Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Geografia EUROPEI
Geografia EUROPEI
2019, 23*57
Geografia EUROPEI - 8
* Required
1. Email address *
2. Numele și prenumele: *
3. Specializarea: *
Mark only one oval.
Geografie
Turism
PROBLEME GENERALE
Densitatea constituie expresia cea mai clară a repartiţiei populaţiei, valoare prin care se apreciază
raporturile cantitative între populaţie şi teritoriul pe care aceasta îl ocupă. Importanţa acestui
indicator rezultă din marea neuniformitate a distribuţiei populaţiei pe Glob.
a) Densitatea generală (sau aritmetică) reprezintă raportul dintre numărul locuitorilor stabili (P) şi
suprafaţa teritoriului (S); este exprimată de obicei în loc/km2.
D=P/S (loc./km2)
Densitatea generală exprimă o stare medie şi nu o realitate concretă, mai ales dacă ţinem seama
că oamenii sunt concentraţi de fapt pe o mică parte a teritoriului, în anumite puncte locuite (vetrele
de aşezări). De aceea este influenţată în mod direct de tipurile de aşezări (urbane, rurale),
mărimea şi densitatea acestora.
Acest indicator se calculează în cele mai frecvente cazuri la nivel de entităţi politice (state) şi
diviziuni administrativ-teritoriale (districte, judeţe, oraşe, comune).
a=S/P (ha/loc.)
Pentru redarea anumitor aspecte concrete se impune calcularea unor indicatori specifici de
densitate
c) Densitatea fiziologică se obţine prin raportarea populaţiei totale (P) la suprafaţa agricolă (S.ag.),
caz în care se mai numeşte densitatea generală pe suprafaţa agricolă (Trebici, V., 1979).
D.ag.=P/S.ag (loc./km2).
Densitatea fiziologică se determină mai frecvent în raport cu suprafaţa arabilă (S. ar.), îndeosebi în
ţările occidentale:
D.f.=P/S.ar
Valorile acestui indicator sunt şi mai variabile decât cele ale densităţii generale.
d) Densitatea agricolă (D.a) este înţeleasă ca raport numeric dintre populaţia ocupată în
agricultură şi suprafaţa agricolă. Ţările dezvoltate au o densitate agricolă foarte redusă, datorită
ponderii scăzute a activilor din sectorul primar. Concluzii interesante rezultă prin utilizarea în
combinaţie a densităţii fiziologice şi a densităţii agricole.
e) Densităţile urbane se referă la diferitele componente ale spaţiului construit sau la întreaga
suprafaţă a teritoriului administrativ al oraşului.
Densitatea urbană brută este indicatorul raportului cantitativ dintre numărul total al locuitorilor şi
suprafaţa intravilanului, iar densitatea urbană netă se obţine prin raportarea acestui număr la
suprafaţa zonei rezidenţiale. Ambele se exprimă în loc./km2.
f) Densitatea economică este un raport între necesităţile populaţiei şi resursele teritoriului aferent,
devenite disponibile prin producţie.
hercinic, cuprinde Câmpia Germano-Polonă (inclusiv Danemarca, Olanda, nordul Belgiei), Bazinul
Parisului şi Loirei, bazinul Angliei de sud-est, Scania. Este o regiune cu un înalt nivel de dezvoltare
a industriei şi serviciilor, grad de urbanizare foarte ridicat (peste 80%) şi o agricultură avansată de
tip intensiv;
- Regiunea limitrofă Mării Mediterane are un climat favorabil, posibilităţi multiple de
valorificare a fâşiilor litorale şi a căilor maritime, o istorie veche. Aceste condiţii au determinat
existenţa unei economii diversificate, un rol important avându-l turismul. Cele mai populate sunt
zonele litorale ale Italiei, Franţei (la est de Delta Rhonului), Greciei, litoralul estic şi sud-estic al
Spaniei, precum şi câmpiile adiacente (Câmpia Padului, Câmpia Traciei, Câmpia Aragonului);
- Europa mijlocie este axată îndeosebi pe contactul dintre două sisteme morfostructurale
majore ale continentului, respectiv hercinic şi alpino-carpatic. În cadrul ei se disting, prin
concentrările de populaţie: Culoarul Rhone-Saône, Culoarul Rhin-Main, Podişul Elveţiei, Germania
de Sud, Depresiunea Vienei, Podişul Boemiei, Câmpia Dunării Mijlocii, bazinul superior al Vistulei,
nord-vestul Ukrainei.
2. Germania - cele mai importante concentrări urban-industriale sunt în landurile din vest. Astfel:
Concentrarea industrială Rhin-Ruhr. Este o concentrare de tip policentric, cu o populaţie de 17
milioane locuitori şi reprezintă circa 8% din populaţia Germaniei. Evoluţia concentrării dar şi
geneza acesteia este legată de valorificarea cărbunilor din bazinul Ruhr (mari rezerve de huilă).
Concentrarea cuprinde bazinul carbonifer Ruhr şi axa Rhin;
Concentrarea urban-industrială Rhin-Main. Se caracterizează prin activităţile industriale şi de
servicii. Apare un policentrism din care fac parte Frankfurt, Mainz, Wiesbade, Darmstadt, cu o
populaţie de 3,2 milioane locuitori, iar ca ramuri ale industriei sunt construcţiile de maşini, industria
textilă, a pielăriei, dar şi o puternică activitate fluvială şi portuară;
Concentrarea urban-industrială Rhin-Neckar;
Concentrarea urban-industrială Saar;
Concentrarea industrial-urbană Stuttgart;
Concentrarea urban-industrială München (tip metropolitan);
Concentrarea industrial-urbană Nürnberg;
Concentrarea industrial-urbană Hamburg.
3. Italia - prezintă o densitate a populaţiei ridicată (circa 190 loc./km2). Repartiţia populaţiei în
cuprinsul acestui stat este diferită, provinciile cele mai bine populate fiind cele nordice dar şi cele
centrale. Astfel, regiunile unde se găsesc densităţi ale populaţiei de peste 500 loc./km2 sunt:
vestul Lombardiei, Liguria, Emilia Romana, Latium (zona Romei), Campania (zona Napoli).
Regiunile unde densitatea are valori cuprinse între 200-500 loc./km2 sunt: Apulia, sudul provinciei
Emilia Romana, regiunile litorale. Arealele cu densităţi ale populaţiei de sub 50 loc./km2, sunt cele
din zona alpină nordică, Toscana Centrală, Sicilia, sudul Italiei.
Concentrările urbane cele mai importante sunt: Torino-Milano-Brescia-Venezia (unde sunt
dezvoltate industria constructoare de maşini, textilă şi prelucrătoare); Genova (cu mari şantiere
navale); Bologna-Modena-Ravenna (construcţii de maşini, industria chimică, prelucrarea
petrolului); La Spezia-Pisa-Firenze-Livorno (industrie portuară, textile); Regiunea Romei; Axa
Napoli-Sicilia-Sardinia.
Powered by