/Obiectivele turistice de natură antropică

Constituie rezultatul gândirii şi activităţilor multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor.
Sunt concentrate îndeosebi în spaţiul aşezărilor, dar există şi disparat în afara acestora. În această
grupă se includ:
Obiective turistice de natură istorică care în majoritate sunt urme de cultură materială şi
vestigii de aşezări şi cetăţi din epoci diferite. În acest sens, se pot separa, la nivelul României.
 urme de aşezări şi culturi din paleolitic (Ştefăneşti pe Prut), neolitic (cultura
Cucuteni).
 vestigii ale unor aşezări dacice (Sarmisegetuza dacică, Costeşti, Blidaru, Lozna,
Brad –Zargidava, greceşti (Histria, Tomis, Calatis), daco-romane (Sarmisegetuza Ulpia Traiana,
Apulum, Napoca sau cele din lungul Dunării şi din Dobrogea- Dierna, Carsium, Axiopolis,
Aegysus, Noviodunum).
 ruinele unor cetăţi medievale (la Suceava, Cetatea Neamţului, Cluj-Napoca,
Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Alba Iulia, Oradea, Timişoara, Deva etc.), cetăţi ţărăneşti (Prejmer,
Hărman, Alma Vii, Saschiz, Iacobeni, Biertan, Moşna în Podişul Hârtibaciu), biserici întărite (în
Transilvania) etc.
 locuri de bătălii însemnate pentru istorie indicate prin mausolee, troiţe,
monumente, cimitire ale eroilor (Călugăreni, Podul Înalt, Şelimbăr, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz,
Soveja, Mateiaş).
Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică şi artistică.

Înglobează elemente ale creaţiei umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevând atât curente
artistice naţionale cât şi influenţa unora de rang internaţional care au fost adaptate. Se includ:
- Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi etc. care au fost construite şi refăcute în secole diferite;
se identifică în Transilvania şi Banat, mai multe tipuri de edificii realizate în stilurile
arhitectonice-romanic, gotic, renascentist, baroc etc, apoi peste tot biserici de lemn ortodoxe,
biserici din piatră şi zidărie în stil bizantin dar transpus diferit de la o epocă la alta (mai
însemnate fiind cel muşatin în Moldova, brâncovenesc în Ţara Românească etc.), construcţii în
stil clasic în sec. XIX şi în cea mai mare parte a sec. XX; (modern în ultimele decenii).
 Edificii civile (îndeosebi din sec. XVII-XX) care poartă pecetea influenţelor artistice
naţionale a celor exterioare sau o îmbinare a acestora; se includ palate (în marile oraşe), conace,
cule (Oltenia), case boiereşti, castele(Transilvania, Peleş) etc. acestea sunt construite în diferite
stiluri arhitectonice (romanic, gotic şi neogotic, Renaştere, baroc, brâncovenesc, empire,
secession, eclectic şi al academismului francez, clasic şi neoclasic, modern). Între acestea
remarcabile prin dimensiuni şi valoare artistică sunt cele din oraşele mari: Braşov, Sibiu, Cluj-
Napoca, Oradea, Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Craiova, Constanţa, Alba Iulia, Hunedoara dar şi
altele din localităţi mai mici, uneori sate.
 Monumente, statui şi busturi ale unor personalităţi, construcţii şi plăci comemorative.
Majoritatea sunt situate în oraşe sau în localităţile natale ale personalităţilor respective.
 Muzee, expoziţii şi case memoriale constituie o categorie largă cu profil extrem de variat
(istorie, artă populară, pictură, sculptură, ştiinţele naturii, colecţii inedite de obiecte etc.); se
găsesc în oraşe (diferite ca număr şi tematică) dar şi în unele aşezări rurale (aici au caracter de
colecţii dominant cu tematică istorică, artă populară, ştiinţele naturii etc.).

Obiective turistice cu caracter etno-folcloric care pun în evidenţă obiceiuri străbune, obiective
ale creaţiei populare, festivaluri artistice populare. Trăsăturile fundamentale ale culturii populare
româneşti sunt autenticitatea, originalitatea, unitatea în varietate a fenomenelor, continuitatea
toate acestea împletindu-se cu ingeniozitatea şi inventivitatea reflectate în creaţii de civilizaţie
materială, în datini, obiceiuri, în creaţia literară orală, în cântecul şi dansul popular. Se pot
separa:
 Muzee cu profil de artă şi arhitectură populară. Cele mai însemnate au caracter complex
incluzând case, acareturi ţărăneşti, stâne, instalaţii tehnice care datează din secolele XVII-XVIII,
ţesături, cusături, obiecte de uz gospodăresc etc. Prin construcţii şi obiecte se redă specificul
satului românesc din diferite zone etnofolclorice. Renumite sunt: Muzeul Satului din Bucureşti
(primul din ţară, înfiinţat de Dimitrie Gusti în 1936), Bujoreni-Vâlcea, Goleşti-Argeş, Dumbrava
Sibiului, Suceava lângă cetate, Negreşti-Oaş, Sighetul Marmaţiei, Curţisoara-Gorj.
 Construcţii de lemn (case, porţi, biseici) aflate în diverse sate care au devenit renumite prin
acestea. Aici sunt porţile masive cu bogate decoraţii în judeţele Marmureş, Gorj, Harghita,
Covasna.
 Ateliere şi colecţii de linguri, furculiţe, furci de tors, linguri realizate de creatori populari
talentaţi din mai multe sate din judeţele Vâlcea, Alba, Olt, Hunedoara; se adaugă piese de
mobilier în judeţele Bihor (Budureasa), Vâlcea, Argeş, Maramureş.
 Ceramica populară se lucrează încă în aproape 200 de centre din toată ţara, dintre care o
parte însemnată sunt legate de redarea artistică şi tradiţională. Se impun obiectele din ceramică
artistică; ceramică neagră lustruită cu pietre albe de râu la Marginea (Suceava) şi Poiana Deleni
(Iaşi); ceramică roşie lustruită la Săcel (Maramureş), ceramică albă smălţuită la Horezu, Vlădeşti
(Vâlcea), Oboga (Olt).
 Sărbătorile populare, târgurile şi nedeile legate de păstorit, de ciclurile vegetative ale
diferitelor plante, târgurile-concurs ale olarilor etc. Importante sunt cele de la Novaci, Vaideeni,
Huta Certeze, Prislop, Gura Teghii, Lopătari, Andreiaşu, din satele din Mărginimea Sibiului, din
Culoarul Bran-Rucăr.

Obiective cu caracter economic. Sunt mai puţine ele reflectând un anumit stil de
construcţie sau mod de exploatare economică specifice unor perioade istorice. Între cele păstrate
sunt unele poduri din piatră din sec. XVI-XVII în Moldova pe râul Bărlad, podurile peste
Dunăre realizate de A. Saligny la Feteşti-Cernavodă, furnale vechi în Banat din sec. XVIII,
calea ferată cu cremalieră de la Oraviţa-Anina, muzeul locomotivelor (Reşiţa), farul genovez de
la Constanţa, barajele de la Vidraru, Porţile de Fier sau de pe Bistriţa, Someşul Cald, Sebeş,
Lotru etc; mori din piatră sau de vânt, planul înclinat de la Covasna; vechi exploatări de aur
(Roşia Montană), sare (Cacica, Slănic, Târgu Ocna, Turda etc.), cărbune, ardezie, petrol (Sărata
Monteoru)

Alte obiective artistice sau comemorative. În această grupare se includ toate festivalurile
artistice (îndeosebi muzicale), locurile în aer liber unde sunt concentrate rezultate ale creaţiei
artistice populare (sculpturi în lemn, piatră, Cimitirul Vesel de la Săpânţa) sau culte (taberele de
sculpturi în lemn, fier-Galaţi, piatră - Măgura, Hobiţa, Galaţi, Babadag, Lăzarea etc.), cimitire
ale eroilor (1916-1918, 1941-1944, revoluţiei din 1989).