9

=> vânzările reprezintă factorul esenţial generator de venitor pentru o entitate.

2.Procedeul diferenţei: - dacă împrejurările în care apare un fenomen şi împrejurările în care acesta
lipseşte se aseamănă între ele prin toate condiţiile afară de una singură atunci aceasta este cauza sau
una din condiţiile necesare fenomenului datorat.
Sub forma de schemă logică, procedeul se prezintă astfel:
I a b c A II - d g - => a – > A (a este o cauza esenţială a lui A)
Exemplu:
I a= producţie b=costuri c= management A= Profit II - d=producţie e=forţă de muncă -
=> obţinerea de producţie reprezintă factorul esenţial generator de profit pentru o entitate cu
specific productiv.
3.Procedeul combinat: dacă două sau mai multe cazuri de apariţie a fenomenului se aseamănă prin
prezenţa aceleiaşi împrejurări iar 2 sau mai multe cazuri se aseamănă prin absenţa aceleiaşi cauze,
împrejurarea în care ambele serii de cazuri se deosebesc este o parte din cauza fenomenului.
Procedeul constă, după cum se observă, într-o sinteză a primelor două (combinat şi diferenţei)
ducând implicit şi la rezultate mai exacte.
Sub forma de schemă logică, procedeul se prezintă astfel:
I a b c A II a d g A şi III a e f A
I a b c A II - d g - => a – > A (a este o cauza esentiala a lui A)
Exemplu:
I a= venituri b =materiale c= management A= Profit II a= venituri d= producţie e= forţă de muncă
A= Profit III a= venituri f=costuri g= utilaje A= Profit si
I - b =materiale c= management - II - d= producţie e = forţă de muncă - III - f=costuri g= utilaje -
=> obţinerea de venituri reprezintă factorul esenţial generator de profit pentru o entitate
4.Procedeul variaţiilor concomitente: dacă în cazul unei variaţii a unui fenomen îi urmează
întotdeauna o variaţie a altui fenomen atunci primul fenomen este cauza celui de-al doilea.
Procedeul are următoarea reprezentare sub formă de schemă logică:
I ∆a b c ∆A II ∆a b c ∆A => ∆a => ∆A adică
a =>A (a este o cauza esenţială a lui A)
10
Exemplu:
I ∆a=∆cerere b=cost c=fiscalitatea ∆A=∆Venituri II ∆a=∆cerere e= retehnologizare f=concurenta
∆A=∆Venituri III ∆a=∆cerere g= management h=publicitate ∆A=∆Venituri
=> modificărilor în volumul şi structura cererii le urmează întotdeauna modificări în volumul
veniturilor, deci cererea este un factor esenţial pentru obţinerea de venituri pentru o entitate.
5.Procedeul soldului sau rămăşiţei: dacă scădem dintr-un fenomen acea parte care e cunoscută ca
fiind consecinţa unei părţi din împrejurarea în care apare, rămăşiţa este consecinţa împrejurării
rămase. Formula raţionamentului este:
ABC – bc => a =>A De exemplu, dacă se cunoaşte variaţia
salariului mediu din perioada curentă faţă de perioada anterioară (1) şi influenţa variaţiei numărului
de angajaţi asupra evoluţiei salariului mediu (2) se poate determina influenţa salariilor totale asupra
salariului mediu (3) prin diferenţă: (3) = (1) –(2)
6.Procedeul descompunerii fenomenelor: are în vedere structurarea indicatorilor de evaluare a
acestora pe factori de gradul 1,2,3... în timp, spaţiu sau pe componente şi factori de influenţă
▪ Descompunerea în timp pune în evidenţă abaterile fenomenului în 2 sau mai multe perioade
succesive.
▪ Descompunerea în spaţiu reflectă locurile în care s-au semnalat abaterile fenomenului.
▪ Descompunerea în părţi componente sau factori de influenţă permite descompunerea fenomenului
până la aflarea cauzelor finale care au contribuit la modificarea stării iniţiale a fenomenului.
Descompunerea în factori (fracţii) în cazul relaţiilor de raport se poate face în 2 moduri: a) Se
menţine constant numărătorul şi se schimbă numitorul astfel încât numitorul primei fracţii să fie
identic cu numărătorul fracţiei următoare, ultima fracţie va conţine numitorul modelului iniţial.
b) Se menţine constant numitorul şi se schimbă succesiv numărătorul astfel încât numărătorul
primei fracţii să fie identic cu numitorul următoarei fracţii, ultima fracţie va conţine numărătorul
modelului iniţial.
Condiţia de bază în cazul procedeului descompunerii este ca fracţiile obţinute să aibă sens
economic.
Exemplu:
W=
CAN N
= CAN Tz x
Tz Th x
Th N
W = CAN
N
= Tz N x
Th Tz
x
 CAN Th
unde,
• W reprezintă productivitatea medie a muncii
• CAN reprezintă cifra de afaceri netă realizată de întreprindere
• N reprezintă numărul mediu de angajaţi
• zT reprezintă numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe lună
• hT reprezintă numărul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi
7.Procedeul grupării corelative a factorilor are în vedere gruparea factorilor simpli de
intercondiţionare a fenomenului în factori agregaţi cu putere de generare a fenomenului analizat.
De exemplu, reprezintăm productivitatea medie anuală a muncii (W )ca o grupare a următorilor
factori:
• Nl reprezintă numărul mediu de angajaţi dintr-o lună
• lW reprezintă productivitatea lunară
• zW reprezintă productivitatea zilnică
11