M-am născut într-un mic sat sărăcăcios. Tot ce aveam erau mama mea pe care o iubesc.

Amândoi locuiam într-o casă veche, puțin dărăpănată, formată dintr-o singura cameră puțin
mobilata și îngusta.
Țineam foarte mult la mama mea. Ea a fost cea care s-a îngrijit de mine. În fiecare moment greu
prin care treceam, mama mea era alături de mine și îmi alunga tristețea prin zâmbetul său haios
ce îi scotea în evidență ochii albaștri și prin cuvintele frumoase pe care mi le spunea. Săracuța!
Muncea fară a se mai opri pentru a îmi satisface poftele și îi plăcea foarte mult să mă vadă fericit.
Doream foarte mult să o văd zâmbind. Învățam din greu la școală, știind că acest lucru o făcea
mândră și de fiecare dată o ajutam cu treburile prin casa noastră.
Din păcate, cu cât trecea timpul mai repede, cu atât mama devenea din ce în ce mai slabită.
Doream să o pot ajuta. Voiam