CL - XI - Tehnician Pielarie

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Anexa nr. 2 la OMEdC nr. 3172/30.01.2006
CURRICULUM
Pentru clasa a XII – a
Calificarea profesională: Tehnician în industria pielăriei
Nivelul 3
2005
Domeniul : Textile-Pielărie 1
Calificarea: Tehnician în industria pielăriei
Nivelul 3-Clasa a XII-a
AUTORI:
Prof. Camelia Varga Grupul Şcolar de Industrie Uşoară Cluj Napoca
Prof. Codruţa Vlad Grupul Şcolar Prundu Bărgăului
Prof. Florentina Vereş Colegiul Tehnic Maria Baiulescu Braşov
Prof. Iuliana Marinescu Grupul Şcolar Nichita Stănescu Bucureşti
Prof. Maria Andrei Colegiul Tehnic Maria Baiulescu Braşov
Prof. Mihaela Toma Grupul Şcolar Edmond Nicolau Brăila
Prof. Liana Iuonac - Grupul Şcolar de Industrie Uşoară Cluj Napoca
Prof. Simona Moisiu Grupul Şcolar Ioan N. Roman Constanţa
Asistenţă tehnică
Paula Posea expert -CNDIPT Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Florentina Vasilescu expert local IMC Consulting
Marinela Zvâc expert local IMC Consulting
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
clasa a XII-a
Aria curriculară Tehnologii

Cultură de specialitate şi instruire practică săptămânală 330 ore
Modulul I: Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD Total ore/an 33
din care: laborator tehnologic -

instruire practică -
Modulul II: Elemente de proiectare Total ore/an 54
din care : laborator tehnologic 36

Modulul III: Sănătatea şi securitatea muncii Total ore/an 54

instruire practică 36
Modulul IV: Tehnologii de finisare a pielii Total ore/an 90
din care: laborator tehnologic 12
Modulul V: Confecţionarea produselor din Total ore/an 99
piele şi înlocuitori
Total ore/an:10 ore/săptămână x 33 săptămâni = 330 ore
Stagii de pregătire practică 120 ore
Modulul VI: Planificarea şi organizarea Total ore/an 120
producţiei
Total ore/an: 30 ore/săptămână x 4 săptămâni/an= 120 ore
Curriculum în dezvoltare locală 132 ore
Modulul VII: Protecţia mediului Total ore/an 60
Modulul VIII: Asigurarea calitatii Total ore/an 72
Din care: laborator 36
tehnologic
Total ore/an: 4 ore/săptămână x 33 săptămâni =132 ore TOTAL 584 ore/an
NOTA INTRODUCTIVĂ
Calificarea profesională de nivel trei “Tehnician în industria pielăriei” se dobândeşte prin
parcurgerea claselor a XII-a şi a XIII-a de liceu – ruta SAM. Această calificare aparţine domeniului
tehnic textile-pielărie.
 În cadrul acestui domeniu, se mai formează două calificări profesionale de nivel trei, pe
ruta Şcolii de Arte şi Meserii : “Tehnician în industria textilă ”, iar pe ruta liceului tehnologic
“Tehnician designer vestimentar ”
Pentru fiecare calificare de nivel trei s-au elaborat standarde de pregătire profesională, care
au următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice
generale, unităţi de competenţă tehnice specializate.
La elaborarea curriculumului pentru clasa a XII – a SAM s-au avut în vedere următoarele:
 Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea „ Tehnician în industria
pielăriei ”
 Planul cadru de învăţământ pentru clasa a XII-a - SAM
 Structura Învăţământului Preuniversitar
 Structura şi formatul programelor şcolare
Curriculumul pentru clasa a XII – a SAM este alcătuit din 8 module constituite din unităţi de
competenţă cheie, tehnice generale, tehnice specializate, care au rolul de a continua pregătirea
profesională corespunzător nivelului 3 de calificare.
Anumite module sunt formate din agregarea unei unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie
cu o unitate de competenţă tehnică generală , modul de agregare a competenţelor fiind următorul :
competenţa de la unitatea de competenţă pentru abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la
unitatea de competenţă tehnică specializată prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care
reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor.
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională, pentru nivelul trei, „ Comunicare ” , ,, Procesarea datelor numerice ”, ,, Gândire
critică şi rezolvarea de probleme ” , ,, Managementul relaţiilor interpersonale ” se formează şi se
aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate,
aşa cum se prezintă în Tabelul nr. 1, privind alcătuirea modulelor.
În clasa a XII – a SAM se formează competenţe pentru abilităţi cheie din unităţile:
 Comunicare (competenţele 1 şi 3)
 Procesarea datelor numerice
Unităţile de competenţă tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Tehnician în industria pielăriei

Ruta curriculară a pregătirii pentru Clasa
calificarea
a XII-a„Tehnician
si a XIII-a în industria pielăriei”
Nivelul 3
Ciclul inferior al liceului Ciclul inferior al liceului Nivelul 2 de calificare SAM:
Profil tehnic Filiera teoretică/vocaţională
Tehnician în industria pielăriei
Clasa a XII-a şi a XIII-a
Structura modulelor la clasa a XII – a SAM
Unităţi de Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII MVIII

competenţă
19.5. 19.5.1.Susţine prezentări X
Comunicare pe teme profesionale
3 19.5.3.Elaborează X
documente pe teme
profesionale
19.7. 19.7.1.Planifică o X
Procesarea activitate şi culege date
datelor numerice în legătură cu
numerice aceasta
19.7.2.Prelucrează X
datele numerice
19.7.3.Interpretează X
rezultatele obţinute şi
prezintă concluzii
19.9.1.Analizează X
producţia ca rezultat al
19.9. procesului de producţie
Planificarea 19.9.2.Analizează X
şi aspecte ale organizării şi
organizarea planificării producţiei
producţiei 19.9.3.Programează X
activităţi specifice
locului de muncă
19.10. 19.10.1.Analizează X
Utilizarea specificul proiectului
aplicaţiilor de 19.10.2.Identifică şi X
tip CAD utilizează elemente hard
şi soft pentru a realiza
aplicaţii
19.10.3.Interpretează şi X
mopdifică desene în 2D
19.10.4.Vizualizează şi X
interpretează prezentări
în 3D
19.11. 19.11.1.Realizează X
Design specificaţii pentru
(Elemente de proiectarea produselor
proiectare) pe baza cerinţelor
clienţilor
19.11.2.Propune soluţii X
de proiectare iniţiale
pentru un produs dat
19.11.3.Investighează X
posibilităţile reale de
proiectare a produsului
19.11.4.Alege şi X
prezintă soluţia finală de
proiectare
19.12. 19.12.1.Descrie X
Asigurarea concepte de asigurare a
calităţii calităţii, controlul
calităţii şi sisteme de
calitate
19.12.2.Utilizează X
documentele sistemului
calităţii
19.12.3.Utilizează X
procedurile de audit al
calităţii
19.12.4.Aplică X
instrumente ale calităţii
19.13. 19.13.1.Aplică legislaţia X
Sănătatea şi privind securitatea şi
securitatea sănătatea la locul de
muncii muncă, prevenirea şi
stingerea incendiilor
19.13.2.Planifică acţiuni X
de evitare a riscurilor
identificate la locul de
muncă
19.13.3.Coordonează X
activităţi în caz de
accident
19.14. 19.14.1Analizează X
Tehnologii sortimentul de piele al
de finisare a mostrei etalon
pielii
19.14.2.Realizează X
finisarea după mostra
etalon
19.14.3.Stabileşte X
procesul de finisare
19.14.4.Asigură X
realizarea finisării
19.15. 19.15.1. Elaborează X
Confectionar documentaţia tehnică
ea produselor 19.15.2. Realizează X
din piele si prototipul pentru un
inlocuitori model nou
19.15.3. Analizează X
prototipul
19.15.4. Realizează X
pregătirea tehnică a
fabricaţiei pentru noul
model
19.21. 19.21.1.Identifică X
Protecţia factorii poluanţi rezultaţi
mediului în procesul de producţie
19.21.2.Respectă X
legislaţia privind
protecţia mediului
19.21.3.Acţionează X
pentru protecţia
mediului
Tabel de corelare a modulelor la clasa a XII-a
SĂPTĂMÂNI MODULE
1 M II CURRICULUM ÎN
2 9 ore/săptămână DEZVOLTARE
3 Din care: LOCALĂ
4 3 ore-pregătire teoretică
5 6 ore-laborator tehnologic M VII
6 Total: 54 ore 4 ore/săptămână
7 M III Total: 60 ore
8 9 ore/săptămână
9 Din care:
11 6 ore-instruire practică
12 Total: 54 ore
13
14 MI M IV
15 1 oră/săptămână 9 ore/săptămână
16 Total: 33 ore Din care:
19 SAU laborator tehnologic M VIII
20 Total: 90 ore 4 ore/săptămână
21 Total: 72 ore
22
23
24 MV
26 Din care:
29 Total: 99 ore
30
31
32
33
34 STAGII DE PREGĂTIRE PRACTICĂ M VI
36 Total: 120 ore, din care:
37 60 ore-laborator tehnologic
60 ore-instruire practică
MODULUL I: UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

Modulul „ UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” se studiază în clasa a XII-a ruta
SAM, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.
Modulul face parte din ,, Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se
studiază în 33 de ore repartizate în 33 de săptămâni.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul
În modulul „UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD ” sunt propuse/incluse
conţinuturi corespunzătoare competenţelor din unitatea de competenţă tehnică generală:
19. 10 UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD
19.10.1. Analizează specificul proiectului.

19.10.2. Identifică şi utilizează elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.
19.10.3.Interpretează si modifica desene în 2D.
19.10.4. Vizualizează şi interpretează prezentări în 3D.
II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Competente
Unitatea de
individuale Conţinuturi
competenta
 Avantajele utilizarii aplicatiilor de tip CAD fata de
19.10. 19.10.1. metodele traditionale:
Utilizarea Analizează - calitate
aplicaţiilor specificul - acuratete
de tip CAD proiectului. - timp de executie si revizuire
- eficienta
- cost
- transferul informatiilor.
 Meniuri derulante CAD: File, Edit, View, Insert, Format,
Tools, Draw, Modify, Bonus, Help.
 Butoane din bara instrumentelor de lucru:
- desenarea
- modificarea
- editarea obiectelor elementare
- selectarea punctelor geometrice specifice: intersectie, punct
median, perpendiculare, capete de linie
Competente
Unitatea de
individuale Conţinuturi
competenta
 Elemente hard:
19.10. 19.10.2. - procesor
Utilizarea Identifică şi - RAM
aplicaţiilor utilizează - video
de tip CAD elemente hard şi - Disk
soft pentru a - CD-ROM.
realiza aplicaţii.  Soft adecvat domeniului pielăriei
 Procedee de bază pentru desenare CAD:
- aranjare
- copiere
- colorare
- racordare
- stergere
- translatare.
 Cotare:
- liniarǎ
- diametre
- raza
19.10. - unghiuri
Utilizarea - înclinatǎ.
aplicaţiilor  Pregătirea mediului de desenare:
de tip CAD - lansare în execuţie a programului
19.10.3. - numele şi locul de memorare al fişierului
Interpretează si - unităţile de măsurare utilizate
modifica desene - dimensiunea hârtiei.
în 2D.  Editare text pe desen:
- caracteristici
- text pe un rand
- pe mai multe randuri
- stergere text
- tiparire
- copiere
- mutare
- copiere desene din CAD in Word.
 Metode de îmbunătăţire a soluţiei (plan complex, munca cu
alţii, responsabilităţi, aranjamente de lucru)
 Modalităţi de preoictare în 3D.
19.10.4.  Suprafeţe spaţiale:
Vizualizeaza şi - intre doua linii curbe
interpretează - extrudate
prezentări în 3D. - de revolutie.
 Dezvoltări posibile ale procesului de modelare în 3D: feed-
back, plan complex, documentaţie tehnică, responsabilităţi,
aranjamente de lucru (birouri de proiectare).
III. Sugestii metodologice
Modulul ,, UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” oferă elevilor oportunitatea de a-

şi forma competenţe tehnice în legătură cu proiectarea asistată de calculator.
Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională,
pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor cu conţinuturile incluse,
rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu
caracter preponderent aplicativ.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce
unitate de competenţă provin competenţele şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să
formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele
competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi
modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:
Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice.

1. Elemente de interfaţă.
2. Specificaţii şi recomandări de lucru.
Tema 2: Desenarea interactivă.
1. Sistemul de coordonate.
2. Obiecte / entităţi grafice vectoriale.
3. Pregătirea lucrului.
4. Specificarea / intrpducerea coordonatelor.
5. Selectarea entităţilor desenate.
6. Controlul prin panoramare al afişării desenului.
Tema 3: Comenzi pentru desenare (LINE, RAY, XLINE, MLINE, CIRCLE, ARC, PLINE,
POLYGON, RECTANG, DONUT, SPLINE, ELLIPSE, POINT, REVCLOUD,
TABLE).
Tema 4: Comenzi pentru editare (modificare şi construcţie) (ERASE, COPY, MIRROR,
OFFSET, ARRAY, MOVE, ROTATE, SCALE, STRETCH, TRIM, EXTEND,
BREAK, CHAMFER, FILLET, EXPLODE, LENGTHEN, ALIGN).
Tema 5: Comenzi şi facilităţi ajutătoare (LIST, ID, DIST, AREA, DIVIDE, MEASURE,
STATUS, comenzi de corectare a greşelilor, comenzi pentru reîmprospătarea imaginii,
comenzi pentru accesarea informaţiilor de asistenţă, salvarea, închiderea şi reluarea
sesiunii de lucru).
Tema 6: Texte scrise în desen.
1. Comenzi de scriere a desenului.
2. Formatare şi stiluri de text.
3. Editarea textelor existente.
Tema 7: Proprietăţi simbologice şi de emfază 3D.
1. Culoarea obiectelor.
2. Tipuri de linie.
3. Grosimi de linei.
4. Elevaţia şi grosimea pe verticală.
5. Modificarea proprietăţilor de obiecte.
Tema 8: Haşurarea (umplerea cu modele).
Tema 9: Cotarea în desen.
Tema 10: Proiectarea tridimensională. Modelarea 3D.
1. Conceperea tridimensională a proiectelor. Vizualizare 3D.
2. Desenarea în 3D a obiectelor ordinare. UCS şi WCS.
3. Desenarea în 3D cu obiecte 3D (suprafeţe şi solide).
4. Vizualizarea “umbrită” a proiectelor 3D.
Tema 11: Tipărirea desenelor.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se
recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre
stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului
alocat . În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de
grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc.
contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea
deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional
şi creativităţii elevilor .
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia de didactică şi ritmul de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a depriderilor, proprii grupului instruit.
Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică, în care –
pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un
număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din grupă, conectate în reţea şi cu acces la toate
serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care
vor fi formate competenţele specifice.
În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă, dispozitive periferice şi de
memorare externă. Un retroproiector sau un ecran cu cristale lichide facilitează instruirea interactivă
permiţând proiecţia imaginilor formate pe ecranul monitorului.
Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea
de învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute
de cercetare şi de proiectare.
Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere
aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică.
Dinamica acestui domeniu este extrem de rapidă. Aceasta presupune actualizarea
permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le
fie mai uşor să se adapteze in activitatea productivă.
Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii,
este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un
sistem ordonat de prezentare a facilităţilor unui program, pas cu pas, în ritm impus. După aceea,
ritmul de instruire poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de
informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către
fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite
si incetinirea ritmului de instruire.
Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape
de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor
secvenţe din şedinţa anterioară.
Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme
concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării
sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o
prezentare atractivă şi motivantă a programelor.
Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a
rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.
Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre altele şi la conştientizarea
faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare
socio-profesională.
Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează
formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar
în condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea
de muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.
De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de
utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate,
pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva superior
elevii în procesul instructiv.
Achiziţia noilor cunoştinţe, integrarea acestora în sistemul celor anterioare şi valorificarea
lor prin transfer şi creativitate, vizează formarea unui specialist capabil să răspundă cerinţelor cu
pronunţat caracter aplicativ, cerinte specifice economiei actuale şi, mai ales, domeniului electronică
şi automatizări.
Programa oferă o suficientă flexibilitate în tratarea temelor propuse, lăsând la latitudinea
profesorului fixarea numărului de ore aferent fiecărui conţinut, precum şi modul de abordare
metodică.
MODULUL II
II : ELEMENTE DE PROIECTARE
Modulul „Elemente de proiectare” se studiază în clasa a XII a – ruta SAM, în

vederea asigurării pregătirii de specialitate din domeniul industriei pielăriei.
Modulul face parte din ,,Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază
în 54 de ore (pe parcursul a 6 săptămâni), din care 36 ore sunt ore de laborator tehnologic şi se
desfăşoară sub îndrumarea inginerului.
În modulul Elemente de proiectare sunt formate competenţe din unitatea de competenţă

tehnică generală :
19.11.Elemente de proiectare
19.11.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor
clienţilor
19.11.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat
19.11.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului
19.11.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare
Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
19.11. 19.11.1. Cerinţele de bază şi specificaţiile tehnice pentru
DESIGN Realizează specificaţii proiectarea produsului:
(Elemente de pentru proiectarea  Cerinţe de bază: cercetarea pieţei, funcţiile
proiectarea produselor pe baza şi scopul produsului, aspect, materiale şi
produselor) cerinţelor clienţilor tehnologii, costuri, timp de realizare, tipul
producţiei;
 Specificaţii tehnice: performanţe (tehnice)
în exploatare, dimensiuni, masă, încadrare în
standarde, fiabilitate, termene de garanţie
19.11. 19.11.2. 1. Soluţii de proiectare.
DESIGN Propune soluţii de 2. Standardele şi legislaţia în vigoare utilizate
(Elemente de proiectare iniţiale la proiectarea unui produs dat:
proiectarea pentru un produs dat - cerinţe de calitate;
produselor) - protecţia mediului;
- siguranţă.
Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
19.11.3. 1. Surse de informaţie folosite în proiectarea
Investighează unui produs: baze de date pentru materiale,
posibilităţile reale de componente, cataloage de prezentare.
19.11. proiectare a produsului 2. Informaţii specifice pentru proiectarea
DESIGN unui produs dat: despre materiale şi
(Elemente de procese de producţie, cu aplicabilitate în
proiectarea calcule simple de proiectare.
produselor) 3. Factori ce pot afecta soluţiile de proiectare:
influenţa proprietăţilor fizice şi mecanice
ale materialelor asupra tehnologiei de
fabricaţie, disponibilitatea resurselor.
19.11.4. Alegerea şi prezentarea soluţiei finale :
Alege şi prezintă - Justificarea soluţiei finale în conformitate
soluţia finală de cu specificaţiile pentru proiectarea
proiectare produsului, standardele şi legislaţia în
vigoare, evaluarea critică a soluţiei
propuse;
19.11.
- Forme de prezentare: simulare cu ajutorul
DESIGN
softurilor specializate, prezentări scrise ce
(Elemente de
pot cuprinde desene tehnice, specificaţii de
proiectarea
materiale, tehnologii de realizare, costuri
produselor)
estimative;
- Prezentări grafice: desene 2D (în varianta
tradiţională sau utilizând aplicaţii de tip
CAD) ca de exemplu: desene de ansamblu,
desene de detaliu, diagrame, scheme.
III Sugestii metodologice
Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 54 de ore, repartizate după cum urmează:
 18 ore de pregătire teoretică (3 ore/săptămână)
 36 ore de laborator tehnologic (6 ore/săptămână), desfăşurate în intervalul orar prevăzut
pentru instruirea practica
funcţie de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile
tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Parcurgerea conţinuturilor modulului “(Elemente de proiectare” şi adecvarea strategiilor

didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi
corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţilor
care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale;
 fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical.
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii
ale educaţiei:
 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi
a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai
puţin pe cele teoretice.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 formularea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la
niveluri diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de
abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact
direct);
 formarea de echipe de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
 utilizarea coevaluării
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar
ca metode de evaluare recomandăm
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
 Investigaţia.
Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
 Metoda exerciţiilor practice
 Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Fişe de observaţie şi fişe de lucru
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare
 Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.
MODULUL III: SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII
Modulul „SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII” se studiază în clasa a XII a – ruta
SAM, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.
Modulul face parte din ,,Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază
în 54 de ore (repartizate în 6 săptămâni), din care 36 ore sunt alocate instruirii practice.
19.13. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII
19.13.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea
şi stingerea incendiilor.
19.13.2. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de
muncă
19.13.3. Coordonează activităţile în caz de accident
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea de Competenţe
competenţă Conţinuturi tematice
19.13. 19.13.1.
Sănătatea şi Aplică legislaţia
Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă:
securitatea privind securitatea
instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare
muncii şi sănătatea la
specifice domeniului
locul de muncă,
- instructaje iniţiale,curente şi periodice
prevenirea şi
- documente de informare: fişe,afişe, filme, cataloage,
stingerea
broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru.
incendiilor.
Măsuri de igienă şi protecţia muncii
- fişa individuală de instructaj
- echipamente de lucru şi echipamente individuale şi
colective de protecţie
- trusă de prim ajutor
- materiale igienico-sanitare
- materiale şi mijloace de stingere a incendiilor
Sisteme şi dispozitive de protecţie.
- individuale şi colective specifice locului de muncă.
Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea
incendiilor:
- apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu
praf, cu CO2
19.13. 19.13.2. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.
Sănătatea şi Planifică acţiuni de Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de
securitatea evitare si de muncă
muncii reducere a - situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale
riscurilor utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice,
identificate la locul comportament necorespunzător al lucrătorului la locul
de munca. de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a
lucrătorului
- accidente de muncă
- boli profesionale
- avarii
- incendii şi explozii
Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului
de muncă.
19.13.3. Primul ajutor în caz de accident.
Coordonează - trusa de prim ajutor
activităţile în caz Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată.
19.13. de accident. - eliminarea cauzelor
Sănătatea şi - evacuarea accidentaţilor
securitatea - anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul
muncii accidentului
Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie.
- individuale
- de grup
 36 ore de instruire practică (6 ore/săptămână)
Conţinuturile incluse în structura modulului “SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ” oferă
elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind securitatea la locul de munca,
sănătatea, prevenirea şi stingerea incendiilor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile
la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.
Parcurgerea temelor este cea propusă în tabelul de corelare, numărul de ore alocat fiecărei
teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de
dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoştinţelor.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor
dorite.
Parcurgerea conţinuturilor modulului “SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ” şi
adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale
aferente nivelului 3, corespunzătoare calificării, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi
dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare sau a integrării pe
piaţa muncii.
Instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în ateliere, dotate cu materiale didactice
specifice:
 seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice,
 planşe didactice,
 machete didactice şi /sau funcţionale,
 bibliografie tehnică selectivă ş.a.
Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt
îndeplinite toate criteriile de performanţă.
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului
alocat ş.a.
În context
 lucrul în grup,
 simularea,
 practica în atelier / la locul de muncă,
 discuţiile de grup,
 prezentările video,
 prezentări multimedia şi electronice,
 temele şi proiectele integrate,
 vizitele, etc.
contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de:
 comunicare,
 negociere,
 luarea deciziilor,
 asumarea responsabilităţii,
 spirit de echipă şi competiţie
 creativitate.
Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice
lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de
învăţare.
Calitatea evaluării pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care
susţin recunoaşterea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea
coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare,
cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei
calificări.
Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:
 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii
diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente
şi la timpul disponibil);
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure
de încredere publică);
 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea
eficientă);
 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite
standardele naţionale).
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde. Demonstrarea altor abilităţi, în afara
celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea
sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practice; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi;
proiectul; autoevaluarea .
MODULUL IV: TEHNOLOGII DE FINISARE A PIELII
Modulul „TEHNOLOGII DE FINISARE A PIELII” se studiază în clasa a XII a –, în vederea
asigurării pregătirii de specialitate din domeniul industriei pielăriei.
studiază în 90 de ore (pe parcursul a 10 săptămâni, conform tabelului pentru distribuţia
modulelor), din care 48 ore sunt alocate instruirii practice şi se desfăşoară sub îndrumarea maistrului
instructor, iar 12 ore sunt alocate laboratorului tehnologic şi se desfăşoară sub îndrumarea
inginerului.
19.14. TEHNOLOGII DE FINISARE A PIELII
19.14.1. Analizează sortimentul de piele al mostrei etalon
19.14.2. Realizează finisarea după mostra etalon
19.14.3. Stabileşte procesul de finisare
19.14.4. Asigură realizarea finisării
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea de
Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă
Sortimente de piei finite:
19.14.1.  piei finite flexibile
Analizează  piei finite rigide:
sortimentul de Metode de finisare :
piele al mostrei  finisare faţă naturală
etalon  finisare faţă corectată
19.14.
 aspect velurat
Tehnologii de
 efecte speciale cerute de moda zilei
finisare a pielii
Realizarea diferitelor tipuri de finisaje ale pielii
Metode :
 finisare cu pelicule de acoperire : amestecuri de coloranţi,
19.14.2. chimicale
Realizează  finisare prin şlefuire
finisarea după Echipament tehnologic:
mostra etalon  instrumente, aparate pentru
cântărire şi dozare
 instalaţii de pulverizare a peliculelor de
vopsea
 presa de călcat
 maşina de şlefuit
 maşina de uleiat Roll cuating.
Operaţii executate în vederea finisării :
Pregătirea amestecului de coloranţi
 calcularea necesarului de substanţe chimice
 descrierea procedurilor de preparare a soluţiilor chimice
 dizolvarea coloranţilor şi substanţelor chimice
 verificarea soluţiilor/ pastelor obţinute.
Alimentarea instalaţiilor şi reglarea parametrilor de lucru
Alegerea hârtiei de şlefuit în funcţie de dimensiunea spicului
mostrei etalon
Aplicarea peliculelor de vopsea, şlefuire, călcare-presare
Verificarea finisării obţinute:
 verificarea aspectului: catifelat, moliciune, fire de păr
drepte, lucioase, egalizarea spicului părului
 verificarea culorii: identică cu a mostrei etalon
Întocmirea fişei tehnice a produsului:
19.14. - metoda şi regimul de finisare
Tehnologii de -indicii tehnici şi condiţiile pentru
finisare a pielii efectuarea operaţiilor de finisare
-materiale auxiliare necesare
-mostra obţinută.
Calculul normei de consum pentru materii prime şi materiale
19.14.3. auxiliare
Stabileşte Finisarea unui lot de piei
procesul de -Pregătirea materiei prime: piei finite flexibile, piei finite
finisare rigide
-Pregătirea materialelor auxiliare: amestecul de
coloranţi: citirea reţetei de fabricaţie,
calcularea necesarului de substanţe chimice în
conformitate cu reţeta, dizolvarea coloranţilor şi a
substanţelor chimice, verificarea soluţiilor/pastelor
obţinute
-Alegerea hârtiei de şlefuit în funcţie de dimensiunea spicului
mostrei etalon
19.14.4. -Echipament tehnologic: instrumente, aparate pentru cântărire
Asigură şi dozare, instalaţii de pulverizare a peliculelor de vopsea,
realizarea presa de călcat, maşina de şlefuit, maşina de pulverizat,
finisării maşina de uleiat Roll cuating.
-Operaţii executate în vederea finisării:
alimentarea instalaţiilor, reglarea parametrilor de lucru ,
aplicarea peliculelor de vopsea, şlefuire, călcare-presare
-Urmărirea procesului de finisare :
erori ale normei de consum,aspect, stagnări, controlul
parametrilor de lucru, mostra etalon
-Compararea mostrei etalon cuprodusul obţinut:
aspect: catifelat,moliciune, fire de păr
drepte,lucioase,egalizarea spicului părului
culoare: conform mostrei etalon
 12 ore de laborator tehnologic (6 ore/săptămână), desfăşurate în intervalul orar prevăzut pentru
instruirea practica
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt
precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de
evaluare ale performanţelor elevului.
Conţinuturile incluse în tabelul de corelare sunt aplicabile pentru dezvoltarea competenţelor,
adaptând metode specifice posibilităţilor elevilor şi a comportamentului (utilizarea de programe
individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii, utilizarea instrumentelor ajutătoare de
învăţare).
funcţie de:
Autorii recomandă următoarea ordine de parcurgere a temelor:
1.Analiza diferitelor sortimente de piei finite

-Sortimente de piei finite:
 piei finite flexibile
 piei finite rigide:
-Metode de finisare :
 finisare faţă naturală
 finisare faţă corectată
 aspect velurat
2.Realizarea diferitelor tipuri de finisaje ale pielii
Metode :
 finisare cu pelicule de acoperire
 finisare prin şlefuire
Echipament tehnologic:
 instrumente, aparate pentru cântărire şi dozare
 instalaţii de pulverizare a peliculelor de vopsea
 presa de călcat
 maşina de şlefuit
 maşina de uleiat Roll cuating.
Operaţii executate în vederea finisării :
-Pregătirea amestecului de coloranţi
 calcularea necesarului de substanţe chimice
 descrierea procedurilor de preparare a soluţiilor chimice
 dizolvarea coloranţilor şi substanţelor chimice
 verificarea soluţiilor/ pastelor obţinute.
-Alimentarea instalaţiilor şi reglarea parametrilor de lucru
-Aplicarea peliculelor de vopsea
-Şlefuirea
-Călcarea-presarea
Verificarea finisării obţinute:
 verificarea aspectului
 verificarea culorii
3.Procesul finisare
-Întocmirea fişei tehnice a produsului
 metoda şi regimul de finisare
 indicii tehnici şi condiţiile pentru efectuarea operaţiilor de finisare
 materiale auxiliare necesare
 mostra obţinută.
-Calculul normei de consum pentru materii prime şi materiale auxiliare
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi

de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate
ei. Locul de desfăşurare a acestor ore poate fi atât sala de clasă, cabinetul de specialitate cât şi
atelierul şcoală sau agenţii economici de profil.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp
activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe
de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum
şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al
acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de
lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea
pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea,
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul.
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire
Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului).
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii
proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii
trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită
de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă
definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele
unităţii de competenţă şi neapărat în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei
individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria
pielăriei”, nivelul trei.Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa
de evaluare, criterii de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează
câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care
s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
MODULUL V: CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DIN PIELE ŞI ÎNLOCUITORI
Modulul „CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DIN PIELE ŞI ÎNLOCUITORI” se

studiază în clasa a XII a – ruta SAM, în vederea asigurării pregătirii de specialitate din domeniul
industriei pielăriei.
studiază în 99 de ore (pe parcursul a 11 săptămâni, conform tabelului pentru distribuţia modulelor),
din care 66 ore sunt alocate instruirii practice .

19.7. PROCESAREA DATELOR NUMERICE
19. 7.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

19. 7.2. Prelucrează datele numerice
19.7.3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile
19.15. CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DIN PIELE ŞI

(2.0 credite)
ÎNLOCUITORI
19.15.1.Elaborează documentaţia tehnică
19.15.2.Realizează prototipul pentru un model nou
19.15.3.Analizează prototipul
19.15.4. Realizează pregătirea tehnică a fabricaţiei pentru noul model
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.

Unitatea de
Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă
Date numerice necesare elaborării documentaţiei tehnice:
19.7.1.Planifică o  dimensiuni, masă, parametri de lucru (distanţe,
activitate şi culege concentraţie, densitate, temperatură, presiune, tensiune)
19.7. date numerice în  selectarea şi inregistrarea datelor obţinute
Procesarea legătură cu acasta  calcule şi formule de calcul
datelor (transformări de unităţi de măsură, calcule economico-
numerice 19.7.2.Prelucrează financiare, calcule ale parametrilor tehnologici)
date numerice  reprezentări grafice: sisteme de confecţionare, planşe
19.15. cu prelucrari ale pieselor
Confecţionarea Documentaţia tehnică
produselor din 9.15.1.Elaborează Fişa tehnică a produsului ( încălţăminte, marochinărie,
piele şi documentaţia îmbrăcăminte, mănuşi):
înlocuitori tehnică  denumirea articolului
 sistemul de confecţionare sau de închidere
 materiile prime şi materialele auxiliare
Norma de consum: pentru materii prime şi materiale
auxiliare
Procesul tehnologic pentru:
 croire (ştanţare)
 pregătire-coasere
 tragere-tălpuire
 finisare
Fişe tehnologice pe operaţii:
 unelte, utilaje, materiale folosite
 descrierea modului de execuţie a operaţiei
 condiţii tehnice de calitate
19.15.
Confecţionarea  norme de protecţia muncii
produselor din Operatii de confectionare: croire (ştanţare), prelucrare,
piele şi 19.15.2.Realizează îmbinare, finisare.
înlocuitori prototipul pentru Utilaje specifice operaţiilor de: croire (ştanţare), prelucrare,
un model nou imbinare, finisare.
19.15. Defecte: tehnologice şi de execuţie
Confecţionarea 19.15.3.Analizează Eficienţa economică a modelului:
produselor din prototipul
 calculul factorului de aşezare
piele şi
 calculul manoperei
înlocuitori
Caracteristicile estetice:
19.7.
Procesarea 19.7.3.Interpreteaz  simetria detaliilor componente
datelor ă rezultatele  modul de îmbinare al detaliilor
numerice obţinute  asortarea nuanţelor coloristice şi materialelor
19.15. Abateri şi erori determinate prin compararea valorilor
Confecţionarea obţinute cu elementele fişei tehnologice
produselor din Decizii optime :
piele şi  corectarea configuraţiei detaliilor
înlocuitori  sarcini de lucru specifice locului de muncă - croire
(ştanţare), prelucrare, imbinare, finisare
19.15.4. Confecţionarea noului model: conform documentaţiei
Realizează tehnice specifice produsului
pregătirea tehnică Mostra etalon pentru : încălţăminte, îmbrăcăminte, articole
a fabricaţiei de marochinărie şi mănuşi
pentru noul model Lansarea seriei zero:
 pregătirea resurselor: materii prime, materiale auxiliare,
unelte, utilaje, personal
 distribuirea sarcinilor de lucru muncitorilor
Seria zero: pentru încălţăminte, îmbrăcăminte şi mănuşi
Urmărirea execuţiei seriei zero:
 respectarea sarcinilor de lucru
 respectarea parametrilor tehnologic
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi.
Atingerea competenţelor se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în
strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de
performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Conţinuturile incluse în tabelul de corelare sunt aplicabile şi pentru dezvoltarea
competenţelor la acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptând metode specifice
posibilităţilor lor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de
fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de
învăţare).
funcţie de:
Autorii recomandă următoarea ordine de parcurgere a temelor:
1.Documentaţia tehnică
Fişa tehnică a produsului ( încălţăminte, marochinărie, îmbrăcăminte, mănuşi):
 denumirea articolului
 sistemul de confecţionare sau de închidere
 materiile prime şi materialele auxiliare
Norma de consum: pentru materii prime şi materiale auxiliare
Procesul tehnologic pentru:
 croire (ştanţare)
 pregătire-coasere
 tragere-tălpuire
 finisare
Fişe tehnologice pe operaţii:
 unelte, utilaje, materiale folosite
 descrierea modului de execuţie a operaţiei
 condiţii tehnice de calitate
 norme de protecţia muncii
2. Realizarea (confecţionarea) prototipului unui model
 croirea (ştanţarea) detaliilor
 prelucrarea detaliilor
 îmbinarea detaliilor
 finisarea produsului
3. Analiza eficienţei economice şi a caracteristicilor estetice ale modelului
 calculul factorului de aşezare
 calculul manoperei
 simetria detaliilor componente
 modul de îmbinare al detaliilor
 asortarea nuanţelor coloristice şi materialelor
4. Pregătirea tehnică a fabricaţiei
 lansarea şi executarea seriei zero
 confecţionarea mostrei etalon
Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi

de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate
ei. Locul de desfăşurare a acestor ore se recomandă a fi cabinetul de specialitate cât şi atelierul
şcoală sau agenţii economici de profil.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp
activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe
de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum
şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculumul şcolar al
acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de
lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.
ale educaţiei:
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea
pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea,
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire
Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului).
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii
proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii
trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire
Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită
de semnificaţie în cadrul evaluării.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă
definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele
unităţii de competenţă şi neapărat în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei
individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria
pielăriei”, nivelul trei. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele
de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a
proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-
a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-
a încheiat cu succes.
MODULUL VI: PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI
Modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” se studiază în clasa a XII-a SAM în

vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.
Modulul face parte din „ Stagii de pregătire practică” (aria curriculară "Tehnologii") şi are
alocate un număr de 120 de ore / an, din care:
 Laborator tehnologic – 60 ore;
 Instruire practică – 60 ore;
În modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” au fost agregate competenţe dintr-o

unitate de competenţe tehnice generale:
19.9. Planificarea şi organizarea producţiei

19.9.1 Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie
19.9.2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei
19.9.3. Programează activităţi specifice locului de muncă
II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor
Unitatea de
Competente Conţinuturi
competenta
19.9. 19.9.1. Conceptul de proces de producţie
Planificarea Analizează  procese industriale
şi producţia ca  procese non-indusriale
organizarea rezultat al Criterii de clasificare a proceselor de producţie
producţiei procesului de  modul de participare la executarea produselor (procese
producţie de muncă de bază, procese auxiliare, procese de muncă
de deservire)
 modul de execuţie (manuale, manual-mecanice,
procese de aparatură)
 modul de obţinere a produselor finite din materii
prime (directe, sintetice, analitice)
 natura tehnologică a operaţiilor efectuate (procese
chimice, de schimbare a configuraţiei sau formei, de
asamblare, de transport)
 natura activităţii desfăşurate (procese de producţie
propriu-zise, procese de depozitare sau magazinaj,
procese de transport)
Componentele procesului de producţie
 mărimi de intrare
 etape de realizare a procesului de producţie
 mărimi de ieşire
Unitatea de
Competente Conţinuturi
competenta
Tipuri de producţie: individuală, în serie, în flux,
de masă, automatizată, în celule de fabricaţie
Metode de organizare a producţiei
 organizarea producţiei în flux (divizarea
procesului tehnologic pe operaţii, amplasarea
locurilor de muncă, trecerea materiilor prime
de la un loc de muncă la altul)
 organizarea producţiei individuale şi de serie
19.9. 19.9.2. Analizează mică (organizarea unităţilor de producţie după
Planificarea şi aspecte ale organizării principiul tehnologic, pentru fiecare loc de
organizarea şi planificării muncă)
producţiei producţiei  programare liniară
 metoda PERT (tehnica evaluării repetate a
programului)
 metoda CPM (metoda drumului critic)
 metoda “Just in time”
Tendinţe
 sistem flexibil de fabricaţie (integrabilitate,
adecvare, adaptabilitate, dinamism structural)
 avantaje ale sistemului flexibil
Modalităţi de planificare a necesarului de
materiale (materii prime şi materiale,
semifabricate, unelte de lucru)
 clasic
 folosind software
Forţa de muncă
19.9.  profesionistă
19.9.3. Programează
Planificarea şi  calificată
activităţi specifice
organizarea  necalificată
locului de muncă
producţiei Documente utilizate la planificarea activităţilor
specifice locului de muncă
 fişa de lansare a produsului/serviciului
 fişe tehnologice
 grafice
 diagrame
 planuri
III . Sugestii metodologice
Modulul «Planificarea şi organizarea producţiei» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma
competenţe tehnice în legătură cu analizarea proceselor de producţie, dar şi a abilităţilor de a
planifica activităţi specifice locului de muncă.
pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu
conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă
respective.
caracter preponderent aplicativ.
Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce
unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit
profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de
respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea
conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare.
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor.
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat .
În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor,
asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi
creativităţii elevilor . Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele
didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi
laboratoarelor tehnice.
Se recomandă utilizarea:
 fişelor de lucru;
 fişelor tehnologice;
 schemelor structurale;
 suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi /sau multimedia;
 soft-urilor educaţionale specifice.
Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne
de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat
interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat
impactul dorit prin studierea acestei discipline.
învăţare.
Calitatea evaluării pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care
susţin recunoaşterea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea
coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare,
cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei
calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii
diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente
şi la timpul disponibil);
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure
de încredere publică);
 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea
eficientă);
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult).
Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie
în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea
sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practice; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi;
proiectul; autoevaluarea ş.a.
MODULUL VII: PROTECŢIA MEDIULUI
Modulul “Protecţia mediului” se studiază în clasa a XII-a– ruta SAM, în vederea asigurării
pregătirii de specialitate în calificarea tehnician textile din profilul tehnic.
Modulul face parte din „ Curriculum în Dezvoltare Locală ” (aria curriculară "Tehnologii")
şi are alocate un număr de 60 de ore şi se parcurge pe o perioadă de 15 săptămâni, orele fiind
allocate astfel:
 Pregătire teoretică – 30 ore
 Laborator tehnologic – 30 ore
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:
19.21. PROTECŢIA MEDIULUI
19.21.1. Caracterizează formele de poluare din industria pielăriei
19.21.2. Respectă legislaţia de protecţie a mediului
19.21.3. Acţionează pentru protecţia mediului
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:
Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă
19.21. 19.21.1. 1. Forme de poluare : poluarea chimică, poluarea

Protecţia Caracterizează biologică, poluarea termică, poluarea sonoră
mediului formele de poluare 2. Factori (agenţi) poluanţi din industria pielăriei şi
din industria efectele acestora asupra mediului.
pielăriei 3. Legea mediului şi reglementări legislative privind
19.21.2. activitatea industrială în domeniul textile- pielărie şi
Respectă legislaţia protecţia mediului.
de protecţie a 4. Măsuri de reducerea poluării datorate activităţilor
mediului din domeniul textile-pielărie.
5. Tehnologii moderne de reducere a poluării şi
protejarea mediului aplicate la nivel mondial.
6. Tehnologii moderne de reducere a poluării şi
protejarea mediului aplicate pe plan local
7. Coordonarea curăţirii/epurării apelor
19.21.3. uzate/murdare/reziduale şi reciclării deşeurilor
Acţionează pentru rezultate în procesele tehnologice procedee mecanice,
protecţia mediului fizico-chimice, biologice, combinate
8. Prelevarea probelor din mediu: ape uzate rezultate
din domeniul de activitate, deşeuri
9. Efectuarea analizelor a probelor recoltate
10. Implementarea soluţiilor/tehnologiilor de prevenire
a poluării mediului
Curriculumul este construit pe baza Standardului de Pregătire Profesională, şi poate fi

adaptat cerinţelor unui agent economic cu care şcoala este parteneră.
Se recomandă gruparea orelor în orarul şcolii în aşa fel încât să existe posibilitatea efectuării
activităţilor de laborator şi la agentul economic.
pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu
conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă
respective.
caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a
activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul
vă pune la dispoziţie cerinţele şi informaţiile necesare pentru a vă planifica realist activităţile
profesorului şi ale elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor
atribuite elevilor. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de
adaptare a curculumului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are
parteneriate şi formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda PROIECT.
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat .
În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor,
asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi
creativităţii elevilor . Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele
didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi
laboratoarelor tehnice.
Se recomandă utilizarea:
 fişelor de lucru;
 fişelor tehnologice;
 schemelor structurale;
 suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi/sau multimedia;
 soft-urilor educaţionale specifice.
Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne
de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat
interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat
impactul dorit prin studierea acestei discipline.
 Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
predare – învăţare.
Calitatea evaluării pentru a obţine calificările, reprezintă unul dintre factorii esenţiali care
susţin recunoaştere publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei,
caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi
deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.
Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în
ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele
existente şi la timpul disponibil);
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se
bucure de încredere publică);
 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la
învăţarea eficientă);
 Investigaţia.
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Chestionarul
MODULUL VIII: ASIGURAREA CALITATII
Modulul “Asigurarea calitatii” face parte din ,, Curriculum în Dezvoltare Locală “ din aria
crriculară “ Tehnologii ”clasa a XII-a si se parcurge într-un numar de 72 ore pe o durată de 18
săptămâni, orele fiind repartizate astfel:
 36 ore pregătire teoretică
 36 ore laborator tehnologic
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:
19.5. COMUNICARE (3)

19.5.1. Ssţine prezentări pe teme profesionale
19.5.3. Elaborează documente pe teme profesionale
19.12. ASIGURAREA CALITĂŢII
19.12.1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate
19.12.2. Utilizeaza documentele sistemului calităţii
19.12.3. Utilizeaza procedurile de audit al calităţii
19.12.4. Aplică instrumente ale calităţii
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:
Unitati de Competente Continuturi tematice

competenta
 Surse de informare (baze de date, manuale, reviste de
19.5 . 19.5.1.Susţine specialitate) privind conceptul de asigurarea calitatii,
Comunicare prezentări pe controlul calitatii, sisteme de calitate coform standardelor de
3 teme calitate romanesti, europene si internationale
profesionale  Forme de organizare a informaţiei în explicarea
conceptelor de asigurare a calităţii şi controlul calităţii.
 Asigurarea calitatii:
19.12.1.Descrie - calitate interna
19.12. conceptele de - calitate externa
Asigurarea asigurare a - calitate totala
calitatii calităţii,  Controlul calitatii:
controlul - evaluarea calitatii,
calităţii şi - supravegherea calitatii,
sisteme de - inspectia calitatii
calitate - verificarea calitatii
 Sisteme de calitate (terminologie, standarde romanesti,
europene si internationale)
 Tehnici de implicare a elementelor sistemului calitatii:
- de conducere
- de desfasurare a sistemului calitatii
- documentatia sistemului calitatii
 Tipuri de documente specifice sistemului calitatii:
- Manualul calitatii
- Procedurile sistemului calitatii
- Proceduri/ instructiuni de lucru
- Inregistrarile calitatii
 Metode de verificare a documentelor specifice locului de
munca:
19.5 19.5.3. - proceduri operationale
Comunicare Elaborează - proceduri si instructiuni de inspectie
3 documente pe - proceduri de incercari
teme - instructiuni de lucru
profesionale - fise tehnologice
- desene / specificatii tehnice
19.12. 19.12.2. - buletine de analiza/ incercari
Asigurarea Utilizeaza  Claritate şi acurateţe în înregistrarea calitatii:
calitatii documentele - note de receptie
sistemului - registre de intrari
calităţii - raporte de respingere
- buletine de analiza pentru produse
- registru pentru evidenta analizelor efectuate
- registru de evidenta a neconformitatilor
- buletin de verificare metrologica
- registru de evidenta a reclamatiilor
- planificarea si evidenta lucrarilor efectuate
 Auditul calitatii -terminologie
- evaluarea conformităţii proceselor/produselor/serviciilor
- evaluarea conformităţii unor elemente ale sistemului
calităţii
- evaluarea eficacităţii sistemului calităţii
- identificarea punctelor critice
- iniţierea actiunilor preventive/ corective
- urmărirea aplicării acţiunilor corective
19.12. 19.12.3.  Tipuri de audit
Asigurarea Utilizeaza - auditul produsului
calitatii procedurile de - auditul procesului/ serviciului
audit al calităţii - auditul sistemului calitatii
- audituri interne/ externe
 Documente de audit:
- plan de audit
- raport de audit
- raport de actiuni preventive/corective
- rapoarte de neconformitate
 Instrumentele calitatii
19.12. 19.12.4. - diagrame ( Pareto, Ishikawa)
Asigurarea Aplică - histrograma defectelor
calitatii instrumente ale - fisa de inspectie
calităţii  Utilizarea instrumentelor calitatii in diverse aplicatii
specific unei activităţi profesionale
 36 ore pregătire teoretică
 36 ore laborator tehnologic
funcţie de:
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile
tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Parcurgerea conţinuturilor modulului « Asigurarea calităţii » şi adecvarea strategiilor
didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi
corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării
capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa
muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale;
 instrumente
Ca de evaluare
Autoevaluarea, prin careseelevul
pot folosi:
compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
 fiind o structură flexibilă , modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical.
ale educaţiei:
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de
învăţare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai
puţin pe cele teoretice.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 formularea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la
niveluri diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de
abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact
direct);
 formarea de echipe de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
 utilizarea coevaluării
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.
 Investigaţia.

 Chestionarul
BIBLIOGRAFIE
1. Bill Burchard, David Pitzer, Francis Soen, Autocad 14, Editura Teora, Bucureşti, 1999
2. Mircea Băduţ, AutoCAD-ul în trei timpi. Ghidul proiectării profesionale, Editura Polirom, Iaşi,
2004.
3. R. DONISANU Proiectarea articolelor din piele şi înlocuitori
Editura didactică şi pedagogică Bucureşti
4. G. MĂLUREANU , A. MIHAI Bazele proiectării încălţămintei
Editura Performantica, Iaşi, 2003
5. Legea mediului 137/1995 modificată şi completată prinHG 91/20.06.2002 ;
HG 91/20.03.2002, legislaţie specifică domeniului textile pielărie
6. web sites prin www. google.com

CL - XI - Tehnician Pielarie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CL - XI - Tehnician Pielarie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Anexa nr. 2 la OMEdC nr. 3172/30.01.2006

Pentru clasa a XII – a

Calificarea profesională: Tehnician în industria pielăriei

Paula Posea expert -CNDIPT Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Calificarea: Tehnician în industria pielăriei

din care: laborator tehnologic -

din care : laborator tehnologic 36

din care: laborator tehnologic -

Tehnician în industria pielăriei

Structura modulelor la clasa a XII – a SAM

Unităţi de Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII MVIII

Tabel de corelare a modulelor la clasa a XII-a

MODULUL I: UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

19. 10 UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

19.10.1. Analizează specificul proiectului.

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Modulul ,, UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” oferă elevilor oportunitatea de a-

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice.

Modulul „Elemente de proiectare” se studiază în clasa a XII a – ruta SAM, în

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul Elemente de proiectare sunt formate competenţe din unitatea de competenţă

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

III Sugestii metodologice

Parcurgerea conţinuturilor modulului “(Elemente de proiectare” şi adecvarea strategiilor

MODULUL III: SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

III Sugestii metodologice

MODULUL IV: TEHNOLOGII DE FINISARE A PIELII

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Autorii recomandă următoarea ordine de parcurgere a temelor:

1.Analiza diferitelor sortimente de piei finite

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi

Modulul „CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DIN PIELE ŞI ÎNLOCUITORI” se

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

19. 7.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

19.15. CONFECŢIONAREA PRODUSELOR DIN PIELE ŞI

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.

Autorii recomandă următoarea ordine de parcurgere a temelor:

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi

Modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” se studiază în clasa a XII-a SAM în

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” au fost agregate competenţe dintr-o

19.9. Planificarea şi organizarea producţiei

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

19.21. 19.21.1. 1. Forme de poluare : poluarea chimică, poluarea

Curriculumul este construit pe baza Standardului de Pregătire Profesională, şi poate fi

19.5. COMUNICARE (3)

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unitati de Competente Continuturi tematice

III Sugestii metodologice

 Fişe de observaţie şi fişe de lucru

S-ar putea să vă placă și