MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Anexa nr. 9 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUM
Pentru clasa a XII – a

Calificarea: Tehnician în industria textilă

Nivelul 3

- revizuit -

BUCUREŞTI

2009

1
AUTORI:

Prof. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, Bucureşti

Prof. Simona Moisiu - Grupul Şcolar cu cls.I - XIII ,,Ioan N. Roman,, Constanţa
Prof. Camelia Varga - Colegiul Tehnic NAPOCA Cluj Napoca
Prof. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară Focşani
Prof. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, Braşov
Prof. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, Braşov
Prof. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Băiulescu,, Braşov
Prof. Nuţa Durbacă Grup Şcolar ,,Gheorghe Asachi’’ Bucureşti

Consultanță:

Ing. PAULA POSEA - expert -CNDIPT , Ministerul Educaţiei , Cercetării şi Inovării

2
 NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Calificarea profesională de nivel trei „ Tehnician în industria textilă „ se dobândeşte prin

parcurgerea claselor a XII-a şi a XIII-a de liceu tehnologic - ruta progresivă. Această calificare
aparţine domeniului: industrie textilă şi pielărie.
În cadrul acestui domeniu, se mai formează două calificări profesionale de nivel trei, pe ruta
progresivă : „ Tehnician în industria pielăriei „ , iar pe ruta directă a liceului tehnologic : „ Tehnician
designer vestimentar „
Pentru fiecare calificare de nivel trei s-au elaborat Standarde de Pregătire Profesională, care
au următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice
generale, unităţi de competenţă tehnice specializate. La elaborarea curriculumului pentru clasa a XII
– a s-au avut în vedere următoarele :
 Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea „Tehnician în industria
textilă”
 Planul cadru de învăţământ pentru clasa a XII-a
 Structura Învăţământului Preuniversitar
 Structura şi formatul programelor şcolare
Curriculumul pentru clasa a XII – a este alcătuit din 8 module constituite din unităţi de
competenţă cheie, tehnice generale, tehnice specializate, care au rolul de a asigura pregătirea
profesională corespunzător nivelului 3 de calificare.
Anumite module sunt formate din agregarea unei unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie
cu o unitate de competenţe tehnică generală , modul de agregare a competenţelor fiind următorul :
competenţa de la unitatea de competenţă pentru abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la
unitatea de competenţă tehnică specializată prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care
reprezintă conţinuturile necesare formării competenţelor.
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională, pentru nivelul trei, „ Comunicare ” , ,, Procesarea datelor numerice ”, ,, Gândire critică
şi rezolvarea de probleme ” , ,, Managementul relaţiilor interpersonale ” se formează şi se
aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate,
aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind alcătuirea modulelor.
În clasa a XII – a se formează competenţe pentru abilităţi cheie din unităţile :
 Comunicare (competenţele 1 şi 3)
 Procesarea datelor numerice
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie

3
 Ruta curriculară a pregătirii pentru calificarea „Tehnician în industria textilă„
nivelul trei

Tehnician în industria textilă

ădesignervestimentar

Ciclul inferior al liceului Clasa

Ciclulainferior
XI-a şial aliceului
XII-a An de completare-nivel 2
Profil tehnic Filiera teoretică/vocaţională

Tabelul de corelare a modulelor la clasa a XII – a

Unităţi de Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII MVIII
competenţă
17.5. 17.5.1. X
Comunicare Susţine prezentări
pe teme
profesionale
17.5.3. X
Elaborează
documente pe teme
profesionale
17.7. 17.7.1. X
Procesarea Planifică o activitate
datelor numerice şi culege date
numerice în legătură
cu aceasta
17.7.2. X
Prelucrează datele
numerice
17.7.3. X
Interpretează
rezultatele obţinute
şi prezintă concluzii
17.9. 17.9.1. X
Sănătatea şi Aplică legislaţia
securitatea privind securitatea
muncii şi sănătatea la locul
de muncă,
prevenirea şi
stingerea incendiilor

4
 17.9.2. X
Planifică acţiuni de
evitare a riscurilor
identificate la locul
de muncă
17.9.3. X
Coordonează
activităţi în caz de
accident
17.10. 17.10.1. X
Asigurarea Descrie concepte de
calităţii asigurare a calităţii,
controlul calităţii şi
sisteme de calitate
17.10.2. X
Utilizează
documentele
sistemului calităţii
17.10.3. X
Utilizează
procedurile de audit
al calităţii
17.10.4. X
Aplică instrumente
ale calităţii
17.11. 17.11.1. X
Planificarea şi Analizează
organizarea producţia ca rezultat
producţiei al procesului de
producţie
17.11.2. X
Analizează aspecte
ale organizării şi
planificării
producţiei
17.11.3. X
Programează
activităţi specifice
locului de muncă
17.12. 17.12.1. X
Utilizarea Analizează
aplicaţiilor de tip specificul
CAD proiectului

5
 17.12.2. X
Identifică şi
utilizează elemente
hard şi soft pentru a
realiza aplicaţii
17.12.3. X
Interpretează şi
mopdifică desene în
2D
17.12.4. X
Vizualizează şi
interpretează
prezentări în 3D
17.13. 17.13.1. X
Elemente de Realizează
proiectare specificaţii pentru
proiectarea
produselor pe baza
cerinţelor clienţilor
17.13.2. X
Propune soluţii de
proiectare iniţiale
pentru un produs dat
17.13.3. X
Investighează
posibilităţile reale
de proiectare a
produsului
17.13.4. X
Alage şi prezintă
soluţia finală de
proiectare
17.14. 17.14.1. X
Tehnologii de Stbileşte resursele
filare şi ţesere necesare procesului
de producţie
17.14.2. X
Asigură respecterea
condiţiilor tehnice
de lucru
17.14.3. X
Asigură
desfăşurarea
procesului
tehnologic pentru
obţinerea firului

6
 17.14.4. X
Asigură
desfăşurarea
procesului
tehnologic pentru
obţinerea ţesăturii
17.18. 17.18.1. X
Proiectarea Determină
firelor şi parametrii de
ţesăturilor structură ai
semifabricatelor şi
firelor
17.18.2. X
Proiectarea firelor
17.18.3. X
Realizează desenul
de montare a
legăturilor
fundamentale şi
derivate
17.18.4. X
Reprezintă grafic
legăturile pentru
structuri compuse
17.23. 17.23.1. X
Protecţia Identifică factorii
mediului poluanţi rezultaţi în
procesul de
producţie
17.23.2. X
Respectă legislaţia
privind protecţia
mediului
17.23.3. X
Acţionează pentru
protecţia mediului

7
 PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
LICEU TEHNOLOGIC – RUTA PROGRESIVĂ
clasa a XII-a
Aria curriculară Tehnologii
Calificarea: Tehnician în industria textilă
Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală 297 ore
Modulul I: UTILIZAREA APLICAŢIILOR Total ore/an 33
DE TIP CAD
din care: laborator tehnologic -
instruire practică -
Modulul II: SĂNĂTATEA ŞI Total ore/an 33
SECURITATEA MUNCII
din care : laborator tehnologic
instruire practică -
Modulul III: TEHNOLOGII DE FILARE ŞI Total ore/an 99
ŢESERE
din care: laborator tehnologic -
instruire practică 66
Modulul IV: ELEMENTE DE PROIECTARE Total ore/an 33
din care: laborator tehnologic 33
instruire practică -

Modulul V: PROIECTAREA FIRELOR ŞI Total ore/an 99

ŢESĂTURILOR
din care: laborator 66
tehnologic
instruire practică -
Total ore/an: 9 ore/săptămână x 33 săptămâni = 297 ore
Stagii de pregătire practică 150 ore
Modulul VI: PLANIFICAREA ŞI Total ore/an 150
ORGANIZAREA PRODUCŢIEI
din care: laborator tehnologic 60
instruire practică 90
Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 ore
Curriculum în dezvoltare locală 66 ore
Modulul VII: PROTECŢIA MEDIULUI Total ore/an 33
din care: laborator tehnologic 17
instruire practică -
Modulul VIII: ASIGURAREA CALITĂŢII Total ore/an 33
din care: laborator tehnologic 16
instruire practică -
Total ore/an: 2 ore/săptămână x 33 săptămâni = 66 ore
TOTAL 513 ore/an

8
REPARTIZAREA MODULELOR CLASA A XII – A

1 M II M IV CDL
2 SĂNĂTATEA ŞI ELEMENTE DE M VII
3 SECURITATEA PROIECTARE PROTECŢIA
4 MUNCII MEDIULUI
5 Total 33 ore: din
6 Total 33 ore: care 33 laborator Total 33 ore:
7 tehnologic din care 17
8 laborator
9 tehnologic
10
11 MI
12 UTILIZAREA M III MV
13 APLICAŢIILOR DE TEHNOLOGII PROIECTAREA CDL
14 TIP CAD DE FIRELOR ŞI M VIII
15 FILARE ŞI ŢESĂTURILOR ASIGURAREA
16 Total 33 ore ŢESERE CALITĂŢII
17 Total 99 ore: din
18 (1 oră / săptămână) Total 99 ore: din care 66 laborator Total 33 ore:
19 care 66 instruire tehnologic din care 16
20 practică laborator
21 tehnologic
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34 Stagii de pregătire practică M VI
35 PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI
36 Total ore:150 din care 60 laborator 90 instruire
37 tehnologic practică

9
 MODULUL I UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

Modulul „UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” se studiază în clasa a XII-a ruta

progresivă a liceului tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din
domeniul tehnic, una din ele fiind şi calificarea: “tehnician în industria textilă”.
Modulul face parte din ,,Cultura de specialitate”, aria curriculară ,,Tehnologii” şi se
studiază în 33 de ore repartizate în 33 de săptămâni.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul „UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” sunt propuse/incluse conţinuturi

corespunzătoare competenţelor din unitatea de competenţă tehnică generală:

17. 12 UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

17.12.1. Analizeazǎ specificul proiectului.

17.12.2. Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.
17.12.3.Interpreteazǎ si modifica desene în 2D.
17.12.4. Vizualizeaza şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D.

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Competente
Unitatea de
individuale Conţinuturi
competenta
 Avantajele utilizarii aplicatiilor de tip CAD fata de metodele
17.12. 17.12.1. traditionale:
Utilizarea Analizeazǎ - calitate
aplicaţiilor specificul - acuratete
de tip CAD proiectului. - timp de executie si revizuire
- eficienta
- cost
- transferul informatiilor.
 Meniuri derulante CAD: File, Edit, View, Insert, Format,
Tools, Draw, Modify, Bonus, Help.
 Butoane din bara instrumentelor de lucru:
- desenarea
- modificarea
- editarea obiectelor elementare
- selectarea punctelor geometrice specifice: intersectie, punct
median, perpendiculare, capete de linie

10
 Competente
Unitatea de
individuale Conţinuturi
competenta
 Elemente hard:
17.12. 17.12.2. - procesor
Utilizarea Identificǎ şi - RAM
aplicaţiilor utilizeazǎ - video
de tip CAD elemente hard - Disk
şi soft pentru - CD-ROM.
a realiza  Soft adecvat domeniului (mecanic, electronic, electromecanic,
aplicaţii. electric, construcţii, textile).
 Procedee de bază pentru desenare CAD:
- aranjare
- copiere
- colorare
- racordare
- stergere
- translatare.
 Cotare:
- liniară
- diametre
- raza
17.12. - unghiuri
Utilizarea - înclinată.
aplicaţiilor
 Pregǎtirea mediului de desenare:
de tip CAD
- lansare în execuţie a programului
17.12.3. - numele şi locul de memorare al fişierului
Interpreteazǎ - unitǎţile de mǎsurare utilizate
,modifică - dimensiunea hârtiei.
desene în 2D.  Editare text pe desen:
- caracteristici
- text pe un rând
- pe mai multe rânduri
- stergere text
- tipărire
- copiere
- mutare
- copiere desene din CAD în Word.
 Metode de îmbunătăţire a soluţiei (plan complex, munca cu
alţii, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru)

11
 Competente
Unitatea de
individuale Conţinuturi
competenta
 Modalităţi de proiectare în 3D.
17.12.4.  Suprafeţe spaţiale:
Vizualizeaza , - între doua linii curbe
interpreteazǎ - extrudate
prezentǎri în - de revoluţie.
3D.  Dezvoltǎri posibile ale procesului de modelare în 3D: feed-
back, plan complex, documentaţie tehnicǎ, responsabilitǎţi,
aranjamente de lucru (birouri de proiectare).

III. Sugestii metodologice

Modulul ,, UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” oferă elevilor oportunitatea de a-

şi forma competenţe tehnice în legătură cu proiectarea asistată de calculator.
Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională,
pentru a corela, criteriile de performanţă ale competenţelor cu conţinuturile incluse, rezultate din
condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu
caracter preponderent aplicativ.
Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:
Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice.
1. Elemente de interfaţă.
2. Specificaţii şi recomandări de lucru.
Tema 2: Desenarea interactivă.
1. Sistemul de coordonate.
2. Obiecte / entităţi grafice vectoriale.
3. Pregătirea lucrului.
4. Specificarea / intrpducerea coordonatelor.
5. Selectarea entităţilor desenate.
6. Controlul prin panoramare al afişării desenului.
Tema 3: Comenzi pentru desenare (LINE, RAY, XLINE, MLINE, CIRCLE, ARC, PLINE,
POLYGON, RECTANG, DONUT, SPLINE, ELLIPSE, POINT, REVCLOUD,
TABLE).
Tema 4: Comenzi pentru editare (modificare şi construcţie) (ERASE, COPY, MIRROR,
OFFSET, ARRAY, MOVE, ROTATE, SCALE, STRETCH, TRIM, EXTEND,
BREAK, CHAMFER, FILLET, EXPLODE, LENGTHEN, ALIGN).
Tema 5: Comenzi şi facilităţi ajutătoare (LIST, ID, DIST, AREA, DIVIDE, MEASURE,
STATUS, comenzi de corectare a greşelilor, comenzi pentru reîmprospătarea imaginii,
comenzi pentru accesarea informaţiilor de asistenţă, salvarea, închiderea şi reluarea
sesiunii de lucru).
Tema 6: Texte scrise în desen.

12
 1. Comenzi de scriere a desenului.
2. Formatare şi stiluri de text.
3. Editarea textelor existente.
Tema 7: Proprietăţi simbologice şi de emfază 3D.
1. Culoarea obiectelor.
2. Tipuri de linie.
3. Grosimi de linei.
4. Elevaţia şi grosimea pe verticală.
5. Modificarea proprietăţilor de obiecte.
Tema 8: Haşurarea (umplerea cu modele).
Tema 9: Cotarea în desen.
Tema 10: Proiectarea tridimensională. Modelarea 3D.
1. Conceperea tridimensională a proiectelor. Vizualizare 3D.
2. Desenarea în 3D a obiectelor ordinare. UCS şi WCS.
3. Desenarea în 3d cu obiecte 3D (suprafeţe şi solide).
4. Vizualizarea “umbrită” a proiectelor 3D.
Tema 11: Tipărirea desenelor.
Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens
se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante
despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor.
Plecând de la principiul includerii, şi acceptând că fiecare individ este diferit, se va avea în
vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor, adaptându-le la specificul
condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe
individuale pentru elevi, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense
chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a etapelor ).
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora.
În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele, contribuie la învăţarea eficientă,
prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii,
sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie
de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea
materialului didactic implicat în strategia didactică , ritmul de asimilare a cunoştinţelor ,de formare a
depriderilor, proprii grupului instruit.
Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică, în care – pentru
optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr
de calculatoare egal cu numărul elevilor din grupă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile
INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi
formate competenţele specifice.
În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă, dispozitive periferice şi de memorare
externă. Un retroproiector sau un ecran cu cristale lichide facilitează instruirea interactivă permiţând
proiecţia imaginilor formate pe ecranul monitorului.

13
Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de
învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de
cercetare şi de proiectare.
Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile
practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei.
Dinamica acestui domeniu este extrem de rapidă. Aceasta presupune actualizarea permanentă a
produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să
se adapteze in activitatea productivă.
Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este
necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem
ordonat de prezentare a facilităţilor unui program, pas cu pas, în ritm impus.
Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape
de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor
secvenţe din şedinţa anterioară.
Aplicaţiile prezentate elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale
activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor
informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare
atractivă şi motivantă a programelor.
Competenţele vizează formerea unui utilizator al calculatorului, evaluarea trebuie să vizeze
interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul
calculatorului.
Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează
formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în
condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de
muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.
De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de
utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate,
pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva elevii în
procesul instructiv.
Pornind de la premisa, (prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de
specialitate) că elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi utilizarea
pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi exersarea facilităţilor
oferite de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le valorifica în activitatea curentă a
viitorului specialist.
Programa oferă o suficientă flexibilitate în tratarea temelor propuse, lăsând la latitudinea
profesorului fixarea numărului de ore aferent fiecărui conţinut, precum şi modul de abordare
metodică.

14
 MODULUL II SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

Modulul „SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII” se studiază în clasa a XII- a , în

vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din domeniul tehnic, printre care şi calificarea
de nivel trei: tehnician în industria textilă.
 Modulul face parte din ,, Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se
studiază în 33 de ore.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

17.9. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

17.9.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi

stingerea incendiilor.
17.9.2. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de
muncă
17.9.3. Coordonează activităţile în caz de accident

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

17.9. 17.9.1.  Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă:
Sănătatea şi Aplică legislaţia instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în
securitatea muncii privind vigoare specifice domeniului
securitatea şi - instructaje iniţiale,curente şi periodice
sănătatea la locul - documente de informare: fişe,afişe, filme,
de muncă, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru.
prevenirea şi  Măsuri de igienă şi protecţia muncii
stingerea - fişa individuală de instructaj
incendiilor. - echipamente de lucru şi echipamente individuale şi
colective de protecţie
- trusă de prim ajutor
- materiale igienico-sanitare
- materiale şi mijloace de stingere a incendiilor
 Sisteme şi dispozitive de protecţie.
- individuale şi colective specifice locului de muncă.
 Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea
incendiilor:
- apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu
praf, cu CO2

15
 17.9. 17.9.2.  Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.
Sănătatea şi Planifică acţiuni  Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de
securitatea muncii de evitare si de muncă
reducere a - situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale
riscurilor utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice,
identificate la comportament necorespunzător al lucrătorului la
locul de munca. locul de muncă, starea fizică şi psihică
necorespunzătoare a lucrătorului
- accidente de muncă
- boli profesionale
- avarii
- incendii şi explozii
 Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului
de muncă.
17.9.3.  Primul ajutor în caz de accident.
Coordonează - trusa de prim ajutor
activităţile în caz  Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată.
de accident. - eliminarea cauzelor
- evacuarea accidentaţilor
17.9.
- anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul
Sănătatea şi
accidentului
securitatea muncii
 Sarcinile în caz de accident ale echipelor de
intervenţie.
- individuale
- de grup

III Sugestii metodologice

Conţinuturile incluse în structura modulului „Sănătatea şi securitatea muncii” oferă

elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind securitatea la locul de munca,
sănătatea, prevenirea şi stingerea incendiilor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile
la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii. Parcurgerea temelor este cea
propusă în tabelul de corelare,numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor
didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de
cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic
implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Între competenţe şi
conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea
acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite
Parcurgerea conţinuturilor modulului „Sănătatea şi securitatea muncii” şi adecvarea
strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente
nivelului 3, corespunzătoare calificării, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării
capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel superior, sau a
integrării pe piaţa muncii.

16
 Instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în ateliere, dotate cu materiale didactice
specifice
 seturi de diapozitive şi/sau filme didactice tematice,
 planşe didactice,
 panoplii şi machete didactice şi/sau funcţionale,
 bibliografie tehnică selectivă
Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt
îndeplinite toate criteriile de performanţă.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat
În context
 lucrul în grup,
 simularea,
 practica în atelier / la locul de muncă,
 discuţiile de grup,
 prezentările video,
 prezentări multimedia şi electronice,
 temele şi proiectele integrate,
 vizitele.
contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de
 comunicare,
 negociere,
 luarea deciziilor,
 asumarea responsabilităţii,
 sprijin reciproc,
 spirit de echipă, şi competiţie
 creativitate.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice
lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de
învăţare.
Calitatea evaluării pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care
susţin recunoaşterea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei,
caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi
deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.
Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:
 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în
ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele
existente şi la timpul disponibil);
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se
bucure de încredere publică);

17
  compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la
învăţarea eficientă);
 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite
standardele naţionale).
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde. Demonstrarea altor abilităţi, în afara
celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică,
pe baza unei fişe de observare; probe practică; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul;
autoevaluarea .

MODULUL III TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE

18
 Modulul „TEHNOLOGII
TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE” ŢESERE se studiază în clasa a XII a, în vederea
asigurării pregătirii de specialitate din domeniul industriei textile, pentru calificarea de nivel trei:
„tehnician în industria textilă”.
Modulul face parte din ,,Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază
în 99 de ore, din care:
 66 ore sunt alocate instruirii practice;
Modulul se studiază în paralel cu modulul “Proiectarea firelor şi ţesăturilor” şi în succesiune cu
modulul “Sănătatea şi securitatea muncii”.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

17.7. PROCESAREA DATELOR NUMERICE

17. 7.1. Planifică o activitate şi culege date numeric

17. 7.2. Prelucrează datele numerice
17.7.3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile

24.14. TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE

17.14.1. Stabileşte resursele necesare procesului de producţie

17.14.2. Asigură respectarea condiţiilor tehnice de lucru
17.14.3. Asigură desfăşurarea procesului tehnologic pentru obţinerea firului
17.14.4. Asigură desfăşurarea procesului tehnologic pentru obţinerea ţesăturii

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.

Unitatea de Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă individuale
17.12. 17.7.1.  Date numerice corespunzătoare proceselor de
Procesarea Planifică o activitate producţie - calcule cinematice şi tehnologice
datelor şi culege date (turaţii, viteze, laminaje, torsiuni, producţia
numerice numerice în legătură teoretică şi practică, randamentul) la utilajele
cu acasta din filatură (maşina bătătoare, carda, laminorul,
17.14.1. maşina de pieptănat, flaierul, maşina de filat) şi
17.14. Stabileşte resursele din ţesătorie (maşina de bobinat, maşina de
Tehnologii necesare procesului răsucit, urzitor, maşina de ţesut).
de filare şi de producţie  Selectarea şi înregistrarea datelor obţinute în
ţesere vederea stabilirii necesarul de materie primă
(fibre, fire simple, fire răsucite) pentru
obţinerea unei anumite cantităţi de fir respectiv
de ţesătură.
Selectarea şi inregistrarea datelor obţinute în
vederea stabilirii numărului de utilaje, pe faze
de fabricaţie, necesare prelucrării materiei

19
 prime pentru transformarea ei în fir respectiv în
ţesătură.
17.12. 17.12.2.  Calcule cinematice - determinarea valorilor
Procesarea Prelucrează date parametrilor şi elmentelor constructive ale
datelor numerice mecanismelor şi dispozitivelor întâlnite la
numerice utilajele din filatură şi ţesătorie ( roata de
laminaj, roata de torsiune, roata de producţie,
17.14.2. treapta de viteză, roata stea, roata înfăşurării),
Asigură respectarea asupra productivităţii.
17.14. condiţiilor tehnice de  Formule de calcul utilizate pentru determinarea
Tehnologii lucru parametrilor tehnologici ( vitezele organelor de
de filare şi lucru, turaţii, presiuni, tensiuni în fir).
ţesere  Grafice de variaţie a parametrilor tehnologici în
funcţie de parametrii cinematici. citirea
graficelor reprezentate.
Modul de acţionare al echipelor speciali-zate
pentru schimbarea elementelor constructive.
17.12. 17.12.3.  Procese tehnologice pentru prelucrarea fibrelor
Procesarea Interpretează tip bumbac, tip lână, tip liberiene.
datelor rezultatele obţinute  Decizii optime- sarcini de lucru specifice
numerice locului de muncă ( alimentare, debitare,
17.14.3. eliminarea defectelor, curăţire şi întreţinere).
Asigură desfăşurarea  Abateri şi erori determinate prin compararea
procesului tehnologic valorilor obţinute cu elementele fişei
17.14. pentru obţinerea tehnologice (amestec, lot, fineţe,viteze de
Tehnologii firului lucru).
de filare şi Particularităţi privind prelevarea probelor de
ţesere laborator, corespunzătoare fiecărui tip de utilaj.

17.12. 17.12.3.  Procese tehnologice pentru prelucrarea firelor

Procesarea Interpretează simple, a firelor răsucite ( convenţionale şi
datelor rezultatele obţinute neconvenţionale).
numerice  Decizii optime - sarcini de lucru specifice
17.14.4. locului de muncă ( alimentare, debitare,
Asigură desfăşurarea eliminarea defectelor, curăţire şi întreţinere).
procesului tehnologic  Abateri şi erori determinate prin compararea
17.14. pentru obţinerea valorilor obţinute cu elementele fişei
Tehnologii ţesăturii tehnologice (viteze de lucru, fineţea firelor,
de filare şi desen de năvădire, desenul legăturii, desimea în
ţesere urzeală şi în bătătură, lăţimea ţesăturii), care pot
fi urmărite în procesul tehnologic.
 Particularităţi privind prelevarea probelor de
laborator, corespunzătoare fiecărui tip de utilaj.

III. Sugestii metodologice

20
 1. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi.
Atingerea competenţelor (tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt
precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale
performanţelor elevului.
Modulul se parcurge în paralel cu modulul „Proiectarea firelor şi ţesăturilor”, conform
tabelului pentru repartizarea modulelor.
Orele de instruire teoretică vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, iar orele de
instruire practică – de către maistrul instructor de specialitate.
Profesorului/ maistrului instructor îi reveni libertatea de a aloca fiecărei teme un buget de
timp corespinzător astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi,
însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema Conţinuturi pentru pregătire Conţinuturi pentru pregătire

teoretică
Procese  Proces clasic, proces
tehnologice în neconvenţional , cardat,
filatură pieptănat, semipieptănat.
 Utilaje din filatură (maşina
bătătoare, carda, laminorul,
maşina de pieptănat, flaierul,
maşina de filat) : elemente
constructive ale mecanismelor şi
dispozitivelor ; calcule
cinematice;calcule tehnologi-ce,
calculul parametrilor tehnologici
 Necesarul de materie primă
(fibre) pentru obţinerea unei
anumite cantităţi de fir.
 Numărul de utilaje, pe faze de
fabricaţie, necesare pentru
transformarea fibrelor în fir.
Procese  Procese tehnologice pentru
tehnologice în prelucrarea firelor simple, a
ţesătorie firelor răsucite ( convenţionale şi
neconvenţionale).
 Utilaje din ţesătorie (maşina de
bobinat, maşina de răsucit,
urzitor,sisteme de năvădire,
maşina de ţesut): elemente
practică
 Proces clasic, proces
neconvenţional , cardat,
pieptănat, semipieptănat.
 Sarcini de lucru specifice
locului de muncă ( alimen-tare,
debitare, eliminarea defectelor,
curăţire şi întreţinere).
 Modul de acţionare al
echipelor specializate pentru
schimbarea elementelor
constructive.
 Elementele fişei tehnologice
(amestec, lot, fineţe,viteze de
lucru), care pot fi urmărite în
procesul tehnologic.
 Particularităţi privind
prelevarea probelor de
laborator, corespunzătoare
fiecărui tip de utilaj.
 Procese tehnologice pentru
prelucrarea firelor simple, a
firelor răsucite ( con-venţionale
şi neconvenţionale).
 Sarcini de lucru specifice
locului de muncă ( alimentare,
debitare, eliminarea defectelor,
curăţire şi întreţinere).

21
 constructive ale mecanismelor şi 
dispozitivelor ; calcule
cinematice;calcule tehnologice,
calculul parametrilor
tehnologici.  Elementele fişei tehnologice
 Necesarul de materie primă ( fire
simple, fire răsucite) pentru
obţinerea unei anumite cantităţi
de ţesătură.
 Numărul de utilaje, pe faze de
fabricaţie, necesare pentru
transformarea firelor în ţesătură. 
Modul de acţionare al
echipelor specializate pentru
schimbarea elementelor
constructive.
(viteze de lucru, fineţea firelor,
desen de năvădire, desenul
legăturii, desimea în urzeală şi
în bătătură, lăţimea ţesăturii),
care pot fi urmărite în procesul
tehnologic.
Particularităţi privind
prelevarea probelor de
laborator, corespunzătoare
fiecărui tip de utilaj.

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi

de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.
Locul de desfăşurare a acestor orese recomandă a fi cabinetul de specialitate şi atelierul de
specialitate. Pentru a avea mai mult timp destinat instruirii practice şi în funcţie de competenţa care
trebuie formată, şcolile pot opta pentru organizarea orelor de instruire practică o dată la două
săptămâni (6 ore), iar activităţile se pot desfăşura fie în atelierele şcoală, fie la agenţii economici de
profil.
Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea
didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare
şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al acestui modul,
este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru, materialele,
uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.
În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea
pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea,
descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.
Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire
Profesională este dovedită în procesul de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: proba de lucru,
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul
trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului).
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii
proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii
trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.
Evaluarea elevilor se face numai prin achiziţia competenţelor specificate în Standardul de
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate
este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

22
 Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă
definită.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să
aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele
unităţii de competenţă. Înstrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie,
fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează
câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-
au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei
individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria
textilă”, nivelul trei.

Modulul IV: ELEMENTE DE PROIECTARE

23
 Modulul „Elemente de proiectare” se studiază în clasa a XII a, în vederea asigurării pregătirii
de specialitate din domeniul industriei textile.
Modulul face parte din ,, Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază
în 33 de ore, din care:
 33 ore sunt alocate instruirii prin laborator tehnologic;
Modulul se studiază în paralel cu modulul “Sănătatea şi securitatea muncii” şi în succesiune cu
modulul “Proiectarea firelor şi ţesăturilor”.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul Elemente de proiectare sunt formate competenţe din unitatea de competenţă

tehnică generală :
17.13. ELEMENTE DE PROIECTARE
17.13.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor
clienţilor
17.13.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat
17.13.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului
17.13.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
17.13. 17.13.1. Cerinţele de bază şi specificaţiile tehnice pentru
Elemente de Realizează proiectarea produsului:
proiectarea specificaţii pentru  Cerinţe de bază: cercetarea pieţei, funcţiile şi
produselor proiectarea scopul produsului, aspect, materiale şi tehnologii,
produselor pe costuri, timp de realizare, tipul producţiei;
baza cerinţelor  Specificaţii tehnice: performanţe (tehnice) în
clienţilor exploatare, dimensiuni, masă, încadrare în
standarde, fiabilitate, termene de garanţie
17.13. 17.13.2. 1. Soluţii de proiectare.
Elemente de Propune soluţii de 2. Standardele şi legislaţia în vigoare utilizate la
proiectarea proiectare iniţiale proiectarea unui produs dat:
produselor pentru un produs - cerinţe de calitate;
dat - protecţia mediului;
- siguranţă.

24
 Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
17.13.3. 1. Surse de informaţie folosite în proiectarea unui
Investighează produs, baze de date pentru materiale, componente,
posibilităţile reale cataloage de prezentare.
17.13. de proiectare a 2. Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs
Elemente de produsului dat despre materiale şi procese de producţie, cu
proiectarea aplicabilitate în calcule simple de proiectare.
produselor 3. Factori ce pot afecta soluţiile de proiectare:
influenţa proprietăţilor fizice şi mecanice ale
materialelor asupra tehnologiei de fabricaţie,
disponibilitatea resurselor.
Alegerea şi prezentarea soluţiei finale :
17.13.4.  Justificarea soluţiei finale în conformitate cu
specificaţiile pentru proiectarea produsului,
Alege şi prezintă standardele şi legislaţia în vigoare, evaluarea critică a
soluţia finală de soluţiei propuse;
17.13. proiectare  Forme de prezentare: simulare cu ajutorul softurilor
Elemente de specializate, prezentări scrise ce pot cuprinde desene
proiectarea tehnice, specificaţii de materiale, tehnologii de
produselor realizare, costuri estimative;
 Prezentări grafice: desene 2D (în varianta tradiţională
sau utilizând aplicaţii de tip CAD) ca de exemplu:
desene de ansamblu, desene de detaliu, diagrame,
scheme.

III Sugestii metodologice

Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 33 de ore, repartizate după cum urmează:

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile
tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Parcurgerea conţinuturilor modulului « Elemente de proiectare » şi adecvarea strategiilor

didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi
corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţilor
care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale;

25
  fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical,
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii
ale educaţiei:
 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi
a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin
pe cele teoretice.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 formularea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la
niveluri diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact
direct);
 formarea de grupuri de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
 utilizarea coevaluării
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar
ca metode de evaluare se recomandă
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
 Investigaţia.
Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
 Metoda exerciţiilor practice
 Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Fişe de observaţie şi fişe de lucru
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare

26
 Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

27
 MODULUL V: PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR

Conţinuturile incluse în structura modulului „PROIECTAREA FIRELOR ŞI

ŢESĂTURILOR” oferă elevilor de clasa a XII, cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi
practice privind proiectarea firelor şi ţesăturilor pe baza cerinţelor pieţii şi a modei, în condiţiile
participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi
aspiraţiile proprii.
Modulul face parte din „Cultura de specialitate”, aria curriculară ,,Tehnologii” şi se studiază
într –un număr de 99 de ore, repartizate astfel:
66 ore – laborator tehnologic
Modulul se studiază în paralel cu modulul “Tehnologii de filare şi ţesere” şi în succesiune cu
modulul “Elemente de proiectare”.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

17.18. PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR

17.18.1. Determină parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor
17.18.2. Proiectează firele
17.18.3. Realizează desenul de montare a legăturilor fundamentale şi derivate
17.18.4. Reprezintă grafic legăturile pentru structuri compuse.

28
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
 Clasificarea firelor după următoarele criteriile :
- natura materiei prime;
- structură;
- procesul tehnologic de filare;
- destinaţie.
 Parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor
- fineţe ;
17.18.1. - torsiune;
17.18. Determină - sarcina de rupere ;
Proiectarea parametrii de - lungimea de rupere;
firelor şi structură ai - tenacitate;
ţesăturilor semifabricatelor şi - alungire.
firelor  Valorile parametrilor de structură ai semifabricatelor şi
firelor : fineţe, torsiune, sarcină de rupere, lungime de
rupere, tenacitate,alungire.
 Interpretarea prin comparare a valorilor parametrilor de
structură ai semifabricatelor şi firelor obţinute după
următoarele valori :
- media valorilor;
- dispersia;
- coeficientul de variaţie
- neuniformitatea la fineţe, la rezistenţă
şi torsiune.
 Reţeta de amestec : componente şi cote de participare în
funcţie de destinaţia firului.
 Cotele de participare a componentelor reţetei de amestec.
 Necesarul de materii prime pentru o anumită cantitate de
fire.
17.18.2.  Operaţiile procesului tehnologic, în funcţie de destinaţia
17.18. Proiectează firele firului:
Proiectarea - amestecare, destrămare, curăţire de impurităţi,
firelor şi cardare,dublare şi laminare, pieptănare, torsionare,înfăşurare.
ţesăturilor  Parametrii : dublaje, laminaje, torsiune, vitezele organelor
de lucru, operaţiilor procesului tehnologic în funcţie de
destinaţia firului.

29
 Unităţi de Competenţe
Conţinuturi tematice
competenţă individuale
 Legături fundamentale : pânză, diagonal, atlaz.
 Descrierea legăturilor fundamentale prin raport în
urzeală, raport în bătătură, salt.
17.18.3.  Reprezentarea grafică a desenului de legare, evoluţia
Realizează desenul firelor, secţiunea în ţesătură, a legăturilor fundamentale.
17.18. de montare a  Realizarea desenului de montare pentru legăturile
Proiectarea legăturilor fundamentale :
firelor şi fundamentale şi - desenul de legare, desenul năvădirii, desenul grupului
ţesăturilor derivate de came sau al cartelelor, tragerea firelor prin spată ;
 Legături derivate : din pânză, din diagonal, din atlaz.
 Reprezentarea grafică a desenului de legare, evoluţia
firelor, secţiunea în ţesătură, a legăturilor derivate.
 Reprezentarea grafică şi desenul de montare pentru o
mostră de ţesătură dată.
 Clasificarea structurilor compuse lanciate, semiduble şi
duble, după numărul de urzeli şi de bătături.
 Reprezentarea grafică prin desenul legăturii, evoluţia
firelor, secţiunea în ţesătură a legăturilor lanciate în
urzeală şi în bătătură.
17.18. 17.18.4.Reprezintă  Reprezentarea grafică prin desenul legăturii, evoluţia
Proiectarea grafic legăturile firelor, secţiunea în ţesătură a următoarelor legături
firelor şi pentru structuri semiduble, cu o bătătură şi două urzeli, cu două bătături şi
ţesăturilor compuse. o urzeală, proporţia 2 :1.
 Reprezentarea grafică prin desenul legăturii, evoluţia
firelor, secţiunea în ţesătură a legăturilor duble cu
însăilare ascendentă, cu însăilare descendentă.
 Reprezentarea grafică o unei mostre date.

III Sugestii metodologice

Modulul ” Proiectarea firelor şi ţesăturilor “ se studiază în clasa a XII - a, şi face parte din
Cultura de specialitate si instruire practică..
Cadrele didactice au libertatea de a decide asupra conţinuturilor care vor fi parcurse în cadrul
orelor de pregătirea teoretică şi care vor fi parcurse în cadrul orelor de laborator tehnologic, precum
şi asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile
tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

30
 Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:
Tema 1 : Clasificarea firelor.
Tema 2 : Caracteristicile de filare ale fibrelor textile
- lungimea fibrei
- densitatea de lungime
- rezistenţa fibrei
- higroscopicitatea
- conţinutul de impurităţi
- încărcarea electrostatică
Tema 3 : Conţinutul şi structura procesului de filare
Principalele operaţii ale procesului de filare :
- Amestecarea materialelor fibroase. Proiectarea amestecului;
- Destrămarea materialului fibros. Eficienţa destrămării.
- Curăţirea materialului fibros. Indicele de curăţire.
- Cardarea.
- Dublarea şi laminarea. Indicii laminării.
- Pieptănarea. Faze.
- Torsionarea. Metode de realizare a torsionării.Calculul torsiunii.
- Înfăşurarea. Legile înfăşurării.
Tema 4 : Parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor.
- Fineţea semifabricatelor şi firelor.
- Torsiunea semifabricatelor şi firelor.
- Indicii de comportare la tracţiune.Sarcina de rupere, lungimea de rupere,
tenacitatea, alungirea la rupere, uniformitatea la grosime.
- Influenţa torsiunii asupra rezistenţei la tracţiune a semifabricatelor şi firelor.
- Determinarea indicilor de rezistenţă ai firelor simple şi gradul de folosire a
rezistenţei fibrelor în rezistenţa firului.
- Măsurarea rezistenţei la tracţiune.
Tema 5 : Proiectarea firelor
- Proiectarea firelor în funcţie de natura materiei prime şi de destinaţia firelor.
- Metode de proiectare a firelor. Stabilirea laminajelor, dublajelor, torsiunii,
vitezelor de debitare ale maşinilor, randamentelor şi a capacităţii de producţie
ale maşinilor.
Tema 6 : Legături fundamentale .
- Reprezentare grafică a legăturilor fundamentale : pânză, diagonal şi atlaz.
- Desenul de montare pentru legăturilor fundamentale : pânză, diagonal şi atlaz.
- Reprezintă grafic şi desenul de montare pentru mostre de ţesături cu legături
fundamentale.
Tema 7 : Legături derivate.
- Reprezentare grafică a legăturilor derivate : din pânză, din diagonal şi din
atlaz.
- Reprezintă grafic şi desenul de montare pentru mostre de ţesături cu legături
derivate.
Tema 8 : Legături pentru structuri compuse .
- Clasificarea structurilor compuse : lanciate, semiduble şi duble.
- Reprezentarea grafică a structurilor compuse : lanciate, semiduble şi duble.

31
 - Reprezintă grafic şi desenul de montare pentru mostre de ţesături cu structuri
compuse.

Parcurgerea conţinuturilor modulului « Proiectarea firelor şi ţesăturilor » şi adecvarea

strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice specializate aferente
nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi
dezvoltării capacităţilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe
piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale,
urmând să i le pună mai bine în valoare;
 fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical, alături de alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate
mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente.
În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii
ale educaţiei:
 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi
a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin
pe cele teoretice.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 formularea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la
niveluri diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact
direct);
 formarea de grupuri de lucru de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta
reciproc;
 utilizarea coevaluării:
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

32
 Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar
ca metode de evaluare se recomandă
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
 Investigaţia.
Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
 Metoda exerciţiilor practice
 Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Fişe de observaţie şi fişe de lucru
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare
 Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

33
 MODULUL VI: PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI

Modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” se studiază în clasa a XII-a în vederea asigurării

pregătirii de specialitate în calificări din domeniul tehnic.

Modulul se derulează pe parcursul a patru săptămâni de practică comasată şi are alocate un număr
de 150 de ore / an, din care:
 Laborator tehnologic – 60 ore;
 Instruire practică – 90 ore;

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

 Planificarea şi organizarea producţiei” - unitate de competenţe tehnice generale

Prin parcurgera modulului, elevii vor dobândi următoarele competenţe:

17.11.1 Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie

17.11.2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei
17.11.3. Programează activităţi specifice locului de muncă

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Unitatea
de Competente
competent Conţinuturi
individuale
a
17.11. 17.11.1. Analizează Conceptul de proces de producţie
Planifica- producţia ca rezultat  procese industriale
rea şi al procesului de  procese non-indusriale
organizare producţie Criterii de clasificare a proceselor de producţie
a  modul de participare la executarea produselor
producţiei (procese de muncă de bază, procese auxiliare,
procese de muncă de deservire)
 modul de execuţie (manuale, manual-mecanice,
procese de aparatură)
 modul de obţinere a produselor finite din materii
prime (directe, sintetice, analitice)
 natura tehnologică a operaţiilor efectuate (procese
chimice, de schimbare a configuraţiei sau formei,
de asamblare, de transport)
 natura activităţii desfăşurate (procese de producţie
propriu-zise, procese de depozitare sau magazinaj,
procese de transport)
Componentele procesului de producţie

34
  mărimi de intrare
 etape de realizare a procesului de producţie
 mărimi de ieşire
Tipuri de producţie: individuală, în serie, în flux, de
masă, automatizată, în celule de fabricaţie
Metode de organizare a producţiei
 organizarea producţiei în flux (divizarea procesului
tehnologic pe operaţii, amplasarea locurilor de
muncă, trecerea materiilor prime de la un loc de
muncă la altul)
17.11.  organizarea producţiei individuale şi de serie mică
Planificare 17.11.2. Analizează (organizarea unităţilor de producţie după principiul
a şi aspecte ale tehnologic, pentru fiecare loc de muncă)
organizare organizării şi  programare liniară
a planificării producţiei
 metoda PERT (tehnica evaluării repetate a
producţiei
programului)
 metoda CPM (metoda drumului critic)
 metoda “Just in time”
Tendinţe
 sistem flexibil de fabricaţie (integrabilitate,
adecvare, adaptabilitate, dinamism structural)
 avantaje ale sistemului flexibil
Modalităţi de planificare a necesarului de materiale
(materii prime şi materiale, semifabricate, unelte de
lucru)
 clasic
 folosind software
17.11. Forţa de muncă
Planificare  profesionistă
17.11.3. Programează  calificată
a şi
activităţi specifice
organizare  necalificată
locului de muncă
a Documente utilizate la planificarea activităţilor
producţiei specifice locului de muncă
 fişa de lansare a produsului/serviciului
 fişe tehnologice
 grafice
 diagrame
 planuri

35
III. Sugestii metodologice

Modulul «Planificarea şi organizarea producţiei» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma

competenţe tehnice în legătură cu analizarea proceselor de producţie, dar şi a abilităţilor de a
planifica activităţi specifice locului de muncă.
Programa trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela,
în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile
incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Pentru formarea competenţelor stabilite prin SPP, profesorul are libertatea de a dezvolta
anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter
preponderent aplicativ.
Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi
modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se
recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre
stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat .
În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator, la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele, contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea
responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii
elevilor .
Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu
conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi
laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:
 fişelor de lucru;
 fişelor tehnologice;
 schemelor structurale;
 suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi/sau multimedia;
 soft-urilor educaţionale specifice.
Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne de
învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat
interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat
impactul dorit prin studierea acestei discipline.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului
să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi
cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare –
învăţare.

36
 Calitatea evaluării pentru calificări reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin
recunoaşterea publică. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi
motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor
impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de
evaluare eficient sunt:
 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în
ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele
existente şi la timpul disponibil);
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se
bucure de încredere publică);
 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la
învăţarea eficientă);
 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite
standardele naţionale).
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la
criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de
evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând
exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult).
Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie
în cadrul evaluării.
Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea
sistematică, pe baza unei fişe de observare, probe practice, teste, proiectul; autoevaluarea .

37
 MODULUL VII: PROTECŢIA MEDIULUI

Modulul “Protecţia mediului” se studiază în clasa a XII-a, în vederea asigurării pregătirii de

specialitate pentru calificarea de nivel trei: „tehnician în industria textilă”.

Modulul face parte din „ Curriculum în Dezvoltare Locală ” (aria curriculară "Tehnologii") şi
are alocate un număr de 33 de ore, orele fiind alocate astfel:

 instruire teoretică – 16 ore

 Instruire prin laborator tehnologic – 17 ore

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

17.23. PROTECŢIA MEDIULUI
Prin parcurgerea modulului, elevii îşi vor forma următoarele competenţe:

17.23.1. Identifică factorii poluanţi rezultaţi în procesul de producţie

17.23.2. Respectă legislaţia privind protecţia mediului
17.23.3. Acţionează pentru protecţia mediului

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de
competenţ Competenţe Conţinuturi tematice
ă
17.23. 17.23.1. 1. Agenţii poluanţi şi efectele acestora asupra mediului.
Protecţia Identifică factorii 2. Legea mediului şi reglementări legislative privind
mediului poluanţi rezultaţi în activitatea industrială în domeniul textile- pielărie şi
procesul de protecţia mediului.
producţie 3. Măsuri de reducerea poluării datorate activităţilor din
domeniul textile-pielărie.
4. Tehnologii moderne de reducere a poluării şi protejarea
mediului aplicate la nivel mondial.
17.23.2. 5. Tehnologii moderne de reducere a poluării şi
Respectă legislaţia protejarea mediului aplicate pe plan local
privind protecţia 6. Coordonarea curăţirii/epurării apelor
mediului uzate/murdare/reziduale şi reciclării deşeurilor rezultate
în procesele tehnologice procedee mecanice, fizico-
chimice, biologice, combinate
7. Prelevarea probelor din mediu: ape uzate rezultate din
17.23.3. domeniul de activitate, deşeuri
Acţionează pentru 8. Efectuarea analizelor a probelor recoltate
protecţia mediului 9. Implementarea soluţiilor/tehnologiilor de prevenire a
poluării mediului

38
IV. Sugestii metodologice
Curriculumul este construit pe baza Standardului de Pregătire Profesională, şi poate fi adaptat
cerinţelor unui agent economic cu care şcoala este parteneră.
Se recomandă gruparea orelor in orarul şcolii în aşa fel încât să existe posibilitatea efectuării
activităţilor de laborator şi la agentul economic.
Programa trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în
permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse,
rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu
caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a
activităţilor de învăţare.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se
recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre
stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste
informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul
pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru a planifica realist activităţile profesorului şi ale
elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor atribuite elevilor.
Studierea atentă a curriculum-ului răspunde la multe întrebări legate de implementarea lui şi poate
stimula imaginaţia şi creativitatea pentru realizarea unor fişe de lucru eficiente şi atractive pentru
elevi. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de adaptare a
curculum-ului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are parteneriate şi
formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda proiect.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a
adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe
nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea
învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat .
În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator, la locul de muncă, discuţiile de grup,
prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la
învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea
responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii
elevilor .
Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu
conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi
laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:
 fişelor de lucru;
 fişelor tehnologice;
 schemelor structurale;
 suporturilor de curs / aplicatii audio-video sau/şi multimedia;
 soft-urilor educaţionale specifice.
Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice
lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de

39
învăţare.
Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările, reprezintă unul
dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune
atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului
de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul
fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:
 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);
 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în
ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);
 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele
existente şi la timpul disponibil);
 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se
bucure de încredere publică);
 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la
învăţarea eficientă);
 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite
standardele naţionale).
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar
ca metode de evaluare recomandăm
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
 Investigaţia.
 Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
 Metoda exerciţiilor practice
 Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Fişe de observaţie şi fişe de lucru
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare
 Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

40
 Modulul VIII: ASIGURAREA CALITATII

Modulul “Asigurarea calitatii” face parte din ,, Curriculum în Dezvoltare Locală “ din aria
crriculară “ Tehnologii ”clasa a XII-a si se parcurge într-un numar de 33 ore, orele fiind repartizate
astfel:
 17 ore pregătire teoretică
 16 ore laborator tehnologic
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:
17.5. COMUNICARE
17.5.1. Susţine prezentări pe teme profesionale
17.5.3. Elaborează documente pe teme profesionale
17.10. ASIGURAREA CALITĂŢII

17.10.1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate

17.10.2. Utilizeaza documentele sistemului calităţii
17.10.3. Utilizeaza procedurile de audit al calităţii
17.10.4. Aplică instrumente ale calităţii

41
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:
Unități de
competențe Competențe Conținuturi tematice
 Surse de informare (baze de date, manuale, reviste
17.5 17.5.1. de specialitate) privind conceptul de asigurarea
Comunica Susţine prezentări pe calitatii, controlul calitatii, sisteme de calitate
re 3 teme profesionale coform standardelor de calitate romanesti, europene
si internationale
 Forme de organizare a informaţiei în explicarea
conceptelor de asigurare a calităţii şi controlul
17.10.1. calităţii.
17.10. Descrie conceptele de  Asigurarea calitatii:
Asigurare asigurare a calităţii, - calitate interna
a calitatii controlul calităţii şi - calitate externa
sisteme de calitate - calitate totala
 Controlul calitatii:
- evaluarea calitatii,
- supravegherea calitatii,
- inspectia calitatii
- verificarea calitatii
 Sisteme de calitate (terminologie, standarde
romanesti, europene si internationale)
 Tehnici de implicare a elementelor sistemului
calitatii:
- de conducere
- de desfasurare a sistemului calitatii
- documentatia sistemului calitatii

42
  Tipuri de documente specifice sistemului calitatii:
- Manualul calitatii
- Procedurile sistemului calitatii
- Proceduri/ instructiuni de lucru
- Inregistrarile calitatii
 Metode de verificare a documentelor specifice
locului de munca:
17.5 17.5.3. - proceduri operationale
Comunica Elaborează documente - proceduri si instructiuni de inspectie
re 3 pe teme profesionale - proceduri de incercari
- instructiuni de lucru
- fise tehnologice
17.10. 17.10.2. - desene / specificatii tehnice
Asigurare Utilizeaza documentele - buletine de analiza/ incercari
a calitatii sistemului calităţii  Claritate şi acurateţe în înregistrarea calitatii:
- note de receptie
- registre de intrari
- raporte de respingere
- buletine de analiza pentru produse
- registru pentru evidenta analizelor efectuate
- registru de evidenta a neconformitatilor
- buletin de verificare metrologica
- registru de evidenta a reclamatiilor
- planificarea si evidenta lucrarilor effectuate

 Auditul calitatii -terminologie

- evaluarea conformităţii
proceselor/produselor/serviciilor
- evaluarea conformităţii unor elemente ale
sistemului
calităţii
- evaluarea eficacităţii sistemului calităţii
- identificarea punctelor critice
17.10. 17.10.3. - iniţierea actiunilor preventive/ corective
Asigurare Utilizeaza procedurile - urmărirea aplicării acţiunilor corective
a calitatii de audit al calităţii  Tipuri de audit
- auditul produsului
- auditul procesului/ serviciului
- auditul sistemului calitatii
- audituri interne/ externe
 Documente de audit:
- plan de audit
- raport de audit
- raport de actiuni preventive/corective
- rapoarte de neconformitate

43
  Instrumentele calitatii
17.10. 17.10.4. - diagrame ( Pareto, Ishikawa)
Asigurare Aplică instrumente ale - histrograma defectelor
a calitatii calităţii - fisa de inspectie
 Utilizarea instrumentelor calitatii in diverse aplicatii
specific unei activităţi profesionale

III Sugestii metodologice

Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 33 de ore.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie
de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile

tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Parcurgerea conţinuturilor modulului « Asigurarea si calitatii » şi adecvarea strategiilor
didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi
corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării
capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
 modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale;
 fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
 modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
 modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical,
 În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele
principii ale educaţiei:
 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor
lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite
şi din experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de
învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile
noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu

44
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin
pe cele teoretice.

 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 formularea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la
niveluri diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
 prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact
direct);
 formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
 utilizarea coevaluării,
 utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe
care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar
ca metode de evaluare recomandăm
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
 Investigaţia.
 Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
 Metoda exerciţiilor practice
 Lucrul cu modele
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 Fişe de observaţie şi fişe de lucru
 Chestionarul
 Fişe de autoevaluare
 Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Bibliografie:

45
1 Cioară, I. Ingineria proceselor textile Editura Cermi, Iaşi,
1998
2 Cioară, I. , Ingineria proceselor textile Editura Gheorghe Asachi,
Ursache, M., 2000
3 Chinciu, D., Proiectarea ţesăturilor, vol. I Editura Bit,
1998
4 Chinciu, D., Bazele proiectării ţesăturilor, vol. I şi Editura Bit,
II 1996
5 Cioara, L., Structura ţesăturilor Editura Performantica Iaşi
2001
6 Grigoriu, A., Bazele finisării materialelor textile Editura Tehnopress Iaşi
Coman, L., 2001
7 Harpa, R., Tehnologie mecanică textilă Editura Timpul Iaşi,
2002
8 Harpa, R., Tehnologia filării şi ţeserii. Editura Performantica Iaşi,
Tehnologia tricotării şi confecţionării 2003
9 Spanţu, C., Tehnologii textile Editura Economică,
2002
10 Vîlcu, M., Bazele tehnologiei firelor IPI Iaşi 1985
11 Vîlcu, M. , Calcule cinematice şi tehnologice Editura Satya, Iaşi,
Piroi, C., pentru utilajele din filatură 1997
Caraiman, M.,
12 Vâlcu, M., Bazele tehnologiei firelor - probleme Editura Tehnică Bucureşti
şi exerciţii 1980
13 Bucurenci E. Utilajul şi tehnologia meseriei – Editura Didactică şi
finisor produse textile Pedagogică, Bucureşti, 1993
14 Ţiglea R, Sănătatea şi Securitatea Muncii Editura Mistral,
Marinescu I., ş. a 2008
15 Spanţu C. ş.a Planificarea şi organizarea producţiei Editura Mistral,
2008
16. M. Bălăneanu Structura şi proiectarea firelor Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1992
17. Bill Burchard, Autocad 14 Editura Teora, Bucureşti,
David Pitzer, 1999
Francis Soen
18. Mircea Băduţ AutoCAD-ul în trei timpi. Ghidul Editura Polirom, Iaşi, 2004.
proiectării profesionale

 Legea mediului 137/1995 modificată şi completată prinHG 91/20.06.2002 ;

 HG 91/20.03.2002, legislaţie specifică domeniului textile pielărie
 web sites prin www. google.com

46