3.

Metodologia de analiză cantitativă a stării firmelor

Grupează procedeele utilizate în 2 categorii:
- Procedee de analiză competiţională - Procedee de analiză a stării interne
3.1. Analiză competiţională
Vizează alcătuirea topului firmelor de pe o anumită piaţă şi utilizează în acest sens următoarele
categorii de procedee: A. Procedee bazate pe dinamica activităţii
- procedeul indicatorului sintetic; - procedeul matricei comparaţiilor; - procedeul distanţei sau
firmei etalon; - procedeul scorului sau ierarhizării finale a firmelor.
Aplicarea în practică a acestor procedee se poate face, în două variante:
- varianta în care criteriile de evaluare a stării economice şi financiare sunt considerate egale ca
importanţă; - varianta în care aceste criterii sunt departajate prin coeficienţi de importanţă.
B. Procedee bazate pe indicatori ce reflectă performanţele curente ale activităţii Sunt incluse aici
procedeele utilizate de diferite organizaţii în vederea realizării topului firmelor dintr- un anumit
domeniu: Camerele de Comerţ şi Industrie Judeţene, diferite societăţi de rating naţionale şi
internaţionale etc.
A. Procedee bazate pe dinamica activităţii
 Realizează topul firmelor dintr-un anumit domeniu pe baza unor indicatori reprezentativi
pentru performanţele generale ale activităţii, urmăriţi de la o perioadă la alta. În acest sens se
calculează indicii cu baza în lanţ care reflectă evoluţia activităţii de la o perioadă la alta. Cele mai
reprezentative procedee din această categorie sunt:
1. Indicatorul sintetic
Este o modalitate de ierarhizare a firmelor în care mărimea indicatorului se determină fie ca o
medie geometrică, fie ca o medie ponderată a indicilor criteriilor de performanţă a firmelor:
a) Varianta în care nu se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă
selectate (variantă echidistantă – varianta statisticienilor): - dacă criteriile de performanţă se
optimizează toate în acelaşi sens (prin maxim sau prin minim);
Isg (
k)=ni
∏=n
1
Ii
(
k ) unde,
• Isg (k) reprezintă valoarea indicatorului sintetic global al firmei k;
• n reprezintă numărul criteriilor de performanţă selectate;
• Ii (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă i (direct sau indirect, după caz) al firmei k.
- dacă criteriile de performanţă se optimizează în sensuri diferite:
Isg
(
k)=n
i∏m
=p
1
Ii
(
k ) , unde
i∏=
1
Ij
(
k ) ʁ⥆

• Ii (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă direct i al firmei K;

• Ij (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă indirect j al firmei K;
• m reprezintă numărul criteriilor de performanţă directe;
• p reprezintă numărul criteriilor de performanţă indirecte deci m+p=n.
b) Varianta în care se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă
selectate (varianta economiştilor): - dacă criteriile de performanţă Isc ( k ) = i
se ∑ = n
1 optimizează ,
toate în acelaşi sens (prin maxim sau prin minim);
13 Ii ( k ) xpi
unde
• Isc(k) reprezintă indicatorul sintetic complex al firmei k;
• Ii(k) reprezintă indicele criteriului de performanţă i (direct sau indirect, după caz) al firmei k.
• pi condiţia reprezintă i ∑ = n
1
pi
ponderea =
sau de importanţă economică acordată criteriului de performanţă i cu 1
100 %. ,
- dacă criteriile Isc ( k ) = i de m ∑ =
1 Ii performanţă ( k ) xpi − j
∑p
= se 1 Ij optimizează ( k ) xpj
, în sensuri diferite:
unde
14
• pi reprezintă ponderea de importanţă economică acordată criteriului de performanţă direct i;
• pj indirect reprezintă j, cu condiţia ponderea i
∑=n
1 de pi
importanţă +
m
pj = 1 sau
economică 100
% acordată criteriului de performanţă j
1
Ierarhizarea firmelor se face în ordinea descrescătoare a valorii indicatorului sintetic astfel
determinat.
2. Procedeul matricei comparaţiilor Constă în evaluarea performanţelor firmelor cu ajutorul unei
matrici în care liniile reprezintă criteriile de performanţă selectate iar coloanele reprezintă locurile
ocupat de o firmă, în ordine descrescătoare, în funcţie de nivelul criteriului de performanţă, pentru
criteriile de maxim, şi în ordine crescătoare, în funcţie de nivelul criteriului de performanţă, pentru
criteriile de minim.
C(cij) unde:
• i reprezintă criteriile de performanţă selectate;
• j reprezintă locul ocupat de firmă în funcţie de criteriul i.
Fiecărui loc din ierarhie i se atribuie în ordine descrescătoare un punctaj sub forma:
│⎭

∑=
lj
∈⎧│⎨│⎩

12
,
14
,
18
...
⎫│⎬

a) Varianta în care nu se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă

selectate (variantă echidistantă – varianta statisticienilor):
Starea economică şi financiară globală a firmei se determină ca o sumă ponderată dintre
numărul de apariţii pe locul j al firmei k şi punctajul lj acordat acelui loc, astfel:
Mg
(k)=
jm∑=
1 lj x
⎛││││⎝

i
∑=n
1
nij (
k))││││

unde,
• Mg(k) reprezintă un indicator global determinat pe baza matricei comparaţiilor, care
sintetizează performanţele economico-financiare ale firmei k;
• lj reprezintă punctajul acordat locului j;
• nij(k) reprezintă numărul de apariţii al fiecărei firme k pe fiecare dintre cele j locuri, de la 1 la m,
în funcţie de fiecare criteriu de performanţă i.
b)Varianta în care se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă selectate
(varianta economiştilor):
Mc
(k)=
jm
1 lj x
⎛│
│⎝

i
∑=n
1
nij (
k ) xpi ) │
│

unde,
• Mc(k) reprezintă un indicator complex determinat pe baza matricei comparaţiilor, care sintetizează
performanţele economico-financiare ale firmei k;
• pi reprezintă ponderea de importanţă economică acordată criteriului.
În ambele cazuri ierarhizarea firmelor se face în ordinea descrescătoare a valorii indicatorului
astfel determinat.
∑=
││
││
3. Procedeul distanţei Presupune calcularea unei distanţe între fiecare firmă aflată în competiţie şi o
firmă etalon. Firma etalon este o companie ipotetică care realizează nivele maxime (pentru
indicatorii de eficienţă direcţi) sau minime (pentru indicatorii de eficienţă indirecţi).
a) Varianta în care nu se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă
selectate (variantă echidistantă – varianta statisticienilor):
Dg ( k ) =
i
∑=n
1
     1 − Ii Ii
((ke))

2
, unde
• Dg(k) reprezintă distanţa globală între firma k din competiţie şi firma etalon;
• Ii(k) reprezintă indicele criteriului de performanţă i (direct sau indirect) al firmei k.
• Ii(e)e reprezintă indicele criteriului de performanţă i al firmei etalon.
b)Varianta în care se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă
selectate (varianta economiştilor):
De
(k)=
i
∑=n
1
     1 − Ii Ii
((ke))

2
xpi
,unde
• pi reprezintă ponderea performanţă i cu condiţia i
∑ de = n
1
pi
importanţă =
sau economică acordată criteriului de 1
100 %. ,
Ierarhizarea firmelor se face în ordinea crescătoare a valorii indicatorului astfel calculat.
4. Procedeul scorului sau ierarhizării finale a firmelor. Constă în atribuirea de puncte pentru locurile
stabilite fiecărei firme prin cele trei procedee prezentate anterior. Fiecărui loc din competiţie i se va
acorda un punctaj diferenţiat în mod semnificativ. Locul final al fiecărei firme se determină prin
însumarea acestor puncte iar ierarhizarea se face în ordine descrescătoare Pk a =
scorului j ∑ m
=
1
obţinut. Pj ( k ) ,
unde
• Pk reprezintă punctajul total însumat de firma k;
• Pjk reprezintă punctajul aferent locului j al firmei k.
B. Procedee bazate pe indicatori ce reflectă performanţele curente ale activităţii
Realizează topul firmelor dintr-un anumit domeniu şi clasă de mărime a întreprinderilor pe
baza unor indicatori reprezentativi pentru performanţele generale ale activităţii, urmăriţi în
comparaţie cu o bază de comparaţie (de obicei media pe ţară constatată la criteriul respectiv).
Se bazează P pe ( k calculul ) =
i
m∑=
1
Pi unui ( k ) punctaj xpi
, unde
mediu ponderat astfel:
15