Rata profitului

Efortul de dezvoltare

Eficienţa utilizării capitalului angajat Industrie 30% - 15% 20% 15% 10% 10% Agricultură 25% -
25% - 20% 15% 15% Construcţii 15% - 20% 20% 20% 15% 10% Cercetare – Dezvoltare
şi High-Tech
15% - 15% 30% 10% 20% 10%
Servicii 20% - 15% 25% 15% 15% 10% Comerţ, Export Turism:
-
- Comerţ 35% - 15% 15% 15% 20% - - Agenţii de
Turism
65% - 10% 10% 5% 5% 5%
- Hoteluri,
Restaurante
60% - 15% 5% 10% 5% 5%
- Exportatori - 70% - 15% 15% - -
3.2. Analiza stării interne a firmelor
Reliefarea stării economic-financiare a firmelor poate fi realizată prin aplicarea principiilor
şi regulilor matematice în procesul de construcţie a unor modele de analiză competitivă.
În cadrul acestui proces un rol important revine stabilirii modalităţii de intercondiţionare a
factorilor de influenţă a fenomenelor care determină ordinea de analiză cantitativă şi calitativă a
acestora.
Factorii cantitativi se exprimă în unităţi fizic iar din punctul de vedere al măsurării eficienţei
consumului de resurse aceştia sunt practic limitaţi în efortul firmelor de maximizare/minimizare a a
variaţiei fenomenelor.
Factorii calitativi sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat şi se exprimă în aceleaşi
unităţi de măsură cu acesta.
Stabilirea şi apoi menţinerea ordinii de analiză în procesul separării influenţei factorilor
prezintă o importanţă deosebită întrucât din factori agregaţi se pot obţine factori simpli care la
rândul lor, în procesul de combinare, pot contribui la stabilirea unor noi dimensiuni de evoluţie a
fenomenelor cercetate.
Metodologia de analiză a stării interne a firmelor are în vedere două categorii de procedee: a)
procedee aplicabile în cazul relaţiilor deterministe; b) procedee aplicabile în cazul relaţiilor
statistice.
3.2.1. Procedee aplicabile în cazul relaţiilor deterministe
În categoria acestor procedee evidenţiem:
i) Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:
- procedeul teoretico-matematic sau procedeul determinării izolate a influenţei factorilor
19
20
- procedeul substituţiilor înlănţuite - procedeul coeficienţilor de repartiţie - procedeul matriceal -
procedeul balanţier.
ii) Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative
- procedeul substituţiilor înlănţuite relativ - procedeul indicilor - procedeul logaritmării indicilor -
procedeul balanţier relativ.
3.2.1.1. Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute
1. Procedeul teoretico-matematic
Premise: 1. Procedeul se aplică în cazul relaţiilor de produs, raport sau complexe. 2.
Modificarea absolută a fenomenului se descompune în influenţele izolate ale fiecărui factor şi în
influenţele comune a câte 2,3, ..n factori. 3. Stabilirea influenţei parţiale a fiecărui factor presupune
determinarea acestuia faţă de nivelul de bază restul factorilor rămânând nemodificaţi. 4. Influenţele
comune ale factorilor înseamnă, în cazul relaţiilor de produs, variaţia concomitentă a câte 2,3,..n
factori restul factorilor rămânând în starea iniţială.
Etape: 1. Determinarea abaterii fenomenului faţă de baza de comparaţie; 2. Stabilirea
succesivă a influenţei parţiale a fiecărui factor; 3. Stabilirea influenţelor comune: 4. Stabilirea
relaţiilor de adevăr.
a) Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de produs de doi factori: F = X x Y
1.Abaterea absolută a fenomenului: ∆F=F1-F0= X1x Y1- X0xY0
│⎩

≥
0, daca F crescator 0, daca F descrescat or 2.Influenţele parţiale ale factorilor:
- influenţa factoruuil x: ∆F(x)= ∆ X x Y0
│⎩
⎧│⎨

<
⎧│⎨

≥
0, daca X crescator <
0,
daca X descrescat or ,în condiţiile Y0
- influenţa factoruuil y: ∆ F(y)= X0 x ∆Y
│⎩

≥
0, daca Y crescator 0,
daca Y descrescat or , în condiţiile X0
3.Influenţa comună a celor 2 factori
I(x,y)= ∆X x ∆Y
│⎩
⎧│⎨

<
⎧│⎨

≥<
0, 0, daca daca ∆ ∆ X X si si ∆ ∆ Y sunt de semne diferite semn Y sunt de acelasi 4.Relatia de
adevar ∆F= ∆F(x)+ ∆F(y)+I(xy)
b) Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de raport:
 X F=
Y
1.Abaterea absolută a fenomenului: ∆F=F1-F0= X1/ Y1- X0/Y0
│⎩

≥
0, daca F crescator 0, daca F descrescat or 2.Influenţele parţiale ale factorilor:
-influenţa factorului x:
∆F(x)= X1/Y0 - X0/Y0 = ∆X/Y0
⎩
⎧│⎨

<
⎧⎨
<≥
0, 0,
daca daca X X descrescat crescator or ,în condiţiile Y0
-influenţa factorului y:
∆F(y)=X0/Y1-X0/Y0= (-X0x ∆Y)/y0xY1
⎩
0,
daca X crescator , în condiţiile X0
3.Influenţa comună a celor 2 factori:
I(X,Y) = -(∆Xx ∆Y)/(Y0xY1)
⎩
⎧⎨
≥<
0, daca X descrescat or ⎧ ⎨
≥
<
0,
0, daca daca ∆ ∆ X X si si ∆ ∆ Y Y sunt sunt de de semne acelasi diferite semn sau nule 4.Relaţia de
adevăr ∆F= ∆F(x) + ∆F(y) + I(xy)
Avantajul aplicarii acestui procedeu este acela că procedeul stă la baza fundamentării
teoretice a celorlalte procedee determinste absolute şi relative.
Dezavantajele ar consta în: – nerespectarea ordinii de analiza; - în ipoteză am presupus ca
fenomenul F este influenţat de 2 factori „x” sau „z”, în timp ce în relaţia de adevăr există 3 factori
chiar daca unul, I(x,y) e infuenţat de combinarea celor doi factori x si y.
 ꌠ� Pentru eliminarea acestor dezavantaje, în practică s-au propus mai multe ipoteze:
- influenţele comune să fie repartizate exclusiv factorilor cantitativ şi/sau factorilor calitativi
I(x,y) – 100% lui x sau 100% lui y - influenţele comune să fie repartizate în procent de 50%
fiecărei grupe de factori I(x,y) – 50%
lui x si 50% lui y - influenţele comune sa fie repartizate proporţional cu influenţa lor parţială cu
ajutorul unor