Casuta din Copac

Toamna. Iarna. Primavara. Toate s-au evaporat de-a lungul

timpului lasand in urma lor vara plina de voiosie, prietena tuturor
copiilor. Si iata-ne pe noi din nou in satul ascuns printre muntii
Apuseni, alaturi de bunica noastra pe care o iubim enorm.
Plini de energie, intr-una din zile, alaturi de tovarasul meu de
aventuri, Lucas, am discutat si am decis sa mergem sa vizitam
casa din copac din fata casei noastre, sau cum ii spuneam noi
“casa bantuita”. Ajunsi in fata curtii, Lucas apasa pe manerul
portii, si spre fericirea noastra usa s-a deschis. Am intrat in curte.
In fata noastra se afla un arbore imens in care se afla plasata
casuta pe care o vom studia. Cu teama in inima am inceput sa
urcam scara subreda a casutei pana cand am ajuns in fata usii
care era deschisa. Gandul sa ne intoarcem inapoi la bunica
incepea sa dea tarcoala prin mintea noastra. Luandu-ne inima in
dinti, am imprins usa intrarii si am patruns in casuta. Era bezna
insa am folosit lanterna pe care am luat-o cu noi. Camera in care
ne aflam era foarte incapatoare, fiind foarte putin mobilata. In
mijloc se afla o masuta pe care erau asezate cateva dintre cartile
din biblioteca aflata pe peretele drept al casutei, iar pe unul dintre
pereti se afla o oglinda sparta de care ne-am speriat foarte tare.
La un moment dat, Lucas scapa singura noastra lanterna ape jos.
Lanterna s-a stins. Frica noastra se transformase in groaza. Am
inceput sa o cautam, insa totul a fost in zadar. Lanterna parca
brusc intrase in pamant. Plini de frica am inceput sa cautam
iesirea. Deodata lemnul podelei a inceput sa scartaie ca si cum
cineva ar fi pasit incet. Incet, incet pasii deveneau din ce in ce
mai repezi. Spaima noastra era la limita. Am ramas incremeniti
crezand ca acestea vor fi ultimele noastre clipe de viata, si am
inceput sa plangem. Ca printr-o minune, usa casutei s-a deschis
impinsa de un vant puternic ce venea de afara. Profitand de
ocazie, am sters-o de acolo, intorcandu-ne inapoi la bunica.
A fost una dintre cele mai inspaimantatoare intamplari pe care le-
am trait, insa cu totii stim ca vom mai incerca si la anul.