¼
a, cantitatea de gaz solvit¼a în
lichid este proporţional¼
a cu presiunea exercitat¼ a de gaz asupra suprafeţei lichidului.
c) În cazul unui amestec de gaze, …ecare gaz se dizolv¼ a în solvent ca şi când s-ar a‡a
singur în contact cu lichidul, cantit¼aţile de gaz solvite …ind proporţionale cu presiunile lor
parţiale. Practic, aceast¼a concentraţie se exprim¼ a prin volumul de gaz solvit raportat la
volumul solventului, adic¼ a se poate scrie c¼a:
ci = K pi ;
unde ci este concentraţia gazului, pi -presiunea parţial¼ a, K- o constant¼ a de proporţional-

itate care depinde de temperatur¼ a şi de cuplul gaz-solvent.
În aerul atmosferic exist¼ a aproximativ un volum de oxigen şi patru volume de azot. Deci
raportul dintre cantitatea de oxigen şi cea de azot din aer este de 1/4. Raportul dintre
cantit¼
aţile de oxigen şi de azot dizolvate în ap¼ a este îns¼a de 1/2. Acest fapt se datoreşte
coe…cientului de solubilitate mai mare al oxigenului faţ¼ a de cel al azotului, lucru care explic¼
a
posibilit¼
aţile favorabile pentru respiraţia şi viaţa plantelor şi animalelor subacvatice.
În sînge gazele se g¼ asesc atât sub form¼ a solvit¼
a, cât şi sub form¼a de compuşi chimici ce
se formeaz¼ a rapid, imediat dup¼a p¼atrunderea gazelor în sânge. Azotul se g¼ aseşte numai sub
60
form¼a solvit¼a. Oxigenul se g¼ aseşte (o mic¼a parte) sub form¼a solvit¼

a, iar în majoritate sub
form¼a de combinaţii chimice. Dac¼ a oxigenul din sângele saturat cu oxigen, reprezint¼ a 20 %
din volumul gazelor, cea mai mare parte (19,5%) se a‡a¼ sub form¼ a de oxihemoglobin¼ a, restul
(0,5%) …ind sub form¼ a solvit¼a. În unele cazuri patologice, când hemoglobina nu capteaz¼ a
su…cient oxigen, organismului i se poate administra oxigen la presiune ridicat¼ a (oxigeno-
terapie) şi, pe aceast¼
a cale, sângele capteaz¼ a oxigenul necesar sub form¼ a de soluţie.
Dioxidul de carbon se g¼ aseşte, de asemenea, o mic¼a parte sub form¼ a solvit¼
a, iar în rest
sub forma combinaţiilor chimice.
5.1.2 Starea lichid¼

a
Lichidele reprezint¼ a starea de agregare a substanţei în care distanţa dintre particulele
componente (molecule) este mult mai mic¼ a decât la gaze şi, de aceea, lichidele sunt foarte
puţin compresibile. Incompresibilitatea lor se datoreşte şi unei presiuni moleculare foarte
mari, care acţioneaz¼ a la suprafaţa liber¼ a a oric¼ arui lichid. Se consider¼ a c¼
a lichidele reprez-
int¼ a o stare de agregare intermediar¼ a, stabil¼a, între cea gazoas¼ a şi cea solid¼
a. Cercet¼ arile
efectuate cu ajutorul radiaţiilor X au ar¼ atat c¼a, la lichide, exist¼ a o anumit¼ a ordonare local¼ a
a moleculelor pe distanţa a câteva raze moleculare, sub forma unor centre în jurul c¼ arora
particulele se aşeaz¼ a regulat. Aceast¼ a ordine local¼ a se stric¼a şi se re face continuu, datorit¼ a
agitaţiei termice. Aceste unit¼ aţi structurale locale organizate au o durat¼ a de. existenţ¼ a
foarte mic¼ a, de ordinul a 10 11 s. Din aceast¼ a cauz¼a se spune c¼ a lichidele prezint¼a ordonare
la nivel microscopic şi dezordine la nivel macroscopic.
La lichide, energia cinetic¼ a a moleculelor (energia mişc¼ arii termice) şi energia potenţial¼ a
intervin cu aceeaşi pondere. Forţele de coeziune sunt mai mari decât la gaze şi, de aceea,
lichidele au volum propriu. Aceste forţe nu sunt îns¼ a su…cient de puternice pentru a asigura
lichidului şi o form¼ a proprie. De aceea, lichidele iau forma vasului în care se g¼ asesc; în repaus
au o suprafaţ¼ a liber¼
a orizontal¼ a şi curg sub acţiunea forţei gravitaţionale.
Mişcarea termic¼ a a moleculelor lichidelor se caracterizeaz¼ a printr-o combinaţie a unor
mişc¼ ari de vibraţie cu mişc¼ari de translaţie (la care nu sunt excluse nici mişc¼ ari de rotaţie)
şi în strâns¼a dependenţ¼ a cu mişcarea atomilor intramoleculari. Moleculele execut¼ a mişc¼
ari
de vibraţie în jurul unor poziţii de echilibru. Mişcarea de translaţie dezordonat¼ a se pune în
evidenţ¼ a prin mişcarea brownian¼ a. Ca şi la gaze, mişcarea termic¼ a este dezordonat¼ a, îns¼
a la
lichide …ecare molecul¼ a este în interacţiune simultan¼ a cu un num¼ ar mare de molecule vecine.
Pentru simpli…carea studiului mişc¼ arii lichidelor s-a considerat modelul de „lichid perfect”
(„lichid ideal”sau lichidul lui Pascal), adic¼ a un lichid ipotetic, incompresibil şi la care nu se
manifest¼ a forţe de vâscozitate (forţe de frecare interioar¼ a).
Legea continuit¼
aţii de curgere
Aceast¼a lege arat¼
a c¼
a la curgerea unui lichid (‡uid) printr-un tub cu secţiunea variabil¼
a,
debitul (Q) este constant, adic¼a:
Q = const:
Debitul volumic (volumetric) reprezint¼
a volumul de lichid (V ) care curge printr-o secţiune
S a unui tub în unitatea de timp:
V
Q= = S v; (5.12)
t
61
S v
dx
v+dv
S
Figura 5.1: Alunecarea a dou¼

a straturi adiacente.
unde v este viteza lichidului la nivelul secţiunii respective. Legea continuit¼

aţii de curgere se
mai poate scrie:
S1 v1 = S2 v2 = :::: = Sn vn = const: (5.13)
şi este expresia matematic¼
a a legii de conservare a masei. Se observ¼ a din relaţia 5.13 c¼
a,
atunci când secţiunea tubului se micşoreaz¼a, viteza lichidului creşte în aşa fel încât debitul
se menţine constant. Aceast¼a lege se respect¼ a şi în cazul circulaţiei sângelui prin vase.şi a
râurilor prin albii
Legea lui Bernoulli

Aceast¼a lege se refer¼ a la presiunile exercitate de un lichid la curgerea staţionar¼ a printr-
un tub cu secţiune variabil¼ a. Curgerea se consider¼ a staţionar¼
a (sau în regim permanent)
atunci când viteza în orice punct al lichidului este constant¼ a în timp, deşi poate s¼a varieze
(ca m¼arime şi direcţie) de la punct la punct. Legea lui Bernoulli arat¼ a c¼
a, în orice secţiune
a unui tub înclinat (cu secţiune variabil¼ a) prin care curge un lichid, suma dintre presiunea
2
hidrostatic¼
a (p), presiunea hidrodinamic¼ a ( 2v ) şi presiunea de nivel ( gh) este constant¼ a,
adic¼
a:
v2
p+ + gh = const: (5.14)
2
unde este densitatea lichidului; g - acceleraţia gravitaţional¼ a; h - diferenţa de nivel.
Se observ¼ a c¼a, dac¼ a se înmulţeşte presiunea (p) cu volumul (V), rezultatul are dimen-
siunile unei energii (pV = W). Legea aceasta nu este altceva decât o lege de conservare a
energiei.
Vâscozitatea lichidelor
Vâscozitatea este fenomenul de apariţie a unor forţe de frecare intern¼ a între straturile
unui lichid (‡uid) real care curge. Straturile al¼ aturate au viteze diferite datorit¼a existenţei
forţelor de coeziune (forţe de atracţie van der Waals) dintre molecule, care se opun mişc¼ arii
relative a moleculelor vecine. Aceste forţe de frecare rezult¼ a ca urmare a transportului de
impuls de c¼ atre molecule de la un strat la altul. Forţele de frecare se manifest¼ a tangenţial
la suprafaţa straturilor şi în sens opus vitezei (…gura 5.1). Expresia forţei de vâscozitate F
(legea lui Newton) este urm¼ atoarea:
dv
F = S ; (5.15)
dx
unde: este coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a ; S-suprafaţa comun¼ a de contact a

dou¼a straturi vecine ; dv- variaţia in…nitezimal¼a de vitez¼
a dintre cele dou¼
a straturi (viteza
relativ¼
a); dx - distanţa in…nitezimal¼a dintre cele dou¼
a straturi vecine.
62
Lichid Temp.(0 C) Coef. de vâscoziate dinamic¼

a (10 3
N sm 2 )
Ap¼a 0 1:79
Ap¼a 20 2:00
Ap¼a 37 0:69
Ap¼a 100 0:28
Ser 20 1:21 2:14
Sânge 20 4 5
Urin¼a 20 1:00 1:14
Tabelul 5.1: Valori ale coe…cientului de vï£ ¡scozitate ale unor molecule biologice.
Raportul dv=dx se numeşte gradient de vitez¼ a şi reprezint¼

a variaţia vitezei lichidului, pe
distanţ¼
a în direcţie radial¼ a.
Coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a (coe…cientul de frecare intern¼ a) reprezint¼ a forţa
de frecare între dou¼ a straturi cu secţiunea egal¼ a cu unitatea, pentru un gradient de vitez¼ a
egal cu unitatea.
Lichidele „reale” care se supun acestei legi se mai numesc şi lichide newtoniene, lichide
perfect vâscoase sau lichide cu vâscozitate normal¼ a. Pentru aceste lichide, coe…cientul de vâs-
cozitate dinamic¼ a depinde de natura lichidului şi de temperatur¼ a şi nu depinde de gradientul
de vitez¼ a; este considerat constant pentru un lichid dat, dac¼ a temperatura r¼ amâne con-
stant¼a. Din categoria lichidelor newtoniene fac parte un num¼ ar mare de lichide (îndeosebi
„lichidele pure”), soluţii coloidale de concentraţii mici, inclusiv unele lichide biologice ca
plasma sanguin¼ a şi urina.
Celelalte lichide pentru care forţa de vâscozitate nu mai creşte proporţional cu gradientul
de vitez¼ a se numesc lichide nenewtoniene. Pentru aceste lichide coe…cientul de vâscozitate
dinamic¼ a depinde de gradientul de vitez¼ a şi rezult¼ a evident c¼a nu mai este constant la o
anumit¼ a temperatur¼ a. Din categoria lichidelor nenewtoniene putem aminti marea majoritate
a soluţiilor, soluţiile macromoleculare. De exemplu, sângele nu se supune legii lui Newton.
Unit¼ aţile de m¼ asur¼a pentru sunt :
N s
h iSI = 2
=N sm 2 (5.16)
m
dyn s
h iCGS = = dyn s cm2
cm2
În tabelul 5.1 sunt date valorile acestui coe…cient pentru unele lichide comune, biologice.
În afar¼a de coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a, lichidele se pot caracteriza, din punct
de vedere al vâscozit¼ aţii, şi prin alţi coe…cienţi.
Coe…cientul de vâscozitate relativ¼ a ( r ). Este raportul dintre coe…cientul de vâscozitate
dinamic¼ a al lichidului ( ) şi coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a a unui lichid considerat de
0
referinţ¼
a ( ), care, de obicei, este apa, adic¼ a:
r = 0
(5.17)
Coe…cientul de vâscozitate cinematic¼ a ( ). Este raportul dintre coe…cientul de vâscozitate

dinamic¼
a al unui lichid ( ) şi densitatea lichidului respectiv ( ), adic¼
a:
= : (5.18)
63
2R
Figura 5.2: Distribuţia vitezelor într-un lichid newtonian ce curge laminar printr-un tub de
raz¼
a R.
Unit¼
aţile de m¼
asur¼
a pentru sunt :
m2
h iSI = = m2 s 1 (5.19)
s
m2
h iCGS = = cm2 s 1 = St (Stokes)
s
Coe…cientul de ‡uiditate ('). Este inversul coe…cientului de vâscozitate dinamic¼
a:
1
'= ; (5.20)
iar unit¼
aţile de m¼
asur¼
a pentru ' sunt :
m2
h'iSI = = m2 N 1 s 1
(5.21)
N s
cm2
h'iCGS = = cm2 dyn 1
s 1:
dyn s
Ca comportare general¼ a, coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a scade o dat¼
a cu creşterea
temperaturii, iar coe…cientul de ‡uiditate variaz¼
a proporţional cu temperatura.
Curgerea lichidelor reale. Legea lui Poiseuille

La lichidele reale, în timpul curgerii se manifest¼ a forţe de frecare intern¼ a (forţe de
vâscozitate) între straturi şi între lichid şi pereţii tubului. Datorit¼ a vâscozit¼aţii, viteza de
deplasare a diferitelor straturi nu este aceeaşi în toat¼ a secţiunea tubului Viteza cea mai
mare se înregistreaz¼ a pe axul tubului, în timp ce stratul imediat adiacent tubului are viteza
nul¼ a. Pentru lichidele vâscoase putem deosebi dou¼ a tipuri de curgere : curgere laminar¼ a
şi curgere turbulent¼a. Curgerea laminar¼ a se obţine atunci când traiectoriile particulelor de
lichid sunt foarte puţin diferite, straturile de lichid deplasându-se paralel unele faţ¼ a de altele
(ca şi cum lichidul ar … format dintr-un num¼ ar de straturi independente care se mişc¼ a unele
faţ¼
a de altele cu viteze diferite f¼ ar¼
a s¼a se amestece). În acest caz viteza de curgere nu
are component¼ a radial¼
a. Curgerea laminar¼ a poate … staţionar¼ a sau nestaţionar¼a. Se poate
demostra c¼ a într-un lichid newtonian, care curge laminar, distribuţia vitezelor este de tip
parabolic (vezi …gura 5.2). O astfel de curgere se întâlneşte în natur¼ a în tuburile capilare
(tub cu diametrul de cel mult 1mm), la viteze mici ale lichidului.
Curgerea turbulent¼ a are loc când moleculele de lichid execut¼ a mişc¼
ari dezordonate, com-
plexe, haotice, straturile de lichid se amestec¼ a între ele.din cauza vitezei care are acum şi
component¼ a radial¼
a. Tipul acesta de curgere se obţine dac¼ a viteza lichidului creşte peste
o anumit¼ a limit¼a, denumit¼ a vitez¼a critic¼
a sau se m¼ areşte secţiunea de curgere foarte mult.
Curgerea turbulent¼ a este ins¼
a numai în regim nestaţionar. În timpul curgerii turbulente pot
64
apare mişc¼
ari de rotaţie locale denumite vortexuri, vârtejuri, turbioane, şi atunci curgerea
turbulent¼a poart¼
a numele de turbionar¼ a.
Clasi…carea pe tipuri de curgere se face se face cu ajutorul num¼ arului lui Reynolds (Re),
care este dat de relaţia:
vd vd
Re = = ; (5.22)
unde v este viteza medie de curgere a lichidului, d-diametrul, -densitatea şi -coe…cientul
de vâscozitate dinamic¼ a.
Dac¼a Re este mai mic de 1000, curgerea este numit¼ a laminar¼a. Pentru valori cuprinse între
1000 Re 2000 curgerea este instabil¼ a (regim tranzitoriu), iar pentru Re 2000curgerea
este turbulent¼a.
Legea lui Poiseuille se refer¼a la debitul unui lichid real la curgerea laminar¼ a printr-un
tub, indiferent de poziţia lui spaţial¼
a, şi are expresia:
r4
Q= (p1 p2 ); (5.23)
8 l
nude r- raza tubului şi l -lungimea tubului; - coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a; (p1 p2 )
este diferenţa de presiune de la capetele tubului, datorit¼
a c¼
aruia curge lichidul.
Conform relaţiei 5.23 se observ¼ a c¼
a o creştere sau o micşorare a razei tuburilor, (ex:
vasele de sânge , prin vasodilataţie sau vasoconstricţie) determin¼a o modi…care sensibil¼aa
debitului lichidului )vasului.
Legea lui Poiseuille se mai poate scrie sub o form¼ a mai simpli…cat¼a:
(p1 p2 ) (p1 p2 )
Q= 8 l
= ; (5.24)
r4
Rh
unde Rh se numeşte rezistenţ¼

a hidrodinamic¼a (prin analogie cu rezistenţa electric¼
a, corespun-
z¼
ator legii lui Ohm pentru o porţiune de circuit : I = (V1 V2 )=R;unde I este intensitatea
curentului electric, iar V1 V2 este diferenţa de potenţial de la capetele porţiunii de circuit
respective).
Rezistenţa hidrodinamic¼a reprezint¼
a rezistenţa la curgere şi, conform relaţiei 5.24, este
direct proporţional¼
a cu coe…cientul de vâscozitate dinamic¼ a, cu lungimea tubului şi invers
proporţional¼a cu puterea a patra a razei tubului.
5.1.3 Starea solid¼

a
Principalul criteriu de clasi…care a corpurile a‡ate în stare solid¼ a, în condiţii normale de
temperatur¼ a şi presiune, este aranjarea în spaţiu a particulelor componente. Astfel deosebim:
corpuri cristaline şi corpuri amorfe.
În starea cristalin¼a, particulele componente (ioni, atomi, molecule) sunt aranjate ordonat
(şi periodic, la in…nit) în spaţiu, în nodurile unei reţele denumit¼ a reţea cristalin¼
a. Se disting
urm¼ atoarele tipuri de cristale dup¼ a natura particulelor dispuse în nodurile reţelei cristaline
(respectiv dup¼ a tipul de leg¼atur¼a dintre particule): metalice (Na, Fe, etc.) ; ionice (NaCl,
LiF, sulfurile, carburile, etc); atomice (C, Ge, etc.); moleculare (para…na, benzenul, numeroşi
compuşi organici solizi, etc.) şi cristale de leg¼ atur¼
a de hidrogen (gheaţa, acidul ‡uorhidric,
etc.). Solidele cristaline prezint¼ a ordine atât la nivel microscopic, cât şi la nivel macroscopic.
În stare amorf¼ a (vitroas¼a, sticloas¼
a), particulele nu mai sunt dispuse ordonat la scar¼ a
macroscopic¼ a ci doar la scara microscopic¼ a. De aceea, corpurile amorfe se consider¼ a c¼a
65
reprezint¼a st¼
ari intermediare între solidele cristaline şi lichide. Propriet¼ aţile lor sunt speci…ce,
intermediare st¼ arilor lichid¼
a şi solid¼
a ca, de exemplu, elasticitate a formei. Exemple obişnuite
de corpuri amorfe: sticla, sulful, glicerina, majoritatea compuşilor macromoleculari, etc.
Din punct de vedere energetic, în stare solid¼ a energia potenţial¼a a particulelor este pre-
dominant¼ a faţ¼
a de energia cinetic¼ a (energia agitaţiei termice joac¼
a doar un rol perturbator şi
este repezentat¼ a în mare parte de vibraţii în jurul poziţiei de echilibru). Forţele de coeziune
dintre particulele solidului sunt mai puternice decât la lichide şi de aceea solidele au form¼ a
şi volum propriu, opun rezistenţ¼ a la deformare (sunt rigide) şi la p¼atrunderea unui alt corp
solid (sunt dure).
Solidele cristaline
La corpurile cristaline forţele de atracţie şi respingere dintre particulele reţelei sunt
foarte puternice şi se anuleaz¼ a în nodurile reţelei cristaline. Unei astfel de con…guraţii îi
corespunde o energie potenţial¼ a minim¼ a, ceea ce determin¼ a ca sistemul s¼a se caracterizeze
printr-o mare stabilitate.
Din punct de vedere al mişc¼ arii termice aceasta este ordonat¼ a, …ind reprezentat¼ a de
oscilaţii de mic¼ a amplitudine în jurul nodurilor reţelei cristaline (poziţiilor de echilibru).
Amplitudinea acestor oscilaţii creşte natural cu creşterea temperaturii.
Cristalele se caracterizeaz¼ a prin propriet¼ aţi scalare (densitate, capacitate caloric¼a, etc.)
şi propriet¼aţi tensoriale (propriet¼aţi elastice, etc.),
Corpurile cristaline sunt anizotrope, adic¼ a au propriet¼ aţi (mecanice, electrice, optice.
etc.) care variaz¼ a cu direcţia. Excepţie fac cristalele din sistemul cubic. Temperatura
de topire a cristalelor este …x¼ a. Cu cât cristalul are o structur¼ a mai complex¼ a, cu atît
mai accentuat¼ a este şi anizotropia. Astfel, cristalele complexe ale substanţelor organice
(ca vitaminele şi hormonii) prezint¼ a fenomenul de anizotropie foarte dezvoltat. Substanţele
care intr¼ a în alc¼atuirea sistemelor biologice sunt eterogene şi anizotrope, deoarece numai în
cadrul unor astfel de structuri se poate manifesta diversitatea de fenomene care au loc în
organismele vii.
Solidele amorfe
Din punct de vedere energetic, corpurile amorfe au o stabilitate mai mic¼ a decât cele
cristaline, deoarece exist¼ a multe con…guraţii de energie minim¼a posibile şi la un stres extern
cedeaz¼ a prima con…guraţia cea mai puţin stabil¼ a. Corpurile amorfe se caracterizeaz¼ a prin
propriet¼aţi vâsco-elastice (coe…cient de vâscozitate dinamic¼a, modul de forfecare, etc).
Corpurile amorfe sunt izotrope, adic¼ a au aceleaşi propriet¼
aţi în orice direcţie. Tempera-
tura de topire a unui corp amorf nu este …x¼ a, deoarece prin înc¼alzire acestea devin vâscoase
şi, pe m¼asur¼a ce temperatura lor creşte, vâscozitatea scade transformându-se în lichide.
Trecerea unui corp amorf din stare lichid¼ a în stare solid¼
a se numeşte vitri…care.
Deformaţiile corpurilor solide. Legea lui Hooke

În mecanic¼ a, pentru simpli…carea studiului unui corp se apeleaz¼ a la modelul de corp
rigid (solid perfect, solidul lui Euclid) adic¼ a un corp (ipotetic) ale c¼arui dimensiuni şi form¼
a
nu se modi…c¼ a în timpul mişc¼ arii, distanţele dintre particulele sale componente r¼amânând
invariabile.
Sub acţiunea forţelor exterioare sau a temperaturii corpurile solide se pot deforma, adic¼ a
îşi schimb¼a dimensiunile şi volumul.
66
Figura 5.3: Acţiunea forţei deformatoare asupra barei de lungime iniţial¼

a l0 creeaz¼
a o alungire
l:
Dup¼ a orientarea forţelor exterioare deformaţiile se clasi…c¼ a în: deformaţii de tracţiune

(de întindere); de comprimare (de compresie); de încovoiere (de ‡exiune); de forfecare (de
lunecare) şi de torsiune (de r¼ asucire).
Dup¼ a efectele remanente, deformaţiile pot … elastice şi plastice. Deformaţia se numeşte
elastic¼a, dac¼ a corpul revine la forma iniţial¼ a dup¼ a încetarea acţiunii forţelor (nu se înreg-
istreaz¼a modi…c¼ ari de dimensiuni). Forţa elastic¼ a este forţa care apare în interiorul corpului
deformat, ca urmare a modi…c¼ arii poziţiilor iniţiale de echilibru a particulelor. Aşa cum se
ştie, aceste forţe sunt egale ca valoare şi de sens opus forţei deformatoare.
Deformaţia se numeşte plastic¼ a, dac¼a corpul nu revine la forma iniţial¼ a dup¼a încetarea
acţiunii forţei deformatoare.
Legea lui Hooke se aplic¼ a doar în cazul deformaţiilor elastice suferit¼ a de un corp sub
acţiunea unei forţe deformatoare. De exemplu, dac¼ a deformaţia elastic¼
a este produs¼ a prin
tracţiune (…gura 5.3), legea lui Hooke arat¼ a c¼a efortul unitar sau tensiunea = F=S (F -
forţa normal¼ a pe secţiune S) este direct proporţional¼ a cu alungirea relativ¼a, " = l0l (raportul
dintre alungirea l şi lungimea iniţial¼ a l0 ) :
= E "; (5.25)
unde E este o constant¼ a de material denumit modulul de elasticitate longitudinal sau

modulul lui Young.
Relaţia 5.25 se mai poate scrie:
F l
=E : (5.26)
S l0
Din relaţia 5.26 rezult¼
a:
l0 F
l= = k F; (5.27)
ES
adic¼
a alungirea este proporţional¼
a cu forţa exterioar¼
a (relaţie binecunoscut¼
a). Modulul lui
Young este o constant¼ a de material şi este numeric egal¼a cu forţa care, acţionând asupra
67
Figura 5.4: Efortul unitar în funcţie de alungirea relativ¼

a.
unei bare de secţiune unitate, o deformeaz¼

a cu o lungime egal¼
a cu dimensiunea iniţial¼
a:
N
hEiSI = : (5.28)
m2
În natur¼ a nu exist¼
a corpuri perfect elastice , îns¼
a, în anumite domenii ale forţelor deforma-
toare, deformaţiile pot … considerate elastice. În …gura 5.4 este reprezentat modul de variaţie
al efortului unitar în funcţie de alungirea relativ¼ a, în cazul unei bare supuse deformaţiei de
alungire. Punctul p reprezint¼ a limita de proporţionalitate între şi ". Dac¼ a forţa exterioar¼a
dep¼aşeşte o anumit¼ a valoare limit¼a (limita de elasticitate-e), corpul care era pân¼a aici elastic
sufer¼
a o deformaţie remanent¼ a (permanent¼ a). Punctul c reprezint¼a limita de curgere, dup¼ a
care alungirea creşte f¼ ar¼
a s¼
a creasc¼ a solicitarea exterioar¼a. Punctul r corespunde limitei de
rezistenţ¼a, iar R corespunde ruperii barei.
Totuşi, dac¼ a se aplic¼
a o forţ¼
a foarte brusc, chiar dac¼ a în condiţii normale corpul rezist¼ a
la aceast¼ a înc¼arcare static¼
a, el se poate rupe. Este nevoie de un timp ca structura s¼ a preia
înc¼
arcarea sau ca interacţiunile s¼ a se propage în material.
68
Tema 6
Bio…zica molecular¼ a. Fenomene

moleculare. Fenomene de suprafaţ¼ a.
Tensiunea super…cial¼ a a lichidelor si
soluţiilor. Fenomene de contact între
lichide şi solide. Aplicaţii ale
fenomenelor de contact
Sunt datorate structurii moleculare a substanţei, a forţelor intermoleculare şi a mişc¼

arii
moleculelor. Din categoria fenomenelor moleculare fac parte fenomenele super…ciale şi
fenomenele moleculare de transport.
6.1 Fenomene super…ciale

Suprafaţa de contact dintre dou¼ a faze ale substanţei reprezint¼a o zon¼ a de separaţie
cu o structur¼a proprie şi cu propriet¼
aţi speci…ce. La nivelul acestei suprafeţe se manifest¼a
o serie de fenomene moleculare, numite fenomene de suprafaţ¼ a (super…ciale), care permit
explicarea comport¼ arii lichidelor a‡ate în contact cu alte corpuri (solide, lichide sau faze).
Din categoria acestor fenomene fac parte tensiunea super…cial¼ a, fenomenele de contact şi
fenomenul de capilaritate.
6.1.1 Fenomenul de tensiune super…cial¼

a
Se consider¼ a un vas în care se g¼ aseşte un lichid în repaus (…gura 6.1). Suprafaţa liber¼ a
a lichidului este plan¼ a şi orizontal¼a.
Asupra …ec¼ arei molecule din interiorul lichidului (ca, de exemplu, molecula A) acţioneaz¼ a
forţe de atracţie molecular¼ a din partea moleculelor din jur numite forţe de coeziune. Aceste
forţe se manifest¼ a pe o distanţ¼a foarte mic¼ a în jurul moleculei considerate, de ordinul a trei
raze moleculare (aprox. 10-9 m). Spaţiul în care acţioneaz¼ a forţele de coeziune pentru o
molecul¼ a dat¼
a se numeşte sfera de acţiune molecular¼ a, iar raza acestei sfere se numeşte raza
de acţiune molecular¼ a. În sfera de acţiune molecular¼ a se g¼asesc un num¼ ar foarte mare de
5
molecule (aprox. 10 molecule), care sunt distribuite statistic uniform în jurul moleculei
69
Fa
Fi
Fc
Figura 6.1: Reprezentarea rezultantei forţelor de interacţiune în cazul moleculei din lichid
(stânga) şi cea a‡at¼
a în stratul super…cial (dreapta).
considerate. De aceea, forţele de coeziune dintre molecula respectiv¼ a şi moleculele din sfera
de acţiune molecular¼ a se compenseaz¼ a reciproc, rezultanta lor …ind nul¼ a.
În cazul unei molecule situat¼ a la suprafaţa lichidului (de exemplu, molecula B) sau la o
distanţ¼
a mai mic¼ a decât raza de acţiune molecular¼ a, o parte din sfera de acţiune molecular¼ a
va … în afara lichidului. în sfera de acţiune molecular¼ a forţele nu vor mai … distribuite
uniform, deoarece în porţiunea de sfer¼ a situat¼
a în afara lichidului vor acţiona numai forţele
de adeziune (forţe de atracţie dintre molecula considerat¼ a B şi ale gazului de deasupra
!
lichidului). Rezultanta forţelor de coeziune Rc este mult mai mare decât rezultanta forţelor
!
de adeziune Ra si, ca urmare, molecula de la suprafaţa lichidului va … supus¼ a rezultantei
celor dou¼a forţe
! ! !
R = Rc + Ra ; (6.1)
Forţa rezultant¼
a, al c¼
arui modul este egal cu
R = Rc Ra ; (6.2)
este orientat¼ a spre interiorul lichidului, perpendicular pe suprafaţa acestuia. La fel cu molec-
ula B vor … supuse aceleiaşi forţe rezultante R toate moleculele din stratul super…cial a c¼ arui
grosime nu dep¼ aşeşte raza de acţiune molecular¼a (de exemplu, grosimea stratului super…cial
al apei este de circa 5 10 5 m).
Datorit¼a rezultantei R, stratul super…cial exercit¼ a o presiune numit¼ a presiune molecular¼ a.
4
F este foarte mare, …ind de ordinul 10 atm (de exemplu, în cazul apei are valoarea
de aprox. 1000atm). Sub acţiunea acestei presiuni, moleculele lichidului se apropie foarte
mult unele de altele. De aceea, în stare obişnuit¼ a lichidele sunt incompresibile. Datorit¼ a
acestei presiuni moleculele stratului super…cial au tendinţa de a intra în interiorul lichidului,
micşorându-i astfel suprafaţa liber¼ a. Presiunea molecular¼ a face, deci, ca stratul super…cial
s¼
a aib¼ a propriet¼aţi deosebite de restul lichidului.
Moleculele stratului super…cial (mai apropiate între ele decât cele din restul lichidului) se
atrag, totodat¼ a, prin forţe de coeziune care se anuleaz¼ a reciproc dou¼ a câte dou¼a, cu excepţia
forţelor de coeziune din vecin¼ atatea pereţilor vasului (…gura 6.2). Aceste forţe de coeziune,
care acţioneaz¼ a tangenţial la suprafaţa liber¼a a unui lichid, determin¼ a ca suprafaţa acestuia
s¼
a se comporte ca o membran¼ a elastic¼
a, care tinde s¼
a-şi micşoreze aria pân¼
a la dimensiunile
minime posibile.
70
Figura 6.2: Modul de acţiune al forţelor de tensiune super…cial¼

a.
Forţa (rezultanta forţelor) de tensiune super…cial¼a (F ) este independent¼ a de m¼ arimea

suprafeţei libere şi depinde numai de natura lichidului şi de lungimea periferic¼
a a stratului
super…cial (l) :
F = l; (6.3)
unde ä este coe…cientul de tensiune super…cial¼ a (tensiunea super…cial¼ a). Din relaţia 6.3
rezult¼
a:
F
= ; (6.4)
l
adic¼a este forţa de tensiune super…cial¼ a care acţioneaz¼
a pe unitatea de lungime şi se
1 1
m¼asoar¼a conform S.I. în N m , iar în C.G.S. în dyn cm .
Se observ¼ a c¼
a, dac¼
a în relaţia 6.4 se ampli…c¼
a num¼ar¼atorul şi numitorul cu l, rezult¼ a:
E
= ; (6.5)
S
adic¼a tensiunea super…cial¼ a reprezint¼
a variaţia energiei potenţiale super…ciale (m¼asurat¼a prin
lucrul mecanic super…cial) necesar¼ a pentru m¼ arirea (împotriva forţelor de tensiune super…-
cial¼
a) suprafeţei libere a lichidului cu o unitate.
În absenţa forţelor exterioare suprafaţa liber¼ a a unui lichid este "minim¼ a" (pentru un
volum dat), deoarece îi corespunde un strat super…cial a c¼ arui energie potenţial¼
a super…cial¼a
este minim¼ a, deci stabilitatea este maxim¼ a. Din aceast¼ a cauz¼a suprafaţa liber¼
a a lichidului
este plan¼a şi orizontal¼
a.
6.1.2 Tensiunea super…cial¼

a a lichidelor
Tensiunea super…cial¼ a depinde de natura lichidului. în tabelul 6.1 sunt prezentate val-
orile coe…cientului de tensiune super…cial¼ a a unor lichide. Dintre toate lichidele, cu excepţia
mercurului, apa are tensiunea super…cial¼ a cea mai mare.
Tensiunea super…cial¼ a mare a apei se datoreşte leg¼
aturilor de hidrogen dintre moleculele
apei. În general, lichidele polare au tensiunile super…ciale cele mai mari.
Coe…cientul de tensiune super…cial¼ a scade cu creşterea temperaturii şi tinde spre zero,
când temperatura lichidului tinde spre temperatura critic¼ a când cele dou¼ a faze coexist¼ a
(temperatura de …erbere).
Valorile coe…cienţilor de tensiune super…cial¼a a unor lichide (la temperatura de 180 C)
sunt prezentate în tabelul 6.1.
71
Lichidul Coe…cientul de tensiune

(temp. de 18o C) a (10 3 N=m2 )
super…cial¼
Alcool etilic 22.0
Alcool metilic 22.8
Glicerin¼a 62.5
Ser uman 67.0
Urin¼a 70.0
Ap¼a 72.8
Mercur 500.0
Tabelul 6.1: Valorile coe…cientului de tensiune super…cialï£ ¡a unor lichide importante.
Solviţii modi…c¼a tensiunea super…cial¼ a a solventului. Pentru majoritatea soluţiilor tensi-

unea super…cial¼ a este puţin diferit¼
a de cea a solventului. În cazul apei solviţii minerali (acizi,
baze şi s¼
aruri minerale), în general, m¼ aresc moderat tensiunea super…cial¼ a. Solviţii organici,
în general, scad tensiunea super…cial¼ a a apei. Unele substanţe nu produc nici un efect (de
exemplu, zaharoza), iar alte substanţe determin¼ a o sc¼adere importanţ¼ a a tensiunii super…-
ciale. Se consider¼ a substanţe tensioactive acelea care produc sc¼ aderi importante ale tensiunii
super…ciale la concentraţii foarte mici. De exemplu ; alcoolii, acizi graşi (cu lanţuri lungi de
carbon), acizii biliari sau s¼ arurile biliare. Moleculele acestor substanţe au proprietatea de a
micşora forţele de coeziune dintre moleculele solventului.
Pentru a explica efectele solvenţilor asupra tensiunii super…ciale se consider¼ a, de exemplu,
un amestec de lichide cu coe…cienţii de tensiune super…ciala diferiţi. Se observ¼ a c¼a lichidele
cu tensiune super…cial¼ a mai mic¼ a migreaz¼a spre suprafaţa liber¼
a a amestecului. Se realizeaz¼ a,
în acest fel, un sistem cu energie de suprafaţ¼ a mic¼
a, deci cu stabilitate mare. Acest fenomen
se numeşte adsorbţie pozitiv¼ a. Fenomenul invers, când substanţele care m¼ aresc tensiunea
super…cial¼ a se îndep¼ arteaz¼a de suprafaţ¼a, spre profunzime, se numeşte adsorbţie negativ¼ a.
În aceste procese diversele substanţe se pot înlocui unele pe altele.
Lichidele din organisme vii (in general, soluţii saline apoase) au, în majoritatea c¼ azurilor,
tensiuni super…ciale mai mici decât a apei şi se modi…c¼ a în anumite st¼ ari patologice. De
exemplu, urina normal¼ a uman¼ a are tensiunea super…cial¼ a de 70 10 3 N=m (70 dyn=cm),
deci apropiat¼ a de a apei. În cazul unor afecţiuni (icter, leziuni hepatice), datorit¼ a apariţiei
în urin¼ a a unor acizi şi s¼ aruri biliare, tensiunea super…cial¼ a se micşoreaz¼ a (în funcţie de
cantitatea acestora) pân¼ a la 50 dyn=cm. În clinic¼ a aceste modi…c¼ ari de tensiune super…cial¼ a
servesc pentru depistarea unor cazuri de icter sau de leziuni hepatice. Anestezicele, care
sunt substanţe tensioactive, determin¼ a o micşorare a tensiunii super…ciale a sângelui. Pentru
asimilarea rapida a medicamentelor, acestea …e conţin, …e se administreaz¼ a cu ingrediente
sau cu substanţe tensioactive.
Substanţele tensioactive au un rol important în procesul de digestie şi în procesul de dial-
iz¼
a (m¼ arind permeabilitatea membranelor). Chiar organismul îşi creeaz¼ a astfel de substanţe
care au rolul de a sc¼ adea valoarea coe…cientului de tensiune super…cial¼ a. S¼arurile biliare, prin
acţiunea lor tensioactiv¼ a, asigur¼a emulsionarea gr¼ asimilor a‡ate în bolul alimentar în care
lipidele sunt aproape total nedigerate. Ca urmare, lipidele emulsionate ofer¼ a o suprafaţ¼ a to-
tal¼
a mare de contact cu enzima lipaza pancreatic¼ a, iar digestia se poate desf¼ aşura în condiţii
optime.
Fenomenul de tensiune super…cial¼ a joaca un rol important în determinarea formei şi
m¼arimii unor celule, în ingerarea hranei de c¼ atre amibe, precum şi în procesul de fagocitoz¼ a
(înglobarea unor particule solide sau a unor germeni microbieni de c¼ atre anumite celule, cum
72
Figura 6.3: Formarea suprafeţei libere în cazul când < 900 (stânga) şi > 900 (dreapta).
sunt, de exemplu, leucocitele şi macrofagele).

Forma celulelor libere şi a unor …inţe unicelulare este condiţionat¼ a de forţele de tensiune
super…cial¼a, în sensul c¼
a ele cap¼
at¼
a suprafeţe minimale (asem¼ an¼
atoare, suprafeţelor Plateau).
Când exist¼a abateri de la aceste forme exist¼ a un consum de energie metabolic¼ a care are rolul
de a compensa acţiunea forţelor de tensiune super…cial¼ a. Când metabolismul înceteaz¼ a celula
tinde s¼a devin¼a sferic¼
a (sfera are suprafaţa minim¼ a la un volum dat); forma sferic¼ a este o
form¼a de echilibru, deoarece energia potenţial¼ a corespunz¼ atoare este minim¼ a.
Amiboidismul unor celule implic¼ a modi…c¼ ari locale de tensiune super…cial¼ a a suprafeţei
celulare. Aceste modi…c¼ ari sunt condiţionate chimic prin activitatea unor enzime proteolitice
(care hidrateaz¼ a proteinele).
Tensiunea super…cial¼ a mare a apei, propriet¼aţile asem¼an¼atoare unei membrane elastice şi
efectul hidrofob al unor substanţe, favorizeaz¼ a menţinerea şi deplasarea unor insecte de balt¼ a
(Hydrometra) sau marine (Hylobates) pe suprafaţa apei. Aceste insecte mici şi uşoare au
extremitatea membrelor acoperite cu perişori foarte …ni, unşi cu substanţe grase (hidrofobe).
Alte organisme, ca Leptoplana, se deplaseaz¼ a sub pelicula de la suprafaţa apei iar gasteropo-
dul Acolis se deplaseaz¼ a pe o pelicul¼a de substanţ¼ a secretat¼
a de el însuşi pe suprafaţa apei.
6.1.3 Fenomene de contact

Fenomenele super…ciale care au loc la contactul dintre lichide şi solide se numesc fenomene
de udare. Acestea apar datorit¼ a forţelor de coeziune dintre moleculele lichidelor, cât şi da-
torit¼
a forţelor de adeziune dintre moleculele lichidului şi ale solidului şi joac¼
a rol în deter-
minarea formei suprafeţelor libere a lichidelor în zona de contact cu solidul.
Suprafaţa liber¼a a lichidului poate … plan¼ a sau în form¼a de menisc şi se dispune per-
pendicular pe rezultanta dintre forţele de coeziune şi cele de adeziune la care sunt supuse
moleculele stratului super…cial (prin menisc se înţelege suprafaţa curb¼ a pe care o cap¼ at¼
a
lichidul în apropierea pereţilor vasului).
Pentru a analiza situaţiile posibile, se consider¼ a o molecul¼
a m situat¼ a la suprafaţa unui
lichid, lâng¼a peretele solidului (…gura 6.3). Din motive de simetrie rezultanta torţelor de
coeziune Fc este orientat¼ a spre interiorul lichidului sub un unghi de 45 , cu peretele vasului,
iar rezultanta forţelor de adeziune Fa este orientat¼ a perpendicular pe peretele vasului.
În cazul ideal, când suprafaţa liber¼ a din vecin¼
atatea peretelui este orizontal¼a, rezultanta
R se va dispune în lungul peretelui şi este egal¼ a în modul cu forţa de adeziune (Fa = R).
Din triunghiul dreptunghic isoscel din …gura 6.3, a, se observ¼ a c¼
a:
Fc2 = FA2 + R2 ; sau Fc2 = 2FA2 ; (6.6)
Prin unghi de racordare (sau de margine) se înţelege unghiul format în interiorul lichidului
cuprins intre suprafaţa solidului şi tangenta la menise în punctul lor de intersecţie. Aceast¼
a
73
situaţie (care nu se întâlneşte în realitate) se numeşte absenţa ud¼

arii (non udare), iar unghiul
de racordare are valoarea
= : (6.7)
2
În realitate, sunt posibile urm¼
atoarele dou¼
a cazuri :
1) Dac¼a p
Fc < FA 2 (6.8)
, rezultanta R este dirijat¼a spre exteriorul lichidului (…gura 6.3 stânga). Suprafaţa liber¼ aa
lichidului din apropierea peretelui vasului …ind perpendicular¼ a pe R, au o form¼ a concav¼ a,
iar
< : (6.9)
2
Acesta este cazul în care solidul este udat de lichid (lichidul ader¼ a la suprafaţa lui), adic¼a
solidul este lio…l (are a…nitate pentru moleculele lichidului) De exemplu sistemul sticl¼ a-ap¼a
etc. Dac¼a lichidul este apa, atunci solidul se numeşte hidro…l.
Dac¼a = 0 solidul este udat complet (perfect) de c¼ atre lichid. În astfel de cazuri o
pic¼atur¼
a de lichid (de exemplu, ap¼a pe o suprafaţ¼
a de sticl¼
a bine cur¼
aţat¼
a) nu se mai formeaz¼ a
ca atare, ci se întinde într-un strat subţire pe suprafaţa lichidului.
2). Dac¼a p
Fc > FA 2; (6.10)
, rezultanta R este dirijat¼
a spre interiorul lichidului (…gura 6.3 dreapta). Suprafaţa lichidului
în apropierea peretelui vasului …ind perpendicular¼ a pe R, are o form¼ a convex¼ a, iar > =2.
Acesta este cazul în care solidul nu este udat de lichid (lichidul nu ader¼ a la solid), adic¼ a
solidul este liofob (nu are a…nitate pentru moleculele lichidului). Dac¼ a lichidul este apa,
solidul se numeşte hidrofob.
Fenomenele de contact dintre solide şi lichide permit explicarea suprafeţei libere a lichidu-
lui în vase. În vasele cu secţiune mare suprafaţa liber¼ a a lichidului este plan¼ a şi orizontal¼
a
numai la oarecare distanţ¼ a de pereţii vasului. În imediata apropiere a pereţilor vasului
meniscul devine concav (în raport cu aerul) la lichidele care ud¼ a pereţii vasului şi convex la
lichidele care nu-l ud¼a.
În tuburile capilare (cu diametrul sub 1 mm) întreaga suprafaţ¼ a este curb¼ a (aproape
sferic¼
a), şi anume, este concav¼a la lichidele care ud¼ a pereţii vasului şi convex¼ a la cele care
nu-l ud¼a.
6.1.4 Rolul fenomenelor de contact în natur¼

a
Exist¼a anumite substanţe, numite „agenţi udanţi", care puse în soluţie într-un lichid fa-
vorizeaz¼a udarea unor solide de c¼ atre lichidul respectiv. Aceste substanţe determin¼ a sc¼
aderea
tensiunii super…ciale dintre solide şi lichide SL , (tensiunea interfacial¼ a, agenţii emulsi…anţi
(emulgatorii) sunt substanţe care determin¼ a sc¼aderea tensiunii interfaciale dintre lichide.
Detergenţii sunt şi agenţi udanţi şi emulgatori.
Agenţii udanţi permit formarea unui strat de absorbţie la suprafaţa solidului (datorit¼ a
faptului c¼a moleculele acestor substanţe prezint¼ a, în general, mai multe grup¼ ari hidro…le şi
o parte hidrofob¼ a).
Alte aplicaţii se întâlnesc în cazul fenomenelor moleculare care se petrec în sol la contactul
dintre faza solid¼ a şi faza lichid¼
a din sol, precum şi în cazul fenomenelor moleculare care au
loc în organismele vii.
74
În natur¼ a, multe plante şi animale secret¼ a substanţe hidrofobe care le protejeaz¼ a pentru
a nu … udate de apa de ploaie, de apa râurilor sau a lacurilor unde tr¼ aiesc.
Dup¼ a cum se ştie, macromoleculele lichidelor biologice au o structur¼ a complex¼ a, asimet-
ric¼
a, …ind alc¼ atuite atât din grup¼ ari polare, ionizate, cât şi din grup¼ ari nepolare, care nu
prezint¼ a sarcini electrice. La introducerea acestor macromolecule într-un mediu apos, ele se
comport¼ a ca polielectroliţi.
Grup¼ arile polare (ca, de exemplu, grup¼ arile carboxil COOH ; amino N H2+ ;
hidroxil OH etc.) sunt pronunţat hidro…le, atr¼ agând în jurul lor molecule polare de
ap¼a. Grup¼ arile nepolare (ca, de exemplu, grup¼ arile hidrocarbonice CH), alc¼ atuite doar
din carbon şi hidrogen, sunt hidrofobe, interacţionând mai slab cu apa şi mai puternic între
ele.
Deoarece fenomenele de contact de la nivelul macromoleculelor biologice sunt, în general,
în strâns¼ a leg¼atur¼
a cu interacţiuni de natur¼ a electric¼a, se constat¼ a producerea unui efect
hidrofob. Ca urmare, grup¼ arile hidrofobe tind s¼ a se plieze şi s¼
a se plaseze astfel în mediul
apos încât s¼ a orienteze într-o zon¼ a interioar¼
a, f¼ar¼a contact cu apa, porţiunile hidrofobe şi
s¼
a expun¼ a spre exterior mediului apos grup¼ arile hidro…le (cu a…nitate pentru ap¼ a). Aceast¼a
structurare, datorit¼ a în parte solventului (apei), nu se poate realiza decât în parte. În con-
secinţ¼
a, în afara efectului hidrofob, între grup¼ arile nepolare şi moleculele de ap¼ a se stabilesc
unele interacţiuni care contribuie la realizarea unor structuri spaţiale biologice esenţiale pen-
tru alc¼atuirea organismelor vii (ca, de exemplu, cea a proteinelor, dublul helix al acidului
dezoxiribonucleic etc.).
6.1.5 Presiunea capilar¼

a. Legea lui Laplace
În paragrafele anterioare s-a ar¼ atat c¼ a suprafaţa liber¼a a unui lichid exercit¼ a asupra
lichidului o presiune molecular¼ a (pm ). În porţiunea orizontal¼ a a suprafeţei libere, forţele
de tensiune super…cial¼ a acţioneaz¼a tangent la suprafaţa şi nu prezint¼ a nici o component¼ a
normal¼ a la suprafaţa liber¼a.
În cazul suprafeţelor curbe (meniscurile concave sau convexe) ale lichidelor, se constat¼ a,
îns¼
a, modi…c¼ ari ale presiunii exercitate asupra lichidului de c¼ atre stratul super…cial.
Forţele de tensiune super…cial¼ a Ft , acţionînd tangent, la suprafaţa meniscului în …ecare
punct al ei, au câte o component¼ a orientat¼ a în lungul tubului (…gura 6.4). Toate aceste
componente dau o rezultant¼ a R orientat¼ a în afara lichidului, dac¼ a meniscul este concav şi
spre interiorul lichidului, dac¼ a meniscul este convex. Aceast¼ a forţ¼
a R, numit¼ a forţ¼
a Laplace,
este dirijat¼
a spre direcţia razei de curbur¼ a a suprafeţei libere a lichidului şi tinde s¼
a transforme
suprafaţa curb¼ a a meniscului în suprafaţ¼ a plan¼ a (suprafaţa plan¼ a are o arie mai mic¼ a decît
a meniscului, cu o energie de suprafaţ¼ a mai mic¼ a, deci o stabilitate mai mare a lichidului).
Ca urmare a acţiunii forţei Laplace la suprafaţa curb¼ a a unui lichid, apare o presiune
suplimentar¼ a (ps ) (capilar¼a), dat¼a de relaţia :
R
ps = ; (6.11)
S
unde S este aria meniscului.
Presiunea suplimentar¼ a şi presiunea molecular¼
a determin¼a presiunea intern¼
a (pi) de la
suprafaţa curb¼
a liber¼
a a unui lichid într-un tub capilar. Pentru meniscurile concave :
pi = pm ps ; (6.12)
75
R
Ft Ft
Ft Ft
Figura 6.4: Forţa Laplace în cazul meniscului convex (dreapta) şi a celui concav (stânga).
r1
b
F t a
F t
R
r2
.O1
.
O2
Figura 6.5: Forţa Laplace în cazul unei curburi bidimensionale.
iar pentru meniscurile convexe :

pi = pm + ps ; (6.13)
(desigur, în cazul suprafeţei plane, pi = pm, deoarece ps = 0). Se observ¼
a c¼
a:
pi convex >pi plan >pi concav :
În natur¼a se întâlnesc cele dou¼ a cazuri destul de rar. De obicei exist¼ a un caz mai general,
prezentat în continuare. Fie o porţiune dintr-o suprafaţ¼ a curb¼a a unui menisc de lichid (un
patrulater curbiliniu) şi un punct de pe aceast¼ a suprafaţ¼
a situat la intersecţia a dou¼a secţiuni
normale una pe cealalt¼ a (vezi …gura 6.5).
Se noteaz¼a cu r1 şi r2 razele arcelor situate pe suprafaţa considerat¼ a determinate de aceste
secţiuni. Dac¼a cele dou¼ a arce au aceeaşi orientare a curburii, ele se numesc arce sinclastice,
iar dac¼a au orient¼ari opuse se numesc arce anliclaslice. Legea lui Laplace arat¼ a c¼
a presiunea
suplimentar¼ a (ps) în punctul de referinţ¼ a are expresia :
1 1
ps = + ; (6.14)
R1 R2
unde este tensiunea super…cial¼ a a lichidului, iar m¼arimea R11 + R12 ; este curbura
medie a suprafeţei în punctul de referinţ¼
a (inversul razei se numeşte curbur¼
a în punctul
respectiv).
76
În funcţie de forma suprafeţei curbe, din relaţia 6.14 rezulta valoarea lui ps pentru unele
cazuri particulare :
a) calot¼a sferic¼
a (r1 = r2 = r) :
2
ps = ;
r
b) sfer¼a de raz¼a r:
4
ps = ;
r
(de ex. un baton de s¼ apun) ;
c) cilindru semicircular (r = 1):
1
ps = :
r
Presiunea suplimentar¼ a (capilar¼
a) care apare la meniscurile convexe şi concave joac¼ a un
rol important în unele fenomene ca, de exemplu, emboliile capilare gazoase şi în capilaritate.
77
Tema 7
Fenomene moleculare de transport.

Difuzia si osmoza. Rolul difuziei în
mediu. Fenomenul de osmoz¼ a. Rolul
osmozei. Presiunea osmotic¼ a
La toate nivelele de organizare ale materiei se întâlnesc, sub diverse forme, fenomene de
transport (schimb) de substanţ¼ a care, al¼aturi de schimbul de energie şi informaţie, reprezint¼ a
condiţii indispensabile existenţei oric¼arui organism viu. Aceste fenomene, ca de altfel marea
majoritate a fenomenelor speci…ce întreţinerii vieţii organismelor (ca, de exemplu, procesele
de asimilaţie, de dezasimilaţie etc.), se manifest¼ a la zona de separaţie a unor structuri cu
organizare eterogen¼ a.
Transportul de substanţ¼a în organismele vii se poate produce datorit¼ a mai multor cauze
ca, de exemplu, sub acţiunea unui câmp exterior de forţe (un câmp electric, câmpul grav-
itaţional terestru etc.). Din categoria mai mare a fenomenelor de transport fac parte şi
fenomenele moleculare de transport, adic¼ a fenomenele de transport de substanţ¼ a datorate
mişc¼arii termice a moleculelor. Fenomenele moleculare de transport se manifest¼ a în sisteme
neomogene (asimetrice) şi se desf¼ aşoar¼
a în sensul diminu¼ arii şi elimin¼arii neomogenit¼ aţii
(asimetriei) sistemului respectiv. Aceast¼ a stare de neomogenitate (neechilibru) se datoreşte
existenţei unor diferenţe între valorile unor m¼ arimi …zice care caracterizeaz¼ a sistemul. În
astfel de sisteme mişcarea termic¼ a a moleculelor cap¼ at¼
a o rezultant¼ a statistic¼
a ce poate pro-
duce o deplasare de substanţ¼ a dac¼ a în sistemul respectiv exist¼ a, de exemplu, o diferenţ¼ a de
densitate, de concentraţie, de presiune, de potenţial electric etc. Atingerea st¼ arii de echilibru
se face în mod spontan, f¼ ar¼
a consum de energie din exterior, numai prin agitaţie termic¼ a
molecular¼ a.
Fenomenele moleculare de transport prezint¼ a importanţ¼ a deosebit¼ a pentru viaţa plantelor
şi animalelor, deoarece se desf¼
aşoar¼a de la sine, f¼
ar¼a consum de energie metabolic¼ a (transport
pasiv). Din categoria acestor fenomene, în bio…zica celular¼ a un rol deosebit îl au difuzia şi
osmoza.
7.1 Fenomenul de difuzie

Difuzia este fenomenul de p¼
atrundere (împr¼aştiere, amestecare) a moleculelor unui corp
printre moleculele altui corp a‡at în aceeaşi stare de agregare (aceeaşi faz¼
a). Modul de
78
Figura 7.1: Difuzia liber¼

a în gaze (stânga) şi difuzia în lichide prin membrane (dreapta).
desf¼
aşurare a difuziei depinde de starea de agregare a substanţei.
La gaze, fenomenul de difuzie este foarte accentuat, datorit¼ a vitezelor mari de agitaţie
molecular¼ a şi a distanţei mari dintre molecule.
Se consider¼ a un vas desp¼ arţit în dou¼ a compartimente printr-un perete prev¼ azut cu o fant¼a
mic¼a, de arie S (ale c¼ arei dimensiuni sunt îns¼ a mari în comparaţie cu drumul liber mediu al
moleculelor (vezi …gura 7.1). Dac¼ a, iniţial, în …ecare din compartimente se g¼ aseşte un gaz cu
densit¼aţi diferite (d1 >d2 ), se constat¼ a c¼ a, dup¼a un anumit timp, gazul are aceeaşi densitate
în ambele compartimente. Neomogenitatea sistemului s-a eliminat printr-un transport de
gaz (f¼ar¼a intervenţia unor forţe exterioare), datorit¼ a agitaţiei termice, de la densitate mai
mare la densitate mai mic¼ a.
Legea lui Fick, corespunz¼ atoare fenomenului de difuzie la gaze, are expresia :
d
m= D S t ; (7.1)
x
în care m este masa de gaz transportat¼ a prin difuzie, prin suprafaţa S, în intervalul de
timp t, iar xd este gradientul de densitate pe direcţia x a transportului. Constanta de
proporţionalitate D se numeşte coe…cient de difuzie a gazului (sau difuzivitate). Semnul
minus arat¼ a c¼ a difuzia se desf¼aşoar¼
a în sensul sc¼
aderii densit¼ aţii gazului. Coe…cientul de
difuzie al unui gaz reprezint¼ a masa de gaz care str¼ abate unitatea de suprafaţ¼ a, în unitatea
de timp, la un gradient de densitate egal cu unitatea. Valoarea sa depinde de natura gazului
şi de condiţiile de producere a difuziei, (temperatur¼ a şi presiune). Coe…cienţii de difuzie sunt
5 2 1 2 1
de ordinul a 10 m s (0:1cm s ). Se observ¼ a c¼ a unit¼aţile de m¼asur¼a pentru D sunt
asem¼ an¼
atoare cu cele ale coe…cientului de vâscozitate cinematic¼ a.
Uneori intereseaz¼ a cantitatea de gaz care trece în unitatea de timp prin suprafaţa S.
adic¼ a viteza de difuzie a gazului prin S:
m d
= D S ; (7.2)
t x
La lichide, fenomenul de difuzie se produce cu o intensitate mai mic¼ a decât la gaze,
datorit¼a acţiunii forţelor intermoleculare şi a agitaţiei termice mai mici a moleculelor de
lichid în comparaţie cu gazele.
Acest proces de difuzie, ca şi cel descris mai sus la gaze, reprezint¼ a difuzia liber¼
a. În
cazul lichidelor un rol aparte revine proceselor care au loc la traversarea membranelor, iar
fenomenul este numit difuzie prin membran¼ a (dializa).
Exemplu. Se consider¼ a dou¼a soluţii cu concentraţii diferite (c1 <c2 ), separate printr-o
membran¼ a cu pori mici (…gura 7.1). Neomogenitatea sistemului se va elimina prin transportul
solventului de la soluţia cu concentraţie mai mic¼ a (unde solventul se g¼ aseşte în concentraţie
mai mare) spre soluţia cu concentraţie mai mare (solvent în cantitate mai mic¼ a). Pentru a
79
Specia Tipul Coe…cient de

membranei permeabilitate (m s 1 )
Ap¼a Hematie 3 10 6
Glucoz¼
a Hematie 2 10 2
Uree Hematie 6 10 9
K+ Axon calmar 9
4 10 (spre int. şi ext)
N a+ Axon calmar 0:3 10 9 (spre int.)
Cl Axon calmar 4 10 8 (spre ext)
Tabelul 7.1: Valorile unor coe…cienï£ ¡i de permeabilitate.
se produce acest transport, trebuie ca membrana s¼

a …e lio…l¼
a faţ¼
a de solvent. Legea lui Fick
devine în.acest caz :
m=P S t (c2 c1 ); (7.3)
care arat¼ a c¼
a masa de solvent ( m) transportat¼ a prin difuzie este proporţional¼ a cu suprafaţa
( S) prin care are loc transportul în intervalul de timp t şi cu diferenţa celor dou¼ a con-
centraţii. Constanta de proporţionalitate P se numeşte coe…cient de permeabilitate (perme-
abilitatea) a solventului prin membrana respectiv¼ a. Semnul minus nu mai apare, deoarece
transportul solventului se face în sensul creşterii concentraţiei (c1 <c2 ). Coe…cientul de per-
meabilitate P printr-o membran¼ a reprezint¼ a masa de solvent care trece prin unitatea de
suprafaţ¼a în unitatea de timp la o diferenţ¼ a a concentraţiilor soluţiilor pe care le separ¼ a
membrana, egal¼ a cu unitatea. Valoarea coe…cientului de permeabilitate depinde de natura
solventului, de volumul moleculelor, de temperatur¼ a, de concentraţie, de dimensiunile şi
num¼ arul de pori pe unitatea de suprafaţ¼ a a membranei. Coe…cientul P se poate m¼ asura cu
ajutorul izotopilor radioactivi. Unitatea de m¼ asur¼a pentru P este m s în SI şi cm s 1 în
1
CGS. Membrana care permite trecerea moleculelor în ambele sensuri prin aceasta se nu-
meşte membran¼ a permeabil¼ a. Dac¼a o membran¼ a nu permite un transport de substanţ¼ a prin
ea, atunci membrana este impermeabil¼ a pentru moleculele respective. Pentru aceste specii
de molecule coe…cientul de permeabilitate prin membrana respectiv¼ a este nul. Membrana
semipermeabil¼ a este aceea care permite trecerea moleculelor de solvent, îns¼ a nu şi a mole-
culelor substanţei dizolvate (solvitului). Aceast¼ a membran¼ a este permeabil¼ a pentru solvent,
pentru c¼ a este lio…l¼
a faţ¼
a de acesta şi este impermeabil¼ a pentru solvit, pentru c¼ a este liofob¼a
faţ¼
a de el.
În general, membranele biologice sunt selective, prezentând permeabilit¼ aţi diferite pen-
tru diversele specii de molecule. Astfel, de exemplu, pentru ap¼ a ele prezint¼ a permeabilit¼ aţi
foarte mari, deoarece componentele membranei se a‡a¼ în stare hidratat¼ a. Totodat¼ a, mem-
branele biologice sunt caracterizate de permeabilit¼ aţi mari pentru anumiţi ioni şi molecule
polare (vezi tabelul 7.1). Pentru alte categorii de substanţe membranele biologice sunt,
îns¼a, impermeabile. Ca urmare, se constat¼ a producerea unor separ¼ ari de molecule pe feţele
membranei care conduc la noi fenomene la nivelul lor ca, de exemplu, fenomenul de osmoz¼ a.
Rolul difuziei în lumea vie

Difuzia gazelor se manifest¼a în cazul fenomenului de respiraţie a animalelor şi plantelor,
în schimbul de gaze de la nivelul celulelor etc. În lumea vie schimburile de substanţe prin
difuzie se fac prin traversarea gelurilor şi a membranelor.
Conform legii lui Fick, deoarece viteza de difuzie este proporţionala cu suprafaţa prin care are
lor difuzia, organismele care folosesc pentru respiraţie oxigenul din aer (organismele aerobe)
80
Gazul Aer alveolar Sânge venos Sânge arterial Ţesuturi

O2 100 40 90 20 40
CO2 40 46 40 53 76
Tabelul 7.2: Valorile medii ale presiunilor parï£ ¡iale ale unor gaze din organism, ï£ ¡n mmHg
au nevoie de o suprafaţ¼ a mare de contact cu mediul înconjur¼ ator. La plante, suprafaţa

destinat¼a schimburilor gazoase cu mediul este reprezentata de frunze. Celulele protozoarelor
şi metazoarelor inferioare realizeaz¼ a schimbul de gaze în mod direct, prin procese de difuzie
la nivelul învelişului întregului corp.
La organismele evoluate schimbul de gaze cu mediul exterior se realizeaz¼ a în trei faze.
Prima faz¼ a — a respiraţiei externe — reprezint¼ a schimbul de gaze respiratorii între or-
ganism şi mediul extern prin intermediul unor structuri adecvate. Aceast¼ a respiraţie extern¼ a
cuprinde atât procese …zico-chimice prin care are loc schimbul de gaze, cât şi mecanisme
de ventilaţie respiratorie. Respiraţia extern¼ a poate … de mai multe tipuri : tegumentar¼ a,
branhial¼ a şi aerian¼
a (care la rândul ei poate … : pulmonar¼ a şi traheal¼
a). La om, de exemplu,
suprafaţa alveolelor pulmonare este mare (60 120m2 ) în comparaţie cu suprafaţa corpului.
Faza a doua este reprezentat¼ a de transportul gazelor prin mediul intern şi de schimbul
de gaze dintre celule şi mediul intern.
Faza a treia const¼ a în respiraţia intern¼ a intracelular¼ a, care permite obţinerea de energie
în cadrul celulelor, prin degradarea metabolic¼ a a substanţelor organice.
Atât la nivelul alveolelor pulmonare, cât şi al ţesuturilor (în general, la nivelul mem-
branelor biologice), respiraţia reprezint¼ a, îns¼a, un fenomen complex care const¼ a din fenomenul
de difuzie prin membrane dup¼ a ce, în prealabil, a avut loc solvirea gazelor în lichidul care
umezeşte membrana biologic¼ a (conform legii Henry-Dalton). Difuzia gazelor se datoreaz¼ a,
în principal, diferenţelor dintre presiunile parţiale ale gazelor respective. Difuzia gazelor mai
depinde şi de alţi factori (m¼arimea suprafeţei de separaţie prin care are loc schimbul, debitul
gazelor).
Conform datelor din tabelul 7.2, se poate observa sensul în care se desf¼ aşoar¼a difuzia atât
la nivelul alveolelor pulmonare, cât şi în ţesuturi. Deoarece presiunea parţial¼ a a O2 din aerul
alveolar este mai mare decât cea a O2 din sângele venos, oxigenul din aerul alveolar trece în
sângele venos. În sens invers, dioxidul de carbon din sângele venos trece în aerul alveolar,
deoarece presiunea parţiala a CO2 din sângele venos este mai mare decât a CO2 din alve-
olele pulmonare. Procesele se repet¼ a şi la nivelul ţesuturilor (conform s¼ ageţilor din tabelul
7.2.). Diferenţa între presiunile parţiale ale O2 la nivelul ţesuturilor şi sângele arterial este
cu atât mai mare, cu cât ţesutul respectiv are o activitate mai intens¼ a. Descreşterea pre-
siunii dioxidului de carbon accelereaz¼ a combinarea hemoglobinei cu oxigenul. Descreşterea
presiunii parţiale a oxigenului produce o accelerare a procesului de desfacere a oxigenului
din hemoglobina. Presiunea parţial¼ a a azotului (circa 550mmHg) nu prezint¼ a deosebiri între
sângele arterial şi cel venos.
La nivelul ambelor tipuri de respiraţie (extern¼ a şi intern¼
a) se observ¼ a c¼a diferenţele între
presiunile parţiale ale CO2 sunt mai mici decât ale O2 . Schimbul de dioxid de carbon nu
este îns¼a mai redus decât al oxigenului, deoarece CO2 are un coe…cient de difuzie de 25 de
ori mai mare decât cel corespunz¼ ator oxigenului (DCO2 , DO2 ) care la rândul s¼ au este de
2,3 ori mai mare decât al azotului (DO2 2:3 DN 2 ). În felul acesta, diferenţele mai mici
între presiunile parţiale ale CO2 sunt compensate prin valoarea mai mare a coe…cientului de
difuzie a acestui gaz. Faptul c¼ a CO2 difuzeaz¼ a mai repede prezint¼ a importanţ¼ a atât pentru
plante, care-1 folosesc ca materie prim¼ a în fenomenul de fotosintez¼ a, cât şi pentru animale,
81
care elimin¼ a astfel mai repede produsul lor principal de catabolism.

La anumite specii de animale, care cresc la altitudini mari, de peste 2500m (ca, de
exemplu, Lama vicugna) se constat¼ a c¼
a hemoglobina are o a…nitate mai mare pentru oxigen,
comparativ cu alte mamifere. Schimbul de gaze la nivelul sângelui se realizeaz¼ a printr-o
suprafaţ¼a de difuzie mai mare, datorit¼ a unor hematii mai mici, dar în num¼ ar foarte mare
: la 2700m altitudine se constat¼ a o concentraţie de 14; 1 milioane globule roşii=mm3 de
sânge. Şi la persoanele care tr¼ aiesc la altitudini mari se observ¼ a o capacitate toracic¼ a mai
3
dezvoltat¼ a şi un num¼ ar mult mai mare de hematii (peste 7 milioane=mm de sânge, faţa de
4 5milioane=mm3 la oamenii care tr¼ aiesc la altitudini mici). Hemoglobina acestor persoane
are o capacitate mai mare de înc¼ arcare cu oxigen, volumul sanguin circulant este crescut, ca
de altfel şi permeabilitatea capilarelor.
Pentru unele animale acvatice (de exemplu, balena), necesarul de oxigen este asigurat
printr-o saturare considerabil¼ a a sângelui cu oxigen, înc¼ arcarea prealabil¼a cu oxigen se da-
toreaz¼ a şi cantit¼
aţii mari de mioglobin¼ a (hemoglobina muscular¼ a), care furnizeaz¼ a oxigenul
captat muşchilor, în mod direct.
O serie de afecţiuni patologice in‡uenţeaz¼ a fenomenul de difuzie. De exemplu, în cazurile
de anemie, este transportat mai puţin oxigen, ceea ce are consecinţe importante asupra
metabolismului. În em…zemul pulmonar (boal¼ a manifestat¼ a printr-o dilatare excesiv¼ a a
pereţilor alveolari) se produc leziuni ale celulelor pereţilor alveolelor, astup¼ ari ale capilarelor
pulmonare, care conduc la micşorarea suprafeţei de difuzie. În cazul administr¼ arii de mor…n¼ a
ritmul respirator se micşoreaz¼ a, iar oxigenarea sângelui se face mai greu. Cercet¼ arile refer-
itoare la p¼ atrunderea prin difuzie a substanţelor toxice din apele poluate în organismele
animalelor subacvatice, arat¼ a dependenţa dintre concentraţia substanţelor toxice (c) şi tim-
pul (t) scurs pân¼ a la apariţia simptomelor de otr¼ avire (timpul de latenţ¼
a).
7.2 Fenomenul de osmoz¼

a
În general, prin osmoz¼ a se înţelege difuzia lichidelor printr-o membran¼ a (vegetal¼a sau
animal¼ a) sau printr-un perete poros.
Fenomenul se poate observa, de exemplu, cu ajutorul a dou¼ a vase : primul (a) în care
se g¼aseşte ap¼a şi al doilea vas (b), f¼ ar¼a fund, care are la partea inferioar¼ a o membran¼ a
permeabil¼ a (m) în care se g¼ aseşte alcool (…gura 7.2). Iniţial, nivelul alcoolului coincide cu
cel al apei (…gura 7.2). Dup¼ a un anumit timp se constat¼ a atât trecerea apei din vasul a
în vasul b (endosmoza), cât şi trecerea alcoolului din vasul b în vasul a (exosmoz¼ a). Pe
parcursul desf¼ aşur¼
arii acestor procese se observ¼ a o denivelare între suprafeţele libere ale
celor dou¼ a lichide, nivelul soluţiei de alcool din vasul b …ind mai ridicat decât în vasul a,
deoarece membrana permite apei s¼ a treac¼ a mai uşor decât alcoolul (este mai hidro…l¼a). Dup¼ a
atingerea unui maxim la egalarea concentraţiilor (…gura 7.2), denivelarea lichidului (h) scade
progresiv, pân¼ a când suprafeţele libere ale lichidelor ajung din nou la acelaşi nivel (datorit¼ a
presiunii hidrostatice). Fenomenele de endosmoz¼ a şi exosmoz¼a au loc ori de câte ori vitezele
de difuzie a diferitelor specii moleculare printr-o membran¼ a permeabil¼ a sunt diferite.
Osmoza propriu-zis¼ a este fenomenul de difuzie selectiv¼ a a lichidelor printr-o membran¼ a
semipermeabil¼ a sau perete poros semipermeabil. Se consider¼ a, în acest caz, c¼a cele dou¼ a
vase din …gura 7.2 sunt separate printr-o membran¼ a semipermeabil¼ a. în compartimentul a
se g¼
aseşte solvent pur (sau o soluţie mai diluat¼ a), iar în compartimentul b o soluţie mai
concentrat¼ a a aceluiaşi solvent, iniţial lichidele din cele dou¼a compartimente …ind la acelaşi
nivel. Datorit¼ a dezechilibrului dintre cele doua feţe ale membranei semi-permeabile (m),
82
b b ..
.. h
... . . .. . .. . . .
..... . .. ... . .. . . .
.
. . ...... . . . . ... .... .. . .
........
..... ...
.m . . ... . m. . .
. .
.. . ... .
. . . . .. . .
. . .. .. . .
.
a . . .a . . .
Figura 7.2: Fenomenul de endosmoz¼

a (stânga) şi exosmoz¼
a (dreapta).
....... ..
. .. ..
...... ...... . ..... .... ... ......
....
. .
.... .... ...
.... ..
.... ......
. .
..... .......... h
.... .......
..
..... .....
. . .....
.
........
. . .
............
Figura 7.3: Osmometru pentru m¼

asurarea fenomenului de osmoz¼
a.
prin osmoz¼ a, are loc un transport molecular de solvent dinspre solventul pur (sau soluţia
mai diluat¼ a) spre soluţia mai concentrat¼ a, pân¼a la egalarea concentraţiilor sau pân¼ a în mo-
mentul în care o presiune de tip hidrostatic, exercitat¼ a asupra membranei de c¼ atre soluţia
mai concentrat¼ a, împiedic¼ a continuarea transportului de solvent. Aceast¼ a presiune ce tre-
buie exercitat¼ a asupra soluţiei pentru a împiedica p¼ atrunderea solvent ului prin membrana
semipermeabil¼ a se numeşte presiune osmotic¼ a ( ) a soluţiei. Aceasta re‡ect¼ a presiunea su-
plimentar¼ a exercitat¼ a de moleculele de solvit, în aşa fel încât sistemul solvent-membran¼ a
semipermeabil¼ a-soluţie s¼
a se g¼aseasc¼a în echilibru dinamic. În cadrul fenomenului de osmoz¼ a
se consider¼a c¼a membrana nu intervine decât în mod pasiv şi c¼ a ea nu furnizeaz¼ a şi nu ab-
soarbe energie în timpul schimb¼ arilor care au loc prin ea. Nu acelaşi lucru se întâmpl¼ a, îns¼
a,
în cazul membranelor celulare.
Dispozitivul care permite m¼ asurarea presiunii osmotice se numeşte osmometru (…gura
7.3).
Exemplu: Se reia experienţa cu dispozitivul prezentat în …gura 7.2, folosind o membran¼ a
semipermeabila care separ¼ a o soluţie de zah¼ar diluat¼
a şi neelectrolitic¼
a, a‡at¼a în vasul b, de
solventul pur (apa) a‡at în vasul a. Vasul b are adaptat la cap¼ atul s¼
au un manometru cu
mercur sub forma unui tub curbat. Iniţial, mercurul se g¼ aseşte la acelaşi nivel în ambele
ramuri ale manometrului. Se constat¼ a c¼
a apa, trecând prin membrana semipermeabil¼ a,
provoac¼a denivelarea mercurului pân¼ a la o valoarea h, care m¼ asoar¼a presiunea osmotic¼ a.
Chimistul olandez van’t Ho¤ a f¼ acut o analogie intre presiunea exercitat¼ a de o soluţie
diluat¼
a şi neelectrolitic¼ a şi presiunea exercitat¼ a de un gaz, aplicând în cazul soluţiei legea
general¼
a a gazelor perfecte. Legea lui van’t Ho¤ este :
m
V = RT; (7.4)
83
în care : este presiunea osmotic¼ a ; V — volumul soluţiei; m — masa solvitului ; —

masa molar¼ a a solvitului ; R — constanta general¼ a a gazelor perfecte şi T — temperatura
absolut¼ a a soluţiei. Aceast¼a lege arat¼ a c¼a presiunea osmotic¼a exercitat¼a de o soluţie diluat¼
a
şi neelectrolitic¼
a este, numeric, egala cu presiunea pe care ar exercita-o solvitul, dac¼ a la acea
temperatur¼ a ar … în stare gazoas¼ a şi ar ocupa singur volumul soluţiei.
Pentru analizarea transportului de substanţ¼ a prin osmoz¼a este necesar¼ a efectuarea unui
lucru mecanic numit lucru osmotic. Dac¼ a se consider¼a dou¼
a soluţii osmotice diferite sepa-
rate printr-o membran¼ a seiripermeabil¼ a, lucrul osmotic izoterm (W ), ca de exemplu lucrul
osmotic renal, se poate calcula cu formula :
c2 2
W = RT log = RT log ; (7.5)
c1 1
unde : 1, 2 reprezint¼
a presiunile osmotice corespunz¼
atoare soluţiilor cu concentraţiile
c1 şi c2 .
Legile osmozei
Relaţia 7.4 se mai poate scrie şi sub forma :
mR R
= T = c T; (7.6)
V
unde: c - reprezint¼ a concentraţia soluţiei (masa de solvit dizolvat¼

a în unitatea de volum
din soluţie). Din relaţia 7.6 rezult¼
a legile osmozei :
1) Pentru soluţii ale aceluiaşi solvit şi la aceeaşi temperatur¼
a, presiunea osmotic¼a este
direct proporţional¼a cu concentraţia soluţiei, adic¼a:
1 c1
= : (7.7)
2 c2
Deoarece concentraţiile soluţiilor sunt invers proporţionale cu volumele de solvent în care
se dizolv¼
a aceeaşi cantitate de solvit, rezult¼a c¼
a:
1 V2
= ; (7.8)
2 V1
adic¼
a relaţii analoge cu legea Boyle-Mariotte de la gaze.
2) Pentru soluţii ale aceluiaşi solvit şi cu aceeaşi concentraţie, presiunea osmotic¼
a variaz¼
a
direct proporţional cu temperatura absolut¼ a a soluţiilor, adic¼
a:
= 0 (1 + t) = 0 T; (7.9)
unde : este presiunea osmotic¼ a la temperatura t C sau T (K) ; 0 — presiunea osmotic¼ a

la 0 C sau 273; 15K şi - coe…cientul de presiune al gazelor.
3) Pentru soluţii cu aceeaşi concentraţie (dar solviţi diferiţi) şi la aceeaşi temperatur¼
a,
presiunea osmotic¼ a este invers proporţional¼ a cu masa molar¼ a a solvitului.
4) Presiunea osmotic¼ a a unei soluţii diluate şi neelectrolitice nu depinde de natura sol-
ventului.
Aceste legi nu se aplic¼ a în cazul soluţiilor concentrate, la temperaturi mai mari de 400 C,
la soluţiile de electroliţi şi la cele macromoleculare la care, în general, presiunea osmotic¼ a
este mai mare decât cea rezultat¼ a din formula lui van’t Ho¤. Soluţiile mai concentrate
84
se caracterizeaz¼ a prin molecule mai multe de solvit, deci presiuni osmotice mai mari. În
cazul soluţiilor de electroliţi, deoarece ionii produşi prin disociere sunt mai numeroşi decât
moleculele din care provin, rezult¼ a presiuni osmotice mai mari. Pentru toate aceste cazuri
legea lui van’t Ho¤ trebuie modi…cat¼ a printr-o serie de factori de corecţie.
Soluţiile care au aceeaşi presiune osmotic¼ a se numesc soluţii izotonice ; soluţia care are
o presiune osmotic¼ a mai mare faţ¼ a de alta se numeşte soluţie hipertonic¼ a, iar cea care are o
presiune, osmotic¼ a mai mic¼ a se numeşte soluţie hipotonic¼ a în raport cu cealalt¼a.
Dac¼a o membran¼ a semipermeabil¼ a separ¼a dou¼a soluţii cu presiuni osmotice diferite, sol-
ventul trece prin membran¼ a, de la soluţia hipotonic¼a spre cea hipertonic¼ a, pentru a produce
izotonia, indiferent de natura solvitului din cele dou¼ a soluţii.
Rolul fenomenului de osmoz¼

a în lumea vie
Osmoza intervine în numeroase procese …ziologice care an loc în plante şi animale, …ind,
implicat¼ a în fenomenele de transport intra- şi extracelular (de exemplu, la transportul apei
şi a substanţelor nutritive în organism), în menţinerea volumului şi arhitecturii celulare, a
metabolismului celular.
Astfel, la plante, apa înc¼ arcat¼ a cu substanţe nutritive dizolvate din sol p¼ atrunde prin
osmoza în r¼ ad¼acinile plantelor. La fel p¼ atrunde apa prin membrana celular¼ a din lichidul
interstiţial în citoplasm¼ a. Acesta este un transport pasiv, deoarece se face f¼ ar¼
a consum
de energie metabolic¼ a. Invers, la migrarea apei din celul¼ a în spaţiul interstiţial, deoarece
transportul se face împotriva foiţelor osmotice, este necesar un consum de energie metabolic¼ a.
Fenomenul de osmoz¼ a asociat cu cel de capilaritate asigur¼ a ascensiunea sevei în plante.
Pentru unii viermi paraziţi osmoza este o form¼ a de inserare a substanţelor nutritive prin
întreaga suprafaţ¼ a a corpului.
O celul¼a introdus¼a într-o soluţie izotonic¼ a nu sufer¼ a nici o modi…care a volumului, deoarece
nu se produce nici un schimb de substanţ¼ a între soluţie şi citoplasm¼ a.
Turgescenţa reprezint¼ a fenomenul de m¼ arire a volumului unei celule prin p¼ atrunderea
apei în interiorul ei (prin endosmoz¼ a), atunci când celula se g¼ aseşte într-o soluţie hipotonic¼
a.
De exemplu, un boboc de ‡oare pus în ap¼ a se deschide datorit¼ a turgescenţei. Dac¼ a celula
este o hematie (eritrocit), atunci se poate întâmpla ca membrana celular¼ a s¼
a nu se mai poat¼ a
extinde şi, ca urmare, s¼ a se rup¼a, eliberând hemoglobina, fenomenul numindu-se hemotiz¼ a;
drept consecinţ¼ a celula moare, fenomenul numindu-se citoliz¼ a.
Fenomenul invers prin care o celul¼ a îşi micşoreaz¼ a volumul (se zbârceşte) prin ieşirea
apei din citoplasm¼ a (prin exosmoz¼ a), atunci când celula te g¼ aseşte într-o soluţie hipertonic¼
a,
se numeşte plasmoliz¼ a. Dac¼ a celula este o hematie fenomenul se numeşte ratatinare. De
exemplu, carnea ţinuta în sare îşi micşoreaz¼ a volumul pentru c¼ a pierde apa prin plasmoliz¼ a.
Fenomenul de osmoz¼ a determin¼ a în ţesuturi o anumit¼ a stare de tensiune mecanic¼ a, stare
care se numeşte turgor. La plantele cu membrana celulozic¼ a, prin p¼ atrunderea apei în celul¼ a
membrana celulozic¼ a se destinde, cu consecinţe favorabile asupra conţinutului celular. În
acest fel ţesuturile vegetale cap¼ at¼ a consistenţ¼ a şi rezistenţ¼
a sporite.
7.2.1 Presiunea osmotic¼

a a lichidelor biologice
Desf¼
aşurarea în condiţii normale a activit¼aţii celulare presupune anumite valori pentru
presiunea osmotic¼a a lichidelor din organismele vii. Din punct de vedere al presiunii osmotice,
organismele inferioare se numesc şi poikilosmolice (de la grec. poikilos = diferit), deoarece
la acestea presiunea osmotic¼ a a lichidelor din organism variaz¼ a în funcţie de condiţiile de
85
mediu (ca, de exemplu, la animalele acvatice). Organismele evoluate (p¼ as¼

ari, mamifere) se
mai numesc homeosmotice, deoarece presiunea osmotic¼ a se menţine constant¼ a. Homeosmoza
şi reglarea presiunii osmotice se fac cu ajutorul unui sistem …ziologic de reglare speci…c.
Astfel, prin pulmon se elimin¼ a substanţele volatile, iar prin rinichi şi prin piele se înl¼ atur¼a
surplusul de s¼ aruri şi excesul de ap¼ a. Rinichiul este singura gland¼ a cu secreţie hipertonic¼a din
organism. El concentreaz¼ a surplusul de s¼ aruri în urin¼ a pe care o elimin¼ a în scopul menţinerii
apei necesare în organism, asigurându-se, astfel, reglarea presiunii osmotice. În cazurile
de insu…cienţ¼ a renal¼ a (rinichiul nu poate asigura funcţia de reglare a presiunii osmotice),
apare starea toxic¼ a numit¼ a uremie. Ea se datoreaz¼ a acumul¼ arii în sânge a ureei şi a altor
produşi toxici ai metabolismului protidic, deoarece rinichiul bolnav nu le poate elimina. În
caz de uremie ureea din sângele uman dep¼ aşeşte limitele de 0:3 0:5g . Creşterea ureei în
sânge este însoţit¼ a şi de p¼atrunderea apei în aparatul circulator (hidremie), pentru a se dilua
concentraţia de uree.
Izotonia este o condiţie important¼ a de care trebuie s¼ a se ţin¼
a seama ori de câte ori se
introduc anumite cantit¼ aţi de lichid în sânge, …e în scop curativ prin injecţii intravenoase, …e
în cazul conserv¼ arii sângelui. Pentru a nu se modi…ca echilibrul osmotic al serului sanguin
(şi, astfel, eritrocitele s¼ a-şi schimbe forma şi compoziţia prin fenomenul de turgescenţa sau
cel de plasmoliz¼ a), soluţiile care se injecteaz¼ a trebuie s¼ a aib¼a aceeaşi presiune osmotic¼ a. De
exemplu, soluţiile izotonice cu serul sanguin sunt soluţiile de N aCl cu concentraţia de 9g
(impropriu numite ser …ziologic) şi de glucoza cu concentraţia de 47g:
Organismele vii sunt foarte sensibile la variaţiile presiunii osmotice ale mediului lor in-
tern. Exist¼ a în organism receptori nervoşi numiţi osmoreceptori, adic¼ a structuri biologice
specializate (cu rol de traductori) care sesizeaz¼ a variaţii ale concentraţiei mediului intern
de circa 1%. Ei declanşeaz¼ a o serie de re‡exe neurohormonale în urma c¼ arora organismul
încearc¼ a s¼a-şi regleze presiunea osmotic¼ a prin anumite schimburi de substanţ¼ a, de ioni de
+ +
N a şi K şi eliminare de ap¼ a). Totodat¼ a, se modi…c¼ a starea anumitor impulsuri instinc-
tive, în acest fel se explic¼ a senzaţia de sete datorat¼ a unei concentraţii moleculare crescute.
Satisfacerea acestei senzaţii duce la restabilirea homeosmozei.
Apa nu este singurul solvent din organismul viu, dup¼ a cum nici semipermeabilitatea
strict¼a nu se poate realiza. De exemplu, peretele hematiei este permeabil şi faţa de alte
molecule decât cele de ap¼ a, şi anume, pentru uree. Se poate spune c¼ a ureea plasmatic¼ a nu este
un solvit, ci face parte din solvent. La rândul s¼ au, peretele capilarului este permeabil faţ¼ a de
substanţele cristaloide din plasm¼ a, care împreun¼ a cu apa reprezint¼ a solventul. Acest solvent
se reg¼ aseşte în stare pur¼ a de cealalt¼ a parte a capilarului sub forma lichidului extracelular.
Pentru acest tip de membran¼ a solvitul este reprezentat de substanţele coloide (macromolecule
proteice) din interiorul capilarului. Presiunea osmotic¼ a corespunz¼ atoare acestui nou sistem
solvent-solvit, exercitat¼ a de substanţele coloide, se numeşte presiune coloidosmotic¼ a (sau
oncotic¼ a). Se observ¼ a, deci, c¼ a un lichid care conţine mai mulţi componenţi nu are o singur¼ a
presiune osmotic¼ a ci mai multe, corespunz¼ atoare diferitelor membrane.
Presiunea osmotic¼ a a lichidelor din organism se datoreşte aproape exclusiv substanţelor
cristaloide (cu dimensiuni sub 10 9 m) dizolvate, ca ionii electroliţilor minerali (N a+ ; K + ; Cl ; Ca2+ ; M g 2+
etc.), deoarece presiunea oncotic¼ a a substanţelor coloide (cu dimensiuni peste 10 9 m) este
foarte redus¼ a, din cauza dimensiunilor moleculare mari şi, deci, a vitezei mici de deplasare.
Astfel, în sânge substanţele coloide (proteine, lipoproteine etc.) care se g¼ asesc într-o
proporţie de 9% exercit¼ a o presiune osmotic¼ a (oncotic¼ a) de20 pân¼ a la 40mmHg. În schimb
substanţele cristaloide din sânge (nedisociate ca glucoza şi disociate ca N a+ şi Cl ), care
reprezint¼ a numai 1%, determin¼ a o presiune osmotic¼ a foarte mare, de circa 7atm, adic¼ a
5320mmHg. Presiunea osmotic¼ a a plasmei sanguine este relativ constant¼ a, …ind cuprins¼ a
86
între 7; 5 şi 8; 0 atm. Deşi presiunea oncotic¼ a este foarte mic¼a, ea are, totuşi, o mare im-
portanţ¼ a pentru schimburile care se produc la nivelul capilarelor. La nivelul capilarului
substanţele cristaloide (electroliţii) având dimensiuni mici difuzeaz¼ a rapid prin membrana
capilarului şi, de aceea, se ajunge la o egalizare a presiunii osmotice a acestora din interi-
orul şi exteriorul capilarului, în schimb, substanţele coloide, datorit¼ a dimensiunilor lor mari,
neputând difuza prin pereţii capilarului r¼ amân în interiorul acestuia şi astfel se creeaz¼ao
diferenţ¼a de presiune oncotic¼ a între interior şi exterior care determin¼a schimburile dintre
capilar şi spaţiul interstiţial (fenomenul Starling).
87
Tema 8
Apa şi rolul ei. Clasi…carea apei.

Structura apei. Propriet¼ aţile …zice ale
apei. Apa şi rolul ei în mediul viu
Apa este cea mai r¼ aspândit¼a substanţ¼

a de pe P¼ amânt (peste 70% din suprafaţa globului
terestru).
Apa este, în acelaşi timp, cel mai important lichid pentru viaţ¼ a. Este aproape unanim
acceptat faptul c¼ a viaţa în primele ei forme de manifestare a ap¼ arut în oceanele primitive
ale P¼ amântului. Practic, tot ceea ce reprezint¼ a un organism viu conţine ap¼ a, iar în absenţa
ei procesele vitale nu se pot desf¼ aşura (apa este „matricea vieţii"). S-a constatat c¼ a omul nu
poate tr¼ ai f¼
ar¼
a ap¼ a exogen¼ a decât 5 7 zile.
Apa este important¼ a pentru viu deoarece particip¼ a la organizarea diferitelor structuri ale
sistemelor biologice. Ea reprezint¼ a un mediu de dispersie atât intracelular (în care au loc
reacţiile metabolice), cât şi interstiţial.
Apa este un mediu de transport al diverselor substanţe necesare organismului şi a pro-
duselor de dezasimilaţie. Totodat¼ a, apa asigur¼ a un mediu lichid ideal pentru dezvoltarea de
reacţii chimice şi particip¼ a la o serie de reacţii speci…ce materiei vii (de exemplu, reacţiile
de hidroliz¼ a, dizolvare, hidratare etc.) şi la o serie de procese, complexe (oxidoreducere,
fotosinteza).
Apa are, în acelaşi timp şi un rol de protecţie a organismului faţ¼ a de variaţiile de temper-
atur¼ a ale mediului (datorit¼ a c¼
aldurii speci…ce şi a conductivit¼aţii termice mari), contribuind
la procesul de termoreglare al animalelor homeoterme.
Apa contribuie şi la protecţia mecanic¼ a (lichidul cefalorahidian).
Apa, departe de a … un simplu lichid, s-a dovedit a … o substanţ¼ a cu o structur¼ a complex¼a
şi cu propriet¼aţi deosebite.
8.1 Propriet¼
aţi ale apei din organisme
Diferenţierea apei din variatele structuri ale organismelor vii se poate face din mai multe
puncte de vedere :
— dup¼ a locul în care se g¼
aseşte în raport cu celulele, exist¼
a ap¼
a intracelular¼
a şi extracelu-
lar¼
a. Apa extracelular¼ a poate …, la rândul ei, interstiţial¼ a (extravascular¼a) şi circulant¼a
(intravascular¼a);
88
— dup¼ a distribuţia ei tisular¼ a, apa poate … tisular¼ a (din ţesuturi) şi cavitar¼ a (ca, de
exemplu, umoarea apoas¼ a şi sticloas¼a, lichidul cefalorahidian etc.);
— dup¼ a starea ei chimic¼ a în organism, apa poate … legat¼ a (conţinut¼a în diverse structuri
moleculare) şi liber¼a. Apa legat¼ a se …xeaz¼ a prin hidratare pe structurile coloidale (glucide,
lipide şi protide) ce prezint¼ a grup¼ ari polare.
— dup¼ a provenienţ¼a, apa poate … exogen¼ a (adus¼a din exterior în organism) şi endogen¼ a
(rezultat¼ a din procesele metabolice prin oxidare aerob¼ a).
Desigur, aceste clasi…c¼ ari nu trebuie privite în mod mecanic, grupele clasi…cate având
o strâns¼ a leg¼atur¼
a între ele. Apa dintr-o anumit¼ a categorie poate s¼ a fac¼a parte şi din alte
categorii de exemplu, apa legat¼ a poate … în acelaşi timp intra şi extracelular¼ a, exogen¼ a sau
endogen¼ a).
Cercet¼ arile experimentale prin diferite metode au permis evaluarea volumului total al
apei dintr-un organism, precum şi distribuţia diferenţiat¼ a între diversele p¼ arţi componente
ale acestuia.
Cantitatea de ap¼ a din organism depinde de specie, putând varia între 97%, în cazul
organismelor de tipul hidrei şi meduzei şi 50% în cazul formelor sporulate ale bacteriilor.
Mamiferele, inclusiv omul, se situeaz¼ a aproximativ în mijlocul acestui interval, cu un conţinut
de ap¼ a de circa 67% din masa total¼ a a organismului.
S-a constatat c¼ a din apa conţinut¼ a într-un organism viu 70% reprezint¼ a apa intracelular¼ a,
23% apa interstiţial¼ a şi 7% apa circulant¼ a.
În ceea ce priveşte prezenţa apei în diferite organe şi ţesuturi, s-a observat c¼ a în unele
apa ocup¼ a o pondere însemnat¼ a (93% în plasma sanguin¼ a, 70 85% în creier, 80% în inim¼ a,
pl¼
amân, rinichi, 75% în muşchi şi …cat etc.), iar în altele apa se g¼ aseşte în cantitate mic¼ a
(dinţi, unghii, copite, coarne, p¼ ar, partea solid¼ a a oaselor etc.).
Cantitatea de ap¼ a dintr-un organ sau ţesut depinde de intensitatea proceselor metabolice
din structura respectiv¼ a. Cu cât aceste procese sunt mai intense, cu atât cantitatea de ap¼ a
este mai mare.
În general, cantitatea de ap¼ a dintr-un ţesut depinde de coe…cientul lipocitic, adic¼ a de
raportul dintre cantitatea de colesterol (care este hidrofob) şi cantitatea de acizi graşi (care
sunt hidrofobi) din ţesutul respectiv.
Cantitatea de ap¼ a din organismul viu depinde de vârst¼ a şi sex, …ind mai mare la or-
ganismele tinere şi mai mic¼ a la organismele în vârst¼ a. Astfel, în ţesuturile embrionare apa
poate intra chiar în proporţie de 97%. Cu cât organismul îmb¼ atrâneşte are loc o diminuare
a proceselor metabolice şi în consecinţ¼ a o sc¼
adere a conţinutului în ap¼ a al organismului.
Cantitatea total¼ a de ap¼ a din corp este 760ml=kg la copiii de câteva zile şi de 460ml=kg la
femei de 60 80 ani.
8.2 Structura moleculei de ap¼

a
Molecula de ap¼ a este triatomic¼a, format¼a dintr-un atom de oxigen (unul din cei trei
izotopi O; O; O) şi doi atomi de hidrogen (din cei trei izotopi 1 H;2 H;3 H) legaţi de
16 17 18
atomul de oxigen prin dou¼ a leg¼aturi covalente. Teoretic, sunt posibile 18 combinaţii ale
acestor atomi, deci 18 specii de molecule de ap¼ a. În natur¼
a, cea mai frecvent¼a molecul¼ a de
16 1
ap¼a este cu O şi H.
Cercet¼ arile efectuate cu ajutorul mecanicii cuantice au ar¼atat c¼
a leg¼
atura chimic¼a a atom-
ilor în molecula de ap¼ a este de tip covalent. Leg¼atura dintre atomul de oxigen şi …ecare din
atomii de hidrogen se realizeaz¼ a prin întrep¼
atrunderea (contopirea) orbitalilor atomici, pen-
89
: :
H : O: H
Figura 8.1: Con…guraţia stabil¼
a a moleculei de ap¼
a.
(- )
O
o o
0.99A 0.99A
0
H 105 H
(+ ) (+ )
Figura 8.2: Aranjamentul geometric al unei molecule de ap¼

a.
tru a forma un orbital molecular comun (dublet electronic), şi anume: orbitalul electronului
de pe subnivelul 1s (n = 1; l = 0) al hidrogenului cu orbitalul electronului de pe subnivelul
2p (n = 2; l = 1) al oxigenului. În aceast¼ a combinaţie …ecare atom are subnivelele energetice
aduse la con…guraţia stabil¼a:
Prin metoda difracţiei radiaţiilor roentgen s-a stabilit c¼
a între direcţiile celor dou¼
a leg¼
aturi
covalente este un unghi de 105 şi c¼ a distanţa dintre atomul de oxigen şi …ecare din atomii
de hidrogen este de 0:99A (…gura 8.2).
Din punct de vedere electric, molecula de ap¼ a este polar¼ a (un dipol electric permanent),
deoarece centrul sarcinilor electrice pozitive (q) nu coincide cu cel al sarcinilor negative. Mole-
cula de ap¼ a este, deci, asimetric¼ a şi se caracterizeaz¼a printr-un dipolmoment (moment electric
de dipol p = qd, unde d este distanţa dintre centrele celor dou¼ a sarcini) care acţioneaz¼ a de-a
lungul bisectoarei unghiului format de cele dou¼ a leg¼aturi covalente. Valoarea dipolmomen-
tului este relativ mare, şi anume, de 1:84D (debye) pentru apa în stare gazoas¼ a şi de 2:5D
pentru apa în stare solid¼ a (şi creşte o dat¼a cu sc¼aderea temperaturii).
Polarizarea moleculelor de ap¼ a determin¼ a o anumit¼ a tendinţ¼
a de ordonare a moleculelor
de ap¼a şi explic¼
a fenomenele de hidratare ionic¼ a şi molecular¼a.
Totodat¼ a, deoarece distribuţia celor patru perechi de electroni din molecula de ap¼ a are o
orientare aproximativ simetric¼ a, aceasta face ca structura spaţial¼ a a moleculei s¼ a se asemene
cu o structur¼ a tetraedric¼ a (o piramid¼ a cu patru feţe triunghiulare, unghiul tetraedrului …ind
de 109o 280). Conform acestei concepţii moderne privind structura cristalogra…c¼ a a moleculei
de ap¼a, nucleul de oxigen se g¼ aseşte în centrul unui tetraedru, dou¼ a vârfuri ar … ocupate de
cele dou¼a nuclee de hidrogen, iar în celelalte dou¼ a vârfuri ar … concentrate zonele de electroni
neparticipanţi la leg¼ aturile covalente.
Structura molecular¼ a în toate cele trei st¼ ari de agregare :
a) Starea solid¼ a. Deoarece moleculele de ap¼ a sunt polarizate, rezult¼ a c¼a ele au tendinţa de
a se orienta în spaţiu. Astfel, zona negativ¼ a (atomul de oxigen) a unei molecule se îndreapt¼ a
spre zonele pozitive (atomii de hidrogen) ale unei alte molecule de ap¼ a, dând naştere la
leg¼
aturi de hidrogen. Deşi, în medie, …ecare molecul¼ a poate forma dou¼ a leg¼aturi de hidrogen,
molecula de ap¼ a are tendinţa de a avea în jurul ei patru molecule vecine apropiate. Aceast¼ a
structur¼a a moleculelor de ap¼ a poate … reprezentat¼ a din nou conform modelului cristalogra…c,
90
eu ajutorul tetraedrului. De data aceasta, în centrul tetraedrului se consider¼ a o molecula

de ap¼ a, iar în cele patru vârfuri câte o molecul¼ a vecin¼a, …ecare …ind legat¼ a de molecula din
centrul tetraedrului printr-o leg¼ atur¼a de hidrogen. Lungimea leg¼ aturii de hidrogen este de
1; 77A şi a fost determinat¼ a prin metoda difracţiei radiaţiilor X).
Formarea de reţele ordonate de molecule de ap¼ a este posibil¼ a, întrucât la temperaturi sub
00 C viteza în mişcarea termic¼ a nu prezint¼ a valori însemnate. Ca urmare, moleculele de ap¼ a
în stare solid¼ a se asociaz¼ a şi formeaz¼ a reţele cu atât mai stabile şi mai structurate, cu cât
temperatura este mai sc¼ azut¼a şi, deci, agitaţia termic¼ a mai redus¼ a. În gheaţa foarte puternic
r¼acit¼a toţi atomii de hidrogen sunt cuprinşi în astfel de relele, evidenţiate tot prin difracţia
radiaţiilor X. Se poate observa c¼ a, datorit¼ a leg¼aturilor intra- şi intermoleculare, structura
tetraedric¼ a a gheţii este o structur¼ a ordonat¼ a, deschis¼ a, de tip hexagonal, eu ochiuri mari şi
spaţii neocupate, ceea ce confer¼ a gheţii o densitate mai mic¼ a decât a apei (0:91g=cm3 ).
b) Starea lichid¼ a. Desfacerea leg¼ aturilor de hidrogen se poate face numai cu un consum
de energie. Odat¼ a cu creşterea temperaturii gheţii, creşte agitaţia termic¼ a şi unele leg¼ aturi
de hidrogen se desfac, iar moleculele respective devin libere. Pentru ruperea unei leg¼ aturi
de hidrogen este necesar¼ a o energie de circa 20 de ori mai mic¼ a decât pentru o leg¼ atur¼a
covalent¼ a. În cazul apei, leg¼ aturilor de hidrogen le corespunde o energie de 3 4:5 kcal=mol,
faţ¼
a de 90 kcal=mol, cât corespunde leg¼ aturilor covalente din moleculele de ap¼ a.
Când gheaţa se topeşte începând cu temperatura de 00 C, structura cristalin¼ a parţial se
stric¼a, deoarece se desfac 15% din leg¼ aturile de hidrogen. Aceasta înseamn¼ a c¼ a, în stare
lichid¼ a, la aceast¼ a temperatur¼ a apa continu¼ a s¼a p¼astreze în proporţie de 85% o structura
cristalin¼ a.
Odat¼ a cu creşterea temperaturii apei leg¼ aturile de hidrogen se desfac tot mai mult,
p¼ astrând îns¼ a o structur¼ a cristalin¼ a tot mai mobil¼ a (structur¼ a cvasicristalin¼ a). Aceste struc-
turi cristaline se desfac şi se refac cu atât mai repede, cu cât agitaţia termic¼ a este mai intens¼ a.
9
Leg¼ aturile de hidrogen persist¼ a circa 10 secunde, timp în care au loc câteva mii de ciocniri
intermoleculare.
Apa lichid¼ a este format¼ a dintr-un amestec de molecule libere (monomeri sau mono-
hidroli), dimeri (dihidroli ) - (H2 O)2 , tetrameri - (H2 O)4 şi octameri (H2 O)8 , proporţia
lor …ind în funcţie de temperatur¼ a.
La temperaturi cuprinse intre 00 C şi 40 C are loc p¼ atrunderea în spaţiile libere ale reţelei
cristaline a monomerilor ca molecule interstiţiale. Aceasta explic¼ a sc¼
aderea volumului apei de
la 0 C la 4 C, când acesta devine minim. La temperaturi mai mari de 40 C aceşti monomeri
0 0
ies din ochiurile reţelei cristaline datorit¼ a agitaţiei termice şi m¼ aresc astfel volumul apei. Spre
0
temperatura de 40 C se desfac aproximativ 50% din leg¼ aturile de hidrogen şi apa devine mai
‡uid¼ a. De aceea, aceast¼ a temperatur¼ a este considerat¼ a „al 2-lea punct de topire al apei".
Faptul c¼ a în decursul timpului animalele hemeoterme şi-au …xat temperatura normal¼ aa
0
organismului intre 35 şi 41 C este strâns legat¼ a de propriet¼ aţile apei între aceste temper-
aturi. În acest interval apa este format¼ a dintr-un num¼ ar mare de dimeri, nu are structur¼ a
cvasicristalin¼ a şi are o reactivitate chimic¼ a mai mare. În aceste condiţii celulele pot s¼ a con-
struiasc¼ a cu uşurinţ¼ a structuri cristaline de ap¼ a, de forme diferite. De aceea, apa este socotit¼ a
drept „matrice" a vieţii. La temperaturi mai mari ale apei, predomin¼ a formele monomere
şi dimere, acestea din urm¼ a …ind cele mai stabile şi persistente. Structuri spaţiale ale apei
s-au putut constata chiar la temperaturi mari (800 C), cu ajutorul difracţiei radiaţiilor X.
c) Starea gazoas¼ a. În aceast¼ a stare se rup toate leg¼ aturile de hidrogen, iar moleculele de
ap¼ a devin libere şi izolate sau, cel mult, uneori, sub form¼ a de dimeri.
Deci, din punct de vedere al structurii moleculare, apa în stare solid¼ a este structurat¼ a în
întreaga ei mas¼ a ; în stare lichid¼ a este structurat¼ a pe anumite regiuni, iar în stare gazoas¼ a
91
este nestructurat¼
a.
8.3 Propriet¼
aţile …zice ale apei
Datorit¼ a propriet¼ aţilor ei …zice apa are o mare importanţ¼ a pentru organismele vii, in-
‡uenţând existenţa, conformaţia şi funcţiile acestora.
Apa nu face parte din lichidele obişnuite, deoarece prezint¼ a anumite anomalii. Deosebirile
dintre propriet¼ aţile …zice ale apei şi celelalte lichide se datoresc structurii ei moleculare şi
valorii mari a dipolmomentului moleculei de ap¼ a.
Totodat¼ a, datorit¼a abundenţei sale pe suprafaţa P¼ amântului, apa a fost considerat¼ a „lichid
de referinţ¼a” pentru de…nirea multor m¼ arimi şi unit¼
aţi …zice (de exemplu, temperaturile de
topire şi …erbere ale apei au fost alese ca puncte …xe de temperatur¼ a pe scara Celsius).
8.3.1 Variaţia densit¼

aţii apei cu temperatura
Spre deosebire de toate celelalte lichide, apa îşi m¼ areşte volumul prin solidi…care si, deci,
îşi micşoreaz¼a densitatea. Apa are densitatea maxim¼ a la 40 C. Prin r¼ acire, între 40 C şi 00 C
apa se comport¼ a anormal, dilatându-se. Ca urmare, gheaţa are densitate mai mic¼ a decât
apa la 40 C şi, de aceea, pluteşte pe ap¼ a. Aceasta anomalie se explic¼ a prin faptul c¼ a, o dat¼ a
cu sc¼ aderea temperaturii, creşte gradul de ordonare a moleculelor de ap¼ a, prin creşterea
num¼ arului de leg¼ aturi de hidrogen. Reţeaua molecular¼ a devine tot mai structurat¼ a, mai
ordonat¼ a, cu ochiuri hexagonale mari, ceea ce determin¼ a m¼arirea volumului gheţii şi, deci, o
micşorare a densit¼ aţii.
Distrugerea unor organisme (de exemplu, plante) prin îngheţare sub 00 C se datoreaz¼ a
creşterii volumului apei şi form¼ arii de cristale pentru un anumit tip de ap¼ a conţinut¼ a de
aceste organisme (o fracţiune din apa citoplasmatic¼ a este foarte rezistent¼ a la desicare, nu
îngheaţ¼ a nici la 200 C, nu are propriet¼ aţi de solvent şi nu este transferat¼ a prin membran¼ a).
0
Prin topirea gheţii şi înc¼ alzirea apei pân¼ a la 4 C se distruge o parte din reţeaua cristalin¼ a
a apei. Monomerii formaţi ocup¼ a spaţiile libere (ochiurile) ale reţelei intermoleculare ce de-
termin¼ a micşorarea volumului apei şi, deci, creşterea densit¼ aţii acesteia la valoarea maxim¼ a.
0
La temperaturi peste 4 C, datorit¼ a intensi…c¼ arii agitaţiei termice, o parte din moleculele de
ap¼ a scap¼a din ochiurile reţelei cristaline conducând la creşterea volumului apei şi, deci, la
sc¼ aderea densit¼ aţii acesteia.
Din punct de vedere biologic, „anomalia” apei este foarte important¼ a, întrucât per-
mite supravieţuirea pe timp de iarn¼ a a organismelor acvatice. Crusta de gheaţ¼ a r¼amâne la
suprafaţa apelor st¼ at¼atoare şi curg¼
atoare, fapt care permite continuarea activit¼ aţii vieţuitoarelor
acvatice la temperaturi mai mari de 00 C, întâlnite în adâncime.
8.3.2 Propriet¼
aţile termice ale apei
Ca urmare a activit¼aţii metabolice, organismele vii produc energie, îndeosebi sub form¼ a
de c¼
aldur¼a. Dac¼
a se presupune c¼ a un organism viu ar … un sistem izolat, având o c¼ aldur¼
a
speci…c¼
a apropiat¼
a de a apei (1 cal=g grd), atunci temperatura intern¼ a i-ar creşte cu mult
peste valoarea de 37 400 C (la animalele homeoterme). La temperaturi mai mari de 420 C
încep s¼
a se denatureze proteinele, vitezele reacţiilor chimice ar creşte foarte mult, iar aceste
modi…c¼ari nu mai sunt compatibile cu viaţa.
92
Apa, prin propriet¼ aţile ei …zice şi prin valorile constantelor termice, are un rol deosebit
în procesele de termoreglare ale organismului.
Temperatura de topire (00 C) şi temperatura de …erbere (1000 C) a apei sunt foarte de-
p¼ artate una de cealalt¼ a, ceea ce fac ca apa s¼ a se menţin¼ a în stare lichid¼ a tot timpul în
majoritatea locurilor de pe suprafaţa globului terestru. În acelaşi timp variaţiile de temper-
atur¼ a din diverse locuri de pe P¼ amânt nu pot transforma decât o anumit¼ a parte din ap¼ a în
gheaţ¼ a sau vapori. Zona de temperatur¼ a la care apa este lichid¼ a, în condiţiile unei agitaţii
0
termice însemnate, este mare (0 100 C), favorizând desf¼ aşurarea multor reacţii chimice.
Totodat¼ a, aceast¼ a zon¼ a de temperaturi este su…cient de mic¼ a pentru a … compatibil¼ a cu
menţinerea anumitor structuri.
C¼aldura speci…c¼ a (c) este cantitatea de c¼ aldur¼ a necesar¼ a unui gram de ap¼ a pentru a-şi
ridica temperatura cu un grad (c = 1 cal=g grd = 4180 J=kgK). Apa are o c¼ aldur¼a speci…c¼ a
foarte mare, datorit¼ a structurii moleculare cvasicristaline. Pentru ruperea leg¼ aturilor de
hidrogen şi pentru creşterea agitaţiei termice corespunz¼ atoare creşterii temperaturii cu un
grad este necesar¼ a o cantitate de c¼ aldur¼a mai mare decât la alte lichide.
Apa, având c¼ aldur¼ a speci…c¼ a mare, se înc¼ alzeşte greu şi se r¼ aceşte greu, deci are „in-
erţie termic¼ a” mare. Datorit¼ a tendinţei de a-şi p¼ astra temperatura constant¼ a apa joac¼ a rol
termoregulator şi este, din punct de vedere cantitativ, principalul element constructiv al
animalelor homeoterme. Organismele vii pot primi din exterior sau interior cantit¼ aţi relativ
mari de c¼ aldur¼ a care, îns¼ a, produc înc¼ alziri mici ale acestora. Sângele, prin conţinutul s¼ au
ridicat de ap¼ a, transport¼ a o mare cantitate de c¼ aldur¼a din locul unde ea se produce, în tot
organismul, uniformizând temperatura acestuia. Prin intermediul vaselor sanguine situate
în apropierea suprafeţei corpului, sângele cedeaz¼ a c¼
aldura mediului exterior prin radiaţie.
Dizolvarea unor substanţe în ap¼ a modi…c¼ a valoarea c¼ aldurii speci…ce a acesteia.
Conductivitatea termic¼ a (ct ) este cantitatea de c¼ aldur¼ a care se propag¼ a în unitatea de
2
timp între dou¼ a puncte ale unui conductor cu secţiunea de 1 cm , situate la distanţa de 1 cm
şi între care exist¼ a o diferenţ¼ a de temperatur¼ a de 10 C. Apa are o conductivitate termic¼ a
mare (ct = 0; 0013 cal=cms grd) în comparaţie cu alţi constituenţi organici şi, ca urmare,
organismele vii pot s¼ a evite hipertermiile locale prin transport rapid al c¼ aldurii sau prin
posibilitatea acumul¼ arii c¼aldurii.
C¼aldura (latent¼ a) de vaporizare (L) este cantitatea de c¼ aldur¼ a necesar¼ a unui gram de ap¼ a
pentru a trece din stare lichid¼ a în stare de vapori. În comparaţie cu alte lichide apa are, de
asemenea, o c¼ aldur¼ a latent¼ a de vaporizare mare (L = 581 cal=g la 370 C), fapt care se explic¼ a
tot prin energia necesar¼ a ruperii leg¼ aturilor de hidrogen. Organismele vii pot evita, astfel,
înc¼ alzirile puternice prin evaporare pulmonar¼ a şi evaporare cutanat¼ a (difuzia vaporilor de ap¼ a
sau a lichidului intracelular prin p¼ aturile cornoase ale epidermei şi prin sudaţie). Valoarea
mare pentru L a apei permite organismelor s¼ a disipeze o cantitate de c¼ aldur¼a mare prin
pierderea unei cantit¼ aţi mici de ap¼ a. Pentru a micşora temperatura corpului cu 10 C, este
necesar s¼ a se evapore din ţesuturi mai puţin de 2g de ap¼ a/kg din masa corporal¼ a. Pentru
…ecare gram de ap¼ a evaporat corpul pierde 300 cal.
Valorile mari ale constantelor termice ale apei au un rol deosebit în reglarea termic¼ aa
unui organism. Homeotermele (mamiferele şi p¼ as¼arile) posed¼ a un sistem termoregulator care
menţine temperatura constant¼ a a organismului, indiferent de variaţiile de temperatur¼ a ale
mediului înconjur¼ ator. Homeostazia termic¼ a este, de altfel, un caz particular al homeostaziei,
care se realizeaz¼ a printr-un ansamblu de mecanisme ce au rolul de a menţine un organism
viu în echilibru chimic şi …zic în ciuda numeroaselor perturbaţii care vin din mediul exterior
sau sunt produse datorit¼ a mecanismelor sale funcţionale.
Propriet¼ aţile termostatice ale apei explic¼ a, totodat¼ a, şi micşorarea variaţiilor de temper-
93
atur¼ a ale mediului înconjur¼ator. Se cunoaşte faptul c¼a regiunile de coast¼ a sau cele maritime
şi oceanice se caracterizeaz¼
a prin variaţii mici ale temperaturii (în raport cu regiunile situate
în interiorul continentelor), datorit¼ a prezenţei în apropiere a cantit¼ aţilor mari de ap¼a ale
c¼aror constante termice au valori mari.
8.3.3 Tensiunea super…cial¼

a şi vâscozitatea apei
Tensiunea super…cial¼ a ( ) reprezint¼ a forţa de tensiune super…cial¼
a care acţioneaz¼
a pe
unitatea de lungime. Apa are tensiunea super…cial¼ a mare (73 dyne=cm) datorit¼a tot struc-
turii ei cvasicristaline realizat¼
a prin leg¼ aturi de hidrogen. Aceast¼ a valoare mare permite
ascensiunea apei în vasele capilare ale plantelor. Ea joaca un rol important şi în formarea
straturilor subţiri de proteine şi lipide din membranele celulare.
Tensiunea super…cial¼ a scade o dat¼ a cu creşterea temperaturii.
Spre deosebire de alte lichide, apa are o vâscozitate mic¼ a (coe…cientul de vâscozitate
3 2
dinamic¼ a: = 1; 0050 10 N s=m , iar coe…cientul de vâscozitate cinematic¼ a: c = 1; 0068
10 6 la 200 C, deşi energiile intermoleculare sunt mari. Aceast¼ a proprietate se explic¼
a prin
faptul c¼a leg¼
aturile de hidrogen se desfac şi se refac cu rapiditate, deoarece apa nu formeaz¼ a
structuri continue ci discrete.
8.3.4 Propriet¼
aţile electrice ale apei
Conductivitatea electric¼ a = 1= , unde este rezistivitea electric¼ a) a apei m¼ asoar¼
a
proprietatea ei de a conduce curentul electric. Conductivitatea apei depinde de num¼ arul de
ioni din unitatea de volum şi de mobilitatea lor. Conductivitatea electric¼ a a apei este mic¼ a
1
(4 10 6 m pentru apa lichid¼ a pur¼a la 180 C şi de 0:3 10 6 1
m pentru gheaţ¼ a),
datorit¼a slabei disocieri în ioni. Ca urmare, apa nu permite trecerea cu uşurinţ¼ a a curentului
electric.
Constanta dielectric¼ a relativ¼a (sau permitivitatea electric¼ a relativ¼
a "r ) se de…neşte prin
relaţia : "r = "="0 (unde " este permitivitatea electric¼ a absolut¼ a a mediului, iar "0 este
permitivitatea electric¼a a vidului) şi arat¼ a de câte ori forţa de interacţiune electric¼a dintr-un
mediu dat este mai mic¼ a decât în vid.
Apa lichid¼ a are permitivitatea electric¼ a relativ¼a 80, mult mai mare decât la celelalte
lichide. Aceasta se datoreaz¼ a faptului c¼a molecula de ap¼ a este un dipol electric. Efectul
dipolilor moleculari ai apei este m¼ arit de asocierea dintre molecule prin leg¼ aturile de hidro-
gen. Ca urmare, apa are rol de „tampon electric", reducând interacţiunea dintre sarcinile
electrice (ionii electroliţilor dizolvaţi sunt su…cient de separaţi pentru a se mişca indepen-
dent). Valoarea mare a constantei dielectrice face ca apa s¼ a …e cel mai bun solvent pentru
cristalele ionice, deoarece micşoreaz¼ a intensitatea leg¼
aturilor ionice, în soluţiile apoase, rezul-
tate prin solvirea unui num¼ ar însemnat de substanţe organice şi anorganice în ap¼ a, au loc
cele mai multe reacţii biologice.
8.3.5 Propriet¼
aţile optice ale apei
Apa este transparent¼ a pentru radiaţiile vizibile şi absoarbe aceste radiaţii numai când
stratul de ap¼a este foarte gros (zeci de metri) sau este impuri…cat¼ a cu diverse substanţe
poluante. Acest fapt permite dezvoltarea vieţii acvatice.
Apa este, opac¼ a pentru radiaţiile infraroşii pe care le absoarbe şi este parţial transparent¼
a
pentru radiaţiile ultraviolete pe care le absoarbe moderat.
94
Tema 9
Noţiuni de termodinamic¼ a biologic¼

a.
Principiul I. Principiul II. Entropia
Cele dou¼ a forme de existenţ¼ a ale materiei, substanţa şi câmpul sunt în permanent¼ a
mişcare. Universul este în continu¼ a mişcare sub in‡uenţa energiei. Energia m¼ asoar¼
a diferitele
forme de mişcare şi are şi ea la rândul ei forme diferite. Cea mai simpl¼ a de…niţie a energiei
a fost pentru prima oar¼ a dat¼ a de c¼ atre mecanic¼ a şi consta în: capacitatea unui sistem de a
efectua un lucru. Formele de energie sunt foarte diverse, în funcţie de diferitele sarcini (lucru)
care se vor îndeplinite (energie mecanic¼ a, termic¼a, electric¼ a, magnetic¼ a, luminoas¼ a, chimic¼a,
nuclear¼ a, etc.). Dup¼ a cum se cunoaşte, diferitele forme ale energiei se pot transforma una în
alta, nu oricum ci urmând anumite reguli. Deosebim dou¼ a tipuri de energie, energia cinetic¼ a
(energia dat¼ a de starea de mişcare) şi energia potenţial¼ a (energia dintr-un câmp potenţial).
Revenind la sistemele (corpurile) alc¼ atuite dintr-un num¼ ar foarte mare de particule, a‡ate
în mişcare, este natural s¼ a tragem concluzia c¼ a aceste sisteme posed¼ a energie, atât mecanic¼ a
(de translaţie şi de rotaţie) cât şi potenţial¼a. Aceast¼ a energie, este denumit¼ a de R. Clausius,
energie intern¼ a, notat¼a cu U , care este suma energiilor tuturor formelor de mişcare şi de
interacţiune ale particulelor din sistem. Lista de energii cuprinse în aceasta poate … lung¼ a,
le amintim doar pe cele mai importante: energia de translaţie a moleculelor ; energia de
rotaţie ; energia potenţial¼ a de interacţiune ; energia mişc¼ arii de oscilaţie a atomilor din
molecul¼ a ; energia nuclear¼ a, precum şi alte forme de energie posibile în sistemul particular
ales. Valoarea energiei interne nu se poate determina pentru c¼ a nu putem avea un referenţial
adecvat cu care s-o compar¼ am.
Particulele sistemului se a‡a¼ în permanenţ¼ a, sub in‡uenţa temperaturii, într-o stare de
continu¼ a mişcare dezordonat¼ a, denumit¼ a mişcare termic¼ a, generat¼a de energia cinetic¼ a pro-
prie a particulelor. Teoria cinetic¼ a a gazelor face leg¼ atura dintre temperatur¼ a (determinat¼ a
de viteza particulelor a‡ate în mişcare) şi energia cinetic¼ a medie de translaţie a particulei
Ec, prin expresia:
3R 3
Ec = T = kT
2N 2
Unde R este constanta general¼ a a gazelor perfecte şi are valoarea 8:31J=mol K =
8310J=kmoI K, iar NA este num¼ arul lui Avogadro (introdus în anul 1811, dup¼ a …zicianul
italian Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro) şi are valoarea 6:023 10 mol 1 ; T este 23
temperatura absolut¼ a a gazului; k = R=NA , constanta lui Boltzmann, k = 1:38 10 23 J=K:

Unul din cele mai importante tratate de termodinamic¼ a este faimoasa monogra…e a lui
Sadi Carnot , denumit¼ a „ Re‡exions sur la puissance motrice du feu et sur les machines
propres a developper cette puissance”, publicat¼ a în 1824. în aceast¼ a carte, termodinamica
95
este introdus¼ a ca o teorie a maşinilor termice. Mai târziu, în 1842, …zicianul Robert Mayer
este cel care a realizat pentru prima oar¼ a corelaţia dintre c¼
aldur¼a şi lucru, relaţie cunoscut¼a de
noi ca Principiul întâi a termodinamicii. El a mai pus în discuţie paralela dintre funcţionarea
corpului uman şi o maşin¼ a termic¼ a. Termodinamica a devenit fundamentul teoretic pentru
toate tipurile de transform¼ ari reciproce ale diferitelor forme de energie în sistemele naturale
şi cele construite de om, ca şi pentru toate tipurile de mişc¼ ari.
Termodinamica proceselor biologice se ocup¼ a cu transform¼ arile de energie la sistemele
biologice pentru care este nevoie s¼ a se realizeze o extensie a termodinamicii clasice, de echili-
bru, c¼ atre termodinamica proceselor ireversibile. Aceast¼ a extensie se realizeaz¼ a de obicei în
doi paşi: primul const¼ a în faptul c¼a orice deviaţii de la echilibru sunt luate în calcul. Aceasta
înseamn¼ a c¼
a se ia în considerare relaţia liniar¼
a dintre forţe şi viteze. în schimb, termodinam-
ica proceselor neliniare studiaz¼ a aceste procese departe de echilibru, unde exist¼ a gradienţi
puternici ai potenţialelor. În acest caz apar structuri disipative care sunt st¼ ari staţionare cu
calit¼aţi complet noi.
Este important sa supunem atenţiei faptul c¼ a condiţia dep¼ art¼arii de echilibru a unui
organism reprezint¼ a o condiţie absolut¼ a pentru existenţa vieţii, subsistemele în organism
exist¼a, funcţioneaz¼ a şi pot … calculate folosind termodinamica de echilibru sau cel mult
termodinamica liniar¼ a. Aceasta înseamn¼ a c¼a bio…zica acoper¼ a tot domeniul abord¼ arilor
termodinamice.
9.1 Sisteme, parametrii şi funcţii de stare

Termenul de “sistem”este de…nit ca un agregat de elemente cu relaţii interne reciproce.
Mai mult de atât, sistemul care are relaţii interne care sunt şi interacţii este denumit sistem
dinamic. Acesta este un exemplu tipic de sistem unde se poate aplica termodinamica.
Întrebarea este ce fel de model putem utiliza, ce putem considera ca …ind sistem, care
sunt elementele lui, care sunt dependente de problema particular¼ a pus¼ a şi care corespund
tuturor punctelor de vedere. Un element poate … un sistem în sine dac¼ a extindem problema.
Un organism, de exemplu, ca un element dintr-un sistem ecologic, poate … el însuşi un
sistem în sine, dac¼a ne punem întrebarea care sunt interacţiunile …ziologice dintre organele
lui. Organul poate … considerat un sistem de celule, celula ca un sistem de organite, şi aşa
mai departe.
Un sistem dinamic poate … analizat în mai multe moduri. La un pol se a‡a¼ teoria
sistemelor care calculeaz¼ a şi trateaz¼
a individual elementele din sistem, la cel¼ alalt este ter-
modinamica care consider¼ a un sistem global, continuu, a‡at într-o oarecare relaţie cu mediul
exterior. Limita acestui continuu poate … reprezentat¼ a de o membran¼ a sau perete cât şi de
un proces care-si schimb¼ a calitatea (de exemplu, o reacţie chimic¼
a de evoluţie şi proliferare).
In termodinamic¼ a, sistemele sunt clasi…cate în funcţie de natura barierei cu mediul exte-
rior:
- sistem izolat: un sistem ideal care nu schimb¼ a nici energie, nici substanţ¼ a cu mediul
extern;
- sistem închis: sistem care schimb¼ a toate tipurile de energie, dar nu şi substanţ¼a;
- sistem deschis: poate schimba atât energie cât şi substanţ¼ a.
Sistemul închis poate … in‡uenţat de c¼ atre mediu şi poate cauza schimb¼ ari în mediu. Cu
toate acestea, nu poate … implicat în schimburi de substanţ¼ a.
Starea sistemului poate … caracterizat¼ a de o sum¼ a de variabile, denumite variabile de
stare. Aceşti parametri pot … intensivi şi extensivi. Parametri intensivi nu sunt aditivi, sunt
96
independenţi de m¼ arimea sistemului (exemplu: temperatur¼ a, densitate, presiune, concen-

traţie). Parametri extensivi sunt aditivi când doua sisteme sunt combinate (exemplu: masa,
volumul, num¼ ar de moli).
Schimb¼ arile din sistem sunt caracterizate de diferenţiale a variabilelor de stare. O difer-
enţial¼
a descrie o schimbare in…nitezimal¼ a a variabilei dependente dy atunci când variabila
dependent¼ a dx se modi…c¼ a de asemenea in…nitezimal, conform cu dependenţa funcţional¼ a
y = f (x). Ea poate … calculat¼ a din produsul derivatei de ordinul întâi cu dx:
dy = f 0dx
Cei mai mulţi parametri termodinamici sunt funcţii de mai multe variabile. Astfel,
derivata poate …obţinut¼ a relativ la o variabil¼
a dac¼
a celelalte sunt ţinute constante. Procedura
aceasta este denumit¼ a derivat¼a parţial¼
a. Notaţia este special¼a, se pun parametri constanţi
ca indici inferiori la simbolul a‡at intre paranteze rotunde, aşa cum arata exemplul de mai
jos, cu funcţia termodinamica arbitrar¼ a G:
@G
= i pentru : j 6= i: (9.1)
@ni p;T;nj
Dac¼a consider¼ am, de exemplu, c¼ a funcţia G este energia liber¼a Gibbs, derivata parţial¼aa
lui G în funcţie de num¼ arul de moli n al substanţei i, atunci când presiunea p, temperatura T
şi num¼arul de moli ai tuturor celorlalte substanţe nj sunt ţinute constante, d¼ a, prin de…niţie,
potenţialul chimic i al substanţei i. în general, este aceeaşi procedur¼ a ca atunci când o
funcţie de mai multe variabile este reprezentat¼ a gra…c în dou¼ a dimensiuni în funcţie de o
variabil¼a selectat¼a, ţinând pe toate celelalte variabile constante.
Schimb¼ arile mici în funcţia de stare cu mai multe variabile poate … reprezentat¼ a de
diferenţiala total¼a. Pentru a o obţine, trebuie s¼a sum¼ am toate diferenţialele parţiale. Aceste
diferenţiale parţiale pot … calculate aşa cum este descris în ecuaţia 9.1 dar folosind derivate
parţiale. Ecuaţia urm¼ atoare, de exemplu, poate … aplicat¼ a energiei libera Gibbs [G(p; T; ni )]:
@G @G @G
dG = dp + dT + dni (9.2)
@p T;nj @T p;nj @ni p;T;nj
De…nirea matematic¼ a a diferenţialei totale este de o semni…caţie …zic¼a deosebit¼

a pentru
termodinamic¼ a. Acest fapt este ar¼atat de urm¼ atoarea schem¼ a logic¼
a:
dG este diferenţial¼
a total¼a $ G este funcţie de stare $ G depinde doar de starea sis-
temului, şi nu de felul în care a ajuns sistemul în aceast¼ a stare (istoria sa).
Aceasta proprietate a funcţiei este important s¼ a …e demonstrat¼ a. O ecuaţie diferenţial¼
a
este de multe ori scris¼a mai simplu decât în forma prezentat¼ a în ecuaţia 9.2:
dn = L dx + M dy + N dz: (9.3)
Cu literele mari se reprezint¼a orice variabile. Exist¼ a o condiţie matematic¼
a, denumit¼
a
condiţia Caucy, care indic¼
a când dn este o diferenţial¼
a total¼
a:
@L @M @M @N @L @N
= ; = ; = : (9.4)
@y @x @z @y @z @x
Dac¼
a aplic¼
am relaţia obţinem:
@G
@ @p @ @G
@2G
@T
= = : (9.5)
@T @p @T @p
97
În plus, aşa cum arat¼ a ecuaţia 9.5 secvenţa de diferenţiere nu conteaz¼

a.
Diferenţialele totale nu rezult¼ a doar din parametri energetici. Acest formalism poate
… aplicat oric¼arei funcţii de stare. Schimbarea de volum dintr-o faz¼ a de amestec poate …
descris¼
a, de exemplu, prin ecuaţia diferenţial¼a total¼a:
dV = V1 dn1 + V2 dn2 + V3 dn3 + :::: + Vm dnm ; (9.6)
unde dV este schimbarea de volum care are loc atunci când num¼ arul de moli ai unei Vi
sau mai multor componente se schimb¼
a. Ecuaţia 9.6. ne permite s¼
a de…nim volumul moar
parţial a substanţei i:
@V
V1 = pentru: j 6= i: (9.7)
@ni nj
cu unitatea de m¼ a inversul concentraţiei, m3 =mol.
asur¼
9.2 Principiile termodinamicii

Fundamentele ştiinţi…ce ale termodinamicii sunt reprezentate de cele 3 principii ale
sale care au fost elaborate pe baze experimentale. Pe baza acestei temelii solide au fost
formulate o serie de de…niţii şi relaţii care permit postul¼
ari temeinice pentru toate tipurile
de transform¼ari ale energiei. Aici vom prezenta doar primele dou¼ a.
9.2.1 Principiul I al termodinamicii

Experienţele au ar¼ atat c¼
a:
- în fenomenele în care intervine o singur¼ a form¼ a de energie, energia se conserv¼ a;
- în fenomenele în care avem o transformare a energiei între dou¼ a sau mai multe forme,
transformarea se face în cantit¼ aţi egale.
Principiul de conservare a energiei, cunoscut ca prima lege a termodinamicii postuleaz¼ a
existenţa unui parametru …zic având proprietatea de funcţie de stare, care include con-
secinţele discutate în Secţiunea 9.1. Lucrul (W ), ca parametru …zic nu se supune acestei
condiţii. În general, experienţa arat¼ a c¼
a o trecere a sistemului din starea A în starea B
poate … obţinut¼ a prin mai multe c¼ ai care difer¼
a substanţial una de cealalt¼ a prin cantitatea
de lucru care este necesar¼ a. Drept consecinţ¼ a, lucrul nu poate … o funcţie de stare care
poate s¼ a caracterizeze starea de energie a sistemului independent de calea prin care a fost
obţinut¼ a. Astfel, lucrul nu poate … considerat o funcţie de stare care poate s¼ a …e utilizat¼
a
în caracterizarea st¼ arii energetice a unui sistem independent de calea prin care a fost atins¼ a
aceasta. În cazuri speci…ce, ca de exemplu, diferenţiala lucrului unui gaz ideal, fapt care
poate … demonstrat cu ajutorul condiţiei Cauchy [Ecuaţia. 9.4].
Principalul rezultat este ca nu se poate construi o maşin¼ a termic¼ a care s¼
a funcţioneze
f¼
ar¼a a consuma energie din exterior („perpetuum mobile”). Primul principiu al termodinam-
icii arat¼a echivalenţa dintre diversele forme de energie, primind şi denumirea de principiul
echivalenţei energiei.
Pe baza primului principiu al termodinamicii s-a putut formula o lege general¼ a de con-
servare a energiei, conform c¼ areia energia nu poate … creat¼ a şi nici distrus¼
a, ea poate numai
s¼
a se transforme dintr-o form¼ a în alta, în cantit¼ aţi echivalente. De aceea, primul principiu
al termodinamicii a mai fost denumit şi principiul conserv¼ arii energiei.
Acest principiu arat¼ a existenţa unui parametru de stare caracteristic oric¼ arui sistem,
numit de Clausius, aşa cum s-a speci…cat anterior, energie intern¼ a a sistemului (U ) – cu
98
valoare determinat¼ a în …ecare stare a sistemului. Acest parametru exprim¼ a capacitatea

total¼a a sistemului de a efectua acţiuni de orice tip (mecanice, osmotice, chimice, electrice
etc).
În cazul în care un sistem are schimburi energetice cu exteriorul, energia sa intern¼ a variaz¼a
cu o cantitate egal¼ a cu suma tuturor acestor schimburi.
Atunci când variaz¼ a energia de mişcare dezordonat¼ a (agitaţia termic¼a) a moleculelor sau
energiile de interacţiune (dezordonat¼ a) dintre molecule, sistemul schimb¼ a cu exteriorul c¼al-
dura (Q), iar atunci când variaz¼ a energia unui ansamblu mare de molecule ale sistemului,
acesta schimb¼ a cu exteriorul lucrul mecanic (L), producându-se deplas¼ ari la scar¼
a macro-
scopic¼a. Se înţelege c¼a, atunci când în sistem au loc reacţii chimice, variaz¼ a energia intern¼a
datorit¼a reacţiilor care se produc, dar acestea se re‡ect¼ a în exterior …e prin schimb de lucru
mecanic, …e, cel mai adesea, prin schimb de c¼ aldur¼
a.
S¼a consider¼ am c¼ a acest parametru numit energie intern¼ a este o funcţie de stare care
admite diferenţiala total¼ a dU . Mai mult, …e ca energia sistemului s¼ a creasc¼a cu dU dac¼ ao
anumit¼ a cantitate de c¼ aldur¼a (dQ) este introdus¼
a în sistem şi/sau dac¼ a un anumit lucru este
furnizat sistemului (dW ).
dU = dQ + dW: (9.8)
Aceast¼
a ecuaţie conţine esenţa primului principiu al termodinamicii. Ambele diferenţiale
dQ şi dW sunt forme ale schimbului de energie. Totuşi, în concordanţ¼ a cu al doilea principiu
al termodinamicii, c¼aldura (Q), ca parametru …zic difer¼ a de toate celelalte forme de energie,
deoarece posed¼a o proprietate speci…c¼ a: orice form¼a de energie poate … complet transformat¼ a
în c¼
aldur¼
a, dar c¼
aldura poate … doar parţial transformat¼ a în lucru. Entropia (S) apare în
termodinamica fenomenologic¼ a ca un fel de m¼ asur¼
a a calit¼
aţii c¼
aldurii. În cele ce urmeaz¼a
entropia va … de…nit¼ a pentru un proces cvasi-reversibil:
dQrev
dS = : (9.9)
T
Acest fapt ne permite s¼ a g¼asim o expresie pentru dQ care poate … introdus¼ a în ecuaţia
9.8.
S¼a consider¼
am o exprimare mai detaliat¼ a a diferenţialei lucrului (dW ). Ea poate …
exprimat¼ a ca o sum¼ a de produse a unor tipuri de lucru, parametri extensivi care exprim¼ a
felul de m¼asur¼
a a lucrului efectuat, şi coe…cienţi ai lucrului, parametri intensivi, care re‡ect¼a
efortul cerut pentru aceasta. De exemplu, lucrul (dWp ), care e de…nit în cazul comprim¼ arii
unui gaz la o presiune p avînd rezultat variaţia volumului dV , va avea expresia:
dW p = pdV; (9.10)
unde p reprezint¼ a coe…cientul lucrului şi dV coordonata lucrului. Semnul acestei ecuaţii
depinde de de…nirea diferenţialei lucrului. O diferenţial¼ a pozitiv¼
a dW înseamn¼ a c¼
a exist¼
a
o creştere a lucrului furnizat in favoarea sistemului. În acest caz, lucrul este acumulat prin
compresie, corespunzând la o diferenţial¼ a negativ¼a a volumului.
Lucrul se poate calcula pe c¼ ai diferite. De exemplu, extinderea unui material înseamn¼ a
alungirea lui (dl) ca efect al aplic¼arii unei forţe (F):
dWl = Fdl: (9.11)
O celul¼
a poate face lucru prin transportarea unui anumit num¼ ar de atomi sau molecule
(dn) împotriva unui gradient de concentraţie. Aici, potenţialul chimic ( ) trebuie s¼
a …e
99
introdus drept coe…cient al lucrului. Se va reveni mai în detaliu la acest parametru mai
târziu [Ec. 9.32]. În acest caz, diferenţiala lucrului poate … exprimat¼
a dup¼
a cum urmeaz¼
a:
dWn = dn: (9.12)
Din varietatea de exemple posibile, vom considera ca exemplu …nal, transportul de

sarcin¼
a. Dac¼ a o cantitate particular¼ a de sarcin¼a (dq) este transportat¼
a împotriva unui
potenţial electric ( ), atunci lucrul electric efectuat va …:
dW; = dq: (9.13)
Ecuaţiile 9.10 - 9.13 pot … combinate:
dW = pdV + Fdl + dn + dq: (9.14)
Dac¼a se consider¼
a în mod obişnuit c¼
a în sistem este transportat un num¼
ar m de substanţe,
atunci aceast¼
a ecuaţie poate … dezvoltat¼a astfel:
X
m
dW = pdV + Fdl + i dni + dq: (9.15)
i=1
Aceasta este forma mai explicit¼

a a diferenţialei lucrului, care împreun¼
a cu Ec. 9.9, poate
… introdus¼
a în Ec. 9.8:
X
m
dU = T dS pdV + Fdl + i dni + dq: (9.16)
i=1
Ecuaţia 9.16 este forma diferenţial¼a a ecuaţiei Gibbs fundamentale. Desigur, ea poate …
extins¼
a prin ad¼ augarea mai multor tipuri de diferenţiale ale lucrului.
Pe de alt¼ a parte, aceast¼
a ecuaţie va … automat redus¼ a dac¼
a anumite ‡uxuri devin nerel-
evante. De exemplu, s¼ a presupunem c¼ a o transformare de…nit¼ a în interiorul sistemului nu
este însoţit¼
a de o întindere mecanic¼ a. Atunci l r¼ amâne constant, şi ca urmare dl = 0. În
consecinţ¼
a, termenul corespunzutor dispare din ecuaţie.
În relaţia 9.16 ecuaţia Gibbs fundamental¼ a apare sub forma unei diferenţialei Pfa¢ an.
Astfel de expresii pot … integrate în anumite condiţii care se aplic¼ a în acest caz. Rezultatul
este:
Xm
U = T S pV + Fl + i ni + q: (9.17)
i=1
Trebuie menţionat c¼ a trecerea de la 9.16 la ecuaţia 9.17 nu presupune o simpl¼ a eliminare

a operatorilor diferenţiali; este rezultatul unei integr¼ari speci…ce care nu este descris¼
a aici!
Utilizând regula dat¼ a de ecuaţia 9.2, acest proces de integrare poate … inversat. Se obţine:
X
m X
m
dU = T dS + SdT pdV V dp + Fdl + ldF + i dni + ni d i + dq + qd : (9.18)
i=1 i=1
Realizând o comparaţie între acest rezultat şi ecuaţia iniţial¼

a 9.16 rezult¼
a c¼
a trebuie s¼
a
…e îndeplinit¼
a urm¼
atoarea condiţie:
X
m
SdT V dp + ldF + ni d i + qd = 0: (9.19)
i=1
100
Aceasta este aşa numita ecuaţie Gibbs-Duham. Este util¼ a pentru anumite evalu¼ ari
deoarece permite reducerea gradului de libertate al sistemului cu o variabil¼ a.
S-a dovedit folositor s¼a se de…neasc¼ a nu numai energia intern¼
a (U ), ci deasemenea alte
3 funcţii energetice. În anumite c¼arţi introducerea acestor parametrii este explicat¼
a pe cale
…zic¼
a, prin discutarea proceselor de compresie a vaporilor etc., dar, pentru simpli…care,
putem accepta de…niţiile acestor parametri şi ulterior s¼a dovedim utilitatea lor.
De…niţiile au expresiile:
entalpia, H = U + pV ; (9.20)
energia liber¼
a Helmholtz, F = U T S; (9.21)
energia liber¼
a Gibbs, G = H T S: (9.22)
Ecuaţia Gibbs fundamental¼ a [Ec. 9.16] poate … uşor scris¼ a pentru aceste noi funcţii
de…nite. Pentru început se transform¼ a Ec. 9.20 într-o diferenţial¼
a total¼
a, în concordanţ¼ a cu
Ec. 9.2. În acord cu de…niţia [Ec. 9.20], entalpia (H) este o funcţie de: U , p, şi V . Expresia
sa este:
@H @H @H
dH = dU + dp + dV (9.23)
@U p;V @p U;V @V U;p
Direct din Ec. 9.20 rezult¼
a:
@H @H @H
= 1; =V; = p: (9.24)
@U p;V @p U;V @V U;p
care, combinat¼
a cu Ec. 9.23, conduce la forma:
dH = dU + V dp + pdV (9.25)
Ec. 9.16 împreun¼

a cu rezultatul anterior genereaz¼
a ecuaţia Gibbs fundamental¼
a pentru
dH:
Xm
dH = T dS + V dp + F dl + i dni + dq: (9.26)
i=1
Prin acelaşi procedeu este posibil s¼

a obţinem din Ec. 9.21 urm¼
atoarele relaţii:
X
m
dF = Sdr pdV + F dl + i dni + dq; (9.27)
i=1
şi:
X
m
dG = SdT + V dp + F dl + i dni + dq: (9.28)
i=1
Alegerea uneia dintre Ec. 9.16, 9.26, 9.27, sau 9.28 care va … utilizat¼ a pentru calcularea
unui sistem particular depinde de condiţiile externe şi de problemele care vor … puse. Pentru
investigarea unui sistem în condiţii izobare (p = const, adic¼ a. dp = 0), este recomandat s¼ a se
aplice ecuaţia pentru dH [Ec. 9.26], sau pentru dG [Ec. 9.28], deoarece în acest caz termenul
(V dp) se anuleaz¼ a. Aceasta corespunde situaţiei din majoritatea investigaţiilor biologice. În
consecinţ¼
a, se va utiliza mai mult entalpia (H) şi energia liber¼a Gibbs (G) în toate estim¼arile
bio…zice viitoare în locul energiei interne (U ) şi a energiei libere Helmholtz (F ).
Dac¼a condiţiile sunt izoterme (dT = 0), sau izobare (dp = 0), atunci în Ec. (9.28) ter-
menii legaţi de c¼
aldur¼a şi volum se vor anula. Atunci, dG exprim¼ a direct abaterea cantit¼
aţii
101
de energie, ca rezultat al lucrului efectuat. Astfel, gradientul energiei libere Gibbs indic¼ a
direcţia unui proces spontan în acelaşi mod în care gradientul energiei potenţiale indic¼ a
direcţia unei sfere care se rostogoleşte pe o suprafaţ¼a neregulat¼
a.
Pe de alt¼ a parte, diferenţiala dH este o m¼ asur¼
a a caracteristicilor termale a proceselor
izobare.
Toate aceste forme ale funcţiei fundamentale Gibbs [Ec. 9.26, 9.27, 9.28], precum şi Ec.
9.6 pentru volumul parţial, pot … integrate în acord cu Ec. 9.6 pentru dU .
Datorit¼ a întreb¼
arilor ridicate de termodinamica de echilibru, numai situaţiile de la în-
ceputul şi de la sfârşitul reacţiilor sunt de interes. Pentru aceasta, sunt de…nite diferenţele
dintre parametrii acestor st¼ ari. De exemplu, variaţia de entropie a unei reacţii R S este
de…nit¼ a astfel:
R S = Sprodus Ssubstrat (9.29)
În mod corespunz¼ ator sunt de…niţi parametrii precum R U , R H, R F , şi R G. În
comparaţie cu entropia, pentru parametrii energetici nu exist¼a valori absolute. Pentru acestea
este necesar¼a întotdeauna de…nirea unei valori de referinţ¼a. De exemplu, energiile standard
de formare ( F U , F H, F F , şi F G) sunt de…nite ca variaţii energetice care apar atunci
când substanţa este format¼ a din elementele sale, în anumite condiţii standard (T = 297K),
sau mai exact, care ar putea exista, deoarece în cele mai multe cazuri o sintez¼ a direct¼
aa
substanţei pornind de la elementele sale este imposibil¼a. În analogie cu ecuaţia 9.29 rezult¼
a:
RG = F Gprodus F Gsubstrat . (9.30)
Potenţialul chimic (m) al unei substanţe i este de o importanţ¼ a deosebit¼a pentru es-
tim¼
arile ulterioare. El poate … uşor de…nit folosind ecuaţiile 9.16, 9.26, 9.27, sau 9.28:
@U @H @F @G
i = = = = : (9.31)
@ni S;V;l;nj ;q @ni S;p;l;nj ;q @ni T;V;l;nj ;q @ni T;p;l;nj ;q
a care are dimensiunea Jmol 1 . Potenţialul

Astfel, potenţialul chimic este o expresie parţial¼
chimic al unei substanţe i ( i ) poate … calculat pornind de la concentraţie (ci ), sau mai bine
de la activitatea chimic¼ a (ai ) a substanţei folosind relaţia:
0
i = i + RT ln ai : (9.32)
În aceast¼
a ecuaţie, ai este chiar un num¼ar, şi anume num¼ arul de molecule pe litru, întrucât
activitatea chimic¼
a este m¼ asurabil¼a. Activitatea chimic¼ a este un fel de concentraţie efectiv¼
a.
Relaţia sa cu concentraţia are forma:
ai = fi ci : (9.33)
În ecuaţia precedent¼ a, fi este coe…cientul activit¼ aţii. În soluţiile ideale, fi =1, adic¼ a
activitatea substanţei dizolvate este egal¼ a cu concentraţia sa. În mod uzual, fi descreşte
atât cât creşte concentraţia în soluţie. Pentru s¼ arurile care se disociaz¼ a, f reprezint¼a un
coe…cient de activitate medie pentru ionii din soluţie. De exemplu, ionii din 100mM soluţie
de NaCl indic¼ a un coe…cient de activitate medie de 0.8. Astfel, activitatea chimic¼ a a acestei
soluţii este egal¼a cu cea a unei soluţii ideale cu o concentraţie de numai 80 mM. În comparaţie
cu coe…cientul de activitate care este un num¼ ar adimensional, activitatea chimic¼ a are aceleaşi
unit¼aţi ca şi concentraţia.
102
În anumite cazuri este mai util¼ a folosirea fracţiei molare ca m¼ asur¼

a a concentraţiei.
Fracţia molar¼
a a unei substanţei i este de…nit¼
a ca num¼ arul de moli a acelei substanţe (ni ),
raportat la num¼arul total de moli a tuturor substanţelor prezente:
ni
xi = Xm (9.34)
nj
j=1
unde: Xm
xi = 1: (9.35)
i=1
În virtutea ecuaţiei 9.33, fracţia molar¼a a unei substanţe poate … de asemenea exprimat¼ a
ca activitatea fracţiei molare (axi ).
Potenţialul standard 0i poate … uşor de…nit prin intermediul ecuaţia. 9.32. Rezult¼ a din
0
aceast¼ a pentru ai = 1, i = i . Astfel, potenţialul standard este potenţialul chimic
a ecuaţie c¼
al unei substanţe i din soluţie, cu o activitate de 1 M, dac¼ a aceast¼a m¼
asur¼a a concentraţiei
este folosit¼a. În ecuaţia. 9.32, folosind fracţia molar¼ a (xi ) a unei substanţe sau activitatea
fracţiei sale molare (axi ) ca o m¼asur¼ a a concentraţiei, potenţialul chimic standard ( 0i ) este
determinat de potenţialul chimic al substanţei pure (aix = 1).
Urm¼ atoarea extensie a ecuaţiei fundamentale Gibbs conţine termenul dq. Sarcina unui
singur ion înc¼ arcat este determinat¼ a de constanta Faraday (F ). Sarcina pentru n moli a unui
ion ionizat cu z sarcini se obţine astfel:
q = znF: (9.36)
Aceasta este o funcţie de o variabil¼ a indepenent¼

a (n). Drept urmare, este uşor s¼
a …e
transformat¼
a într-o diferenţial¼
a folosind Ec. 9.1:
dq
dq = dn = zF dn: (9.37)
dn
Dac¼
a exist¼
a mai mult de un ion în soluţie, sarcinile pot … însumate:
dq X
m
dq = dn = zi F dni : (9.38)
dn i=1
Introducând aceast¼ a expresie în ecuaţia fundamental¼ a Gibbs, ecuaţia admite doi termeni
cu diferenţiala dni . Evident este util s¼ a se combine aceşti termeni. În primul rând, s¼ a
consider¼ am aceşti doi termeni din ecuaţia Gibbs separaţi faţ¼ a de alţi termeni ai acestei
ecuaţii:
Xm X
m X
m Xm
zi F dni + i dn i = ( i + zi F )dn = ei dni (9.39)
i=1 i=1 i=1 i=1
a potenţialul electrochimic ( ei ) al sub-

Aici, expresia din interiorul parantezelor reprezint¼
stanţei i.
ei = i + zi F : (9.40)
Potenţialul electrochimic este baza celor mai multe calcule electrochimice şi astfel reprez-
int¼
a un important punct de pornire pentru consideraţiile ulterioare.
103
9.2.2 Bilanţul energetic al organismelor

În cazul organismelor vii (care sunt sisteme deschise), transferul de energie între sisteme
şi mediul înconjur¼ ator se realizeaz¼a şi prin schimb de substanţ¼ a, în care caz, o dat¼ a cu
schimbul de molecule, se transfer¼ a şi toate formele de energie asociate cu acestea. Rezult¼ a
c¼a variaţia energiei interne ( U ) a oric¼ arui sistem, în particular a unui sistem biologic ,
la trecerea dintr-o stare în alta, va … dat¼ a de bilanţul (suma algebric¼
a) dintre cantitatea de
c¼aldur¼
a (Q) şi toate formele de lucru mecanic (Lm ), chimic (Lc ), osmotic (Lo ) etc. schimbate
de acel sistem cu mediul înconjur¼ ator, adic¼a:
U = Q + Lm + Lc + Lo + ::: (9.41)
În relaţia 9.41 se face convenţia ca s¼ a se atribuie semnul „+” cantit¼ aţii de c¼aldur¼a şi
lucrului primite de sistemul biologic şi semnul “ “ celor pierdute de sistem. Relaţia 9.41
reprezint¼ a o formul¼a general¼a pentru primul principiu al termodinamicii, din care deriv¼ a
toate ecuaţiile ce descriu bilanţurile energetice ale diferitelor sisteme.
Organismele vii sunt sisteme a c¼ aror energie intern¼a poate creşte sau poate s¼ a scad¼ a
în funcţie de diferite condiţii (vârst¼ a, stare …ziologic¼
a etc.). Pentru aplicarea corect¼ a a
P rincipiului I al termodinamicii în cazul organismelor vii, trebuie s¼ a se ţin¼a seama de
faptul fundamental c¼ a ele sunt sisteme deschise, astfel încât problema conserv¼ arii energiei se
pune numai pentru sistemul închis format din organismul respectiv împreun¼ a cu mediul s¼ au
înconjur¼ ator.
Dac¼ a se aplic¼a unui organism primul principiu al termodinamicii, se obţine urm¼ atorul
bilanţ energetic :
Em = L + Q + Ed ; (9.42)
în care : Em este energia prelual¼a din mediu; L este lucrul mecanic efectuat de organism ;
Q este c¼ aldura degajat¼
a de organism : Ed este energia depozitat¼ a în rezervele organismului.
Dac¼ a animalele poichiloterme pot primi din mediu energie şi sub form¼ a de c¼
aldur¼
a, în
cazul homeotermelor toat¼ a energia preluat¼ a din mediu const¼ a din energia chimic¼ a a ali-
mentelor. Deoarece m¼ asurarea cu precizie a celor patru termeni din relaţia 9.42 este di…cil¼
a,
situaţia se simpli…c¼
a dac¼
a se lucreaz¼ a în condiţii în care subiectul este în repaus, deci nu
efectueaz¼ a lucru mecanic (L = 0) şi nu a mâncat de cel puţin 12 ore, adic¼ a nu preia energie
din mediu (Em = 0). În aceste condiţii :
Q + Ed = 0: (9.43)
Relaţia 9.43 arat¼

a c¼
a organismul degaj¼
a c¼
aldur¼
a pe scama propriilor sale rezerve energet-
ice, care sunt diminuate prin utilizare:
Q= Ed = Eu ; (9.44)
în care Eu este energia utilizat¼ a de organism.

Dup¼ a cum se ştie, principala surs¼
a de energie pentru întreaga lume vie este radiaţia solar¼a.
2
S-a calculat c¼ a aceasta este de 1367W=m la suprafaţa P¼ amântului (medie dup¼ a emisfere şi
ciclul diurn) şi din aceasta numai un procent redus este captat de plantele fotosintetizante şi
folosit pentru sintetizarea din dioxid de carbon, ap¼ a şi s¼
aruri minerale a substanţelor organice
bogate în energie (biosintez¼ a). Aceste substanţe organice constituie apoi sursa de energie
pentru organismele heterotrofe din care face parte şi omul. De când omul primitiv a început
sa foloseasc¼a hrana animal¼ a, între om şi plantele verzi s-a interpus o alt¼ a etap¼
a de utilizare
104
a energiei, deci randamentul energetic este mai mic. În urma cercet¼ arilor efectuate s-a tras
concluzia c¼a, în general, transformarea alimentelor de origine vegetal¼a în alimente de origine
animal¼a implic¼ a o pierdere de energie de 80 90%. Pe de alt¼ a parte ins¼a, proteinele de
origine animal¼ a reprezint¼a un aliment superior calitativ produselor vegetale.
9.2.3 Principiul II al termodinamicii

Ca şi Principiul I, Principiul al II-lea al termodinamicii, care este tot o lege general¼ aa
naturii, a fost stabilit prin generalizarea unor experienţe şi concluzii rezultate din practic¼ a
şi, anume, din studiul randamentului maşinilor termice care transform¼ a c¼aldura în lucru
mecanic.
În anul 1824, inginerul francez Sadi Carnot a ajuns la concluzia c¼ a, în cazul unor maşini
termice ce produc lucru mecanic, datorit¼ a transform¼ arilor ciclice de stare ale unui ‡uid ce
trece de la o temperatur¼ a mai ridicat¼a T1 la una mai sc¼ azut¼a T2 , randamentul nu depinde
de natura ‡uidului ci numai de cele dou¼ a temperaturi. Rezult¼ a c¼a acest randament ( ) este
totdeauna subunitar ( <1), adic¼ a nu se poate ca toat¼ a cantitatea de c¼ aldur¼a preluaţ¼a de
la un izvor cald s¼ a …e transformat¼ a în lucru mecanic ci, în mod necesar, o parte din aceast¼ a
c¼aldur¼a trece la corpurile înconjur¼ atoare. S. Carnot a ar¼ atat c¼ a dac¼
a printr-o transformare
ciclic¼a lucrul mecanic poate … transformat integral în c¼ aldur¼a, invers, o cantitate de c¼ aldur¼
a
nu poate … transformat¼ a integral în lucru mecanic. Aceast¼ a neechivalenţ¼ a determin¼ a un sens
unic de desf¼ aşurare a tuturor proceselor naturale. Astfel, toate procesele spontane dintr-un
sistem se desf¼ aşoar¼
a în sensul sc¼
aderii lucrului pe care acest sistem l-ar putea efectua.
În cazul în care un sistem efectueaz¼ a travaliu (lucru mecanic, electric, osmotic etc.),
micşorându-şi energia intern¼ a cu o cantitate U , lucrul mecanic efectuat, L este mai mic
decât U deoarece o parte din energia intern¼ a trece în c¼aldura Q. Aceast¼ a energie „degra-
dat¼ a" este egal¼ a cu produsul dintre temperatura absolut¼ a T a sistemului şi creşterea S a
unui parametru de stare S, numit entropia sistemului. Dac¼ a primul principiu al termodi-
namicii a folosit parametrul de stare al oric¼ arui sistem numit energie intern¼ a (U ), principiul
al II-lea introduce un nou parametru ce caracterizeaz¼ a …ecare stare a unui sistem, numit en-
tropie (S), a c¼ arui particularitate este c¼
a, în orice proces spontan, creşte. De aceea, principiul
al II-lea al termodinamicii s-a mai denumit şi legea creşterii entropiei.
Dac¼ a sistemul este izolat entropia sa creşte în timp, evoluţia sistemului …ind c¼ atre starea
de entropie maxim¼ a, în care toat¼a energia intern¼ a a sistemului a fost degradat¼ a pân¼a la
c¼aldur¼a, nemaiputând … convertit¼ a (transformat¼ a) într-o form¼ a de lucru util. Rezult¼ a c¼
a din
energia intern¼ a U a unui sistem a‡at la temperatura T , poate … transformat¼ a în lucru numai
o parte, care se numeşte energie liber¼ a a sistemului (F ) şi care este dat¼ a de formula :
F =U T S: (9.45)
Energia liber¼a a sistemului m¼ asoar¼
a capacitatea acestuia de a efectua diferite acţiuni
(lucru mecanic, electric, osmotic, etc).
In sistemele izolate, în care energia intern¼
a U este constant¼
a, creşterea entropiei implic¼
a,
în mod evident, sc¼ aderea energiei libere, conform relaţiilor:
F = U T S; (9.46)
când : U = const. U =0 (9.47)
S > 0 =) F = T S < 0: (9.48)
Deci, principiul al II-lea al termodinamicii a…rm¼
a c¼
a, prin orice proces ce are loc într-un
sistem izolat, energia sa liber¼ a F scade, iar entropia sa S creşte. Aşa cum s-a ar¼ atat la
105
primul principiu al termodinamicii (vezi relaţia 9.41), variaţia U a energiei interne a unui
sistem este dat¼
a de formula :
U= Q L; (9.49)
şi care const¼a din doi termeni :
1) Q, reprezentând schimbul (c¼ aldura primit¼
a) de c¼aldur¼a cu exteriorul, datorat mişc¼arilor
moleculare dezordonate;
2) L, reprezentând schimbul de lucru mecanic (sau alt fel de lucru), datorat mişc¼ arilor
ordonate la scar¼ a macroscopic¼a, în cazul unei variaţii de volum contra unei presiuni externe,
variaţiei de suprafaţ¼
a contra unei tensiuni super…ciale, transport de sarcina electric¼ a datorit¼ a
unei diferenţe de potenţial etc. (de aceea, în formula 9.49, L este negativ). Dac¼ a în relaţia
9.49 în care Q reprezint¼ a cantitatea de c¼ aldur¼
a absorbit¼ a de sistem consider¼ am c¼ a L
reprezint¼ a numai lucrul mecanic efectuat de sistem datorit¼ a variaţiei de volum ( V ), relaţia
devine :
U = Q p V: (9.50)
În mod practic, în cursul transform¼
arilor chimice, când nu se efectueaz¼a lucru mecanic,
volumul r¼
amânând constant V = 0), variaţia energiei interne dat¼ a de formula 9.50 devine:
U= Qv ; (9.51)
în care Qv reprezint¼ a cantitatea de c¼aldur¼

a rezultat¼a din efectul termic izocor. Aceast¼ a
cantitate, de c¼ aldur¼a se m¼ asoar¼
a cu ajutorul unei bombe calorimetrice perfect închis¼ a, unde
se desf¼ aşoar¼a reacţiile chimice.
În sistemele deschise, în cazul proceselor biologice care au loc în atmosfera liber¼ a, sub
presiune constant¼ a, numite din aceast¼ a cauz¼
a procese izobare, este util s¼
a se introduc¼
a în locul
energiei interne (U ) m¼ arimea numit¼a entalpie (de la grecescul entalpeen = a se înc¼ alzi), care
se noteaz¼ a cu H şi reprezint¼ a suma dintre energia intern¼ a (U ) şi produsul dintre presiunea
(p) şi volumul (V ) ale sistemului, adic¼ a:
H = U + pV: (9.52)
Variaţia entalpiei este :

H= U +p V +V p: (9.53)
Termenul p V este lucrul mecanic efectuat de sistem (L), şi ţinând seama c¼
a din relaţia
9.50,
U + p V = Q; (9.54)
relaţia 9.53 devine :
H= Q+V p: (9.55)
Pentru procesele biologice care sunt izobare ( p = 0), rezult¼
a c¼
a:
H= Qp=ct (9.56)
Relaţia 9.56 arat¼

a c¼
a variaţia entalpiei sistemului se m¼ asoar¼
a prin cantitatea de c¼
aldur¼a
din efectul termic izobar al procesului.
Cantitatea de c¼ aldur¼
a (variaţia de entalpie), obţinut¼ a prin arderea izobar¼a a diferite-
lor substanţe biochimice este aproximativ aceeaşi pentru aminoacizi, proteine şi hidraţii de
carbon (vezi tabelul 9.1), dar este de circa trei ori mai mare pentru lipide, ceea ce explic¼ a
funcţia de rezerve energetice pe care o au gr¼ asimile în organism. Astfel :
106
substanţa H(kcal=g)
glicerol 3.1
proteine 4.1
glucide 4.1
lipide 9.3
Tabelul 9.1: Variaţia de entalpie pentru cï£ ¡teva substanţe importante biologic
Parametrul de stare care m¼ asoar¼

a capacitatea real¼
a a unui sistem de a efectua travaliu (lu-
cru) la presiune constant¼
a este entalpia liber¼
a (G), de…nit¼
a analog relaţiei 9.45 prin formula
:
G = H T S: (9.57)
Pentru ca acest parametru termodinamic arat¼ a ce parte din energia intern¼a a unui sistem
poale … transformat¼ a în lucru la presiune constanta, G se mai numeşte şi „energie liber¼ a
Gibbs”. De aceea, în procesele biologice care sunt procese izobare, posibilitatea obţinerii unei
forme oarecare de lucru (mecanic, osmotic, electric etc.) se exprim¼ a prin variaţia entalpiei
libere în cursul procesului respectiv.
Parametri termodinamici de…niţi în acest capitol : energia intern¼ a (U ), energia liber¼a
(F ), entalpia (H),.entalpia liber¼ a (G) şi entropia (S) sunt m¼ arimi …zice foarte mult utilizate
pentru a caracteriza st¼ arile şi transform¼ arile din orice sistem, în particular din sistemele
biologice şi ecologice.
Aşa dup¼ a cum s-a mai ar¼ atat, principiul al II-lea al termodinamicii arat¼ a c¼a, prin orice
proces ce are loc într-un sistem izolat, energia sa liber¼ a F scade, iar entropia sa S creşte.
În cazul în care procesul este cvasistatic sau reversibil (sistemul poate … readus în starea
iniţiala f¼
ar¼
a ca în mediul exterior s¼a se …produs vreo modi…care şi sistemul a primit cantitatea
de c¼ aldur¼a dQrev menţinându-şi temperatura T , entropia sistemului creşte cu :
dQrev
dS = : (9.58)
T
În cazul în care procesul este nestatic sau ireversibil (sistemul nu poate … readus în starea
iniţial¼
a f¼
ar¼
a ca în mediul exterior s¼
a se produc¼ a schimb¼ ari), entropia sistemului creşte cu :
dQrev
dS > ; (9.59)
T
deoarece în cazul procesului nestatic sau ireversibil este degradat¼ a (transformat¼ a) în c¼
aldur¼
a
şi o parte din energia liber¼ a a sistemului.
Subliniem c¼ a entropia sistemului creşte în urma oric¼ arui proces, numai dac¼ a sistemul este
izolat. Aceasta este a…rmaţia corespunz¼ atoare principiului al II-lea al termodinamicii clasice,
care a studiat numai sistemele izolate. în cazul sistemelor deschise, aşa cum sunt organismele
vii, entropia poate s¼ a şi scad¼a, cu condiţia ca ea s¼
a creasc¼a în mediul înconjur¼ ator al acestor
sisteme. Dac¼ a unui organism viu i se asociaz¼ a un mediu înconjur¼ ator limitat, ansamblul
organism mediu poate … considerat un sistem izolat de restul mediului şi acestui sistem
izolat i se poate aplica principiul al II-lea al termodinamicii sub forma expresiilor 9.58 şi
9.59 adic¼ a acestui sistem în ansamblu îi creşte entropia.
Relaţiile 9.58 şi 9.59 au la baz¼ a noţiunea de entropie introdusa în 1835 de c¼ atre R Clausius.
Semni…caţia …zic¼ a a noţiunii de entropie a fost pus¼ a în evidenţ¼a mai târziu de c¼ atre L.
Boltzmann care a legat aceast¼ a noţiune de structura interna a sistemului (molecular¼ a sau
atomic¼ a).
107
Se ştie c¼a un sistem se g¼ aseşte într-una din st¼

arile microscopice, aceeaşi, cu toate c¼ a
p¼arţile lui componente (molecule sau atomi) se g¼ asesc dispuse diferit unele faţ¼
a de altele.
Dac¼ a se noteaz¼ a cu N num¼ arul de dispuneri diferite ale p¼ arţilor componente ale unui sis-
tem, corespunz¼ atoare unei st¼ari macroscopice a sistemului şi cu S entopia termodinamic¼ aa
sistemului în aceast¼ a stare, atunci conform relaţiei stabilite de L. Boltzmann :
S = k ln N; (9.60)
unde k este constanta lui Boltzmann. Deci, entropia S a sistemului este direct proporţional¼ a
cu logaritmul natural din N .
Dac¼ a, de exemplu, ordinea intern¼ a dintr-un sistem creşte, va creşte şi num¼ arul de leg¼ a-
turi dintre moleculele sistemului. Ca urmare, moleculele se vor putea dispune în mai puţine
con…guraţii şi, deci, valoarea lui N scade, sc¼ azând şi entropia S a sistemului. Dac¼ a creşterea
ordinii din sistem înseamn¼ a o sc¼adere a entropiei sistemului, invers, o dezorganizare a sis-
temului va permite un num¼ ar mai mare de dispuneri ale moleculelor, ceea ce înseamn¼ a o
creştere a entropiei.
Prin urmare, sensul …zic al noţiunii de entropie este acela de m¼ asur¼
a a ordinii unui
sistem, a gradului s¼ au de organizare. Rezult¼ a c¼
a, cu cit un sistem este mai bine structurat,
mai organizat, cu atât entropia sa este mai mic¼ a. Datorit¼ a acestei semni…caţii, noţiunea de
entropie a p¼ atruns în multe domenii ale ştiinţelor naturii şi chiar în ştiinţele sociale.
Din cele prezentate rezult¼ a c¼
a principiul al II-lea al termodinamicii este o lege general¼ a
a naturii, care arat¼ a c¼a:
— toate procesele ce au loc în sistemele izolate se desf¼ aşoar¼ a în sensul creşterii entropiei
acestor sisteme, adic¼ a în sensul sc¼ aderii gradului lor de organizare :
— desf¼ aşurarea acestor procese are loc în sensul sc¼ aderii capacit¼ aţii sistemelor de a efectua
un travaliu (în sensul sc¼ aderii energiei libere).
Conform acestui principiu, ar urma c¼ a pentru un sistem izolat o sc¼ adere a entropiei este
considerat¼ a ca un fenomen extrem de puţin probabil. în sensul interpret¼ arii …zice a acestui
principiu, din sc¼ aderea entropiei ar rezulta c¼ a starea de ordonare a sistemului ar r¼ amâne
constant¼ a sau ar creşte.
În organismele vii, alimentele care prezint¼ a u stare de energie relativ inferioar¼ a sunt trans-
formate în substanţe cu conţinut energetic mai ridicat şi cu stare structural¼ a mai ordonat¼ a.
Acest lucru ar p¼ area, la prima vedere, s¼ a contrazic¼ a al doilea principiu al termodinamicii.
Imediat dup¼ a formularea principiului creşterii entropiei, considerat valabil pentru orice
procese, a fost remarcat¼ a comportarea diametral opus¼ a a organismelor şi a lumii vii în
ansamblu, a c¼ aror evoluţie este în sensul creşterii complexit¼ aţii structurale şi a diversi…c¼ arii
funcţiilor, deci a sc¼ aderii entropiei. Se p¼ area c¼a principiul al II-lea al termodinamicii nu
descrie corect situaţia organismelor vii care, cel puţin o parte a vieţii, îşi dezvolt¼ a şi îşi com-
plic¼
a structura, sintetizând macromoleculele complexe şi organizându-le într-o arhitectur¼ a
supramolecular¼ a bine de…nit¼ a. Realitatea este c¼ a principiul al II-lea al termodinamicii, în
forma clasic¼ a, se aplic¼a numai sistemelor izolate (care nu fac schimb de substanţ¼ a cu mediul
înconjur¼ ator), în timp ce sistemele biologice sunt sisteme deschise şi, ca urmare, principiul
al II-lea al termodinamicii în forma clasic¼ a nu poate … aplicat la sistemele biologice. în acest
sens, …zicianul E. Schrodinger a ar¼ atat c¼a principiile termodinamicii au fost formulate înainte
ca sistemele biologice s¼ a … fost studiate în profunzime. De aceea, recomanda Schrodinger,
trebuie mult¼ a prudenţ¼ a în aplicarea principiilor …zice la organismele vii - sisteme deschise în
care se produc procese ireversibile.
În ultimii ani, cercet¼ arile termodinamice asupra sistemelor deschise, privind procesele
ireversibile, au fost mult dezvoltate.
108
Într-un sistem care nu face schimb de substanţ¼ a cu mediul înconjur¼ ator, procesele care
au loc în el sunt limitate la num¼ arul de substanţe disponibile din sistem care pot intra în
reacţii reciproce, iar la terminarea reacţiei intervine o stare de echilibru, caracterizat¼ a prin
constanţa în timp a propriet¼ aţilor sistemului. Condiţiile termodinamicii pentru realizarea
acestui echilibru termodinamic rezult¼ a din valoarea minim¼ a a energiei libere a sistemului şi
din valoarea maxim¼ a a entropiei sale.
Într-un sistem deschis are loc o continu¼ a intrare şi ieşire de substanţe. În locul echilibrului
termodinamic intervine o stare staţionar¼ a a sistemului, caracterizat¼ a prin faptul c¼ a viteza
reacţiilor chimice şi a difuziunilor metaboliţilor este constant¼ a.
Starea de echilibru termodinamic şi starea staţionar¼ a se aseam¼ an¼
a între ele prin faptul c¼ a
sistemul îşi menţine în permanenţ¼ a propriet¼aţile. Într-o stare de echilibru termodinamic nu
intervine nici o variaţie a energiei libere, adic¼ a dF=dt = 0, când în starea staţionar¼ a energia
liber¼a variaz¼a cu o vitez¼ a constant¼ a, adic¼a dF=dt =const. Pentru un organism viu poate
exista un num¼ ar nelimitat de st¼ ari staţionare, în funcţie de condiţiile exterioare şi interioare
ale sistemului.
În starea staţionar¼a a unui sistem deschis entropia r¼ amâne constant¼ a, dar valoarea ei
se deosebeşte de valoarea maxim¼ a. Starea staţionar¼ a este menţinut¼ a din cauz¼a c¼
a sistemul
primeşte încontinuu energie liber¼ a din mediul înconjur¼ ator, şi anume, într-o cantitate care
compenseaz¼ a la limit¼a variaţia energiei libere din sistem.
În termodinamica proceselor staţionare ireversibile se admite c¼ a viteza unei reacţii chimice
(yi ) în apropierea st¼ arii de echilibru (în domeniul liniar) este proporţional¼ a cu descreşterea
energiei libere (Xi ), care are rolul forţei motrice termodinamice a procesului respectiv, adic¼ a
:
yi = Li Xi ; (9.61)
în care Li este un coe…cient care caracterizeaz¼ a reacţia chimic¼
a.
Asemenea ecuaţii se folosesc pentru modularea fenomenelor de permeabilitate, difuzie,
pentru circulaţia biocurenţilor etc.
Aşa cum s-a mai ar¼ atat, pentru un sistem care nu face schimb de substanţ¼ a cu mediul
înconjur¼ ator în cazul echilibrului termodinamic, entropia r¼
amâne constant¼
a în timp, respectiv
variaţia ei în timp este nul¼a, adic¼a:
dS
= 0: (9.62)
dt
Pentru un sistem deschis entropia creşte, în general, în timp, adic¼
a:
dS
> 0: (9.63)
dt
Dar entropia sistemelor deschise poale şi s¼ a scad¼a, dac¼
a ele cedeaz¼
a entropie în mediul
exterior.
Prigogine a indicat formula de variaţie în unitatea de timp a entropiei unui sistem deschis
(dS=dt) prin relaţia care-i poart¼
a numele (ecuaţia lui Prigogine) :
dS dSi dSe
= + ; (9.64)
dt dt dt
în care : dSi =dt este variaţia de entropie în unitatea de timp rezultat¼ a în urma modi…c¼ arilor
din interiorul sistemului (din procesele ireversibile); dSi =dt>0 totdeauna; dSe =dt este variaţia
de entropie în unitatea de timp rezultat¼ a din interacţiunea sistemului cu exteriorul (schimbul
de entropie dintre sistem şi mediul înconjur¼ ator). M¼ arimea dSe =dt poate … pozitiv¼ a sau
109
substanţa entropia (kcal=molK)

glucoza 50.7
oxigen 48.9
ap¼
a 49.0
dioxid de carbon 51.1
Tabelul 9.2: Valorile entropiei unor substanţe.
negativ¼ a; este negativ¼ a datorit¼ a importului de entropie negativ¼ a din exterior, ceea ce este
echivalent cu situaţia în care sistemul cedeaz¼ a entropie în mediul extern.
În cazul în care termenul dSe =dt dep¼ aşeşte în valoare absolut¼ a termenul dSi =dt, entropia
sistemului scade. Fizicianul E. Schrodinger a indicat formularea devenit¼ a celebr¼a dup¼a care
organismele vii „evit¼ a" creşterea entropiei lor, preluând de la mediul exterior entropie nega-
tiv¼a - negentropie. Prin urmare, într-un mod mai concret, înseamn¼ a c¼a organismele primesc
din exterior energie liber¼ a (utilizabil¼a) …e sub form¼ a de energie radiant¼ a în cazul plantelor
fotosintetizante, …e sub forma energiei chimice stocat¼ a în alimente în cazul animalelor şi c¼ a
elimin¼ a în ecosistemul respectiv "deşeurile" activit¼ aţii lor metabolice (produşii de dezasimi-
laţie) şi c¼
aldur¼a.
Aşa dup¼ a cum s-a mai ar¼ atat, conform teoriei lui Schrodinger, animalele se alimenteaz¼ a
cu entropie negativ¼ a. Tabelul 9.2 arat¼ a c¼
a substanţele luate de animale din mediul exterior,
ca oxigenul, glucoza ş.a. au entropii mai mici decât substanţele rezultate din oxidarea sub-
stanţelor organice : dioxidul de carbon şi apa. Astfel, entropia unui sistem deschis poate nu
numai s¼ a creasc¼a, ci s¼
a şi descreasc¼ a.
Dup¼ a unii cercet¼atori sc¼aderea entropiei este foarte lent¼ a şi s-ar datora faptului ca energia
eliberat¼ a în procesele metabolice este consumat¼ a de c¼ atre sistemele biologice.
Sc¼aderea entropiei în cursul evoluţiei unui organism are ca urmare o creştere a gradului de
organizare în organismul respectiv, datorit¼ a importului de substanţ¼ a şi energie din exterior,
a importului de entropie negativ¼ a.
In unul şi acelaşi loc se pot produce procese dintre care unele s¼ a …e însoţite de o sc¼ adere a
entropiei, iar altele de o creştere a ei, astfel incit variaţia total¼ a de entropie în locul respectiv
s¼
a …e pozitiv¼ a. O asemenea cuplare se întâlneşte în numeroase procese ireversibile, care se
petrec în lumea nevie şi în lumea vie.
Procesul ireversibil produc¼ ator de entropie (respectiv energie) se numeşte proces cuplant,
în timp ce procesele secundare care decurg pe seama primului şi care sunt însoţite de o sc¼ adere
a entropiei (respectiv energiei) se numesc procese cuplate.
Termodinamica proceselor biologice este speci…c¼ a proceselor ireversibile. Esenţial¼ a este
cuplarea dintre reacţiile care produc energie (respectiv entropie) şi cele care o consum¼ a. Toate
procesele vitale legale de creşterea organismului, de producerea unor substanţe termodinamic
instabile sânt procese cuplate, care absorb energie şi care se desf¼ aşoar¼
a pe seama unor reacţii
ireversibile cu surs¼ a de entropie pozitiv¼ a.
Reacţiile cuplante sânt, în primul rând, cele legale de respiraţie şi de metabolism. Metabolis-
mul (proces cu o surs¼ a pozitiv¼a de entropie) este intens în perioada în care are loc dezvoltarea
cea mai rapida a organismului. Ritmul proceselor cuplante ireversibile se încetineşte o dat¼ a
cu maturizarea, când se stabileşte o stare mai mult sau mai puţin staţionar¼ a, în care sursa de
entropie atinge o valoare minim¼ a. Stabilitatea organismului viu este explicabil¼ a, pân¼a la un
punct, prin staţionaritatea proceselor ireversibile din organismele vii. Ea se datoreşte, îns¼ a,
în primul rând, mecanismelor de autoreglare cu caracter cibernetic. Într-un sistem deschis
viteza de variaţie a entropiei (dS=dt) r¼ amâne pozitiv¼ a când un proces ireversibil se apropie
110
de o stare staţionar¼ a, dar tinde spre o valoarea minim¼ a, diferit¼

a de zero, care este posibil¼
a
în condiţiile date.
Termodinamica proceselor ireversibile cuprinde (pân¼ a în prezent) numai domeniul micilor
devieri faţa de echilibrul termodinamic. Teoria sistemelor deschise se aplic¼ a la fenomenele
de adaptare şi la numeroase probleme de …ziologie şi de biochimie a microorganismelor.
Deşi sunt greu de prev¼ azut implicaţiile pe care le va avea dezvoltarea termodinamicii
biologice în studiul sistemelor biologice, este de aşteptat ca multe fenomene neexplicate inc¼ a
s¼
a-şi g¼
aseasc¼a explicaţia corespunz¼atoare cum ar … : uni…carea principiilor termodinamicii
cu teoria informaţiei ; interacţiunea medicamentelor cu sistemele biologice ; in‡uenţa facto-
rilor …zici (ai mediului) asupra sistemelor biologice ; fenomenele de creştere, îmb¼ atrânire ;
fenomenele de boal¼ a şi de malignizare, etc.
111
Tema 10
Noţiuni si de…niţii speci…ce

meteorologiei. Atmosfera
10.1 Introducere în meteorologie

10.1.1 De…niţie. Obiect de studiu
Meteorologia este ştiinţa care studiaz¼ a structura şi propriet¼ aţile atmosferei, fenomenele şi
procesele …zice care se produc în atmosfer¼ a, în general, şi în troposfer¼ a, în particular, în
scopul prognoz¼ arii sau prevederii vremii. Ea face parte din categoria ştiinţelor geonomice ,
care studiaz¼ a învelişurile P¼ amântului: atmosfera, litosfera, hidrosfera, pedosfera, reliefosfera,
biosfera, climatosfera, criosfera, aparţinând Geogra…ei.
Denumirea de METEOROLOGIE este de origine greac¼ a, de aici apare vechimea şti-
inţei, mult timp preocup¼ arile meteorologiei …ind confundate cu ale astronomiei. Tratatele de
meteorologie studiau şi problemele meteoriţilor (meteoarelor) de origine extraterestr¼ a. În-
cepând cu Aristotel (384 î.Hr.) şi pân¼ a la Kämtz (1835), în publicaţiile ap¼ arute, problemele
meteorologiei şi ale astronomiei erau tratate în comun.
Obiectul de studiu al Meteorologiei este reprezentat de aerul atmosferic, în care un rol
deosebit de important îl au vaporii de ap¼ a a c¼ aror cantitate este în permanent¼ a schimbare
ca urmare a înc¼ alzirii şi r¼
acirii aerului. Acesta, în deplasarea lui prin intermediul curenţilor
aerieni, transport¼ a de la o regiune geogra…c¼ a la alta ceaţa şi norii, responsabili de apariţia
celor mai importante fenomene care genereaz¼ a aspectul vremii la un moment dat. Trans-
form¼ arile care au loc în atmosfer¼ a sunt procese şi fenomene …zice, meteorologia mai …ind
denumit¼ a şi …zica atmosferei. Totalitatea fenomenelor şi proceselor …zice din atmosfer¼ a–
care caracterizeaz¼ a starea atmosferei la un moment dat şi într-un anumit loc – constituie
vremea, iar succesiunea în timp a st¼ arii …zice a atmosferei reprezint¼ a evoluţia sau mer-
sul vremii. Caracteristicile vremii sunt reprezentate prin valori cantitative şi calitative ale
fenomenelor şi proceselor …zice din atmosfer¼ a, ce poart¼ a denumirea de elemente meteorolog-
ice: radiaţia solar¼ a, temperatura aerului şi a solului, nebulozitatea şi durata de str¼ alucire
a Soarelui, precipitaţiile atmosferice, presiunea atmosferic¼ a şi vântul. Cuanti…carea acestor
elemente meteorologice se realizeaz¼ aprin determin¼ ari şi observaţii vizuale, dar şi prin m¼ a-
sur¼atori instrumentale, toate acestea reprezentând observaţiile meteorologice. Toate datele
rezultate din acest complex de observaţii meteorologice sunt utilizate de serviciile meteoro-
logice în scopul elabor¼ arii prognozelor şi emiterii avertiz¼ arilor asupra apariţiei şi evoluţiei
unor fenomene periculoase. Aceste informaţii sunt transmise organelor centrale şi locale de
stat, diferitelor instituţii, în scopul asigur¼ arii şi protecţiei meteorologice a navigaţiei aeriene
112
şi maritime, a transporturilor rutiere şi feroviare, a lucr¼arilor agricole şi a st¼
arii de s¼
an¼atate
a organismelor vii. În acelaşi timp, aceste date sunt folosite în schimbul internaţional de
mesaje meteorologice.
Sarcina principal¼ a a Meteorologiei este aceea de a descoperi legile care guverneaz¼ a proce-
sele şi fenomenele din atmosfer¼ a în scopul prognoz¼arii lor. De asemenea, Meteorologia, care
devine tot mai mult o ştiinţ¼ a cu mare aplicativitate practic¼a, are ca sarcini perfecţionarea
continu¼ a a metodelor de prevedere a vremii sau timpului şi a metodelor de in‡uenţare activ¼ aa-
supra evoluţiei vremii. În acest sens, informaţiile meteorologice sunt din ce în ce mai necesare
în toate domeniile activit¼ aţii umane: agricultur¼a, construcţii, transporturi, telecomunicaţii,
lucr¼ari hidrotehnice şi amelioraţii, balneo-climatologie, turism, urbanism, asistenţ¼ a social¼
a
etc.
Prin folosirea mijloacelor tehnice moderne, omenirea are posibilitatea unei intervenţii
active în desf¼ aşurarea unor procese atmosferice, cum ar …: activarea sistemelor noroase şi a
precipitaţiilor atmosferice, sistemele antigrindin¼a, disiparea ceţii, combaterea unor fenomene
periculoase ca îngheţul, seceta, inundaţiile etc.
10.2 Metode de cercetare în meteorologie

Metodele de baz¼ a în cercetarea fenomenelor şi proceselor …zice din atmosfer¼ a sunt observaţia
şi experimentul.
Observaţiile meteorologice pot … vizuale şi instrumentale. Cele vizuale permit aprecierea
calitativ¼a asupra unor fenomene atmosferice care nu pot … determinate instrumental: nebu-
lozitatea (gradul de acoperire a cerului cu nori şi felul norilor), producerea unor hidrometeori
(ceaţa, roua, bruma, poleiul), a unor fenomene optice (halo), a st¼ arii solului, a caracterului
stratului de z¼ apad¼ a etc.
Observaţiile instrumentale se efectueaz¼ a cu ajutorul aparaturii şi instrumentarului meteo-
rologic. Exist¼ a instrumente cu citire direct¼ a: termometrul (temperatura aerului şi a solului),
higrometrul (umezeala aerului), barometrul (presiunea atmosferic¼ a), pluviometrul (precipi-
taţiile atmosferice), anemometrul (vântul), chiciurometrul (grosimea stratului de chiciur¼ a),
rigla de z¼ apad¼a (grosimea stratului de z¼ apad¼ a) etc. Pentru înregistrarea evoluţiei diurne
sau s¼ apt¼
amânale a diferiţilor parametri meteorologici sunt folosite aparatele înregistratoare:
termograf, barograf, higrograf, pluviograf, anemograf, heliograf etc.
Pentru determinarea fenomenelor atmosferice din regiunile greu accesibile se utilizeaz¼ a
staţiile meteorologice automate şi sateliţii meteorologici, dintre care cei mai cunoscuţi sunt
NOAA, METEOR şi TIROS. Pentru cercetarea dinamicii atmosferei, a apei din sol şi a
rezervelor de ap¼ a din stratul de z¼apad¼
a se folosesc izotopi radioactivi, radiosondele, radarul,
laserul, balonul pilot, rachete şi avioane meteorologice, navete spaţiale.
Izotopii radioactivi ofer¼a meteorologiei o nou¼ a metod¼a de cercetare, îndeosebi a circulaţiei
maselor de aer, dar şi a micro…zicii norilor, ceţii şi precipitaţiilor.
Radiosonda recepţioneaz¼ a de la sol valorile variabilelor meteorologice de la în¼ alţimi de
peste 30 km.
Radarul meteorologic, sistem electromagnetic activ, foloseşte la depistarea şi urm¼ arirea
fronturilor atmosferice, a direcţiei şi vitezei de deplasare a acestora, la descoperirea zonelor
cu precipitaţii şi cu perturbaţii atmosferice, la cercetarea micro…zicii norilor şi precipitaţiilor,
a fenomenelor periculoase etc.
Laserul, tot un sistem electromagnetic activ, perturb¼ a controlat mediul şi m¼ asoar¼a r¼aspun-
sul la o excitare optic¼ a. Fasciculul luminos determin¼ a cu o precizie mult mai mare regiunea
113
de la care se primeşte r¼ aspunsul. Cu instalaţii laser se m¼ asoar¼ a concentraţia în aerosoli,

în¼alţimea bazei norilor, compoziţia lor, dar şi a ceţii, prezenţa şi variaţia concentraţiei unor
gaze, depistarea de la distanţ¼ a a unor perturbaţii atmosferice (cicloni tropicale, furtuni etc.),
direcţia şi viteza vântului etc.
Spectroscopia este o metod¼ a optic¼
a folosit¼
a în meteorologie pentru determinarea aurorelor
polare, dar şi a altor fenomene referitoare la compoziţia şi starea atmosferei la în¼ alţimi mari.
Rachetele meteorologice sunt, de asemenea, folosite pentru cercetarea atmosferei înalte,
valorile elementelor m¼ asurate …ind transmise prin radio.
Sateliţii meteorologici studiaz¼ a atmosfera din spaţiul extraterestru pe suprafeţe mari
şi pe timp îndelungat. Se transmit fotogra…i ce furnizeaz¼ a informaţii asupra sistemelor
noroase, maselor de aer şi fronturilor atmosferice a‡ate în deplasare, ciclonilor tropicali,
altor fenomene meteorologice utilizate în prognoza meteorologic¼ a.
Experimentul reprezint¼ a o metod¼ a aplicat¼ a în condiţii naturale pentru stimularea ar-
ti…cial¼ a a precipitaţiilor atmosferice şi pentru disiparea ceţii şi a grindinii cu ajutorul ra-
chetei antigrindin¼ a. Cercet¼ arile experimentale în laboratoare se efectueaz¼ a în scopul a‡a¼rii
structurii micro…zice a norilor şi precipitaţiilor atmosferice, a unor fenomene aerodinam-
ice, electrice, acustice şi optice din atmosfer¼ a. În afara acestor metode expuse anterior, se
mai folosesc mijloace moderne statistico-matematice, de calcul electronic, de analiz¼ a prin
intermediul calculatoarelor performante.
10.3 Ramurile meteorologiei

Dezvoltarea meteorologiei de-a lungul timpului, necesitatea tot mai accentuat¼ a a folosirii
datelor şi prognozelor meteorologice în diverse ramuri ale activit¼ aţii umane au dus la apariţia
şi diversi…carea ramurilor meteorologiei, îndeosebi a celor cu aplicativitate practic¼ a accen-
tuat¼ a. Ramurile meteorologiei se pot împ¼ arţi dup¼a mai multe criterii: obiectul de studiu,
nivelul stratului de aer studiat şi domeniul practic vizat. Dup¼ a obiectul de studiu, ramurile
principale ale Meteorologiei sunt urm¼ atoarele:
Actinometria sau radiometria studiaz¼ a componentele ‡uxului radiativ solar, radiaţia
atmosferic¼ a şi terestr¼
a, dar şi probleme legate de bilanţul radiativ-caloric al sistemului
Atmosfer¼ a-P¼amânt;
Meteorologia sinoptic¼ a cerceteaz¼ a macroprocesele din troposfer¼ a (activitatea ciclonilor
şi anticiclonilor, a maselor de aer şi a fronturilor atmosferice etc.) în scopul prevederii vremii.
Pentru scopul propus sunt întocmite şi studiate h¼ arţile sinoptice pe care sunt reprezentate
cartogra…c elementele meteorologice principale ca: presiunea atmosferic¼ a, formele barice,
temperatura, gradienţii termici şi barici orizontali, pentru depistarea direcţiei şi vitezei vân-
tului. Aceast¼ a ramur¼a poart¼ a şi denumirea de „ştiinţa prevederii vremii”;
Meteorologia dinamic¼ a studiaz¼ a din punct de vedere teoretic mişc¼ arile aerului atmosferic
şi transformarea energiei acestora prin metode de analiz¼ a …zico-matematic¼ a ale termo şi
hidrodinamicii, pentru realizarea prognozelor meteorologice;
Aerologia cerceteaz¼ a fenomenele şi procesele …zice din atmosfera liber¼ a, pân¼ a la în¼
alţimea
de 100 km;
Aeronomia cerceteaz¼ a atmosfera superioar¼ a, procesele …zicochimice generate de activi-
tatea solar¼ a în ionosfer¼
a, exosfer¼ a şi magnetosfer¼ a. Foloseşte datele transmise de rachete şi
sateliţi meteorologici. În funcţie de în¼ alţimea stratului de aer studiat, Meteorologia se poate
împ¼ arţi în urm¼ atoarele ramuri:
114
Micrometeorologia, care studiaz¼ astratul de aer de lâng¼ asol pân¼ ala în¼alţimea de 2 m,
a‡at sub acţiunea puternic¼ aa suprafeţei active subiacente;
Fizica stratului de aer de la limita planetei sau Fizicastratului limit¼ a, care se ocup¼ a cu
cercetarea proceselor …zice din aerul situat la în¼ alţimi cuprinse între 500 m şi 2 000-3 000 m;
Fizica atmosferei libere, care cerceteaz¼ aprocesele …zice din aerul situat la în¼ alţimi foarte
mari, de regul¼ apeste 3-5 km, ce corespund domeniilor Aerologiei şi Aeronomiei.
În funcţie de aplicabilitatea în practic¼ aa rezultatelor cercet¼ arii, Meteorologia se împarte
în urm¼ atoarele ramuri:
Agrometeorologia sau Meteorologia agricol¼ a, care se ocup¼ a cu relaţia dintre vreme şi
creşterea, dezvoltarea şi productivitatea plantelor şi animalelor de ferm¼ a;
Meteorologia silvic¼ asau forestier¼
a,care studiaz¼ a relaţiile dintre componentele vremii şi
dezvoltarea vegetaţiei de p¼ adure;
Meteorologia aeronautic¼ astudiaz¼
aprocesele şi fenomenele atmosferice cu in‡uenţ¼ amare
asupra navigaţiei şi transporturilor aeriene, în scopul protej¼ arii acestora;
Meteorologia marin¼ acare se ocup¼acu studierea condiţiilor meteorologice de pe întinderile
marine şi oceanice ale planetei, în scopul protecţiei navigaţiei şi transportului de m¼ arfuri;
Meteorologia medical¼ asau Biometeorologia
Meteorologia urbanistic¼ astudiaz¼arolul fenomenelor meteorologice în amplasarea şi sis-
tematizarea oraşelor;
Meteorologia balneo-climateric¼ astudiaz¼ acalitatea şi in‡uenţa factorilor meteorologici în
cura balneo-climateric¼ a;
Climatologiace studiaz¼ ageneza climatelor, clasi…carea, tipologia şi repartiţia geogra…c¼ aa
diferitelor tipuri de climat, pe baza sintetiz¼ arii datelor meteorologice pe perioade lungi de
timp.
10.4 Atmosfera terestr¼

a
10.4.1 Origine. Form¼
a. Limite
Originea atmosferei
În leg¼ atur¼a cu originea atmosferei, s-au dezvoltat mai multe ipoteze. Prima consider¼ ac¼aat-
mosfera s-ar … format o dat¼ acu Sistemul Solar, în urm¼ acu aproximativ 4,6 miliarde de ani
şi ar trebui s¼ a conţin¼
a aceleaşi gaze din care s-a format şi planeta P¼ amânt: hidrogen, heliu,
carbon şi compuşii lor: metan şi amoniac. Se ştie, în prezent, din cercetarea spaţiul inter-
planetar c¼ ahidrogenul şi heliul se a‡a¼ numai la limita superioar¼ aa atmosferei. Aceasta este
considerat¼ a o situaţie similar¼a cu cea a Lunii, care datorit¼ a forţei gravitaţionale reduse, ca
urmare a rotaţiei în jurul axei sale a contribuit la pierderea în cosmos a apei şi aerului.
O alt¼ a ipotez¼ a presupune c¼ a atmosfera terestr¼a ar … ap¼ arut în urma r¼ acirii treptate a
P¼ amântului, având ca rezultat: 85% vapori de ap¼ a, 10% dioxid de carbon şi azot. Prin
sc¼aderea temperaturii s-a produs condensarea vaporilor de ap¼ a, au ap¼ arut norii şi precipi-
taţiile, formându-se astfel subsistemul hidrosfer¼ a. O parte din dioxidul de carbon s-a dizolvat
în apa oceanelor, iar alta s-a acumulat în rocile calcaroase. În urma acestor procese atmosfera
se îmbog¼ aţeşte treptat în azot, care îi confer¼a claritate şi luminozitate. Datorit¼ a disocierii
moleculelor de ap¼ a prin ‡uxul radiativ solar s-au format hidrogenul şi oxigenul, ultimul …ind
mai greu s-a acumulat, apariţia lui generând apariţia primelor forme de viaţ¼ a în ap¼ a, ferite
de acţiunea nociv¼ a a razelor ultraviolete, cum ar … Euglena viridis, care îşi preia energia prin
fotosintez¼ a. O dat¼ a cu creşterea concentraţiei de oxigen din aer creşte şi proporţia ozonului
115
prin procesul de fotoionizare, care contribuie la dezvoltarea vieţii şi pe uscat. Intensi…carea
proceselor de fotosintez¼ a, respiraţie şi descompunere chimic¼ a începând cu perioada cambri-
an¼a (580 mil. ani în urm¼ a) a determinat apariţia unei atmosferei secundare, care, în timp, a
evoluat c¼atre cea prezent¼ a. Trebuie s¼ a consider¼am c¼ a formarea şi evoluţia atmosferei a fost
îndelungat¼ a, …ind asociat¼a cu cea a planetei îns¼ aşi, ea modi…cându-şi compoziţia în urma
transform¼ arilor de la suprafaţa terestr¼ a, în funcţie de evoluţia societ¼
aţii omeneşti.
Forma atmosferei
Atmosfera efectueaz¼ a împreun¼ a cu P¼ amântul mişcarea de rotaţie în jurul axei polilor, deci
ea împrumut¼ a forma acestuia de elipsoid de rotaţie, adic¼a mai turtit¼a la poli şi mai bombat¼ a
la ecuator. Astfel, la poli grosimea troposferei, primul strat al atmosferei, este de 7-9 km,
iar la ecuator poate s¼ a ating¼a16-18 km. La nivelul paralelei de 45o , în zonele temperate,
grosimea acesteia este de 11-12 km.
Soarele şi Luna, prin atracţia exercitat¼a, determin¼a în masa atmosferei mişc¼ ari asem¼an¼a-
toare apei oceanelor şi m¼ arilor, de ‡ux şi re‡ux, cunoscute sub denumirea de maree atmos-
feric¼a.
Dimensiunile şi forma atmosferei sufer¼ a modi…c¼ari diurne şi sezoniere în funcţie de înc¼
alzirea
şi r¼
acirea diferenţiat¼
a a acesteia şi datorit¼
a presiunii exercitate de vântul solar. Ca urmare
a acestor factori, atmosfera ar avea forma unui ovoid. O alt¼ a p¼
arere despre acest subiect
a fost expus¼ a de V. G. Fesenkov, în anul 1960, acesta a…rmând c¼ a forma atmosferei ar …
de par¼ a, nu elipsoidal¼a. Aceast¼ a concepţie a fost con…rmat¼ a ulterior de investigaţiile prin
intermediul sateliţilor meteorologici, în urma c¼ arora s-a observat o turtire a atmosferei c¼ atre
Soare generat¼ a de vântul solar, un ‡ux de protoni şi electroni emişi permanent de acesta şi
o prelungire în partea opus¼ a.
Limitele atmosferei
Limita inferioar¼a a atmosferei este uşor de delimitat deoarece aceasta se întrep¼ atrunde cu
celelalte subsisteme ale geosistemului: litosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera, reliefosfera,
criosfera.
Limita superioar¼ a este mai di…cil de delimitat, deoarece, între atmosfer¼ a şi spaţiul cosmic,
nu exist¼a o limit¼
a clar¼a, trecerea …ind treptat¼ a în urma rare…erii aerului. Este considerat¼ a
totuşi ca limit¼
a superioar¼ a, spaţiul pân¼ala care se manifest¼ aprocesele şi fenomenele …zice
caracteristice unui amestec gazos, adic¼ aaproximativ 1200-1800 km, unde se formeaz¼ aaurorele
boreale, ca urmare a ioniz¼ arii aerului rare…at.
Teoretic, limita superioar¼ aa atmosferei s-ar a‡a în zona în care forţele de gravitaţie şi
centrifug¼a ale P¼
amântului se echilibreaz¼ a, adic¼
a la în¼alţimile de 28 000 km deasupra polilor şi
de 42 000 km deasupra ecuatorului. În realitate, la aceste în¼ alţimi aerul este foarte rare…at,
atomii gazelor scap¼ ade sub atracţia gravitaţional¼ a şi p¼atrund în spaţiul interplanetar.
Masa şi densitatea atmosferei

Masa real¼ a a atmosferei terestre este de 5,147 tone , reprezentând o milionime din masa
P¼amântului, 5,98 tone.
Altitudinal, masa atmosferei scade datorit¼asc¼
aderii presiunii şi densit¼
aţii aerului, astfel
c¼
a, la nivelul m¼
arii masa unui metru cub de aer are o valoare de 1,293 kg, la 12 km în¼ alţime
este de 319 g, la 25 km de 43 g, iar la 40 km de 4 g. Jum¼ atate din masa atmosferei
116
este concentrat¼ a pân¼a la în¼alţimea de 5 km, iar aproape întreaga cantitate pân¼ a la limita
superioar¼
a a stratosferei.
Densitatea este unul din parametrii principali ai atmosferei al¼ aturi de presiune, temper-
atur¼a, mas¼
a şi volum şi reprezint¼ a raportul dintre mas¼ a şi volum, exprimat în grame/ sau
kilograme/ .
Densitatea aerului depinde de urm¼ atorii parametri: altitudine, presiune, temperatur¼ a,
umiditate. O dat¼ a cu creşterea altitudinii, scade densitatea aerului şi deci şi presiunea şi
temperatura lui. În funcţie de gradul de umezeal¼ a, s-a constatat c¼a aerul uscat are o densitate
mai mare decât aerul umed. Aerul uscat are, astfel, la nivelul m¼ arii, o densitate de 0,001293
g/cm3 sau 1,293 kg/m3 , la o presiunea medie de 1013,25 mb şi o temperatur¼ a de 0o C.
10.4.2 Compoziţia aerului atmosferic

Atmosfera reprezint¼ a un amestec de gaze, în principal azot şi oxigen (fapt demonstrat prima
dat¼ ade c¼
atre Lavoisier) în care se a‡a¼ în suspensie diferite particule solide şi lichide de origini
diferite, denumite aerosoli. Gazele care formeaz¼ a aerul atmosferic sunt: azotul în proporţie
de 78,2%, oxigenul cu 20,8%, argon, 1%, cantit¼ aţi mici de bioxid de carbon 0,03%, alte gaze
şi vapori de ap¼ a.
Azotul şi oxigenul reprezint¼ a peste 99%, restul de 1%, celelalte gaze. Dup¼ a O.M.M., în
aerul uscat pân¼ ala în¼
alţimea de 25 km se a‡a¼ urm¼ atoarele elemente: argon, bioxid de carbon,
neon, heliu, kripton, hidrogen, xenon, ozon, radon, iod, metan, oxid de azot, ap¼ a oxigenat¼a,
bioxid de sulf, bioxid de azot, oxid de carbon, clorur¼ a de sodiu, amoniac.
La suprafaţa terestr¼ a, unele gaze sunt variabile, în special dioxidul de carbon, vaporii
de ap¼ a, radonul şi ozonul, iar oxigenul şi hidrogenul sunt constante. O alt¼ a component¼ aa
aerului atmosferic este reprezentat¼ a de suspensiile lichide şi solide, numite aerosoli.
În concluzie, atmosfera este alc¼ atuit¼
a din trei categorii principale de componente sau
elemente:
constante;
variabile;
aerosoli.
Elementele constante
Sunt acelea care nu îşi schimb¼ a concentraţia. Principale sunt: azotul (78%), şi oxigenul
(21%).
Azotul este un element care nu întreţine viaţa, dar în amestec cu oxigenul reduce forţa
oxidant¼ a a acestuia, f¼
acând posibil¼a viaţa pe Terra. Are un rol important în nutriţia plantelor
şi este folosit pe scar¼
a larg¼
a în industriile chimic¼
a şi farmaceutic¼
a la fabricarea îngr¼
aş¼
amintelor
azotoase, a coloranţilor şi medicamentelor.
Oxigenul este cel mai important gaz deoarece întreţine viaţa şi are proprietatea de a
absorbi radiaţiile ultraviolete nocive. Cantitatea de oxigen se p¼ astreaz¼
a în limite constante
deoarece pierderile prin respiraţie şi reacţiile cu alte elemente sunt compensate prin aportul
din procesul de fotosintez¼ a cloro…lian¼a a plantelor.
Elemente variabile
Prezint¼
a variaţii cantitative temporale şi spaţiale din cauze naturale sau antropice. Cele mai
importante sunt: bioxidul (dioxidul) de carbon(0,02-0,03%), ozonul, vaporii de ap¼ a.
117
Bioxidul de carbon Este un produs de ardere, dar rezult¼ a şi din procesele biochimice
(respiraţie, descompuneri organice şi erupţii vulcanice). Cele mai mari concentraţii se g¼ asesc
deasupra marilor centre populate şi industriale sau în regiunile cu intens¼ a activitate vul-
canic¼a. Este considerat principalul gaz cu efect de ser¼ a antropic, o dublare a concentraţiei
sale ar determina o înc¼ alzire a planetei cu 2-4 C. De variaţiile cantit¼aţii de bioxid de carbon
sunt legate oscilaţiile şi schimb¼arile climatice.
Concentraţia bioxidului de carbon scade proporţional cu în¼ alţimea coloanei de aer, astfel
c¼
a la 20-30 km cantitatea devine neglijabil¼ a.
Este un gaz foarte important în fotosinteza plantelor, iar dizolvat în ap¼ a asigur¼
a nutriţia
acestora. În acelaşi timp absoarbe o parte din c¼ aldura format¼ a la suprafaţa terestr¼ a prin
convertirea energiei radiante şi înc¼ alzeşte aerul troposferic, având astfel, un efect de ser¼ a
natural împreun¼ a cu vaporii de ap¼ a.
Ozonul Este un oxidant puternic foarte toxic, care se formeaz¼ a în atmosfer¼ a la în¼
alţimi de
10-60 km sub acţiunea razelor ultraviolete şi a particulelor electrizate emise de c¼ atre soare.
Pe vertical¼ a, maximul de concentrare se a‡a¼ între 25-30 km în stratosfer¼ a şi între 40-50 km
în mezosfer¼ a, zone care se numesc ozonosfere. În atmosfer¼ a au loc atât procese de formare a
ozonului, cât şi procese de dezagregare cu degajare mare de c¼ aldur¼a (câteva zeci de grade).
Distrugerea ozonului se produce pe cale natural¼ a şi antropic¼
a (cea mai periculoas¼ a): prin
zborul avioanelor supersonice, a rachetelor, sateliţilor, difuzarea în atmosfer¼ a a unor compuşi
ai azotului din îngr¼ aş¼
amintele minerale azotoase şi din emisii de clor, prin ciocnirea atomilor
de ozon cu atomii cloro‡uorocarburilor şi a oxidului nitric.. Pe cale natural¼ a, distrugerea
ozonului este cauzat¼ a de absorbţia radiaţiilor ultraviolete si prin ciocnirea atomilor de ozon
.
Ozonul are un rol protector deosebit de important asupra vieţii de pe P¼ amânt, deoarece
absoarbe radiaţiile ultraviolete cu lungime de und¼ a scurt¼ a (0,22-0,29 m) nocive. Începând cu
anul 1970 s-a descoperit deasupra Antarcticii diminuarea concentraţiei şi a stratului de ozon
şi apariţia g¼
aurilor, fapt con…rmat în 1980 de observaţiile efectuate cu sateliţii meteorologici.
Diminuarea stratului de ozon şi apariţia g¼ aurilor şi în alte zone de pe glob pun în pericol viaţa,
din acest motiv s-a elaborat la nivel mondial o strategie economic¼ a şi politic¼
a de eliminare a
efectelor activit¼ aţii antropice asupra stratului de ozon, materializat¼ a prin acorduri, convenţii
internaţionale, la care particip¼ a şi România.
Vaporii de ap¼ a Ajung în aerul atmosferic în urma proceselor de evaporare de la suprafaţa

terestr¼a, a proceselor …ziologice (respiraţie şi transpiraţie a organismelor vii) şi ca urmare a
erupţiilor vulcanice.
Distribuţia vaporilor de ap¼ a depinde de: temperatura aerului, prezenţa surselor de evap-
orare, dinamica curenţilor de aer.
Întotdeauna aerul cald este mai bogat în vapori de ap¼ a decât aerul rece. În sens vertical,
concentraţia lor scade cu altitudinea datorit¼ a condens¼ arii şi sublim¼
arii, la 10 km în¼alţime apar
accidental, cea mai mare concentratie este pân¼ a la 5 km. Cea mai mare cantitate de vapori
de ap¼a (4%) se a‡a¼ în zona ecuatorial¼ a şi cea mai mic¼ a (0,1%) în zonele reci continentale.
În cele temperate, procentul lor este diferit de la var¼ a (1,3%) la iarn¼ a (0,4%).
Vaporii de ap¼ a au un rol deosebit de important, nu numai prin formarea precipitaţiilor
în urma proceselor de condensare şi sublimare, dar şi pentru faptul c¼ a ei absorb o parte
din radiaţiile infraroşii emise de suprafaţa terestr¼ a şi le returneaz¼ a, ampli…când împreun¼ a
cu bioxidul de carbon efectul de ser¼ a natural. F¼ ar¼
a existenţa vaporilor de ap¼ a în atmosfer¼a,
118
temperatura aerului ar … cu mult mai sc¼ azut¼a, comparativ ce cea actual¼

a, deci in‡uenţeaz¼
a
şi bilanţul caloric al sistemului atmosfer¼
a-p¼
amânt.
Aerosolii Sunt suspensii solide, lichide naturale sau de origine antropic¼ a, de natur¼ a min-
eral¼a(cenuş¼
a, fum, praf, sare marin¼ a) şi organice (microorganisme). Suspensiile solide se mai
numesc şi pulberi şi sunt particule cu diametre diferite, care plutesc sau cad pe suprafaţa
terestr¼ a. Originea lor poate … natural¼ a sau antropic¼ a, cele naturale sunt minerale sau organ-
ice.
Suspensiile naturale de origine mineral¼ a sunt: praful cosmic, praful terestru provenit
din degradarea rocilor şi uscarea solului, fumul şi cenuşa vulcanic¼ a, fumul provenit în urma
incendiilor, particule de sare marin¼ a etc. Praful terestru este purtat de curenţii convectivi
ascendenţi în straturile înalte ale troposferei şi prin intermediul vânturilor la mari distanţe
faţ¼
a de zonele de origine. Astfel, vântul cald care bate peste Deşertul Sahara – sirocco
– poate transporta pân¼ a în Europa particule ce conţin oxizi de …er de culoare roşie, pe
care condenseaz¼ a vaporii de ap¼ a formând aşa numitele „ploi de sânge". În urma erupţiei
vulcanului Krakatoa din Indonezia, în anul 1883, cenuşa vulcanic¼ a a fost ridicat¼ ala peste 80
de kilometri şi purtat¼ a de vânturi în jurul globului mult timp. Un alt exemplu îl reprezint¼ a
erupţia vulcanului El Chichon din Mexic, în anul 1982, când cenuşa vulcanic¼ a în asociere
cu unele gaze sulfuroase au fost purtate prin atmosfer¼ a pân¼a deasupra statului american
Wyoming, barând p¼ atrunderea radiaţiei solare, ceea ce a determinat sc¼ aderea temperaturii
o
medii a aerului în anul 1984 cu 0,3 C.
Suspensiile minerale de origine antropic¼ a sunt rezultate în urma activit¼ aţilor industriale
şi casnice: arderea combustibililor, industria cimentului, chimic¼ a, transporturi, agricultur¼ a.
Cea mai mare cantitate este format¼ a din cenuş¼ a, funingine, praf industrial, particule …ne de
ciment, oxizi etc. Ele reprezint¼ a importante nuclee de condensare şi sublimare a vaporilor
de ap¼ a, dar au şi un rol negativ prin reducerea transparenţei aerului şi diminuarea radiaţiei
solare.
Suspensiile organice sunt microorganisme: viruşi, bacterii, fermenţi, …xate pe pulberi de
origine mineral¼ a sau organic¼ a (polen, mucegaiuri, seminţe şi spori de plante, fragmente …ne
vegetale sau animale). Cantitatea de microorganisme variaz¼ a în funcţie de anotimp şi de
locul de origine. Deasupra marilor aglomer¼ ari urbane densitatea lor este mult mai mare
decât deasupra marilor suprafeţe de ap¼ a.
Suspensiile lichide şi emanatiile gazoase sunt de origine terestr¼ a şi apar în urma mani-
fest¼arilor vulcanice şi postvulcanice (mofete şi sulfat¼ ari), emanaţii din izvoarele minerale şi
termale, din câmpurile gazifere şi petrolifere etc. Majoritatea acestora intr¼ a în combinaţie
cu apa din atmosfer¼ a şi formeaz¼a substanţe nocive cum sunt acizii sulfuric şi clorhidric.
119
Tema 11
Structura …zic¼
a a atmosferei
11.1 Structura pe vertical¼

a a atmosferei
Atmosfera nu este omogen¼ a, ea este alc¼atuit¼
a din straturi concentrice, cu propriet¼ aţi …zice
şi chimice diferite. Principalele straturi adoptate în anul 1951 de c¼ atre Organizaţia Meteo-
rologic¼a Mondial¼ a sunt: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera şi exosfera, avind ca
criteriu repartia pe verticala a temperaturii.
Troposfera este stratul inferior al atmosferei situat¼ a între 0 m şi în¼ alţimea la care tem-
peratura nu mai scade cu altitudinea. Aici este concentrat¼ a aproximativ 80% din masa
atmosferei şi aproape întreaga cantitate de vapori de ap¼ a şi se produc cele mai importante
procese şi fenomene …zice studiate în cadrul meteorologiei. Grosimea troposferei este vari-
abil¼a în funcţie de marile zone climatice ale globului. Astfel, în zonele polare se situeaz¼ a
pân¼ a la în¼
alţimi de 6-8 km, în zonele temperate în¼ alţimea ei ajunge la 10-12 km, iar în zona
cald¼ a este cea mai mare, 16-18 km. În timpul anului, grosimea troposferei sufer¼ a variaţii
datorit¼ a modului diferit de înc¼ alzire a aerului, iarna …ind mai mic¼ a cu aproximativ 2 km.
În troposfer¼ a se produc mişc¼ arile convective ale aerului, ascendente şi descendente, care
contribuie la distribuirea temperaturii şi umezelii aerului. Temperatura scade altitudinal
conform gradientului termic vertical care are o valoare de circa 0,6o C/100 m. Tot aici
se produc mişc¼ arile orizontale ale aerului sub forma vânturilor, conform gradientului baric
orizontal, de asemenea, se produc procese şi fenomene importante legate de sistemul de faze
al apei: evaporare, condensare, sublimare, nori şi precipitaţii.
Troposfera se împarte în: inferioar¼ a, mijlocie şi superioar¼ a.
Troposfera inferioar¼ a se a‡a¼ între suprafaţa terestr¼ a şi aproximativ în¼ alţimea de 2 km.
Acest substrat de aer este cel mai mult in‡uenţat de suprafaţa terestr¼ a, în mod deosebit
stratul micro, de pân¼ a la 2 m. Conţine cea mai mare cantitate de vapori de ap¼ a şi nuclee de
condensare a vaporilor, dar şi cel mai înalt grad de poluare. Aici se formeaz¼ a norii inferiori şi
cei cu mare dezvoltare vertical¼ a care dau cele mai mari cantit¼ aţi de precipitaţii atmosferice.
Este o zon¼ a important¼ a de turbulenţ¼ a a aerului, datorit¼ a frec¼ arii de rugozit¼ aţile suprafeţei
terestre.
Troposfera mijlocie se situeaz¼ a între 2 km şi 6-7 km, in‡uenţa suprafeţei terestre …ind
foarte sc¼ azut¼ a. Se produc mişc¼ ari convective şi advective ale aerului şi se formeaz¼ a norii
mijlocii.
Troposfera superioar¼ a se a‡a¼ la peste 7 km pân¼ a la tropopauz¼ a, iar in‡uenţa suprafeţei
terestre este neglijabil¼ a, la fel şi dinamica aerului. Temperatura aerului scade vertiginos
o
ajungând pân¼ a la -60 C în zonele polare şi pân¼ a la -80o C în zona ecuatorial¼ a. În acest
substrat al troposferei se formeaz¼ a norii superiori alc¼ atuiţi din cristale de gheaţ¼ a, genul
120
Figura 11.1: Structura pe verticala a atmosferei.
121
Cirrus, din care nu cad precipitaţii.

Zona de trecere dintre troposfer¼ a şi stratosfer¼ a, al doilea strat al atmosferei se realizeaz¼a
prin tropopauz¼ a, care are o grosime variabil¼ a de la câteva sute de metri pân¼ a la 1-2 km
(în zona ecuatorial¼ a). Temperatura nu mai scade cu altitudinea (izotermie) şi este sediul
curenţilor jet cu viteze foarte mari, 200-500 km/or¼ a.
Stratosfera se întinde de la tropopauz¼ a pân¼ a la 35 km şi chiar 50 km, temperatura creşte
spre partea ei superioar¼ a pân¼ a la 0o C la în¼ alţimea de 50 km. Umezeala aerului este foarte
redus¼ a deoarece nu se produc curenţi de aer verticali, care s¼ a transporte vaporii de ap¼ a.
La aproximativ 25 km se a‡a¼ o zon¼ a în care exist¼ a o concentraţie mare a ozonului, numit¼ a
ozonosfer¼a.
Mezosfera este situat¼ a între stratopauz¼ a şi în¼alţimea de 80 km. Aerul este foarte rare…at.
Densitatea aerului este redus¼ a, dar permite aprinderea meteoriţilor. La 50-55 km se a‡a¼
a doua concentraţie masiv¼ a de ozon care formeaz¼ a ozonosfera în urma fotodisocierii mole-
culelor de oxigen. Temperatura este ridicat¼ a datorit¼ a procesului de absorbţie a radiaţiilor
ultraviolete de c¼ atre ozon.
Termosfera este segmentul situat între 80 km şi 1000-1200 km, unde gazele sunt puternic
ionizate de c¼atre radiaţiile gama, X şi ultraviolete cu lungime de und¼ a sub 0,2 m. Porţiunea
din termosfer¼ a situat¼ a între 600 km şi 700 km cuprinde stratul cu încarcare electric¼ a cunos-
cut sub numele de ionosfer¼ a, foarte important pentru comunicare prin undele radio. Dup¼ a
gradul de ionizare şi în¼ alţimea la care se re‡ect¼ a undele radio, el este alc¼ atuit din mai multe
substraturi. La limita superioar¼ a temperatura aerului poate s¼ a ating¼a valori deosebit de
mari, 2000-3000o C, datorit¼ a absorbţiei radiaţiilor ultraviolete de c¼ atre moleculele de oxigen
care se disociaz¼ a cu degajare de c¼ aldur¼ a.
Exosfera este situat¼ a între 1000-1200 km şi limita superioar¼ a a atmosferei. Este alc¼atuit¼
a
din gaze foarte rare…ate.
Troposfera şi stratosfera formeaz¼ a atmosfera inferioar¼ a, iar mezosfera, termosfera şi ex-
osfera formeaz¼ a atmosfera superioar¼ a.
Dup¼ a ultimele cercet¼ ari efectuate cu ajutorul rachetelor şi sateliţilor meteorologici şi în
urma zborurilor extraterestre s-au stabilit urm¼ atoarele diviziuni ale atmosferei dup¼ a omogen-
itate:
-homosfera (de la suprafaţa P¼ amântului pân¼ ala în¼alţimea de 90-100 km, cu prezenţa
stratului de ozon între 20-35 km şi 50 km;
-heterosfera de la limita homosferei pân¼ a la peste 10 000 km şi este alc¼ atuit¼a din patru
straturi gazoase: stratul de azot molecular, stratul de oxigen atomic, stratul de heliu, stratul
de hidrogen atomic.
Tot în urma cercet¼ arilor recente s-a dovedit c¼ a P¼ amântul este înconjurat de un vast câmp
electromagnetic, care se întinde în afara atmosferei la distanţe cuprinse între 65 000 km şi
130 000 km, înveliş numit magnetosfer¼ a, urmat¼ a de magnetopauza în care in‡uenţa câmpului
magnetic înceteaz¼ a. În acest spaţiu exist¼ a trei centuri de radiaţie numite centurile Van Allen,
dup¼a numele celui care le-a descoperit, formate din protoni, electroni şi neutroni de mare
energie captaţi din radiaţia corpuscular¼ a cosmic¼ a.
11.2 Structura pe orizontal¼

a a atmosferei
Se caracterizeaz¼ a prin neuniformitate, troposfera …ind alc¼
atuit¼a din volume mari de aer cu
propriet¼
aţi …zice relativ constante, denumite mase de aer. Ele se întind pe mii de kilometri
orizontal, iar vertical pot ajunge pân¼a la limita superioar¼
a a troposferei şi se formeaz¼
a prin
122
cantonarea şi stagnarea lor deasupra unor regiuni geogra…ce cu condiţii termice şi hidrice
constante. Masele de aer se deplaseaz¼ a de la o regiune geogra…c¼ a la alta, zona de contact
dintre ele …ind frontul atmosferic. Masele de aer şi fronturile atmosferice sunt elementele
de baz¼a care determin¼a aspectul şi evoluţia vremii şi sunt studiate în cadrul Meteorologiei
sinoptice sau prevederea timpului.
11.3 Poluarea aerului

Prin poluare se înţelege procesul de acumulare în aer a unor substanţe a‡ate în diferite st¼ ari
(gazoas¼ a, solid¼ a şi lichid¼a) care sunt sau pot deveni periculoase vieţii şi activit¼ aţii omeneşti
atunci când concentraţiile lor dep¼ aşesc normele maxime admise.
Poluarea atmosferei reprezint¼ a o problem¼ a grav¼ a pentru omenire, ce st¼ a în permanenţ¼ a
în atenţia Organizaţiei Meteorologice Mondiale şi este datorat¼ a în principal industrializ¼ arii
şi urbaniz¼ arii accentuate. Efectele polu¼ arii se traduc prin modi…c¼ ari ale tuturor elementelor
meteorologice principale, reducerea radiaţiei solare, creşterea temperaturii şi a impuri…c¼ arii
aerului datorit¼ a gazelor nocive acumulate în straturile inferioare ale troposferei, cu consecinţe
grave asupra s¼ an¼at¼aţii oamenilor şi asupra întregii vieţi pe P¼ amânt.
Sursele de poluare pot … majore şi minore. Dintre cele majore, care particip¼ acu peste
50%, trebuie amintite:
- autovehiculele (genereaz¼ a oxid de carbon, hidrocarburi, oxizi de azot şi sulf);
- activit¼aţile industriale (elimin¼ aoxizi de sulf, carbon şi azot, hidrocarburi, particule solide
a‡ate în suspensie sau sedimentabile);
- marile complexe energetice (produc oxizi de sulf şi azot, pulberi în suspensie şi sedi-
mentabile);
- înc¼
alzirea locuinţelor (elimin¼ a noxe din categoria oxizilor de sulf şi carbon);
- arderea deşeurilor (eman¼ a oxizi de carbon, azot şi sulf, hidrocarburi, particule solide în
suspensie şi sedimentabile).
Sursele minorele includ pe cele generatoare de:
- praf (circulaţia rutier¼ a, demol¼ arile, activit¼
aţile gospod¼
areşti);
- fum (incendiile, ţig¼ arile);
- aerosoli (spray-uri);
- germeni microbieni (oameni, animale).
În afar¼ a de aceste surse permanente, poluarea atmosferei mai este cauzat¼ a şi de man-
ifest¼ari accidentale, cum ar …: acţiuni militare (explozii atomice, chimice, bacteriologice),
accidente la centrale nucleare (Cernobâl, 1986), acţiuni teroriste (World Trade Center 2001,
explozii ale aeronavelor, maşinilor capcan¼ aetc.), explozii ale uzinelor chimice, ale navelor
marine şi oceanice etc.
Principalii poluanţi cu efect negativ asupra atmosferei şi implicit asupra climei şi s¼ an¼
at¼
aţii
organismelor vii sunt:
- compuşii sulfului: dioxid (bioxid) de sulf, hidrogen sulfurat, acid sulfuros, acid sulfuric,
diferite s¼aruri (sul…ţi, sulfaţi);
- compuşii carbonului: oxizi de carbon, hidrocarburi, aldehide;
- compuşii azotului: oxizii de azot, amoniacul, diverşi nitraţi (componenţi ai „smogului”
fotochimic);
- ozonul (O3);
- substanţe radioactive;
- suspensii solide: cenuş¼ a, funingine, gudroane.
123
Toate aceste categorii de poluanţi prezint¼ a o variaţie a concentraţiei lor în timp şi spaţiu,
…ind mai frecvente în aerul de deasupra marilor aglomeraţii urbane şi industriale, cu diferenţe
mari între centrul oraşelor şi periferii.
Consecinţele meteorologice şi climaticeale prezenţei surselor de poluare sunt:
- reducerea intensit¼ aţii radiaţiei solare;
- creşterea opacit¼
aţii atmosferei;
- intensi…carea efectului de ser¼ adatorit¼aabsorbţiei radiaţiilor infraroşii;
- creşterea temperaturii aerului, îndeosebi în marile centre urbane;
- creşterea nebulozit¼ aţii;
- creşterea umezelii relative a aerului;
- ampli…carea fenomenului de ceaţ¼ a;
- creşterea cantit¼
aţilor de precipitaţii datorit¼a nucleelor de condensare sporite.
Un rol important în creşterea gradului de poluare revine tipului de strati…caţie termic¼ a
a aerului, de vânt şi precipitaţii. În acest sens, inversiunile de temperatur¼ a şi calmul atmos-
feric m¼aresc concentraţia poluanţilor, în timp ce turbulenţa aerului disperseaz¼ a poluanţii.
Precipitaţiile atmosferice …ltreaz¼ a aerul prin antrenarea în c¼ adere a impurit¼ aţilor, de aceea
dup¼ a ploaie atmosfera este mai curat¼ a.
11.4 Gazele cu efect de ser¼

a
La suprafaţa Terrei şi în primii 5 km ai troposferei apare un fenomen natural numit „efect
de ser¼ a”. Acesta poate … de…nit ca un rezultat al mecanismului prin care stratul de aer
înconjur¼ ator acţioneaz¼a ca un ecran protector atât pentru radiaţia solar¼ a incident¼ a, cât
şi pentru contraradiaţia atmosferic¼ a. Prin absorbţia energiei contraradiat¼ a de suprafaţa
terestr¼a, din spectrul infraroşu, sistemul P¼ amânt-Atmosfer¼ a (în troposfera joas¼ a pân¼a la
o
5000 m altitudine) primeşte un surplus termic de +33 C. În acest proces, factorul esenţial
este reprezentat de vaporii de ap¼ a, care contribuie cu 62,5%, diferenţa de 37,5% …ind adus¼ a
de alte gaze cu efect de ser¼ a, printre care: bioxidul de carbon, metanul, bioxidul de azot,
ozonul, cloro‡uorocarburile şi aerosolii. În ultimele decenii de industrializare puternic¼ a,
echilibrul gazelor care asigur¼ a efectul de ser¼ a natural a fost puternic perturbat datorit¼ a
creşterii concentraţiei de gaze reziduale şi de particule diferite de cele care se g¼ asesc în mod
natural în troposfer¼ a. În acest fel, efectul de ser¼ a natural a fost ampli…cat prin aportul
efectului de ser¼a antropic, mecanism în care, creşterea concentraţiei de bioxid de carbon,
deţine rolul principal. În opinia multor cercet¼ atori, acesta ar reprezenta una din cauzele
majore ale schimb¼ arilor climatice actuale, observate tot mai intens la nivel global, prin
efectele lor negative asupra populaţiei şi mediului natural.
Gazele cu efect de ser¼a antropic sunt acele combinaţii de elemente chimice care prezint¼ ao
capacitate mare de absorbţie a radiaţiilor din domeniul infraroşu al spectrului radiativ solar,
considerate r¼ aspunz¼ atoare de tendinţa de înc¼ alzire a climei terestre.
Creşterea emisiilor de gaze cu efect de ser¼ a se datoreaz¼ a activit¼aţilor umane sporite în
domeniile industriei, transporturilor, agriculturii etc. Creşterea acestor activit¼ aţi depinde,
la rândul ei, de: dezvoltarea economic¼ a, nivelul tehnologiei, rezervele energetice, demogra…e.
Principalele gaze cu efect de ser¼ a sunt: bioxidul de carbon, bioxidul de azot, metanul,
cloro‡uorocarbonaţii (C.F.C.) sau freonii, ozonul, aerosolii. Concentraţiile actuale ale acestor
gaze în atmosfer¼ a sunt mult peste valorile normale. În aceast¼ a situaţie ele au un rol în
înc¼alzirea sau r¼acirea climei (p¼ arerile sunt controversate, ca şi faptul c¼ a variaţiile pe care
le produc asupra elementelor climatice sunt incluse în fenomenul de variabilitate climatic¼ a
124
…reasc¼ a sau aparţin schimb¼ arilor climatice). Gazele cu efect de ser¼ a determin¼ a înc¼ alzirea
atmosferei joase şi a suprafeţei terestre şi o r¼ acire, prin compensaţie, a atmosferei înalte.
Bioxidul de carbon acumulat în atmosfer¼ a de la începutul secolului al XIX-lea (pus în
evidenţ¼a prin analiza bulelor de aer din masa gheţarilor) a determinat înc¼ alzirea suprafeţei
2 2
terestre cu 1,3 W/m , iar împreun¼ a cu alte gaze 2,2W/m (conform calculelor). O dublare a
acestei concentraţii de bioxid de carbon de la 300 ppmv la 600 ppmv ar determina o creştere
a c¼aldurii de 4W/m2 şi o ridicare a temperaturii globale în urm¼ atorii 20-30 ani cu pân¼ a la
o
4-5 C. Creşterea aceasta a concentraţiei bioxidului de carbon din atmosfer¼ a este considerat¼ a
de mulţi climatologi cauza principal¼ a a schimb¼ arii climei globale în urm¼ atorii 100 de ani (o
problem¼ a destul de controversat¼ a, acceptat¼ a de unii şi, în acelaşi timp, respins¼ a de alţii), cu
implicaţii majore asupra vieţii de pe planet¼ a.
Observaţii şi m¼ asur¼
atori exacte asupra concentraţiei de dioxid de carbon din atmosfer¼ a
au început în anul 1958 la staţiile Mauna Loa (Arhipelagul Hawai) şi Polul Sud. Investigarea
gheţarilor din Antarctida a pus în evidenţ¼ a o creştere treptat¼ a a concentraţiei de bioxid de
carbon în perioada post-industrial¼ a (dup¼ a 1740) şi foarte rapid¼ a în ultimele trei decenii ale
secolului al XX-lea. Aceast¼ a creştere rapid¼ a, de la aproximativ 280 ppmv în 1750 la 370 ppmv
la sfârşitul anului 2001 se datoreaz¼ a, în principal, activit¼ aţii umane şi arderii combustibililor
fosili. Chiar în situaţia sist¼
arii emisiilor antropice de bioxid de carbon, concentraţia lui mare
din mediul aerian şi cel oceanic nu ar reveni la nivelul preindustrial nici pe parcursul a
câtorva secole, deci mult timp, de aici încolo, el va continua s¼ a in‡uenţeze clima globului.
Metanul se a‡a¼ în atmosfer¼ a din surse naturale şi antropice. Creşterea concentraţiei sale
este legat¼ a, în principal, de cultivarea orezului şi creşterea vitelor, în prezent …ind mai mult
decât dubl¼ a, comparativ cu perioada preindustrial¼ a, şi cea mai mare din ultimii 150 000 ani,
curba de evoluţie mergând paralel cu creşterea populaţiei. Durata de viaţ¼ a a metanului este
mic¼ a (10 ani) faţ¼
a de a altor gaze cu efect de ser¼ a. Stabilizarea concentraţiei la nivelul actual
presupune o reducere a emisiilor cu 15-20%.
Cloro‡uorocarbonaţii (CFC) sunt substanţe chimice de origine antropic¼ a, foarte nocive,
deoarece afecteaz¼ a stratul de ozon stratosferic şi ampli…c¼ a efectul de ser¼a. La sfârşitul dece-
niul al 9-lea din secolul al XX-lea, concentraţiile acestor compuşi chimici oscilau între 280
pptv pentru CFC-11 şi 484 pptv pentru CFC-12, care au durate de viaţ¼ a de 65 ani şi respectiv
130 ani. Sunt folosiţi în industria chimic¼ a drept propulsori ai aerosolilor, refrigeranţi, agenţi
generatori de spum¼ a, solvenţi în industrie şi în întreţinerea locuinţelor. Ritmul de creştere a
concentraţiei lor în atmosfer¼ a este mult mai mare (cu 4% şi peste pe an) decât a altor gaze cu
efect de ser¼ a. Strategiile mondiale privind reducerea concentraţiei atmosferice a acestor gaze
presupun înlocuirea lor cu hidro‡uorocarbonaţi (HFC) şi hidrocloro‡uorocarbonaţi (HCFC),
a c¼aror viabilitate este mai redus¼ a (1-40 ani).
Ozonul din stratosfer¼ a are un rol deosebit de important în ap¼ ararea suprafeţei terestre
de acţiunea nociv¼ a a radiaţiilor ultraviolete şi în procesele chimice din troposfer¼ a şi stratos-
fer¼
a, in‡uenţând bilanţul radiativ. Dintre toate dezastrele naturale care ameninţ¼ a omenirea
în viitorii ani (conform modelelor şi prognozelor climatice, cel mai sumbru şi apropiat ca
timp de producere este distrugerea treptat¼ a a stratului de ozon. Lipsa acestuia ar face vi-
aţa imposibil¼ a pe Terra. În distrugerea stratului de ozon un rol covârşitor îl au creşterea
cloro‡uorocarbonaţilor şi oxidului de azot de natur¼ a antropic¼ a. O alt¼ a cauz¼ a ar … zborul
avioanelor supersonice la altitudini mari (18-22 km), deoarece temperatura de funcţionare a
reactoarelor acestora este su…cient de mare pentru a disocia moleculele de azot ale aerului
aspirat.
Problema distrugerii stratului de ozon a revenit în atenţia opiniei publice în anul 1985,
când s-au publicat rapoartele ştiinţi…ce privitoare la existenţa unui „gol”(gaur¼ a) în învelişul
125
de ozon, deasupra Polului Sud. Reducerea cu peste 40% a învelişului de ozon începând
din anul 1977 a fost atât de neaşteptat¼ a, încât descoperitorii ei, cercet¼
atorii britanici, au
atribuit-o iniţial unei erori tehnice. În ultimii 20 ani s-a remarcat sc¼ aderea ozonului cu
3,4-5,1% în emisfera nordic¼ a la latitudinile temperate, fenomen mai intens în anotimpul de
iarn¼a. Conform convenţiilor internaţionale, se preconizeaz¼ a reducerile emisiilor de CFC, oxid
nitros şi hidrocarburi şi, în situaţia în care aceste emisii vor … controlate, pentru anul 2060
se prognozeaz¼ a o reducere a ozonului stratosferic cu 0-4% în zonele tropicale şi cu 4-12% la
latitudini medii şi înalte.
11.5 Vaporii de ap¼

a din atmosfer¼
a
Existenţa apei în atmosfer¼ a constituie elementul esenţial al vieţii pe P¼amânt. Deşi cantitatea
de ap¼ a din atmosfer¼ a reprezint¼
adoar 0,001% din oceanul planetar, rolul ei în desf¼ aşurarea
tuturor proceselor biologice, …zice şi chimice este enorm. F¼ ar¼a ap¼ a, planeta noastr¼a ar … un
imens deşert. Cea mai mare parte din cantitatea total¼ a (95%) se a‡a¼ sub form¼ ade vapori,
restul …ind sub form¼ a de particule lichide şi solide, care alc¼atuiesc norii. Între suprafaţa
terestr¼a şi atmosfer¼
a are loc un schimb permanent de umezeal¼ a rezultat în urma unor procese
complexe de evaporare de la suprafaţa oceanelor (86%) şi a continentelor (14%, incluzând
şi evapotranspiraţia plantelor), condensare şi precipitare, care duc la existenţa cunoscutului
circuit al apei în natur¼ a.
126
Tema 12
Umiditatea atmosferic¼ a şi sursele ei.

Evaporarea. M¼ arimi higrometrice.
Variaţii ale umidit¼aţii. Condensarea,
tipuri de condensare. Produsele
condens¼ arii vaporilor de ap¼ a. Nori,
tipuri de nori
12.1 Fazele …zice al apei

În atmosfer¼ a, apa se a‡a¼ în trei st¼ari de agregare, ce formeaz¼ a sistemul de faze al apei: solid¼ a
(cristale de gheaţ¼ a), lichid¼a (pic¼
aturi de ap¼ a) şi gazoas¼a (vapori de ap¼ a). Transform¼ arile
de faz¼ a ale apei sunt însoţite de schimburi de energie caloric¼ a şi, în anumite condiţii de
temperatur¼ a şi presiune, schimbul molecular dintre faze ajunge s¼ a se echilibreze. Acest
echilibru se menţine pân¼ a la apariţia unor cauze exterioare care modi…c¼ a condiţiile de mediu
şi, bineînţeles, pe cel de echilibru.
Aceste trei tipuri de faze pot trece dintr-una în alta prin diferite procese …zice: evaporare,
condensare, sublimare, desublimare, îngheţare şi topire.
În anumite condiţii de temperatur¼ a şi presiune, schimbul molecular dintre faze se echili-
breaz¼ a reciproc, tinzându-se c¼ atre o stare de echilibru de faz¼ a care se menţine pân¼ a la inter-
venţia unor cauze exterioare care pot modi…ca condiţiile de mediu şi echilibrul respectiv.
Reprezentat¼ a gra…c aceast¼ a stare de echilibru cuprinde: curba de sublimare (între faza
de gheaţ¼ a şi vapori), curba de evaporare (între faza lichid¼ a şi cea gazoas¼ a), curba de topire
(arat¼ a dependenţa dintre presiunea vaporilor şi temperatura de topire), curba tensiunii de
saturaţie (deasupra apei suprar¼ acit¼
a) care se mai numeşte şi curba de suprar¼ acire.
Toate transform¼ arile de faz¼a ale apei sunt însoţite de schimburi de energie caloric¼ a, numit¼ a
c¼aldur¼a latent¼ a de evaporare, de condensare, de sublimare, de topire, de solidi…care, cu
absorbţia sau degajare de c¼ aldur¼a, în funcţie de procesul …zic respectiv.
În atmosfer¼ a, pic¼
aturile de ap¼ a se pot menţine, în anumite condiţii şi la temperaturi
negative, frecvent pân¼ a la -15 C şi chiar la –35 C. . . - 60 C, numite pic¼ aturi suprar¼ acite.
127
12.2 Evaporarea şi evapotranspiraţia

De la suprafaţa terestr¼
a, apa p¼
atrunde în atmosfer¼
a sub form¼
a de vapori prin dou¼
a procese
…zice: evaporare şi evapotranspiraţie.
12.2.1 Evaporarea
Este procesul …zic de trecere a apei din faza lichid¼ a în cea de vapori de ap¼ a, la suprafaţa
terestr¼a, prin consum de c¼ aldur¼a (22% din energia total¼ a primit¼ a de la Soare este consumat¼ a
în procesul de evaporare a apei). Se produce prin mişc¼ ari moleculare de transfer al apei în
aerul înconjur¼ ator. O dat¼ a cu creşterea conţinutului aerului în vapori de ap¼ a, acesta ajunge
saturat, R = 100%. Vaporii de ap¼ a din atmosfer¼a provin prin evaporarea apei de la suprafaţa
m¼arilor şi oceanelor (86%), iar restul (14%) de pe continente. Intensitatea de evaporare sau
capacitatea de evaporaţie reprezint¼ a evaporarea maxim¼ a posibil¼ a într-o anumit¼ a regiune,
în condiţiile unor resurse excedentare de ap¼ a. În zonele tropicale deşertice, capacitatea de
evaporare este foarte mare (400 mm în Sahara), în timp ce evaporarea real¼ a este foarte mic¼a,
deoarece nu exist¼ a surse de ap¼a.
Evaporarea, în condiţii naturale, este condiţionat¼ a de urm¼ atorii factori: resursele de ap¼a,
resursele energetice şi amestecul turbulent care împr¼ aştie vaporii de ap¼ a. Când se produce la
suprafaţa uscatului, ea mai depinde şi de propriet¼ aţile …zice şi chimice ale solului, de relief,
învelişul vegetal, nivelul apei freatice, etc.
12.2.2 Evapotranspiraţia
Vegetaţia complic¼ a procesul de evaporare a apei deoarece la evaporarea pur …zic¼ a real¼a ce
are loc la suprafaţa solului se mai adaug¼ a şi transpiraţia …ziologic¼a a plantelor. Acest proces
a fost numit de c¼ atre Thornthwaite evapotranspiraţie. Ea poate … de dou¼ a feluri: real¼
a, ce
reprezint¼a cantitatea de ap¼ a, efectiv cedat¼ a atmosferei prin consumul plantelor şi potenţial¼ a,
cantitatea maxim¼ a posibil¼
a pierdut¼ a prin evapotranspiraţie. Evapotranspiraţia depinde de
cantitatea de ap¼ a din sol ce formeaz¼ a rezerva de ap¼ a accesibil¼
a plantelor, de tipul plantelor,
de consumul lor de ap¼ a în funcţie de faza de vegetaţie în care se a‡a¼ şi de zona climatic¼ a.
În …ecare an, cantitatea total¼ a de ap¼a evaporat¼ a şi transpirat¼a depinde de gradul acoperirii
solului cu vegetaţie.
Evapotranspiraţia are o mare aplicabilitate practic¼ a, deoarece permite evaluarea cantit¼ aţii
de ap¼a suplimentare, în condiţii de secet¼ a atmosferic¼ a şi pedosferic¼
a, prin aplicarea irigaţiilor
în vederea asigur¼ arii unei vegetaţii normale.
Cunoscându-se cantit¼ aţile de precipitaţii medii ale unei regiuni şi evapotranspiraţia potenţial¼ a
se poate determina excedentul sau de…citul de ap¼ a din sol în vederea stabilirii bilanţului
hidric. Cantit¼aţile cele mai mari de ap¼ a se evapor¼ a în regiunile cu grad ridicat de conti-
nentalism, subtropicale, unde grosimea stratului de ap¼ a evaporat de pe suprafeţele acvatice
atinge 2000 mm/an (Asia Central¼ a) şi peste 4000 mm/an în Sudan, Africa.
12.3 Umezeala aerului

Conţinutul în vapori de ap¼ a existenţi la un moment dat în atmosfer¼
a reprezint¼
a umezeala
sau umiditatea aerului. Ea este o caracteristic¼ a important¼
aa aerului din punct de vedere
meteorologic, dar şi bioclimatic. Partea din meteorologie care studiaz¼a umiditatea aerului
se numeşte Higrometrie.
128
În meteorologie se foloseşte mai mult denumirea de umezeal¼ a a aerului care este o m¼arime
ce de…neşte conţinutul în vapori de ap¼
a existenţi la un moment dat în atmosfer¼a, iar termenul
de umiditate este folosit în agrometeorologie pentru a caracteriza cantitatea de ap¼ a din
sol, folosit¼
a de plante în procesele de creştere şi dezvoltare. Umezeala aerului are o mare
importanţ¼ a în meteorologie, climatologie, biometeorologie şi bioclimatologie.
12.3.1 M¼
arimile care de…nesc umezeala aerului
Cantitatea de vapori de ap¼ adin atmosfer¼
a se exprim¼
a prin anumiţi parametri …zici, cei mai
folosiţi sunt urm¼
atorii:
tensiunea sau presiunea vaporilor de ap¼
a;
umezeala absolut¼ a;
umezeala speci…c¼ a;
umezeala relativ¼ a;
punctul de rou¼a.
Tensiunea vaporilor de ap¼

a (e)
Reprezint¼ a presiunea parţial¼ a a vaporilor de ap¼
a dintr-un volum de aer. Se mai numeşte
forţa elastic¼
a a vaporilor şi se exprim¼
a în milibari sau mm coloan¼
a Hg. Ea se calculeaz¼
a prin
relaţia:
e = P Pu
unde P este presiunea total¼ a a aerului, P u este presiunea parţial¼a a aerului uscat.
În anumite condiţii de temperatur¼ a, valoarea limit¼ a la care poate s¼ a ajung¼a tensiunea
vaporilor de ap¼ a poart¼a numele de tensiune maxim¼ a a vaporilor sau tensiune de saturaţie
(E). Valoarea ei creşte proporţional cu temperatura, astfel c¼ a aerul cald este mai bogat în
vapori de ap¼ a comparativ cu aerul rece.
Tensiunea de saturaţie are un rol important în cazul particulelor de ap¼ a ce formeaz¼a
ceţurile, norii şi ploaia. Cu cât pic¼aturile sunt mai mici cu atât suprafaţa de evaporaţie este
mai mare. Într-un nor, de exemplu, care este alc¼ atuit din pic¼aturi de diferite dimensiuni,
cele mici se evapor¼ a, iar pe cele mari se condenseaz¼ a vaporii de ap¼a.
Umezeala absolut¼
a (a)
Este considerat¼ a cantitatea de vapori de ap¼ a conţinut¼
a la un moment dat într-un volum
de aer şi se exprim¼a în g/m÷. Cantitatea de vapori care satureaz¼ a un metru cub de aer se
numeşte umezeal¼ a maxim¼a sau de saturaţie (A).
Umezeala speci…c¼
a(Q)
Este cantitatea vaporilor de ap¼a exprimat¼ a în grame şi raportat¼a la unitatea de mas¼a a
aerului (g/kg). Cantitatea de vapori ce satureaz¼
a un kg de aer se numeşte umezeal¼
a speci…c¼
a
maxim¼ a de saturaţie (Q).
Umezeala relativ¼
a (R)
Reprezint¼
a raportul procentual dintre tensiunea vaporilor (e) şi tensiunea de saturaţie (E):
e
R= [%]
E
129
Este m¼ arimea care reprezint¼a cel mai bine gradul de saturaţie a aerului în vapori de
ap¼a. Indic¼
a în procente cât din cantitatea de vapori de ap¼ a necesari condens¼ arii exist¼
ala un
moment dat în atmosfer¼ a.
Valoarea umezelii relative depinde de temperatura aerului, în sensul c¼ a, dac¼a într-un
volum de aer cantitatea de vapori de ap¼ a r¼
amâne constant¼ a, prin creşterea temperaturii,
valoarea umezelii relative se micşoreaz¼
a şi aerul devine mai uscat, iar sc¼aderea temperaturii
determin¼ a creşterea acesteia. Ea depinde, de asemenea, de valoarea tensiunii vaporilor de
ap¼a. Dup¼a valoarea umezelii relative, aerul are o anumit¼ a caracteristic¼
a din punct de vedere
higrometric şi se poate aprecia în orice moment starea sa, posibilitatea de a condensa şi de
a forma nori cu precipitaţii sau gradul lui de usc¼aciune, nefavorabil plantelor şi oamenilor.
De…citul de saturaţiesau de…citul higrometric (D)

Reprezint¼
a diferenţa dintre tensiunea maxim¼
aa vaporilor de ap¼
a (E) şi tensiunea real¼
a la un
moment dat (e), conform relaţiei:
D = E e:
Când E = e, aerul este saturat în vapori de ap¼ a, atunci când e < E, aerul este nesaturat
în vapori de ap¼
a, iar în situaţia în care e > E, aerul este suprasaturat în vapori de ap¼
a.
Punctul de rou¼
a( )
Reprezint¼
a temperatura la care vaporii de ap¼ a satureaz¼a un volum de aer şi condenseaz¼
a.
La aceast¼
a temperatur¼a, de…citul higrometric devine zero, R = 100%, e = E, a = A, iar
temperatura (t) aerului este egal¼
a cu punctul de rou¼
a (t = ).
Regimul umezelii aerului

Umezeala aerului, prin toate componentele sale, prezint¼a oscilaţii periodice, zilnice şi anuale
care depind de temperatur¼a şi de cantitatea de ap¼
a evaporat¼a, dar şi variaţii altitudinale.
Variaţiile diurne şi anuale

Deasupra uscatului, umezeala absolut¼ a, speci…c¼ a şi tensiunea vaporilor de ap¼ a prezint¼a, în
evoluţie diurn¼ a, dou¼a maxime: dimineaţa (8-9) şi seara (21-22) şi dou¼ a minime: dimineaţa
înainte de r¼ as¼
aritul Soarelui şi la amiaz¼ a (15). În schimb, deasupra marilor întinderi de
ap¼ a, umezeala absolut¼ a a aerului prezint¼ a o oscilaţie simpl¼ a, conform¼a curbei temperaturii
aerului, cu un maximum la amiaz¼ a şi un minimum dimineaţa, în lipsa amestecului turbulent
al aerului.
Umezeala relativ¼ a a aerului are un mers diurn simplu, cu un maximum dimineaţa şi cu
un minimum la amiaz¼ a, când temperatura aerului înregistreaz¼ a valoarea maxim¼ a.
În variaţie anual¼a, umezeala absolut¼ a, ca şi tensiunea vaporilor de ap¼ a, prezint¼
a o oscilaţie
simpl¼ a asem¼ an¼
atoare cu cea a temperaturii aerului, în timp ce umezeala relativ¼ aare o evoluţie
invers¼ a faţ¼
a de cea a temperaturii aerului.
Variaţia anual¼ a a umezelii aerului are un mers invers temperaturii aerului, maximul
principal …ind în decembrie-ianuarie, iar cel secundar în iunie, iar minimul principal în iulie
şi cel secundar în aprilie.
130
Variaţiile altitudinale ale umezelii aerului

În altitudine, umezeala aerului devine din ce în ce mai sc¼ azut¼ a, îns¼a aceasta nu este o
regul¼ a general¼ a, putând ap¼ area situaţii de anomalii determinate de o serie de factori cum
ar …: gradul de turbulenţ¼ a al aerului, nebulozitatea, inversiunile termice şi în munţii înalţi,
diversitatea formelor de relief şi orientarea versanţilor.
Umezeala absolut¼ a a aerului scade cu altitudinea în funcţie de anotimp, vara sc¼ aderea
este cea mai mare, iar iarna se produce o inversiune datorat¼ a inversiunii de temperatur¼ a.
Variaţia altitudinal¼ a a umezelii relative nu se face dup¼ a o regul¼ a general¼a, valoarea ei
descreşte cu altitudinea în mod neregulat. În stratul inferior de aer (pân¼ ala 2-3 km), variaţia
ei difer¼ a de la zi la noapte şi în funcţie de anotimp. În timpul zilelor de var¼ a, valorile
cele mai mici se înregistreaz¼ a în apropierea solului, unde temperatura aerului este cea mai
ridicat¼ a, apoi creşte, valoarea maxim¼ a se a‡a¼ la aproximativ 2,5 km, unde vaporii de ap¼ a
se condenseaz¼ a şi se formeaz¼ a baza norilor. Peste aceast¼ a în¼alţime scade constant. Stratul
cu valoarea maxim¼ a se menţine pân¼ a la nivelul de convecţie al aerului (vârful norilor). La
altitudinea de 7-8 km, de obicei, valoarea umezelii relative se reduce la 40-50%.
Pe versanţi şi culmile muntoase, umezeala absolut¼ a înregistreaz¼ a un maximum diurn la
amiaz¼ a, sub efectul brizei de vale şi un minimum dimineaţa în apropierea r¼ as¼
aritului Soarelui,
când se înregistreaz¼ a şi minima termic¼ a.
În v¼ai şi depresiuni se observ¼ a dou¼ a minime, la fel ca în zona de câmpie: unul în timpul
zilei, sub in‡uenţa mişc¼ arilor convective, şi alta spre dimineaţ¼ a, ca efect al temperaturii
sc¼azute ce provoac¼ a condensarea vaporilor de ap¼ a. În timpul anului, valoarea maxim¼ a se
înregistreaz¼ a vara, iar cea minim¼ a iarna, la fel ca şi la câmpie.
Umezeala relativ¼ a a aerului prezint¼ a o variaţie mult mai mult in‡uenţat¼ a de orientarea
şi înclinarea versanţilor şi de altitudine, care este asem¼ an¼
atoare celei din zonele de câmpie,
cu producerea unui maximum vara şi unui minimum iarna, în depresiuni şi în v¼ ai. De la
o anumit¼ a în¼ alţime, în funcţie de zona climatic¼ a, umezeala relativ¼ a maxim¼ a se produce la
începutul verii, dup¼ a amiaza, datorit¼ a predomin¼ arii mişc¼
arilor ascendente, iar cea minim¼ a
iarna şi în timpul nopţii, ca efect al mişc¼ arilor descendente ale aerului.
Inversarea tipurilor de variaţie diurn¼ a şi anual¼
a a umezelii relative a aerului se produce
între 1500 şi 2000 m altitudine, în funcţie de zona macroclimatic¼ a şi orientarea versanţilor
faţ¼a de advecţia maselor de aer umed.
12.3.2 Condensarea şi sublimarea vaporilor de ap¼

a
Sunt procese …zice de transformare a vaporilor de ap¼ a sub form¼a de pic¼aturi de ap¼
a şi
cristale de gheaţ¼ a, care intr¼ a în compoziţia diferitelor forme de precipitare din atmosfer¼
a:
norii şi precipitaţiile şi fenomene meteorologice (hidrometeori): ceaţa, roua, bruma, chiciura,
m¼az¼arichea, grindina, poleiul, speci…ce anumitor anotimpuri.
Condiţiile principale ale condens¼

arii vaporilor de ap¼
a
Sunt dou¼ a:
aerul s¼a devin¼a saturat în vapori de ap¼ a;
în aer s¼a existe nuclee de condensare, particule microscopice, solide şi lichide, cu pro-
priet¼
aţi higroscopice, care atrag vaporii de ap¼ a, în jurul c¼
arora aceştia condenseaz¼ a. Sunt
cristale …ne de sare marin¼ a, sau gheaţ¼
a, pulberi de origine mineral¼ a, industrial¼
a sau vulcanic¼
a,
pic¼
aturi acide sau chiar ioni înc¼ arcaţi cu electricitate pozitiv¼a sau negativ¼a.
131
Saturarea aerului în vapori (e = E) se poate realiza prin m¼ arirea cantit¼aţii de vapori sau
prin sc¼aderea temperaturii pân¼ a la valoarea punctului de rou¼ a. Cel mai frecvent condensarea
vaporilor de ap¼ase face prin r¼
acire, care, la rândul ei, poate …: radiativ¼ a, advectiv¼a, adiabatic¼a
şi prin amestec turbulent a dou¼ a mase de aer cu propriet¼ aţi diferite.
Concentraţia nucleelor de condensare este mai mare în apropierea suprafeţei terestre, mai
ales deasupra zonelor urbane şi industriale, ea sc¼ azând altitudinal.
În atmosfer¼a condensarea vaporilor începe la o anumit¼ a în¼alţime numit¼ a nivel de con-
densare şi se produce pân¼ ala nivelul la care ascendenţa aerului înceteaz¼ a, numit nivel de
convecţie. În¼alţimea nivelului de convecţie depinde de temperatura şi umezeala aerului.
Este cu atât mai sus cu cât temperatura aerului din straturile inferioare este mai ridicat¼ a şi
umiditatea mai mic¼ a.
12.3.3 Forme de condensare şi sublimare a vaporilor de ap¼

a
Dup¼ a locul de formare şi în funcţie de propriet¼aţile lor, produsele de condensare şi sublimare
a vaporilor de ap¼ a se împart în urm¼ atoarele categorii:
- produse primare de condensare: ceaţa şi pâcla;
- produse de condensare pe suprafaţa terestr¼ a: roua, bruma, chiciura, depuneri solide şi
lichide, poleiul;
- produse de condensare a vaporilor de ap¼ a în atmosfera liber¼ a: norii;
- produse …nale: precipitaţiile atmosferice.
Produse primare de condensare

Apar în atmosfer¼ a şi se menţin în suspensie un anumit timp. Principalele tipuri sunt: ceaţa
şi pâcla.
Ceaţa şi pâcla se formeaz¼ a în atmosfera inferioar¼ a, în vecin¼
atatea solului. Sunt compuse
din pic¼aturi foarte mici de ap¼ a sau cristale de gheaţ¼ a foarte …ne, cu dimensiuni microscopice,
care reduc vizibilitatea atmosferic¼ a orizontal¼ a sub 1 km, în cazul ceţii şi sub 10 km în cazul
pâclei. Când umezeala relativ¼ a a aerului dep¼ aşeşte 70% fenomenul tinde c¼ atre pâcl¼
a umed¼ a
sau aer ceţos. Ceaţa se formeaz¼ a în condiţiile unui aer saturat în vapori de ap¼ a (R = 100%),
la temperaturi cuprinse între -5 C şi +5 C şi o vitez¼ a a vântului de 1-3 m/s.
Dup¼a condiţiile sinoptice de formare exist¼ a trei mari categorii de ceaţ¼a: ceaţa din interi-
orul aceleaşi mase de aer, ceaţa frontal¼ a şi ceaţa urban¼ a.
Ceaţa din interiorul aceleiaşi mase de aer În interiorul aceleiaşi mase de aer poate s¼ a
se formeze: ceaţa de r¼ acire şi ceaţa de evaporaţie.
Ceaţa de r¼acire poate …: radiativ¼ a, de advecţie, radiativ-advectiv¼ a şi de versant.
a. Ceaţa de r¼ acire radiativ¼ a se formeaz¼ a în condiţii de regim anticiclonic, cer senin, la
viteze ale vântului de 2-3 m/s şi în apropierea suprafeţelor mici de ap¼ a. Apare, de obicei,
toamna în formele concave de relief (v¼ ai şi depresiuni) prin r¼ acirea nocturn¼ a a suprafeţei
terestre şi a aerului învecinat şi formarea inversiunilor termice (stratul de aer de la în¼ alţime
mai mare este mai cald). Are o grosime sub 10 m şi dispare la câteva ore dup¼ a r¼as¼
aritul
Soarelui, mai întâi stratul din imediata apropiere a solului, stratul de ceaţ¼ a r¼
amas sem¼ anând
cu o pânz¼ a de nori stratiformi. Iarna, în condiţii de r¼ acire radiativ¼a puternic¼ a, stratul de
ceaţ¼
a format are o grosime mai mare, de pân¼ a la 1000 m şi se poate menţine mai multe zile.
b. Ceaţa de advecţie apare prin p¼ atrunderea unei mase de aer rece peste o suprafaţ¼ a mai
cald¼a sau invers. Are frecvenţa cea mai mare în perioada rece a anului. Acest tip de ceaţ¼ a,
132
dup¼a tipul de advecţie a aerului se împarte în: ceaţa de r¼ acire a aerului tropical maritim,
ceaţa de litoral, ceaţa maritim¼ a.
c. Ceaţa radiativ-advectiv¼ a se formeaz¼ a prin r¼ acirea aerului, simultan, prin cele dou¼ a
modalit¼ aţi: radiaţie nocturn¼
a şi advecţie. Stratul format este dens şi persistent, cu aspectul
unor bancuri de ceaţ¼ a succesive.
d. Ceaţa de versant se formeaz¼ a prin ascensiunea lent¼ a a aerului umed pe versanţi, care
se r¼
aceşte prin destindere adiabatic¼ a.
e. Ceaţa de evaporaţie se formeaz¼ a în situaţia în care aerul este mai rece decât suprafaţa
de evaporare a apei. Apare, de regul¼ a, dimineaţa deasupra lacurilor, râurilor, mlaştinilor
care sunt mai calde toamna şi iarna.
Ceaţa frontal¼ a Apare ca urmare a amestecului a dou¼ amase de aer, cald şi rece, pe linia
frontului, prefrontal sau postfrontal. Sunt mai frecvente în zona cu ploaie cald¼ a şi de cele
mai multe ori se contopeşte cu norii prefrontali. Este mai frecvent¼
a pe linia frontului cald.
Ceaţa urban¼ a Se formeaz¼ a deasupra marilor aglomer¼ ari urbane şi industriale şi este al-
c¼
atuit¼
a dintr-un amestec de pic¼ aturi …ne de ap¼ a, noxe, fum şi praf. Este cunoscut¼ a şi sub
denumirea de „smog”. În situaţia în care centrele urbane se a‡a¼ în apropierea litoralelor,
acest tip de ceaţ¼
a se contopeşte cu ceaţa maritim¼a, densitatea, persistenţa şi grosimea strat-
ului …ind mai mari. În astfel de ceaţ¼a, vizibilitatea este redus¼a, la câţiva metri, uneori chiar
sub 1 metru, periclitând circulaţia rutier¼ a, feroviar¼
a, aerian¼a, naval¼a şi pietonal¼
a. Este un
fenomen de risc meteorologic major, care produce multe accidente.
Condensarea şi sublimarea vaporilor de ap¼

a pe suprafaţa terestr¼
a
Se produc în situaţia contactului aerului cu suprafaţa r¼
acit¼
a a solului sau a diferitelor obiecte,
pân¼a la temperatura punctului de rou¼ a, când se atinge starea de saturaţie. Vaporii de ap¼ a
se condenseaz¼ a sau sublimeaz¼
a formând o serie de depuneri: rou¼ a, brum¼a, chiciur¼a, depuneri
lichide şi solide, polei.
Roua Se formeaz¼ a în timpul nopţilor senine, în perioada cald¼a a anului datorit¼ a radiaţiei
nocturne intense, care asigur¼
a o r¼
acire sub punctul de rou¼ a a diferitelor suprafeţe: vegetaţie
(iarb¼
a şi frunze). Aerul trebuie s¼
a …e su…cient de umed, iar amestecul turbulent inexis-
tent. Are un efect bene…c asupra culturilor şi vegetaţiei, în general, în zonele şi perioadele
secetoase.
Bruma Apare toamna, iarna şi prim¼ avara, în urma procesului de sublimare a vaporilor
pe suprafaţa terestr¼
a r¼
acit¼
a la valori termice sub 0 C. Este format¼ a din particule foarte …ne
de gheaţ¼
a, sub forma unui strat albicios. Se formeaz¼ a în condiţii de timp senin, umiditate
su…cient¼
a, vânt slab sau calm atmosferic. Brumele târzii de prim¼ avar¼a şi timpurii de toamn¼
a
au un efect negativ asupra plantelor de cultur¼ a, reprezentând adev¼ arate riscuri meteorologice,
uneori calamitând recoltele.
Chiciura Se mai numeşte promoroac¼ a sau bur¼

a. Este o depunere solid¼ a care apare …e
prin sublimarea vaporilor de ap¼ a, chiciura moale, …e prin îngheţarea pic¼
aturilor foarte …ne
suprar¼
acite, chiciura tare, gr¼
aunţoas¼
a.
133
Chiciura moale este cristalin¼a şi formeaz¼ a un strat moale afânat pe obiectele suspendate
în aer sau pecele verticale (conductori aerieni, copaci, garduri, stâlpi etc.). Se produce în
condiţii de vânt slab sau inexistent, în prezenţa aerului umed şi ceţos.
Chiciura tare se formeaz¼ a prin îngheţarea pic¼ aturilor foarte …ne, suprar¼
acite, pe obiecte
a‡ate în calea vântului, care transport¼ a pic¼
aturi de ceaţ¼
a suprar¼
acit¼
a. Este foarte frecvent¼
a
în regiunile de munte, pe platouri şi vârfuri, cu vânt puternic, unde poate dep¼ aşi 1 m grosime.
Depunerile lichide şi solide Se produc atunci când o mas¼ a de aer cald şi umed cu temper-
aturi pozitive, în condiţii de cer acoperit sau ceaţ¼
a, invadeaz¼
a o regiune mai rece, producând
umezirea suprafeţelor verticale expuse vântului (stânci, trunchiuri de arbori, pereţi etc.). În
cazul advecţiei aerului umed peste o suprafaţ¼ a r¼
acit¼a sub 0 C, se formeaz¼ a depuneri solide,
având aspect de crust¼ a de gheaţ¼ a alb¼
a, opac¼
a pe suprafeţele reci expuse vântului.
Poleiul Este un strat compact de gheaţ¼ a transparent¼ a sau opac¼a, ce se depune în anotimpul
rece pe sol şi pe obiectele de pe sol. Provine din ploi şi burniţe alc¼ atuite din pic¼
aturi
suprar¼ acite, care îngheaţ¼a la contactul cu suprafeţele ale c¼ aror temperaturi sunt cuprinse
între 0,1 C şi 1,0 C. Suprar¼ acirea pic¼
aturilor se produce când în c¼ aderea lor traverseaz¼
a un
strat de aer cu temperatura sub 0 C. Mai exist¼ a şi un tip de polei denumit secundar, care
se formeaz¼ a prin îngheţarea pic¼aturilor …ne nesuprar¼ acite la contactul cu suprafaţa solului
deja r¼acit sub 0 C.
Poleiul, ca şi ceaţa dens¼
a, reprezint¼
aun fenomen meteorologic de risc major pentru sigu-
ranţa transporturilor, în special rutiere.
12.3.4 Norii
Reprezint¼
a principala form¼
a de condensare şi sublimare a vaporilor de ap¼
a în atmosfera
liber¼
a.
Geneza norilor
Cauzele principale ale form¼ arii norilor sunt: r¼ acirea adiabatic¼ a prin mişc¼ ari ascendente ale
aerului şi r¼
acirea prin radiaţie a aerului umed sub punctul de rou¼ a, în prezenţa nucleelor de
condensare.
În¼
alţimea la care se formeaz¼ a norii şi microstructura lor sunt în funcţie de anumite niveluri
caracteristice pe care le poate atinge norul în timpul dezvolt¼ arii sale:
- nivelul de condensare reprezint¼ abaza norului şi corespunde cu în¼ alţimea la care începe
condensarea vaporilor de ap¼ a în atmosfera liber¼ a în urma r¼ acirii adiabatice sau dinamice a
aerului ;
- nivelul izotermiei de 0 Ceste nivelul la care se situeaz¼ a suprafaţa de 0 C. El poate
… sub nivelul de condensare, atunci când temperatura punctului de rou¼ a are valori nega-
tive sau deasupra acestuia, când temperatura punctului de rou¼ a este pozitiv¼ a. Între aceste
dou¼a nivele, norul este alc¼ atuit din pic¼ aturi de ap¼ a şi cristale de gheaţ¼ a pe cale de topire.
Peste acest nivel norul este format din pic¼ aturi de ap¼ a suprar¼acit¼ a şi cristale formate prin
sublimarea vaporilor. Aici se produce fenomenul de givraj, foarte periculos în aeronautic¼ a;
- nivelul nucleelor de gheaţ¼ a sau de sublimare apare la în¼ alţimea la care temperatura
coboar¼ a sub –10 . . . -20 C, nivel deasupra c¼ aruia norul este format din cristale de gheaţ¼ a
provenite din sublimarea vaporilor de ap¼ a şi pic¼
aturi suprar¼ acite. Este zona în care încep
s¼
a se formeze elementele de precipitaţii care cad din nori. Peste nivelul nucleelor de gheaţ¼ a,
134
norul este alc¼

atuit în majoritate din cristale de gheaţ¼
a mai ales la în¼
alţimi la care temperatura
scade sub -40 C;
- nivelul de convecţie corespunde cu partea superioar¼ a a norului, deci cu în¼ alţimea la care
se opreşte convecţia ascendent¼a. Aceasta are loc la în¼ alţimea la care apare o strati…caţie
termic¼a stabil¼
a sau stratul de inversiune care se opune mişc¼ arii ascendente a aerului.
Clasi…carea norilor
Criteriile principale de clasi…care a norilor sunt:
- dup¼a form¼ a sau aspect exterior (criteriul morfologic);
- dup¼a în¼ alţimea la care apare baza norului deasupra suprafeţei solului: nori superiori
(peste 6 km), mijlocii (6-2 km), inferiori (2-0 km), nori cu mare dezvoltare vertical¼ a;
- dup¼
a genez¼ a: nori de convecţie, frontali (apar pe linia de separaţie a dou¼a mase de aer cu
propriet¼ aţi termobarice diferite), de mişcare ondulatorie a aerului (de-a lungul suprafeţelor
orizontale de separaţie dintre dou¼ a mase de aer), de turbulenţ¼ a (în masele de aer umede
deplasate deasupra uscatului) şi de radiaţie (sub stratul de inversiune care se formeaz¼ a în
timpul r¼ acirii prin radiaţie-Stratus);
- dup¼a structura micro…zic¼ a: nori alc¼ atuiţi din cristale de gheaţ¼
a sunt norii superiori din
genurile Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratus, nori alc¼ atuiţi din pic¼
aturi de ap¼a sunt norii
inferiori şi norii cu structur¼ a mixt¼ a, cei cu dezvoltare mare pe vertical¼ a, Cumulus congestus
şi Cumulonimbus.
Dup¼ a aspectul morfologic Norii pot … sub form¼ a de gr¼

amezi izolate (Cumulus); nori
în form¼a de gr¼amezi compacte cu aspect de valuri (Stratocumulus) şi nori sub form¼ a de
pânz¼a continu¼a (Stratus), sub form¼
a de bl¼
aniţ¼
a de miel (Cirrocumulus), sub form¼
a de fulgi,
pene, cârlige (Cirrus).
Dup¼ a altitudinea de formare a bazei norului Se deosebesc patru categorii de nori,

…ecare …ind de…nit¼ a prin genuri speci…ce: Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratusfac parte din
etajul superior ale c¼ arui limite sunt între 6-10 km; din etajul mijlociu fac parte norii Altocu-
mulus, cu limitele între 2-6 km, iar din etajul inferior cu în¼ alţime între 0-2 km, Stratocumulus
şi Stratus, cu limitele între suprafaţa solului şi 2000 m. Norii Altostratus aparţin etajului
mijlociu, îns¼a ei se întind şi în etajul superior; norii Nimbostratus sunt localizaţi de obicei în
etajul mijlociu, dar se pot g¼ asi şi în celelalte etaje; norii Cumulus şi Cumulonimbus, în mod
obişnuit au baza în etajul inferior, iar vârfurile lor pot p¼ atrunde în etajul mijlociu şi chiar
în cel superior. Aceştia din urm¼ a se mai numesc şi nori cu dezvoltare mare pe vertical¼ a.
Dup¼ a condiţiile de formare (genez¼ a) Norii se clasi…c¼ a în: nori de convecţie, nori
frontali, nori de turbulenţ¼ a, nori de radiaţie, nori ce apar în urma mişc¼ arii ondulatorii a
aerului, norii orogra…ci.
Norii de convecţie apar în urma mişc¼ arilor convective, puternic ascendente ale aerului, ca
urmare a înc¼ alzirii exagerate a suprafeţei active (convecţia termic¼
a) sau ca urmare a disloc¼ arii
forţate a aerului cald de c¼ atre vânt peste un obstacol sau prin advecţia unei mase de aer
rece care disloc¼a masa de aer cald (convecţia dinamic¼ a). Apar, de obicei, într-o mas¼ a de aer
strati…cat¼a instabil. Norii de convecţie termic¼ a sunt cumuliformi care pot … situaţi la diferite
în¼
alţimi în funcţie de forţa de ascendenţ¼
a a aerului: Cumulus humilis, cu în¼ alţimea cea mai
mic¼ a, nu dau precipitaţii, sunt consideraţi nori de timp frumos, Altocumulus cumuliformis
135
la o în¼ alţime medie în troposfer¼ a, Cumulus congestus şi Cumulonimbus la în¼ alţimi mari, din
care cad precipitaţii sub form¼ a de averse.
Norii frontali apar pe linia unui front atmosferic care separ¼ a dou¼a mase de aer cu propri-
et¼aţi diferite, în special de temperatur¼ a. Fiecare tip de front atmosferic este însoţit de nori
speci…ci.
Norii de turbulenţ¼ a se formeaz¼ a prin deplasarea maselor de aer umed oceanic deasupra
suprafeţelor continentale şi prezint¼ a mişc¼ari turbulente sub stratul de inversiune termic¼ a.
Norii din aceast¼ a categorie sunt stratiformi (genurile Stratus şi Stratocumulus) din care cad
precipitaţii slabe cantitativ.
Norii de radiaţie apar în urma r¼ acirii radiativ-nocturne a aerului, toamna şi iarna, sub
stratul de inversiune termic¼ a, în timpul zilei disipându-se o dat¼ a cu înc¼
alzirea aerului. De
obicei sunt nori sub form¼ a de pânz¼ a continu¼ a din genul Stratus.
Norii de mişcare ondulatorie sau de und¼ a apar din cauze diferite, la limita straturilor de
inversiune sau prin deplasarea aerului peste masive muntoase alc¼ atuite din culmi paralele
şi v¼
ai. Pe unda ascendent¼ a se formeaz¼ a nori de tip Altocumulus lenticularis şi Stratocumu-
lus, care se risipesc pe partea descendent¼ a unde comprimarea adiabatic¼ a a aerului creeaz¼ a
fenomenul de foenizare uşoar¼ a, cerul devenind senin şi temperatura aerului mai ridicat¼ a decât
în partea ascendent¼ a a undei.
Norii orogra…ci se formeaz¼ a în situaţia escalad¼arii forţate a aerului pe versanţii munţilor.
Aerul se r¼ aceşte simţitor prin destindere adiabatic¼ a, iar condensarea vaporilor de ap¼ a este
rapid¼ a, formându-se nori cu mare dezvoltare vertical¼ a de genul Cumulus şi Cumulonimbus
într-o mas¼ a strati…cat¼ a.
Dup¼ a structura micro…zic¼ a În funcţie de starea de agregare a apei ce se a‡a¼ în com-

poziţia lor exist¼a: nori formaţi din particule lichide (Stratus, Stratocumulus, Cumulus şi
în parte Altocumulus); nori formaţi din particule solide: cristale de gheaţ¼ a, fulgi de nea,
m¼az¼
ariche (Cirrus, Cirrostratus şi Cirrocumulus); nori micşti, compuşi din pic¼ aturi de ap¼a,
dar şi particule solide (Cumulonibus, Nimbostratus şi în parte Altocumulus şi Altostratus).
Toţi norii, indiferent de în¼
alţimea şi forma lor au aceleaşi p¼arţi componente: baza (partea
inferioar¼aa norului), vârful (partea cea mai inalt¼ a a norului), grosimea (distanţa dintre baz¼ a şi
vârful norului), întinderea (sau lungimea maxim¼ a a norului) şi în¼alţimea bazei (sau plafonul,
ce reprezint¼a distanţa de la suprafaţa topogra…c¼ a pân¼a la baza norului).
Descrierea norilor
Conform normelor O.M.M., în clasi…carea internaţional¼ a a norilor sunt cuprinse 10 genuri
principale de nori.
1. Cirrus (Ci din latinescul cirrus care înseamn¼ a bucle de p¼ ar, tuf¼
a de crini, pan¼a de
pas¼ are) sunt nori separaţi, în form¼ ade …lamente, bancuri sau benzi albe. Au aspect …bros
şi str¼
alucire m¼at¼asoas¼
a, sunt alc¼
atuiţi din cristale de gheaţ¼ a şi destul de transparenţi (aceşti
nori nu ecraneaz¼ a vizibilitatea Soarelui, stelelor şi a Lunii). Dintre speciile mai reprezentative
sunt: …bratus (sub form¼ a de …lamente; din latinescul …bratuscare înseamn¼ a …bros, construit
din …bre sau din …lamente), uncinus (în form¼ ade virgule, cârlige; din latinescul unciuscare
înseamn¼ a cârlig, curbat), spissatus (în form¼ a de tu…ş, snop; din latinescul spissatus participiul
trecut al verbului spissare, care înseamn¼ a a îngr¼ aşa, condensa, compact), radiatus (r¼ as…raţi
ca ramurile unui copac) ş.a.
2. Cirrocumulus (Cc nume compus din cirrus şi cumulus) sunt nori prezenţi sub forma
unor bancuri sau p¼ aturi, compuşi din elemente din elemente mici granulare, valuri, riduri
136
dispuse mai mult sau mai puţin regulat. Sunt nori alc¼ atuiţi din cristale de gheaţ¼ a şi prevestesc
o schimbare în r¼ au a vremii.
3. Cirrostratus (Cs nume compus din cirrus şi stratus) este tipul de nor care arat¼ a ca un
voal noros transparent şi albicios, cu aspect …bros sau neted, acoperind parţial sau integral
cerul. În general, produce fenomenul optic numit „halo“ (solar sau lunar) şi este constituit
din cristale de gheaţ¼ a. De regul¼a, aceşti nori anunţ¼ a ploaie.
4. Altocumulus (Ac nume compus din latinescul altum, care înseamn¼ a locuri înalte,
partea de sus a atmosferei şi cumulus) se prezint¼ a sub form¼ a de bancuri, gr¼ amezi sau şiruri
de nori, de culoare alb¼ a sau gri şi cu umbre proprii. În general, este compus din pic¼ aturi de
ap¼a, dar conţin uneori şi cristale de gheaţ¼ a. La trecerea prin dreptul Soarelui sau a Lunii
formeaz¼ a fenomenul numit „coroan¼ a“ (reprezint¼ a un inel în jurul acestor aştrii, colorat în
roşu la exterior şi verde în interior). De regul¼ a, din acest tip de nori nu cad precipitaţii şi
sunt foarte variaţi ca aspect exterior. Ca specii de Altocumulus se pot cita: lenticularis (în
form¼ alenticular¼a, sunt deseori nori de und¼ a-orogra…ci; de la latinescul lenticularis, diminu-
tivul cuvântului lens, care înseamn¼ a lentil¼a), castellanus (la partea superioar¼ a au form¼ a de
mici turnuleţe sau dinţi de …er¼ astr¼ au, din latinescul castellanus, derivat de la castelum care
înseamn¼ a castel puternic, ceva forti…cat), cumuliformis (în form¼ a de gr¼ am¼ajoare împr¼ aştiate
pe orizontal¼ a).
5. Altostratus (As nume compus din altum şi stratus) se prezint¼ a ca un strat sau o p¼ atur¼a
de nor de nuanţ¼ a alb¼astruie sau cenuşie cu aspect striat, …bros sau uniform, acoperind în
întregime sau parţial cerul. Prezint¼ a p¼ arţi destul de subţiri prin care se poate vedea vag
Soarele, nu prezint¼ a fenomenul de „halo“. Are o întindere foarte mare pe orizontal¼ a (de sute
de km), iar pe vertical¼ a grosimea lui atinge sute sau chiar mii de metri. Din Atostratus
cad uneori precipitaţii care pot acoperi suprafaţa topogra…c¼ a, dar de cele mai multe ori se
evapor¼ a înainte de a ajunge la sol (virga).
6. Nimbostratus (Ns nume compus din latinescul nimbus, care înseamn¼ a ploios şi stratus)
este un strat noros cenuşiu închis, al c¼ arui aspect vaporos se datoreaz¼ a c¼aderilor de ploaie
sau de ninsoare cu caracter continuu şi liniştit¼ a, au baza destr¼ amat¼ a datorit¼a c¼aderii precip-
itaţiilor. Ecraneaz¼ a în totalitate Soarele, datorit¼ a grosimii lui destul de mare. Nimbostratus
acoper¼ a regiuni vaste şi are o extindere mare pe vertical¼ a. Are în componenţa lui pic¼ aturi de
ap¼a (adesea subr¼ acit¼a, uneori cristale şi fulgi de z¼ apad¼a). De obicei, aceşti nori se formeaz¼ a
din Altostratus, care se îngroaş¼ a şi se îndesesc treptat.
7. Stratocumulus (Sc nume compus din stratus şi cumulus) sunt sub form¼ a de banc,
gr¼
amad¼ a sau p¼ atur¼a de nori gri sau albicioşi cu unele p¼ arţi întunecate sub form¼ a de rulouri,
care pot … sau nu sudate între ele. Sunt alc¼ atuiţi din pic¼ aturi de ap¼ a sau din z¼ apad¼ a
gr¼
aunţoas¼ a. Sunt norii cei mai frecvenţi, mai ales iarna, când acoper¼ a cerul zile întregi,
dar deşi apoşi, nu dau ploi decât foarte rar şi cu o intensitate şi cantitate redus¼ a.
8. Stratus (St de la latinescul stratus, participiul trecut al verbului sternere, care
înseamn¼ a întindere, etalare, aplatizare) sunt norii cei mai joşi (100-400 m) sub form¼ a de
pânz¼ a noroas¼ a, în general de culoare cenuşie, cu baza destul de uniform¼ a, …ind deseori
asem¼ an¼atori cu o ceaţ¼ a înalt¼
a. Se compun din mici pic¼ aturi de ap¼ a, iar iarna din mici par-
ticule de gheaţ¼ a, ceea ce dau vremii un aspect ceţos. La orele amiezii aceştia se subţiaz¼ a şi
dispar sub form¼ a de bancuri de ceaţ¼ a purtate de vânt. Din ei pot c¼ adea precipitaţii slabe,
sub form¼ a de burniţ¼ a, z¼apad¼a gr¼aunţoas¼ a sau ace de gheaţ¼ a. Adeseori, ei se formeaz¼ a şi
dispar în aceeaşi regiune, …ind denumiţi şi nori locali.
9. Cumulus (Cu de la latinescul cumuluscare înseamn¼ a gr¼ amad¼ a, stivuire, îngr¼ am¼adeal¼ a)
sunt nori groşi sub form¼ a de movile, cupole sau turnuri, având contur bine delimitat şi
care se dezvolt¼ a mai mult pe vertical¼ a. Sunt de culoare alb-str¼ alucitoare, iar baza lor este
137
întunecat¼a şi mai mult orizontal¼ a şi apar prin curenţii de convecţie (pe litoral, formarea
norilor este favorizat¼ a de brize). De obicei, aceşti nori nu dau precipitaţii, iar dac¼ a acestea
se formeaz¼a apar sub forma unor pic¼ aturi izolate de ploaie. Ca specii, putem cita: humilis
(de dimensiuni mici, sub forma unor gr¼ amezi m¼ arunte şi cu o slab¼ a dezvoltare pe vertical¼
a;
din latinescul humilis, care înseamn¼ a puţin înalt, de talie mic¼ a), mediocris (au extindere
vertical¼
a moderat¼ a, cu vârfurile mai bine dezvoltate; din latinescul mediocris care înseamn¼ a
mijlociu, categorie medie), congestus (au o extindere vertical¼ a mare, conturul bine de…nit şi
sunt într-o continu¼ a fr¼amântare, prin contopirea mai multor specii de congestusse formeaz¼ a
munţi de culoare alb¼ a-st¼
alucitoare, care clocotesc şi pot genera precipitaţii sub form¼ a de
averse în zonele tropicale; din latinescul congestus participiul trecut al verbului congere,
care înseamn¼ a a îngr¼am¼adi, a stivui, a acumula). Când dezvoltarea pe vertical¼ a este intens¼
a
norii Cumulus se transform¼ a în Cumulonimbus.
10. Cumulonimbus (Cb) nume compus din cumulus şi nimbus sunt nori denşi, groşi,
de culoare închis¼ a-plumburie la baz¼ a şi albicioas¼
a la vârf, sau cu extindere plat¼ a sub forma
unei nicovale. Au extindere vertical¼ a mare pân¼ a la în¼alţimi de10-12 km, iar la tropice 15
km şi chiar mai mult. Au forma unor munţi sau turnuri enorme, cu o baz¼ a ce cuprinde o
suprafaţ¼
a vast¼ a. Precipitaţiile c¼
azute din acest tip de nori sunt sub form¼ a de averse şi de
obicei însoţite de fenomene orajoase (furtuni, vijelii, fulgere). Speciile mai importante sunt:
calvus (din care cad precipitaţii sub form¼ a de averse şi nu prezint¼a aspect …bros sau striat;
din latinescul calvus, care înseamn¼ a chel, ceva jupuit, despuiat), capillatus (caracteristic prin
structura …broas¼ a, iar partea superioar¼ a se prezint¼
a ca un evantai; din latinescul capillatus,
care înseamn¼ a p¼aros, derivat de la capillus, care înseamn¼ a p¼ar, coad¼a de comet¼a).
138
Tema 13
Nebulozitatea. Precipitaţii
atmosferice. Clasi…carea
precipitaţiilor
13.1 Nebulozitatea şi durata de str¼

alucire a Soarelui
Acestea sunt dou¼ a elemente meteorologice importante care se a‡a¼ într-o strâns¼ a interdepen-
denţ¼
a.
Nebulozitatea reprezint¼ a gradul de acoperire cu nori a boltei cereşti. Ea este importan-
t¼
aîn practica meteorologic¼ a, îndeosebi în prognozele meteorologice, unde sistemele noroase
sunt urm¼ arite prin imagini satelitare şi cu ajutorul radarului. Este, de asemenea, important¼ a
în schimbul radiativ-caloric al sistemului Soare-Atmosfer¼ a-P¼
amânt, modi…când valorile aces-
tuia, şi în cercet¼arile climatologice, agrometeorologice şi biometeorologice.
Se apreciaz¼ a prin zecimi de cer acoperit, valoarea ei minim¼ a …ind 0 în cazul cerului senin şi
maxim¼ a în situaţia unui cer complet acoperit cu nori. Pentru situaţiile intermediare valorile
ei se noteaz¼ a, prin aprecierea observatorului, cu cifre corespunz¼ atoare de la 1 la 9. În funcţie
de aceste valori pot … apreciate gradul de nebulozitate şi semni…caţia zilelor.
Nebulozitatea poate … parţial¼ a sau inferioar¼ a atunci când se fac aprecieri asupra norilor
inferiori, şi total¼
a, pentru aprecierea tuturor genurilor de nori.
13.1.1 Variaţiile nebulozit¼

aţii
Ca orice element meteorologic, nebulozitatea prezint¼ a variaţii diurne şi anuale în funcţie de
anumiţi factori …zico-geogra…ci: structura şi particularit¼ aţile suprafeţei active, momentul
zilei şi al anului, latitudinea geogra…c¼
a, dar şi antropici: poluarea atmosferei.
Variaţiile diurne
Sunt determinate de zona climatic¼ a, anotimp, regimul temperaturii şi umezelii aerului dea-
supra unei anumite suprafeţe active, ce îşi are propriet¼ aţile ei caracteristice şi, bineînţeles,
de tipurile de nori formaţi.
În zonele de clim¼
a temperat¼a, vara, oscilaţia diurn¼
a a nebulozit¼ aţii pe continente, prezint¼a
dou¼a maxime: unul principal, dup¼ a amiaza (datorit¼ a convecţiei puternice a aerului şi apariţiei
norilor cumuliformi) şi altul secundar, înainte de r¼ as¼
aritul Soarelui (determinat de norii
stratiformi ce se formeaz¼
a noaptea datorit¼ a radiaţiei terestre). Între aceste dou¼ a maxime din
139
timpul zilei se produc dou¼ a minime (înainte de amiaz¼ a şi c¼

atre sear¼ a). Iarna, datorit¼ a sl¼abirii
accentuate a convecţiei termice din timpul zilei şi predomin¼ arii norilor stratiformi formaţi în
timpul nopţii, nebulozitatea prezint¼ a doar un maximum dimineaţa şi un minim c¼ atre sear¼ a.
În zona de clim¼ a cald¼a, pe continente, nebulozitatea înregistreaz¼ a un singur maximum
între orele 12-14, f¼ ar¼
a apariţia celui de-al doilea datorit¼ a neform¼ arii norilor stratiformi în
timpul nopţii.
Deasupra oceanelor şi m¼ arilor variaţia diurn¼a a nebulozit¼ aţii se prezint¼ a invers celei de
deasupra uscatului. Astfel, în timpul zilei se dezvolt¼ a norii stratiformi, iar convecţia termic¼ a
ce apare noaptea, când apa este mai cald¼ a decât aerul, creeaz¼ a un maximum în cea de a
doua parte a acesteia.
În zonele montane, evoluţia diurn¼ a a nebulozit¼aţii depinde de modul de înc¼ alzire şi r¼
acire
a versanţilor şi v¼
ailor. În timpul verii, dimineaţa este senin, convecţia termo-orogra…c¼ a, ce
apare treptat ca urmare a înc¼ alzirii suprafeţei active, determin¼ a apariţia unui maximum al
nebulozit¼aţii în orele amiezii. În timpul nopţii cerul se în senineaz¼ a treptat datorit¼ a sl¼
abirii în
intensitate a mişc¼ arilor ascendente convective ale aerului şi predomin¼ arii celor descendente.
Variaţiile anuale ale nebulozit¼

aţii
Regimul anual al nebulozit¼ aţii depinde de latitudinea geogra…c¼ a, de condiţiile climatice gen-
erale şi de in‡uenţele locale.
La latitudinile medii, se remarc¼ a o valoare maxim¼ a în timpul iernii şi o valoare minim¼ a
în perioada cald¼ a a anului. În Europa, maxima de iarn¼ a se datoreaz¼ a activit¼aţii ciclonice
foarte intense, care determin¼ a o nebulozitate de tip frontal, legat¼ a de succesiunea rapid¼ a
a fronturilor atmosferice însoţite de o gam¼ a divers¼
a de tipuri de nori. Valoarea minim¼ a
din a doua parte a verii şi din timpul toamnei este în strâns¼ a leg¼atur¼ a cu formarea norilor
cumuliformi, de convecţie, care apar destul de rar. În interiorul marilor suprafeţe continen-
tale deasupra c¼ arora, iarna, predomin¼ a un regim anticiclonic caracterizat prin descendenţa
aerului, valoarea maxim¼ a a nebulozit¼ aţii apare vara şi toamna, iar cea minim¼ a, iarna.
Pe suprafeţele oceanice de la latitudinile mijlocii şi superioare apar o maxim¼ a de var¼a
sau toamn¼ a şi o minim¼ a de prim¼ avar¼a.
La latitudinile subtropicale, nebulozitatea este minim¼ a vara, când predomin¼ a regimul
anticiclonic şi maxim¼ a iarna, când activitatea ciclonic¼ a este mai frecvent¼ a.
La latitudinile tropicale, dominate de prezenţa vânturilor alizee, maximum nebulozit¼ aţii
este vara şi minimum iarna. În regiunile în care predomin¼ a circulaţia musonic¼ a, regimul anual
al nebulozit¼ aţii este acelaşi, dar mai bine individualizat. În zonele înalte montane din clima
temperat¼ a, nebulozitatea minim¼ a este iarna, când în v¼ai se formeaz¼ a norii stratiformi datorit¼ a
inversiunilor de temperatur¼ a, şi este maxim¼ a vara datorit¼ a predomin¼ arii convecţiei termice
şi form¼arii norilor cumuliformi. O excepţie apare pe versanţii a‡aţi în calea maselor de aer şi
vânturilor dominante, unde maximum denebulozitate poate ap¼ area şi iarna datorit¼ aconvecţiei
orogra…ce.
Durata de str¼
alucire a Soarelui
Reprezint¼a intervalul orar de timp din cursul zilei în care razele Soarelui ajung direct într-un
punct dat de pe suprafaţa terestr¼ a. Ea se exprim¼ a în ore şi zecimi de or¼a. Datorit¼a form¼ arii
norilor care ecraneaz¼ a radiaţia solar¼
a din timpul zilei, în meteorologie se folosesc durata
posibil¼
a zilnic¼
a de str¼
alucire a Soarelui şi durata efectiv¼
a de str¼ alucire a Soarelui.
Durata posibil¼ a de str¼
alucire a Soarelui reprezint¼a timpul scurs dintre r¼ as¼
aritul şi apusul
Soarelui în care razele solare ar putea atinge suprafaţa terestr¼ a dac¼
a nu ar întâlni obstacolul
140
format de nori. Ea se calculeaz¼ a astronomic în funcţie de latitudinea locului respectiv şi de

perioada anului.
Durata efectiv¼ a zilnic¼ a de str¼alucire a Soarelui reprezint¼a intervalul dintre r¼ as¼
aritul şi
apusul Soarelui în care razele solare vin în contact direct cu suprafaţa terestr¼ a într-un anumit
loc. În situaţia unei zile complet senine, durata posibil¼ a este egal¼ a cu durata efectiv¼ a de
str¼
alucire a Soarelui.
Raportul dintre durata efectiv¼ a de str¼
alucire a Soarelui (d) şi durata posibil¼
a (D) reprez-
int¼
a fracţia de insolaţie şi se exprim¼a în procente, conform relaţiei: d=D %
Valoarea fracţiei de insolaţie arat¼ a cât la sut¼a din durata posibil¼ a str¼
aluceşte, efectiv,
Soarele şi depinde de poziţia geogra…c¼ a a punctului pentru care se calculeaz¼ a.
În variaţie diurn¼
a sau anual¼ a, valoarea duratei de str¼alucire a Soarelui este strâns legat¼ a
de valoarea nebulozit¼ aţii, când nebulozitatea are valoare maxim¼ a, durata de str¼ alucire a
Soarelui este minim¼ a şi invers.
13.2 Precipitaţiile atmosferice

Sunt produse …nale ale condens¼ arii şi sublim¼
arii vaporilor de ap¼a, constituind totalitatea
particulelor de ap¼
a lichid¼a şi solid¼
a care cad din nori şi ating suprafaţa P¼ amântului. Pot
… sub form¼ a de: ploaie, z¼
apad¼ a, lapoviţ¼a, burniţ¼
a, m¼
az¼
ariche, grindin¼
a, etc. Împreun¼ a cu
depunerile pe suprafaţa terestr¼a(roua, bruma, chiciura, poleiul etc.) alc¼atuiesc hidrometeorii.
13.2.1 Geneza precipitaţiilor

Condiţiile principale de formare a precipitaţiilor sunt: creşterea pic¼ aturilor şi cristalelor din
nori, astfel ca ele s¼
a poat¼a învinge rezistenţa aerului şi forţa curenţilor ascendenţi, pentru
a atinge suprafaţa terestr¼a. Creşterea componentelor din nori (care este cauza principal¼ aa
genezei) se realizeaz¼a prin trei procese: condensarea sau sublimarea direct¼ a a vaporilor de
ap¼a pe particule noroase, contopirea particulelor din nori (coalescenţ¼ a) şi givraj (ciocnirea
cristalelor de gheaţ¼
a cu pic¼aturile de ap¼ a suprar¼ acit¼a, care îngheaţ¼a şi formeaz¼ a granule de
gheaţ¼
a (m¼ az¼
arichea, grindina). Acesta este un fenomen deosebit de periculos în aeronautic¼ a.
Viteza de c¼ adere a particulelor depinde de m¼ arimea lor şi ocileaz¼ a între 0,3 m/s la o
pic¼
atur¼ade 0,1 mm diametru (în cazul burniţei) pân¼ ala 8,0 m/s la o pic¼ atur¼ a cu diametrul de
5,0 mm (în aversa puternic¼ a de ploaie). Fulgii de z¼ apad¼ a au o c¼adere mult mai mic¼ a, chiar
în situaţia unei averse de z¼
apad¼a.
Viteza de c¼adere a particulelor de ap¼ a, gheaţ¼ a, grindin¼a etc. este totdeauna mai mare cu
cât nivelul maxim de condensare al norilor este situat la mari în¼ alţimi, unde temperatura
scade mult sub 0 C (exemplu norii Cumulonimbus).
La latitudini mijlocii (unde este situat¼ a şi ţara noastr¼ a), ploaia şi z¼ apada au o genez¼ a
comun¼ a în norii cu structur¼a mixt¼ a, instabil¼a (Nimbostratus şi Cumulonimbus). În situaţia
în care cristalele de gheaţ¼a traverseaz¼ a, în c¼aderea lor, un strat de aer cu o temperatur¼ a
pozitiv¼a ei se topesc şi ajung la sol sub form¼ a de ploaie. Când grosimea stratului de aer
cu temperatur¼ a pozitiv¼a este mai mic¼ a, fulgii de z¼ apad¼ a se topesc parţial, se amestec¼ a cu
ploaia ajungând la sol sub form¼ a de lapoviţ¼ a (precipitaţie mixt¼ a). În timpul iernii, în situaţia
unui strat de aer cu temperaturi negative pe toat¼ a grosimea lui, cristalele de gheaţ¼ a formate
în partea superioar¼ a a norului se contopesc cu pic¼ aturile suprar¼acite din partea central¼ aa
coloanei de aer, cresc în diametru şi cad sub form¼ a de fulgi de z¼apad¼ a.
141
În zona de clim¼ a cald¼ a, de obicei, nivelul convecţiei dintr-un nor nu atinge izotermia de
o
0 C, astfel c¼ a, formarea ploii nu mai trece prin faza de gheaţ¼ a.
Z¼apada şi ploaia se pot forma şi în norii Altostratus, tot cu structur¼ a mixt¼
a, îns¼
a puţin
dezvoltaţi pe vertical¼ a şi, în consecinţ¼
a, precipitaţiile sunt slabe cantitativ, sub form¼ a de
burniţ¼a. În mod frecvent, vara, ploaia care cade din astfel de nori se evapor¼ a pân¼a a ajunge
la sol, fenomenul …ind cunoscut sub denumirea de virga. Tot în norii cu structur¼ a mixt¼a se
formeaz¼ a şi m¼az¼arichea moale şi tare. Aceasta din urm¼ a reprezint¼
a forma de trecere c¼ atre
grindin¼ a. Cele mai bune condiţii de creştere şi formare a boabelor de grindin¼ a se g¼asesc în
norii Cumulonimbus, unde gr¼ aunţele de m¼ az¼
ariche tare sunt purtate de mai multe ori de
curenţii ascendenţi de aer, foarte puternici, prin zona superioar¼ a a norului. Pe acestea se
depun straturi concentrice de gheaţ¼ a prin sublimare şi coagulare, m¼ arind diametrul acestora.
Greutatea şi m¼ arimea boabelor de grindin¼ a depind de forţa şi durata curenţilor convectivi
din nor. Cu cât greutatea boabelor de grindin¼ a este mai mare, cu atât viteza lor de c¼ adere,
dar şi de distrugere, este mai mare, grindina …ind un fenomen meteorologic de risc, cu efect
mare de distrugere, mai ales în agricultur¼ a.
13.2.2 Clasi…carea precipitaţiilor

Se face dup¼ a diferite criterii: starea de agregare, genez¼
a, cantitatea de ap¼
a c¼
azut¼
a, durat¼
a şi
intensitate.
Clasi…carea dup¼
a starea de agregare
Dup¼ a acest criteriu, precipitaţiile sunt lichide (ploaia, burniţa), solide (z¼ apada, m¼ az¼
arichea,
ploaia îngheţat¼a, grindina, acele de gheaţ¼ a) şi mixte (lapoviţa).
Ploaia este format¼ a din pic¼ aturi de ap¼ a cu dimensiuni ce variaz¼ a de la 0,5 mm la 5 mm în
diametru. Densitatea şi diametrul pic¼ aturilor de ploaie depind de tipul de nori din care cad.
Ploaia cu pic¼ aturi mici şi rare cade din nori mijlocii şi înalţi care, uneori, se poate evapora
pân¼a ajunge la sol. Ploaia cu pic¼ aturi mari şi foarte dese cade din norii cu mare dezvoltare
pe vertical¼a (Cu congestus şi Cb).
Burniţa este o precipitaţie alc¼atuit¼a din particule foarte …ne de ap¼ a cu diametrul sub 0,5
mm, cu densitate mare ce cade din norii stratiformi (Stratus şi uneori Stratocumulus).
Z¼apada este o precipitaţie solid¼a format¼ a din cristale …ne de gheaţ¼ a rami…cate sau neram-
i…cate, a c¼aror m¼arime depinde de condiţiile de condensare şi sublimare a vaporilor de ap¼ a.
Temperaturile negative nu prea sc¼ azute favorizeaz¼ a formarea fulgilor de z¼ apad¼ a, iar la cele
foarte sc¼azute fulgii nu se formeaz¼ a.
M¼ az¼
arichea este o precipitaţie solid¼ a sub form¼ a de granule mate, sf¼ arâmicioase cu aspect
de z¼apad¼a (forma moale) sau sub form¼ a de gr¼ aunţe de gheaţ¼ a sferice, parţial transparente
cu un miez albicios opac (forma tare). Când boabele de m¼ az¼
ariche moale au un diametru
sub 1 mm, ea se transform¼ a în z¼
apad¼ a gr¼aunţoas¼ a şi cade iarna din norii stratiformi, şi este
un echivalent al burniţei de toamn¼ a.
Ploaia îngheţat¼a este o precipitaţie lichid¼a care îngheaţ¼ a înainte de a ajunge la sol, trecând
printr-un strat de aer cu temperatur¼ a negativ¼ a, în situaţia inversiunilor de temperatur¼ a.
Grindina este o precipitaţie solid¼ a alc¼
atuit¼ a din granule de gheaţ¼ a de diferite forme, cu
diametre variabile, în funcţie de condiţiile de genez¼ a. Cade numai din norii de tip Cumu-
lonimbus şi poate atinge un diametru incredibil între 4 cm şi 9,3 cm, cea mai mare granul¼ a
de gheaţ¼a m¼asurat¼a pân¼a în prezent pe glob.
142
Acele de gheaţ¼ a sunt cristale de gheaţ¼

a foarte mici, sub form¼a de solzi sau bastonaşe. Se
formeaz¼ a iarna şi pot pluti mult timp în aer. Norii Cirrus, cei mai înalţi, sunt alc¼atuiţi din
cristale asem¼an¼atoare.
Lapoviţa este o precipitaţie mixt¼ a alc¼
atuit¼
a din pic¼ aturi de ap¼
a şi fulgi de z¼
apad¼ a şi
reprezint¼a o faz¼
a intermediar¼ a în procesul de formare a ploii sau z¼apezii.
Clasi…carea precipitaţiilor dup¼

a genez¼
a
Dup¼ a formarea lor, precipitaţiile sunt: convective, frontale şi orogra…ce.
Precipitaţiile convective sunt cele care provin în urma proceselor de convecţie termic¼ a
generate prin ascensiunea puternic¼ a a aerului înc¼
alzit la suprafaţa terestr¼ a (a oceanelor şi
continentelor). Sunt ploi locale cu caracter de avers¼ a, speci…ce zonei ecuatoriale în tot
cursul anului şi zonelor temperate în anotimpul cald în orele amiezii. Cad din norii cu mare
dezvoltare vertical¼ a, Cumulus congestus şi Cumulonimbus.
Precipitaţiile frontale sunt speci…ce sistemelor noroase care însoţesc fronturile atmos-
ferice. Din norii frontului cald cad precipitaţii de lung¼ a durat¼a şi bogate cantitativ, care se
produc înaintea liniei frontului, pe distanţe apreciabile. Frontul rece este însoţit de precipi-
taţii care cad pe o zon¼ a îngust¼
a îns¼a abundente cantitativ şi de scurt¼ a durat¼ a sub form¼ a de
avers¼ a, acompaniate de oraje. Acest tip de precipitaţii mai sunt cunoscute şi sub denumirea
de ciclonale, deoarece sunt speci…ce formaţiunilor barice depresionare.
Precipitaţiile orogra…ce sunt determinate de ascensiunea rapid¼ a, forţat¼
a a aerului umed
pe versanţii munţilor şi dau cantit¼
aţi mari sub form¼
a de averse însoţite de desc¼ arc¼
ari electrice.
În zonele muntoase a‡ate perpendicular în calea maselor de aer foarte umede venite de pe
ocean, precipitaţiile orogra…ce însumeaz¼ a cele mai mari cantit¼ aţi de ap¼ a de pe glob (ex.
Himalaya, la poalele versantului sudic, în climat musonic se înregistreaz¼ a polul ploilor –
Cerapundji, 12.000 mm anual).
Clasi…carea dup¼
a cantitatea de ap¼
a şi durat¼
a
Conform acestui criteriu, precipitaţiile pot …: de lung¼ a durat¼
a şi abundente, de lung¼ a durat¼a
şi puţin abundente, de scurt¼ a durat¼ a şi abundente, de scurt¼ a durat¼a şi puţin abundente.
Precipitaţiile de lung¼
a durat¼a şi abundente sunt caracteristice anotimpului de toamn¼ a
şi în zonele montane înalte. Sunt cunoscute sub numele de „ploi moc¼ aneşti”şi dureaz¼
a cel
puţin 6 ore, cantitatea minim¼ a de ap¼ a pe care pot s¼a o dea este de 0,5 l/or¼a. Sunt precipitaţii
ale frontului cald şi cad din norii Altostratus şi Nimbostratus.
Precipitaţiile de lung¼a durat¼a şi puţin abundente se numesc burniţe şi sunt alc¼ atuite
din pic¼ aturi foarte …ne de ap¼ a, mai frecvente în perioada rece a anului. Cad, de obicei,
din nori stratiformi. Precipitaţiile de scurt¼ adurat¼
a şi abundente se numesc averse şi sunt
caracteristice perioadei calde a anului. Cad din norii Cumulonimbus, încep şi se sfârşesc
brusc, sunt însoţite de oraje şi dau cantit¼ aţi mari de ap¼a.
Precipitaţii de scurt¼
a durat¼a şi puţin abundente se numesc bure de ploaie sau fulguieli,
în funcţie de anotimp. Cad din norii de tip Stratus.
Clasi…carea precipitaţiilor dup¼

a intensitate
Intensitatea (i) unei precipitaţii reprezint¼a raportul dintre cantitatea de ap¼ a (q) în mm şi
durata de timp (t) în care a c¼azut şi se calculeaz¼a conform relaţiei: i = q=t:
Dup¼a acest criteriu precipitaţiile pot …: torenţiale şi netorenţiale.
143
Torenţiale sunt precipitaţiile care dep¼

aşesc o anumit¼a limit¼
a de intensitate care variaz¼
a
de la o zon¼a geogra…c¼a la alta.
Netorenţiale sunt toate tipurile de precipitaţii care nu se încadreaz¼
a în prima categorie.
Regimul precipitaţiilor
Precipitaţiile atmosferice sunt elementul meteorologic cu cea mai mare variabilitate neperi-
odic¼
a, determinat¼ a de o serie de cauze generale, dar mai ales locale, de circulaţie a aerului
troposferic, şi …zico-geogra…ce. Ele prezint¼a variaţii zilnice şi anuale, care le imprim¼ a un
anumit tip de regim pluviometric. Deci, regimul precipitaţiilor sau pluviometric reprezint¼ a
totalitatea caracteristicilor pe care le au precipitaţiile în cursul unei zile şi al unui an, în
special distribuţia lor în timp. Regimul pluviometric este de…nit prin anumite m¼ arimi.
M¼
arimile care caracterizeaz¼
a regimul pluviometric
Aceste m¼ arimi sunt:
cantitatea de precipitaţii în mm strat de ap¼ a sau l/mp;
zi cu precipitaţii- ;
intensitatea precipitaţiilor - cantitatea de precipitaţii în unitatea de timp pe unitatea
de suprafaţ¼a (l/mp/min.);
cantitatea maxim¼ a c¼
azut¼a în 24 ore;
num¼ arul zilelor cu anumite cantit¼ aţi de precipitaţii;
frecvenţa zilelor cu anumite forme de precipitaţii.
Zilele cu sau f¼ar¼
a precipitaţii se pot grupa în serii de zile consecutive şi pot reprezenta:
1. perioada ploioas¼ a = intervalul de timp în care a plouat în …ecare zi sau în majoritatea
zilelor.
2. perioada de usc¼ aciune = intervalul de cel puţin 5 zile consecutive f¼ ar¼
a precipitaţii.
3. perioada secetoas¼ a = intervalul de cel puţin 10 zile consecutive f¼
ar¼
a precipitaţii (aprilie-
octombrie) şi cel puţin 14 zile consecutive (octombrie-martie).
Regimul pluviometric diurn

Variaţia zilnic¼a a cantit¼aţilor de precipitaţii difer¼a în funcţie de suprafaţa activ¼
a (uscat sau
ap¼a), în funcţie de care exist¼ a tipul pluviometric diurn continental şi tipul pluviometric diurn
maritimo-oceanic.
Tipul continental prezint¼ a dou¼ a maxime: dimineaţa (de radiaţie) şi dup¼ a amiaza (de
convecţie). În timpul verii maximul principal este cel de convecţie, iar iarna, cel de radiaţie.
La latitudinile temperate, unde exist¼ a o activitate ciclonic¼
a intens¼a, aceast¼
a variaţie diurn¼
aa
precipitaţiilor poate … perturbat¼ a şi complicat¼ a de activitatea sistemelor noroase ce însoţesc
fronturile atmosferice şi de precipitaţiile aferente …ec¼ arui tip de front atmosferic.
Tipul maritim-oceanic prezint¼ a un maximum noaptea şi un minimum ziua, strâns legate
de modul diferit de înc¼ alzire a suprafeţei active. Noaptea apa este mai cald¼ a decât aerul, se
dezvolt¼ a convecţia şi condensarea vaporilor de ap¼ a, iar ziua apa este mai rece decât aerul şi
predomin¼ a curenţii descendenţi de aer ce se opun convecţiei termice.
Regimul pluviometric anual

Prezint¼
a, în principal, distribuţia cantitativ¼
a a precipitaţiilor în timpul unui an sub forma
mediilor lunare şi anuale pe perioade lungi de timp. Regimul pluviometric anual depinde de
144
circulaţia general¼ a a aerului troposferic şi de condiţiile locale …zico-geogra…ce. Pe suprafaţa

globului se disting urm¼ atoarele tipuri principale de regim pluviometric: ecuatorial, subecu-
atorial, tropical, tropical deşertic, tropical musonic, mediteranean, temperat oceanic, tem-
perat musonic, temperat continental, polar continental, polar oceanic
Tipul pluviometric ecuatorial aparţine regiunilor situate în vecin¼ atatea ecuatorului ge-
ogra…c, pân¼ a la latitudinea de N şi S. Este caracterizat prin precipitaţii abundente în tot
cursul anului.
Totuşi, se pot observa dou¼ a perioade maxime la cele dou¼ a echinocţii când convecţia
termic¼ aeste mai puternic¼ a. De asemenea, se evidenţiaz¼ a şi dou¼ a uşoare minime imediat
dup¼ a cele dou¼ a solstiţii.
Tipul pluviometric subecuatorial cu precipitaţii mai reduse cantitativ în comparaţie cu
tipul ecuatorial. Apare chiar o perioad¼ a secetoas¼ a între cele dou¼ a maxime echinocţiale. Este
un tip de regim care face tranziţia de la cel ecuatorial c¼ atre cel tropical.
Tipul pluviometric tropical prezint¼ a o singur¼ a perioad¼ a ploioasde var¼ a, rezultat¼ a prin
contopirea celor dou¼ a echinocţiale din tipul ecuatorial şi o perioad¼ a secetoas¼ a care poate …
chiar de 6 luni.
Tipul pluviometric tropical deşertic apare la latitudinile de 20- N şi S, cu o sc¼ adere
pronunţat¼ a a cantit¼ aţilor de precipitaţii, sub 250 mm anual şi o distribuţie temporal¼ a foarte
neregulat¼ a.
Tipul pluviometric tropical musonic este asem¼ an¼
ator celui tropical, maxima şi minima
pluviometric¼ a …ind condiţionat¼ a de musonul de var¼ a şi, respectiv, de iarn¼ a. Precipitaţiile
din anotimpul ploios pot atinge îns¼ a cantit¼aţi impresionante.
Tipul pluviometric mediteranean este speci…c bazinului M¼ arii Mediterane şi se caracter-
izeaz¼a prin dou¼ a perioade total diferite în timpul anului: una ploioas¼ a iarna şi alta secetoas¼ a
vara, determinate de activitatea ciclonic¼ as au anticiclonic¼ a.
Tipul pluviometric temperat oceanic caracterizeaz¼ a arhipelagurile şi insulele, dar şi regiu-
nile vestice ale continentelor din zona de clim¼ a temperat¼ a. Predominante sunt masele de aer
umed oceanic transportate de vânturile predominante şi activitatea ciclonic¼ a intens¼ a. Pre-
cipitaţiile sunt distribuite în tot cursul anului, cu un maximum în lunile de toamn¼ a-iarn¼ a şi
cu un minimum vara, f¼ ar¼
a a ap¼area perioade secetoase.
Tipul pluviometric temperat musonic este speci…c latitudinilor mijlocii unde predomin¼ a
o circulaţie musonic¼ a determinat¼ a de înc¼ alzirea diferit¼a a uscatului şi apei şi apariţia unor
diferenţe de presiune între cele dou¼ a suprafeţe active care duc la formarea musonilor. În
lunile de var¼ a ale …ec¼ arei emisfere acţioneaz¼ a musonul de var¼ a, oceanic, cu cantit¼ aţi mari de
precipitaţii, iar în cele de iarn¼ a acţioneaz¼ a musonul continental care transport¼ a mase de aer
cu umiditate sc¼ azut¼a, musonul de iarn¼ a, înregistrându-se un minimum pluviometric. Este
speci…c regiunilor estice ale Asiei temperate.
Tipul pluviometric temperat continental este caracteristic interioarelor continentelor, cu
cantit¼aţi de precipitaţii din ce în ce mai reduse cu cât dep¼ artarea de ocean este mai mare,
c¼ap¼atând o anumit¼ a nuanţ¼ a de excesivitate. Se observ¼ a un maximum pluviometric vara
şi un minimum iarna. Vara precipitaţiile sunt, în general, de natur¼ a convectiv¼ a, iar iarna
se formeaz¼ a pe linia fronturilor atmosferice. Între tipurile de regim pluviometric oceanic şi
continental exist¼ a tipuri de tranziţie, România încadrându-se în acest tip pluviometric anual.
Tipul pluviometric polar continental prezint¼ a cantit¼ aţi anuale reduse, datorit¼ a slabei
activit¼aţi ciclonice, ap¼ arând totuşi, un maximum vara determinat de creşterea umidit¼ aţii în
acest anotimp.
Tipul pluviometric polar oceanic este speci…c Arcticei şi Antarcticei şi se caracterizeaz¼ a
prin cantit¼ aţi de precipitaţii mai mari decât în tipul continental, maximul de iarn¼ a …ind în
145
jurul valorii de 100 mm, iar minimul apare vara, sub 5 mm.
13.2.3 Bilanţul umidit¼

aţii la suprafaţa Terrei
Principalele componente ale bilanţului general al umidit¼ aţii de la suprafaţa P¼
amântului sunt:
precipitaţiile, evaporaţia şi scurgerea. Relaţia matematic¼a ce exprim¼ a acest bilanţ poate se
scrie sub forma:
B=P E S
în care: B = bilanţul umidit¼ aţii, P = precipitaţii, E = evaporaţia+ evapotranspiratia, S
= scurgerea+percolatia.
Pe suprafaţa oceanului planetar, se evapor¼ a anual 452.600 de ap¼ a, mai mult decât can-
titatea de precipitaţii c¼
azut¼ a, iar de pe suprafaţa continentelor se evapor¼ a numai 72.500 la
o sum¼ a anual¼a de precipitaţii de 113.500 , diferenţa …ind aceeaşi în ambele situaţii, 41.000 ,
ea reprezentând volumul de ap¼ a scurs prin reţeaua hidrogra…c¼ a de pe continente în m¼ ari şi
oceane.
Nivelul oceanului planetar şi cantitatea de ap¼ a din atmosfer¼ a sub form¼ a de vapori de
ap¼a sunt constante. Dar, având în vedere schimb¼ arile climatice observate în prezent şi cele
posibil viitoare, în situaţia în care emisiile de gaze cu efect de ser¼ a antropic nu vor … stopate,
situaţia va … cu totul alta, vor … modi…c¼ ari importante, şi nu în sens pozitiv, pentru planet¼a.
146
Tema 14
Presiunea aerului. Forţele din natur¼a

implicate în vânturi. Caracteristicile
vântului
14.1 Cauzele genezei vântului

Pentru a înţelege mecanismul form¼ arii curenţilor de aer, respectiv a vântului, trebuie ur-
m¼arit¼a relaţia dintre temperatur¼ a, presiune şi efectele acestora: vântul. Cunoaştem c¼ a aerul
atmosferic nu se înc¼ alzeşte direct de la soare decât între o foarte mic¼ a m¼ asur¼a; razele solare
str¼
abat foarte usor atmosfera terestr¼ a transparent¼ a si ajung la suprafaţa solului, o înc¼
alzesc,
iar de aici temperatura se transmite aerului prin mai multe procese: prin radiaţie, prin con-
ductibilitate molecular¼ a, turbulenţ¼
a,si prin intermediul curenţilor aerieni. Rezult¼ a c¼a aerul
cel mai cald se g¼ aseşte în straturile inferioare ale atmosferei, respectiv troposfera, în zona de
contact denumit¼ a strat limit¼ a. De aici temperatura aerului se modi…c¼ a, scade cu creşterea
în¼
alţimii cu o valoare între 0,6 şi 1 grad la …ecare sut¼ a de metri, valoare denumit¼ a gradient
termic vertical, care depinde de umiditatea prezent¼ a din atmosfer¼a. Datorit¼ a faptului c¼a
suprafaţa nu este înc¼ alzit¼a uniform prin prezenta diverselor structurii de pe suprafaţ¼ a, în
sens orizontal, g¼ asim mase de aer cu temperaturi diferite: totdeauna un aer mai cald este un
aer cu o presiune mai mic¼ a care tinde la o mişcare ascendent¼ a. Un aer rece este mai dens,
mai greu, şi cu o presiune mai mare devenind o mas¼ a de aer mai stagnant¼ a. Acest dezechili-
bru termic şi ca urmare a lui, dezechilibrul baric determin¼ a o deplasare a aerului din zonele
cu presiune mai ridicat¼ a spre cele cu presiune sc¼ azut¼ a tinzând natural c¼ atre uniformizarea
repartiţiei presiunii spre o stare de echilibru. În concluzie, presiunea atmosferic¼ a este o cauz¼a
principal¼ a a genezei curenţilor de aer şi mai departe vom prezenta câteva caracteristici ale
sale de care depind direcţia şi intensitatea vântului.
14.2 Presiunea atmosferic¼

a
Presiunea atmosferic¼ a reprezint¼a forţa cu care aerul atmosferic, prin greutatea sa, apas¼ a pe
unitatea de suprafaţ¼ a; se m¼asoar¼ a cu barometrul şi se exprim¼ a milibari sau în milimetri
coloan¼a de mercur. Valoarea presiunii atmosferice, aşa cum bine ştim, scade cu creşterea
altitudinii; ea sufer¼
a modi…c¼ari în sens orizontal datorit¼a cauzelor de natur¼ a termic¼
a, cum am
ar¼
atat mai devreme, şi a altor cauze de natur¼ a dinamic¼a. Variaţiile presiunii pot … periodice
(de tip zilnic sau anual) sau neperiodice (de tip accidental). Cele periodice sunt determinate
147
Figura 14.1: Câmpul baric. Pricipalii centri barici din Europa.
bineînţeles de înc¼ alzirea şi r¼

acirea suprafeţei terestre la care se adaug¼ a şi alte efecte de natur¼a
gravitaţional¼ a - forţa de atracţie a lunii a soarelui- care reprezint¼ a acele forte denumite
maree atmosferic¼ a. Variaţiile neperiodice sau accidentale pot ap¼ area de la o zi la alta în
funcţie de succesiunea st¼ arilor de vreme cu privire la sistemele barice diferite. Circulaţia
vertical¼ a a maselor de aer poate determina schimb¼ ari de presiune f¼ ar¼a intervenţia variaţiilor
de temperatur¼ a. Mişc¼ arile ascendente duc la sc¼ aderea presiunii iar cele descendente duc
bineînţeles la creşterea ei din cauza faptului c¼ a presiunea variaz¼ a şi în funcţie de altitudine.
Datele de presiune înregistrate la diverse staţii meteorologice trebuie corectate pentru a le
readuce la nivelul m¼ ari. Aceast¼ a corecţie este necesar¼ a deoarece ne indic¼ a diferenţele de
presiune datorit¼ a altor factori decât altitudinea. Înscriindu-se pe hart¼ a aceste valori ale
presiunii atmosferice, în acelaşi timp, unind prin linii punctele de aceeaşi valoare a presiunii,
se obţin izobarele sau în …nal, h¼ arţile cu izobare.H¼ arţile cu izobare se aseam¼ an¼a cu cele
topogra…ce în curbe de nivel şi ele pun în evidenţ¼ a neuniformitatea presiunii aerului în sens
orizontal, permiţând urm¼ arirea deplas¼ arilor maselor de aer de la centrele de maxim¼ a presiune
la cele de minim. Ansamblul acestor izolinii caracterizeaz¼ a relieful presiunii atmosferice
numit şi câmp baric.
Formele componente ale câmpului baric sunt:
- minimele barometrice numite şi depresiuni sau cicloni; care sunt regiuni cu presiune
sc¼azut¼ a delimitate de izobare închise, în care presiunea scade de la periferie spre centru. Pe
h¼arţile sinoptice sunt notate cu litera D.
- maximele barometrice sau anticiclonii sunt regiuni cu presiune ridicat¼ a delimitate de
148
izobare închise, în care presiunea scade de la centru spre periferie; ele se noteaz¼ a prin litera
M. Anticiclonii pot … de natur¼ a dinamic¼ a, calzi, dezvoltaţi pe grosime mare, şi generaţi
de c¼ atre mişcarea descendent¼ a a aerului atmosferic (de exemplu anticiclonii tropicali) şi de
natur¼ a termic¼ a, care sunt numai recic dezvoltaţi pe grosimi mai mici, …ind sunt legaţi de
sc¼aderea temperaturii de la suprafaţa p¼ amântului.
Cicloni si anticicloni alc¼atuiesc principalele forme ale reliefului baroc şi din cauza rolului
lor deosebit în evoluţia vremii se mai numesc centri de acţiune atmosferic¼ a. De regul¼ a centri
de joas¼ a presiune indic¼a vremea rea ei …ind asociaţi cu condiţii de instabilitate, înnourare sau
furtun¼ a, în timp ce centri de presiune înalt¼ a se caracterizeaz¼ a de obicei prin vreme frumoas¼ a
şi uscat¼ a;
- talvegul depresionar este o regiune de form¼ a alungit¼a cu presiune coborât¼ a, situat¼a între
dou¼ a regiuni cu presiune mai ridicat¼ a;
- dorsala anticiclonal¼ a este o prelungire a anticiclonului cu izobare în form¼ a de U având
în centru o presiune ridicat¼ a, de unde scade spre periferie;
- şaua este o formaţiune baric¼ a aşezat¼
a între doi cicloni şi doi anticicloni dispuşi în cruce.
Pentru ţara noastr¼ a, presiunea atmosferic¼ a medie normal¼ a redus¼a la nivelul m¼ arii este
de 1012- 1013 milibari sau 760 mm Hg, valorile ce dep¼ aşesc 1015 milibari de…nesc un câmp
atmosferic de presiune ridicat¼ a iar cele sub 1010 mb un câmp de presiune sc¼ azut¼ a.
14.3 Gradientul baric orizontal

Dac¼ a urm¼ arim o hart¼ a cu izobare observ¼ am c¼ a presiunea scade mai puternic în direcţia
perpendicular¼ a pe izobare. Sc¼ aderea este tot mai mic¼ a pe m¼ asur¼ a ce direcţia considerat¼a
se apropie de direcţia izobarelor astfel încât de-a lungul acestora variaţiile de presiune nu
mai apar. Sc¼ aderea presiunii pe unitatea de distanţ¼ a în direcţia perpendicular¼ a pe izobare
poart¼ a numele de gradientul baric orizontal si este indicat prin s¼ ageţi şi întotdeauna orientat
dinspre regiunea cu presiune ridicat¼ a c¼atre cea cu presiune sc¼ azut¼ a. Valoarea sa este invers
proporţional¼a cu distanţa dintre izobarele vecine. În consecinţ¼ a, cu cât izobarele sunt mai
dese, cu atât gradientul va … mai mare; marcând schimb¼ ari bruşte de presiune şi generând
vânturi mai puternice. Cu cât distanţa dintre izobare este mai mare, gradientul baric este
mai mic, schimb¼ arile din câmpul presiunii vor … mai lente şi vântul mai slab.
Sub in‡uenţa forţei gradientului baric orizontal se produce deplasarea aerului din zonele
de înalt¼a presiune în zonele de joas¼a presiune urmând bineînţeles direcţia gradientului baric.
Asupra deplas¼ arii aerului acţioneaz¼
a şi alte forţe şi anume forţa coriolis, forţa de frecare şi
forţa centrifug¼
a.
14.3.1 Forta Coriolis

Forta lui Coriolis denumit¼ a şi forţa deviatoare a mişc¼
arii de rotaţie arat¼ a c¼
a un corp care
se mişc¼
a liber la suprafaţa p¼amântului, in directia polilor, sufer¼ a o abatere spre dreapta în
emisfera nordic¼ a şi spre stânga în emisfera sudic¼ a de la direcţia mişc¼
arii sale. Cauza aceste
abateri const¼ a în faptul c¼ a …ecare corp, pe lâng¼ a mişcarea sa proprie fata de suprafat¼ a,
are o mişcare de translaţie vest-est imprimat¼ a de rotaţia globului. Miscarea corpului catre
latitudini diferite inseamna miscare de rotatie relativ cu axa de rotatie a Pamintului cu o
raza de rotatie mai mica sau mai mare, depinzind de latitudine. Mişcarea de translaţie
lateral¼
a depinde de latitudine …ind maxim¼ a la ecuator - 465 de m/s şi 0 m/s la poli.
149
Figura 14.2: Directia gradientului baric si a vânturilor de suprafat¼

a.
14.3.2 Forta de frecare

Forţa de frecare arat¼ a c¼ a în apropierea suprafeţei terestre, pân¼ a la 600-900 m în¼ alţime,
direcţia vântului mai este modi…cat¼ a şi de forţa de frecare a aerului cu solul. Aceast¼ a forţ¼
a
acţioneaz¼ a contrar mişc¼ arii aerului şi tinde s¼a-i reduc¼
a viteza. Totodat¼ a ia contracareaz¼ a
parţial forţa Coriolis şi împiedic¼a devierea vânturilor pân¼ a la atingerea unei direcţii paralele
cu izobarele. Ca urmare, vântul bate oblic de-a curmezişul izobarelor şi nu paralel cu acestea,
sub un unghi de 20-45 grade. Cu cât frecarea e mai mare, cu atât abaterea vântului de la
direcţia gradientului este mai slab¼ a. La în¼ alţimi mai mari de 600-900 m. acolo unde lipseşte
forţa de frecare acţioneaz¼ a numai forţa gradientului baric şi cea de abatere dezvoltând vântul
geostro…c. Forţa de frecare depinde de viteza vântului şi de natura suprafeţei terestre.La
viteze mari, frecarea este mai intens¼ a şi devierea mai mic¼ a şi invers. La fel, pe continente şi
mai ales în regiunile accidentate, frecarea este mai mare decât la câmpie sau decât pe oceane
şi m¼ari, unde şi abaterea vânturilor este mai accentuat¼ a.
14.3.3 Forta centrifug¼

a
În cazul deplasarii aerului pe traiectorii curbilinii asupra acesteia acţioneaz¼
a întotdeauna
forţa centrifug¼
a, care este dat¼
a de relaţia?
V2
F =m
r
în care V este viteza liniar¼
a iar r este raza de curbur¼
a a traiectoriei particulei de aer. Curbura
traiectoriei deplas¼
arii a aerului …ind mare se consider¼a c¼
a forţa centrifug¼
a este redus¼
a şi anume
de 10 la 100 de ori mai mic¼ a comparativ cu forţa Coriolis.
150
Figura 14.3: Miscarea aerului in ciclon si anticiclon în cele dou¼

a emisfere.
14.3.4 Câmpul baric şi sistemul vânturilor pe care le genereaz¼

a
Sistemul vânturilor care se dezvolt¼ a între un câmp baric depinde de tipul formaţiunilor barice
care le genereaz¼ a. Formaţiunile barice cele mai active sunt ciclonii si anticiclonii.
Stim c¼ a în lipsa forţei de frecare, la în¼alţimi mai mari, vânturile se deplaseaz¼ a paralel cu
izobarele generând în cazul formaţiunilor barice amintitele vânturi geociclostro…c. Acestea,
în emisfera nordic¼ a, datorit¼ a forţei lui Coriolis, bat în sens invers acelor de ceasornic în
anticiclon iar în emisfera sudic¼ a situaţia este invers¼ a.
La suprafaţa terestr¼ a, în ambele formatiuni barice, se formeaz¼ a şi se menţine sensul de
mişcare amintit, îns¼ a aici, în prezenţa forţei de frecare, vânturile bat oblic faţ¼a de izobare.
Ca urmare, în ciclon, în care presiunea scade de la periferie spre centru, vântul se propag¼ a în
form¼ a de spiral¼
a (în form¼ a de vârtej) orientat convergent spre centrul ciclonului. Pe vertical¼ a,
în partea central¼ a a ciclonului, se dezvolt¼ a curenti ascendenti care favorizeaz¼ a menţinerea
presiunii sc¼azute cu tot caracterul vânturilor convergente de la sol.
În anticiclon, în care presiunea maxim¼ a este în partea central¼a de unde scade spre per-
iferie, vânturile de suprafaţ¼ a urmeaz¼ a o spiral¼a orientat¼
a spre exterior deci sunt vânturi di-
vergente. Pe vertical¼ a, se dezvolt¼a curenţi de aer descendenţi care menţin presiunea ridicat¼ a
de la sol.
151
Figura 14.4: Roza vânturilor.
14.4 Caracteristicile vantului

Vântul este un element meteorologic dinamic care se caracterizeaz¼ a prin direcţia din care
bate, viteza cu care se deplaseaz¼
a, durata deplas¼
arii şi structura sa.
14.4.1 Direcţia vântului

Se stabileşte în raport cu punctul cardinal dinspre care bate; de exemplu un vânt de nord bate
dinspre nord iar mişcarea aerului se efectueaz¼ a spre sud. Pentru indicarea direcţiei vântului
se foloseşte roza vânturilor cu cele patru puncte cardinale şi cu cele patru sau doisprezece
direcţii intercardinale numite şi romburi.
Pentru a exprima mai precis direcţia vântului se mai foloseşte şi termenul de azimutul
vântului. Prin azimutul vântului înţelegem unghiul format de direcţia vântului cu direcţia
nord, el se exprim¼ a în grade sexagesimale de la 0 la 360 de grade în sensul de rotaţie a acelor
de ceasornic; 0 grade …ind direcţia nordului, 90 de grade estul, 180 de grade sudul şi 270 de
grade vestul.
Determinarea direcţiei vântului se poate face atât prin procedee simple vizuale cât şi pe
cale instrumental¼ a. Astfel, pentru a aprecia direcţia vântului la sol ne orient¼
am dup¼ a direcţia
pe care o ia fumul, praful sau un steguleţ usor. Direcţia de mişcare a norilor joşi constituie un
excelent indiciu al direcţiei vântului la nivelul respectiv. În aeroporturi, pentru aterizarea
navelor se instaleaz¼ a la în¼
alţimea de 10-12 m conul de vânt; un instrument simplu care
indic¼a direcţia din care bate vântul. În practica meteorologic¼ a direcţia vântului se stabileşte
cu ajutorul giruetei, care se instaleaz¼ a la 10 metri deasupra solului. Pentru p¼ aturile mai
înalte ale atmosferei se folosesc baloanele pilot.
152
Figura 14.5: Girueta (a) si conul de vânt (b).
153
14.4.2 Viteza vântului

Indic¼ a distanţa parcurs¼a de aer în unitatea de timp, ea se exprim¼ a în metri pe secund¼ a sau
kilometri pe or¼ a. Instrumentul cu care se m¼ asoar¼a viteza vântului se numeşte anemometru şi
el poate … cu cupe, elice sau cu palete ce se rotesc cu o vitez¼ a proporţional¼
a cu cea a vântului.
Pe un cadran divizat în metri pe secund¼ a se citeşte direct viteza. Pentru înregistrarea con-
tinu¼ a a vitezei vântului în metrologie se folosesc aparate inregistratoare numite anemografe
iar la în¼alţimi mari, pentru m¼asurarea vitezei vântului se folosesc baloane umplute cu hidro-
gen.
Intensitatea vântului se apreciaz¼ a şi pe baza efectelor pe care acesta le produce în natur¼ a
folosindu-se în acest caz scara de t¼ arie a vântului Beaufort elaborat¼ a în 1806 de amiralul Sir
Francis Beaufort din Marina britanic. Scara are valori de la 0 la 12 şi indic¼ a gradul de t¼
arie
şi viteza corespunz¼ atoare, în anumite limite.
Viteza vântului se mai poate m¼ asura şi cu ajutorul giruetei, care are în partea sa supe-
rioar¼ a un dispozitiv de intensitate (anemometru cu plac¼ a).
14.4.3 Variaţia zilnic¼

a şi anual¼
a a direcţiei şi vitezei vântului
Variaţia diurn¼
a a vitezei vântului
Regimul diurn al vitezei vântului în straturile de aer din troposfera inferioar¼ a prezint¼a un
maxim dup¼ a amiaz¼a în jurul orei 13 şi un minim noaptea, ca rezultat al mişc¼
arilor convective
şi al schimbului turbulent. În straturile de aer de la în¼ alţime, situaţia este invers¼
a, adic¼a
viteza maxim¼ a se observ¼ a în timpul nopţii iar cea minim¼
a în jurul orelor de dup¼ a amiaz¼a.
Variaţia anual¼
a a vitezei vântului
Depinde de caracteristicile climei şi de condiţiile locale. În emisfera nordic¼ a, la latitudini
medii pe continente, viteza cea mai mic¼ a este iarna datorit¼ a instal¼
arii regimului anticiclonic
iar maxima se înregistreaz¼a primavara. Pe ţ¼ armurile vestice ale continentelor iarna apar
viteze maxime datorit¼a contrastelor barice existente între ocean şi uscat, iar vara, viteza
vântului este minim¼
a.
Variaţiile diurne ale direcţiei vânturilor

În straturile inferioare se prezint¼
a sub forma unei rotiri în sensul acelor ceasornicului. Ast-
fel,la orele 20 vântul bate din nord, la orele 4-5 de la est, la orele 9 din sud, iar la ore 16 din
ves. În straturile superioare, rotirea este invers¼
a, adic¼a spre stânga.
Mersul anual¼
a a direcţiei vântului
Variaz¼a în funcţie de condiţiile climatice şi diverşi factori locali. Viteza vântului creşte odat¼
a
cu în¼alţimea, pe m¼ asur¼
a ce scade forţa de frecare, atingând valori maxime între 8 şi 12 km
astfel la 30 m altitudine viteza este de dou¼ a ori mai mare decât la un metru iar la 300 m
este de 4 ori mai mare decât la 21 de metri.
Pentru analiza direcţiei şi vitezei vântului pe un interval mai mare de timp (lunar, an-
otimp, anual sau multianual) se construieşte roza de frecvenţ¼ a a vânturilor. În vederea
întocmirii acesteia se calculeaz¼ a frecventa în procente din num¼ arul total de cazuri pentru
…ecare din cele 8 direcţii principale şi apoi transpunerea valorilor respectivele pe roza vân-
turilor, sub form¼ a de lungimi proporţionale. Calmul se prezint¼ a printr- un cerc cu raza
154
corespunz¼ atoare valorii acestuia. Direcţia dominant¼

a se reprezint¼
a pe gra…c sub forma unei
s¼
ageţi orientat¼
a cu vârful spre centrul rozei iar pe acelaşi gra…c se transpun si valorile în
metri pe secund¼ a.
14.4.4 Durata vântului

Reprezint¼ a intervalul de timp de la începerea vântului pân¼ a la încetarea lui. Durata vântului
este în funcţie de existenţa diferenţelor de presiune. Din momentul ce presiunea se egaleaz¼ a
şi se stabileşte un echilibru între masele de aer, cel puţin pentru moment, pentru moment
viteza este 0.
14.4.5 Structura vântului

Este o alt¼a caracteristic¼a a vântului, ea …ind dat¼ a de direcţia şi viteza acestuia atunci când
nu sunt constante şi când ele pot varia foarte mult în timp. Dup¼ a regimul vitezei aerului
şi caracteristica mişc¼
arii sale, vântul poate avea structur¼ a laminar¼ a, turbulent¼
a şi în rafale.
Vântul laminar se realizeaz¼ a atunci când aerul se deplaseaz¼ a lent, cu viteze mici şi uniform,
f¼ar¼
a a-si modi…ca direcţia şi intensitatea. Vântul turbulent este acela în care direcţia şi
intensitatea variaz¼ a foarte mult de la un moment la altul. Vântul în rafale este atunci
când direcţia şi intensitatea lui prezint¼
a variaţii mari în intervale de timp relativ scurte 5-10
minute.
14.4.6 Clasi…carea vânturilor

Tinând cont de modul de formare a vânturilor şi de caracteristicile lor, acestea se pot clasa
în trei mari categorii:
-vânturile circulaţiei generale a atmosferei, care cuprind vânturi regulate ale zonei calde
şi cele dominante din zonele temperate şi polare;-
-vânturile locale, care pot … periodice, musonii şi brizele, şi neperiodice, neregulate. Cele
din urm¼ a se clasi…c¼a în vânturi reci (Bora, mistralul, criv¼ aţul) sau vânturi calde (sirroco,
simunul, foenul);
- vânturi ciclonale şi anticiclonale, care sunt vânturi sub form¼ a de vârtejuri puternice.
155
Bibliogra…e selectiv¼
a
[1] Atkins, P.W., "Tratat de chimie …zic¼

a", (1996), Ed. Tehnic¼
a, Bucureşti.
[2] F.W. Taylor, Elementary Climate Physics, , Dept. of Physics, Oxford University Press,
UK, 2007.
[3] Harold V. Thurman - Introductory Oceanography, Fifth Edition, Merrill Publishing

Company, S. U. A., 1988.
[4] Diana Mardare - Introducere în …zica mediului şi ecologie, Editura "Politehnium", Iaşi-
2005, 250 pagini, ISBN 973-621-117-7.
[5] C. Kittel et. all., Cursul de Fizic¼

a Berkley, vol.1-5, Ed. Didactica şi Pedagogic¼
a, Bu-
cureşti, 1981.
[6] R.Ţiţeica, Ioviţu Popescu, Fizic¼

a general¼
a, vol.1-3, Ed. Tehnic¼
a, Bucureşti, 1973.
[7] Dragomirescu, E., L. Enache, Bio…zic¼

a, (1993), Ed. Didactic¼
a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti.
[8] Hirschfelder, J., O. Pullman, Intermolecular forces, (2009) Vol. 24. John Wiley & Sons,
2009
[9] Cimpoiaşu, V. M., Rolul borului în mecanisme …zico-chimice protobiotice, Tez¼

a de
doctorat, Universitatea din Bucureşti, sept.2003
[10] Dirac, P.A.M., Theory of electrons and positrons, (2008), The Nobel Foundations, Re-
trieved on 2008-11.01.
[11] Atkins, P.W., Tratat de chimie …zic¼

a, (1996), Ed. Tehnic¼
a, Bucureşti.
[12] Kittel C. et. all., Cursul de Fizic¼

a Berkley, vol.1-5, Ed. Didactica şi Pedagogic¼
a, Bu-
cureşti, 1981.
[13] Ţiţeica R., Popescu I., Fizic¼

a general¼
a, vol.1-3, Ed. Tehnic¼
a, Bucureşti, 1973
[14] Prigogine, I., "Introduction to Thermodynamics of Irreversible Processes", (1967), (3rd

edn.)Wiley Interscience, New York
[15] Cimpoiaşu R. A., Bio…zic¼

a şi Meteorologie: Lucr¼
ari practice, 2010, Ed. Alma, Craiova,
ISBN: 978-606-567-032-7, 113 pp
[16] Cimpoiaşu R. A.,Lucr¼

ari practice de Fizic¼
a pentru înv¼
at¼
amântul tehnic agricol, 2017,
Ed. Alma, Craiova, ISBN: 978-606-567-307-6
[17] Dunlop S.,. Weather: A Very Short Introduction. Oxford University Press, 2017.
156
[18] Holton, J. R., Hakim G. J., An introduction to dynamic meteorology. Vol. 88. Academic
press, 2012.
[19] Oancea S., Despre atmosfer¼

a, vreme şi clim¼
a, 2010, Editura PIM, Iaşi
[20] S¼
andoiu, F. I., (2003), Fizic¼
a şi Elemente de Bio…zic¼
a cu aplicaţii în agricultur¼
a, Editura
Alma Mater, Sibiu.
[21] Povar¼
a R., (2002), Impactul excedentului de precipitaţii asupra agriculturii, Studii şi
Cercet¼
ari de Geogra…e, Academia Român¼ a, Institutul de Geogra…e şi ASE, Bucureşti.
[22] *** (1980 - 1996), Bulletin de l’OMM, Geneve, Suisse.
[23] ***(1983), Geogra…a României, I, Geogra…a …zic¼

a, Editura Academiei.
[24] ***(1986), Instrucţiuni pentru observarea, identi…carea, şi codi…carea norilor şi a
fenomenelor meteorologice. I.N.M.H. Bucureşti.
[25] ***(1995), Instrucţiuni pentru staţiile meteorologice, I.N.M.H., Bucureşti.
[26] *** (2003), Ziua Mondial¼ a a Meteorologiei, Climatul de Mâine, Mesajul prof.
G.O.P.Obasi, Secretar General al O.M.M.
[27] http:/www.ntua.gr./weather/satelite.html.
[28] http:/www.nnvl.noaa.
[29] http:/rsd.gsfc.nasa.gov.
157

Biofizica Si Agrometeorologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biofizica Si Agrometeorologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf.dr.

1 Introducere în …zica mediului. Idei si concepte fundamentale. Organizarea

2 Structura materiei. Structura atomului. Funcţiile de und¼ a. spectre atom-

3 Noţiuni de spectroscopie. Spectre. Tehnici spectroscopice 33

4 Introducere în spectrul solar. Interacţia radiaţiei cu materia. Ozonul si

5 Molecule. St¼ ari de agregare. Starea gazoas¼

6 Bio…zica molecular¼ a. Fenomene moleculare. Fenomene de suprafaţ¼ a. Ten-

7 Fenomene moleculare de transport. Difuzia si osmoza. Rolul difuziei în

8 Apa şi rolul ei. Clasi…carea apei. Structura apei. Propriet¼

9 Noţiuni de termodinamic¼ a biologic¼ a. Principiul I. Principiul II. Entropia 95

10 Noţiuni si de…niţii speci…ce meteorologiei. Atmosfera 112

11 Structura …zic¼ a a atmosferei 120

12 Umiditatea atmosferic¼ a şi sursele ei. Evaporarea. M¼ arimi higrometrice.

13 Nebulozitatea. Precipitaţii atmosferice. Clasi…carea precipitaţiilor 139

14 Presiunea aerului. Forţele din natur¼ a implicate în vânturi. Caracteristicile

14.3.1 Forta Coriolis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Introducere în …zica mediului. Idei si

1.1 Introducere în bio…zic¼

1.1.1 Transferul de energie în mediu

1.1.2 Transportul de mas¼

1.1.3 Principiul conserv¼

1.1.4 Biosfera, privit¼

1.1.5 Metode de cercetare în …zic¼

Figura 1.1: Interconexiunile dintre ‡uxurile de carbon, ap¼

anumit grad de complexitate, a fenomenului. Prin condiţiile arti…cial impuse se doreşte s¼ a se

1.2 Elementele chimice speci…ce materiei vii

1.2.1 Macroelementele şi microelementele

1.3 Organizarea materiei

Tabelul 1.1: Nivelurile de organizare a materiei

1.4 Organizarea materiei

1.4.1 Clasi…carea sistemelor …zice

Structura materiei. Structura

2.1 Particule fundamentale

Fotonul ( ) este cuanta sau particula asociat¼ a cu câmpul eleetromagnetic. Fotonul nu

Aceste reacţii de dezintegrare nu arat¼ a îns¼a faptul c¼

fundamental¼ a şi astfel are proprietatea de a se transforma reciproc. Aceasta se face cu

Procesul de generare a perechii electron-pozitron se produce la interacţiunea fotonului

În acest caz, anihilarea conduce la apariţia a dou¼ a cuante de câmp electromagnetic

2.2 Structura atomului

imagine este incorect¼a şi incomplet¼

2.2.1 Mecanica cuantic¼

2.2.2 Modelul atomic Rutherford

e negativ¼ a care se rotesc în jurul lui. Z este num¼

2.2.3 Modelul atomic propus de Bohr

Figura 2.1: Structura electronic¼

"=h si = Es Ei ; = E = hc= (2.12)

Figura 2.2: Nivelele de energie şi tranziţiile dintre ele.

Cu toate acestea, îmbun¼ at¼aţirile aduse de Bohr modelului planetar al atomului nu au

Strat n l ml ms Orbital nr. de electroni

Tabelul 2.1: Distribuţia electronilor ï£ ¡n orbitalii atomici pe primele trei straturi.

Figura 2.3: Reprezentarea schematic¼

2.3 Orbitalii moleculari şi leg¼

MO = C1 A (1s) + C2 B (1s) (2.15)

Figura 2.4: Tipuri de orbitali de leg¼

unde A şi B sunt orbitali atomici şi C1 = C2 . Prin urmare, avem :

1 = C1 A (1s) + C2 B (1s) (2.16)

Figura 2.5: Orbitali hibrizi.

de ‡uture-relativ la punctul nodal,nucleul):

Figura 2.6: Orbitalii moleculari şi :

Figura 2.7: A. Molecula de ap¼a pentru care se arat¼

În consecinţ¼a, atomul de azot r¼ amâne trivalent în reacţiile sale.

Tabelul 2.2: Propriet¼

teracţiunile în cadrul moleculei date. Aranjamentul tetraedric al leg¼ aturilor de metan, de