Tehnici de Teatru Pentru Educatia de La Egal La Egal A Tinerilor Manual de Formare Ypeer Asociatia WWW tineriPentruTineri PDF

Set de instrumente
pentru educaţia de
Tehnici de teatru
la egal la egal a pentru educaţia de la
tinerilor
egal la egal a tinerilor:
manual de formare
Set de instrumente Tehnici de teatru
pentru educaţia de
la egal la egal a
pentru educaţia de la
tinerilor egal la egal a tinerilor:
manual de formare
Realizarea acestei publicaţii a fost posibilă datorită contribuţiei UNFPA, Fondul ONU pentru
Populaţie şi a Planului de activitate bugetară unificat al Programului Comun al Naţiunilor Unite
pentru HIV/SIDA (UNAIDS), precum şi datorită unei finanţări separate din partea Agenţiei
Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) acordate programului Family Health
International (FHI)/YouthNet.
Opiniile exprimate în acest document nu reflectă în mod necesar politicile UNFPA, UNAIDS,
USAID sau FHI. Principiile şi politicile fiecăreia dintre agenţiile ONU sunt guvernate de deciziile
relevante ale organelor lor de conducere, fiecare agenţie desfăşurând intervenţiile descrise în
acest document în conformitate cu propriile principii şi politici şi în limitele mandatului propriu
UNFPA este o agenţie internaţională de dezvoltare care promovează dreptul fiecărui om – femeie,
bărbat sau copil – la o viaţă sănătoasă şi la şanse egale în societate. UNFPA sprijină ţările în
utilizarea datelor privind populaţia în cadrul politicilor şi programelor de reducere a sărăciei şi
de creare a condiţiilor pentru ca fiecare sarcină să fie dorită, fiecare naştere să fie sigură,
fiecare tânăr să fie protejat de HIV/SIDA şi fiecare fată şi femeie să fie tratată cu respect şi să
ducă o viaţă demnă.
Începând din 2001, Programul Y-PEER (Youth Peer Education Network – Reţeaua de Educaţie
de la Egal la Egal pentru Tineret) colaborează cu parteneri la nivel de ţară în vederea dezvoltării
capacităţii organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale de implementare, coordonare,
monitorizare şi evaluare a programelor de educaţie de la egal la egal în vederea prevenirii
răspândirii maladiei HIV/SIDA şi a îmbunătăţirii sănătăţii reproducerii în rândul tinerilor. Vârful de
lance al iniţiativei Y-PEER a fost UNFPA în parteneriat cu FHI/YouthNet, Fondul Naţiunilor Unite
pentru Copii (UNICEF) şi alte organizaţii. Programul Y-PEER, lansat în 27 de ţări din Europa de
Est şi Asia Centrală, se extinde în prezent şi în alte regiuni ale lumii, cum ar fi ţările arabe şi
continentul african.
YouthNet este un program cu durata de 5 ani finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru
Dezvoltare Internaţională (USAID) pentru a contribui la îmbunătăţirea sănătăţii reproducerii şi a
preveni răspândirea virusului HIV în rândul tinerilor. Echipa YouthNet este coordonată de FHI
şi mai cuprinde organizaţiile CARE USA şi RTI International. Această publicaţie este finanţată
parţial prin Acordul de cooperare încheiat între USAID şi FHI pentru YouthNet,
nr. GPH-A-00-01-00013-00. .
United Nations Population Fund şi Youth Peer Education Network (Y-PEER)

220 East 42nd Street, 18th Floor
New York, NY 10017, USA
Family Health International/YouthNet

2101 Wilson Boulevard
Arlington, VA 22201, USA
© 2005 Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie

ISBN nr. 0-897-14768-5
Cuprins
Mulţumiri 4
Introducere 5
Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază 7
Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal 15
Atelierul de lucru 1. Naşterea scenariului: cum se creează un text

dramatic prin improvizaţie 16
Atelierul de lucru 2. Cum se elaborează povestea personajelor 34
Atelierul de lucru 3. Cum se identifică mesajul adecvat pentru publicul vizat 44
Atelierul de lucru 4. Putem vorbi? Discuţii eficiente după vizionarea unei scene 59
Secţiunea 3. Alte jocuri şi exerciţii de teatru 67
Secţiunea 4. Programe avansate de teatru pentru educaţia de

egal la egal: înfiinţarea şi construirea unei companii de teatru 75
Secţiunea 5. Anexe
Anexa 1. Termeni din teatru folosiţi în programele de educaţie
de la egal la egal 85
Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie –
abordări adecvate din perspectiva dezvoltării adolescentului 88
Annex 3. Listă de resurse adnotată pentru educaţia de la egal la egal 101
Annex 4. Surse 103
Mulţumiri
Acest manual a fost elaborat de Dr. Cydelle Berlin, director executiv al NiteStar, o companie
de teatru din New York şi Ken Hornbeck, consultant teatral, cu sprijin din partea a numeroşi
actori/educatori, formatori, participanţi la atelierele de lucru, membri ai publicului şi educatori
de la egal la egal. Coordonatorii acestei publicaţii au fost Aleksander Bodiroza de la Fondul
Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), iniţiatorul proiectului şi Hally Mahler de la
FHI/YouthNet, care a revizuit manualul.
În timpul elaborării sale, manualul a fost revizuit de formatorii peer Ilija Bilic, Ozge Karadag,
Atanas Kirjakovski şi Marija Vasileva-Blazev; de Maryanne Pribila de la FHI/YouthNet; şi de
Katy Shroff de la UNFPA. Tonya Nyagiro şi JoAnn Lewis de la FHI/YouthNet şi Mahua
Mandal de la Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) au făcut
observaţii în legătură cu revizia.
Din partea FHI la procesul de producţie a manualului au participat Suzanne Fischer şi

Claudia Ruland, la editare; William Finger, la coordonarea producţiei; şi Karen Dickerson, la
asistenţă concepţie şi redactare. Concepţia şi aşezarea în pagină au fost realizate de Dick
Hill, HillStudio.
Programul Y-PEER a utilizat tehnicile discutate în acest manual pentru a consolida activităţile
Y-PEER desfăşurate în Europa de Est, ţările arabe şi ale Africii Orientale. Autorii au recreat în
acest manual atelierele de lucru şi dezbaterile desfăşurate în cadrul programului Y-PEER
pentru ca şi alţii să poată beneficia de această abordare.
Jocurile de teatru provin dintr-o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie, iar multe dintre
ele sunt utilizate de atât de multă vreme încât nimeni nu-şi mai poate aroga în mod rezonabil
dreptul de a le fi inventat sau creat. Din această cauză, multe dintre jocurile şi exerciţiile de
teatru din acest manual nu pot fi atribuite unui anumit autor sau unei anumite surse în sensul
tradiţional al cuvântului. Mai mult, autorii au studiat cu foarte mulţi profesori, au participat la
zeci de conferinţe şi ateliere de lucru în calitate de cursanţi sau autori de prezentări şi astfel
au ajuns să preia diferite elemente de la un număr prea mare de persoane pentru a le mai
putea menţiona cu exactitate. Mulţi dintre actorii/educatori care au colaborat cu autorii le-au
împărtăşit acestora jocurile şi exerciţiile preferate din propria experienţă, iar pe lângă acestea
autorii au conceput o serie de alte exerciţii pentru acest manual.
Printre profesorii şi şcolile care au contribuit la evoluţia autorilor se numără Gail Cronauer,
Southern Methodist University, Dallas, Texas; Stanley Zareff; TheatreSports USA, New York;
Diann Ainslee; Augusto Boal; The Body Electric School; Şcoala de Arte Tisch, Universitatea din
New York, New York; Anne Bogart; Chris Coleman; Şcoala de Teatru Circle in the Square, New
York; Departamentul de Studii de Teatru, Universitatea Emory, Atlanta, Georgia; Viola Spolin,
profesor şi autoarea lucrării Improvisation for the Theatre; şi Deryck Calderwood, Programul de
sexualitate umană al Universităţii din New York. În sfârşit, autorii doresc să-i mulţumească lui
JLG pentru răbdare şi sprijin.
4 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Introducere
Să înveţi înseamnă să afli ceea ce ştii deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că

ştii cu adevărat. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti altora că ştiu şi ei la
fel de bine. Cu toţii învăţăm, facem şi îi învăţăm pe alţii.
– R. Bach
Acest manual a fost elaborat pentru coordonatorii de program şi educatorii de la

egal la egal pentru tineri care sunt interesaţi de înglobarea unei componente de
teatru în activităţile de sănătate a reproducerii şi prevenire a infecţiilor cu HIV pe
care le desfăşoară sau de consolidarea unei componente de teatru deja
existente în cadrul unui program.
Există numeroase moduri în care teatrul poate fi aplicat în educaţia de la egal la

egal. Educatorii de la egal la egal pot apela la jocurile de roluri sau la scenarii în
cadrul activităţilor obişnuite pe care le desfăşoară în şcoli sau în alte contexte.
Educatorii peer pot monta chiar o piesă de teatru care poate deveni nucleul unei
sesiuni de educaţie de la egal la egal. Programele de teatru pentru educaţia de la
egal la egal mai bine închegate pot chiar ajunge să facă un turneu cu o piesă de teatru.
Noţiunea de 'actori/educatori peer' – utilizată în acest manual – se referă la

educatorii peer care fac parte din programe de educaţie de la egal la egal care
folosesc teatrul ca instrument educativ. Aceşti actori peer nu sunt 'actori' în sensul
tradiţional al cuvântului, deoarece ei interpretează doar un anumit tip de scene sau
piese de teatru care au ca obiectiv educaţional modificarea cunoştinţelor, atitudinilor
şi comportamentelor publicului căruia i se adresează. Ei nu sunt nici 'educatori peer'
în sensul tradiţional al cuvântului, deoarece ei nu prezintă materialele educative celor
de-o seamă cu ajutorul metodologiei didactice tradiţionale.
Pentru a lucra eficient, actorii/educatori peer trebuie să beneficieze de formare de

specialitate atât în domeniul artelor teatrale cât şi al educaţiei de la egal la egal/pentru
sănătate. Celor două discipline va trebui să li se acorde aceeaşi importanţă, pentru
a se crea astfel un nou tip de educator care dispune de capacitatea de a prezenta
mesaje dinamice care captează atenţia tinerilor şi îi influenţează în mai mare măsură
decât mesajele prezentate fie de adulţi, fie în contextul unei lecţii în clasă. Deoarece
aceşti educatori peer sunt selectaţi dintre membrii publicului ţintă al programului, ei
trebuie să reflecte diversitatea acestui public în ceea ce priveşte distribuţia după sex,
vârstă, apartenenţă etnică, origine geografică şi aşa mai departe.
5
În limita posibilităţilor, la formarea actorilor/educatori peer şi la elaborarea pieselor
de teatru este bine să contribuie şi persoane cu experienţă în domeniul teatrului.
Astfel de specialişti se pot găsi la şcolile şi academiile de teatru, precum şi la
teatrele locale, la cluburile de teatru, muzică sau dans.
Manualul cuprinde 5 secţiuni:

■ Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază face o trecere în revistă a
istoriei şi teoriei utilizării teatrului în educaţie, aduce argumente în favoarea
utilizării teatrului ca mijloc de educare a tinerilor în domeniul sănătăţii
reproducerii şi al infecţiilor cu HIV şi explică abordarea autorilor privind
elaborarea unor piese de teatru sau scene prin improvizaţie.
■ Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal,

secţiunea centrală a acestui manual, este un curriculum pentru formarea
actorilor/educatori peer, pentru elaborarea unor piese de teatru şi practicarea
discuţiilor cu publicul după vizionarea unor scene sau spectacole de teatru.
■ Secţiunea 3. Alte jocuri şi exerciţii de teatru oferă instrumente de formare

suplimentare cu ajutorul cărora educatorii peer îşi pot îmbunătăţi aptitudinile
actoriceşti şi de improvizaţie.
■ Secţiunea 4. Programe avansate de teatru pentru educaţia de la egal la egal

oferă informaţii despre construirea unei companii de teatru, stabilirea distribuţiei,
repetiţii, regie şi alte aspecte cu care se confruntă organizaţiile care doresc să
monteze o piesă de teatru cu care să plece în turneu.
■ Secţiunea 5. Anexele cuprind o listă de termeni de teatru pentru educaţia

de la egal la egal, un material informativ despre etapele adolescenţei,
precum şi propuneri de resurse şi surse bibliografice.
Multe dintre exerciţiile din acest manual provin din practicile teatrale existente în
Europa şi America de Nord. Multe dintre exerciţii au fost însă adaptate cu succes
şi în ţările în curs de dezvoltare. Manualul este astfel conceput încât să poată fi
adaptat la orice context cultural. Pentru a adapta materialele, şi mai ales atelierele
de lucru, în mod corespunzător, facilitatorii vor trebui să le citească cu atenţie în
prealabil pentru a le putea pregăti în funcţie de nevoile publicului.
În timpul parcurgerii manualului, consultaţi la nevoie materialele suplimentare şi

lista de termeni din Secţiunea 5.

1
Secţiunea 1
Să începem cu elementele de bază

Să începem cu elementele de bază
1 Să începem cu elementele de bază
Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

– Gandhi
Această secţiune cuprinde două părţi: teatrul în educaţie şi componentele

unui program de teatru de la egal la egal. În prima parte se face o trecere
în revistă a istoriei şi teoriei utilizării teatrului în educaţie şi în sănătatea
publică. Se explică modul în care teatrul poate influenţa comportamentul
oamenilor, se vorbeşte despre nevoia creării unui teatru corespunzător din
punct de vedere cultural şi al dezvoltării adolescentului, despre componentele
esenţiale ale unei intrigi şi definiţia educatorilor peer ca actori/educatori.
În partea a doua se explică diferenţa dintre improvizaţie şi modalitatea tradiţională

de a scrie piese de teatru. Se discută despre obiectivele educaţionale şi despre modul
în care se definesc elementele 'cine, ce face şi unde' într-un scenariu bazat pe
improvizaţie. Această secţiune furnizează informaţii despre componentele esenţiale
de care au nevoie toţi cei care doresc să elaboreze activităţi de teatru în cadrul unui
program de educaţie de la egal la egal. Aceste informaţii de bază vor fi necesare pentru
a se putea trece la utilizarea materialelor mai avansate din acest manual.
Teatrul în educaţie
De ce reuşeşte oare teatrul să capteze interesul oamenilor din diferite culturi de mai
multe mii de ani? Teatrul constituie o parte importantă a vieţii multor oameni,
deoarece acesta oferă tuturor posibilitatea de a se destinde şi de a urmări diferite
poveşti şi povestiri. Teatrul ia diferite forme în diferite culturi – cum ar fi teatrul de
păpuşi indonezian, opera chinezească, povestirile şi bătutul la tobe tradiţional african
sau spectacolele de teatru montate în stil Broadway. Oricare ar fi stilul de teatru
adoptat, spectacolele trebuie să aibă potenţialul de a crea momente magice, de
neuitat pentru public.
Noţiunea de 'teatru în educaţie' se referă la utilizarea teatrului într-un scop care

merge dincolo de acela de a oferi o formă de divertisment unui public. Scopul său
este în general de a modifica cunoştinţele, atitudinile sau comportamentele (sau
poate toate cele trei elemente) la publicul vizat. În contextul acestui manual, scopul
urmărit prin utilizarea teatrului în educaţie este îmbunătăţirea sănătăţii reproducerii
în rândul tinerilor, prevenirea infecţiilor cu HIV şi reducerea stigmatizării şi discriminării
care însoţesc sarcinile nedorite sau infectarea cu HIV.

Istoria teatrului în educaţie şi a teatrului în sănătatea publică
Teatrul a constituit dintotdeauna o punte între educaţie şi divertisment. Din cele
mai vechi timpuri, teatrul a fost folosit pentru a răspândi ştiri, pentru a povesti
fapte din istorie sau pentru a-i informa pe oameni despre evenimentele care se
petreceau în afara comunităţii în care îşi duceau existenţa.
În ultimul timp, utilizarea teatrului şi a artelor dramatice în scopuri educative a

cunoscut un reviriment remarcabil. Subiectul asupra căruia s-au concentrat
nenumărate spectacole de teatru a fost epidemia HIV/SIDA. În diferite părţi ale
lumii, spectacolele de televiziune, piesele de teatru radiofonice, campaniile de
presă, benzile desenate sau alte produse ale fanteziei au fost folosite pentru a
transmite informaţii şi a influenţa comportamentul oamenilor. Oamenii se
identifică adesea cu personajele de pe scenă sau din piesele de teatru
radiofonic sau de televiziune şi doresc să participe la formele interactive de
spectacol în care pot dezbate aspectele controversate şi delicate ale unor
subiecte cum ar fi sexualitatea, consumul de droguri injectabile, violenţa
împotriva femeilor şi alte subiecte legate de sănătate.
Studii privind utilizarea teatrului în scopuri educative

Există tot mai multe studii care susţin utilitatea folosirii teatrului în educaţie (vezi
şi resursele din Secţiunea 5). Teatrul este considerat într-o măsură tot mai mare
un puternic instrument al schimbării sociale. Teatrul poate da o mai mare forţă
afectivă şi psihologică mesajelor transmise şi oferă un mijloc credibil şi atrăgător
prin care se pot explora problemele delicate, mai ales când se lucrează cu tineri.
Vizionarea unui spectacol educativ bine conceput poate schimba modul de
gândire al unei persoane şi poate chiar şi modul său de acţiune. Prin folosirea
teatrului ca instrument de educaţie şi creaţie, se pot elimina convingerile greşite,
se pot prezenta puncte de vedere echilibrate şi se pot influenţa comportamente.
Dacă este folosit eficient, teatrul este o modalitate excelentă pentru prezentarea
unor teme delicate despre care nu se discută de obicei în public, mai ales în
contexte educative. Prin intermediul teatrului, publicul poate recepţiona aceste
mesaje pe o cale antrenantă şi interesantă. În împrejurări şi condiţii optime,
teatrul vizionat în direct poate schimba comportamentul oamenilor: el poate
contribui la îndepărtarea tinerilor de comportamentele riscante, periculoase şi
îndreptarea lor spre un stil de viaţă mai sigur şi mai sănătos.
Cum îi influenţează teatrul pe oameni?

Atunci când este de calitate, teatrul reuşeşte să capteze atenţia oamenilor.
Chiar şi tinerii plictisiţi de activităţile şcolare sau de programele de televiziune
anoste par să se trezească la viaţă când asistă la un spectacol de teatru.
Teatrul captivează spectatorii, le reţine atenţia şi îi implică într-o experienţă.

Prin implicarea publicului în mod activ, spectacolul nu influenţează doar
sentimentele publicului, ci acţionează şi asupra aptitudinilor sale intelectuale
sau cognitive. Tocmai această capacitate a teatrului de a atinge corzile
sufletului face posibilă influenţarea atitudinilor într-un mod care nu este la
îndemâna instrucţiei tradiţionale.

Totuşi, pentru ca teatrul să poată schimba comportamentul tinerilor, el nu trebuie să se
mulţumească doar cu generarea unei simple reacţii afective. El trebuie să transmită mesaje
într-un mod pe care tinerii îl înţeleg şi pe baza căruia pot acţiona.
Prin urmare, reprezentaţiile şi atelierele de teatru trebuie să se bazeze pe teoriile educaţiei şi ale
comportamentului. Teatrul destinat programelor educative trebuie să cuprindă şi o componentă
de evaluare care să permită coordonatorilor de program să analizeze modul în care teatrul
influenţează publicul ţintă.
Semnificaţia termenilor
Utilizarea teatrului pentru educarea publicului a fost denumită în
multe feluri. În cadrul acestui manual s-au utilizat cu precădere
noţiunile de teatru în educaţie sau edu-divertisment. În literatura
de specialitate se mai folosesc şi termeni cum ar fi info-divertisment
şi educaţie-divertisment.
Cadrul teoretic
Teatrul educativ, ca şi alte forme de 'edu-divertisment', se bazează pe teoriile lui Albert Bandura.
Bandura a constatat că oamenii învaţă cum să se comporte – şi cum să-şi modifice
comportamentul – urmărindu-i pe ceilalţi oameni. În edu-divertisment, actorii fac o demonstraţie
de comportament pentru public. Publicul are ocazia să observe astfel comportamentul modelelor
pozitive şi negative. Din perspectiva contribuţiei pe care teatrul o poate avea la educaţia publicului
pentru sănătate, un rol important îl are modelul de personaj care trece printr-o transformare, adică
personajul care trece de la comportamentul riscant la cel sigur, demonstrând astfel publicului că
schimbarea este posibilă, că un tânăr este capabil şi suficient de puternic pentru a putea deţine
controlul asupra propriului comportament.
Teatrul educativ pe teme de sănătate se inspiră şi din ideile altor cercetători şi teoreticieni ai
învăţării (vezi Secţiunea 5 pentru resursele bibliografice propuse). Cercetările au demonstrat,
spre exemplu, că adolescenţii au tendinţa de a adopta comportamentul persoanelor pe care le
consideră ca modele de viaţă. Deoarece adolescenţii sunt adesea atraşi de comportamentele
mai riscante – şi de persoanele care le promovează – această constatare este deosebit de
utilă pentru crearea modelelor care trec printr-o transformare. Cei care fac educaţie pentru
sănătate prin teatru trebuie să acorde o mare atenţie creării unor personaje care
adoptă atitudini care sunt atrăgătoare pentru tineri, dar oferă în acelaşi timp un
model de comportament corect şi de dorit. În reprezentaţiile care au succes la
tineret apar adesea personaje de tipul celor menţionate mai jos:
■ Personaje moderne, 'cool', îmbrăcate cu haine la modă, care folosesc un limbaj
adecvat vârstei (oricare ar fi comunitatea căreia îi aparţin).
■ Tipuri de personaje familiare publicului. Este vorba de personaje care au căzut
deja pradă unor comportamente de mare risc sau se gândesc să le încerce.
■ Personaje care au motive credibile pentru a-şi schimba comportamentul şi a
evita consecinţele unor acţiuni riscante. De exemplu, o piesă de teatru poate
prezenta de ce şi cum personajele trec la practicarea sexului protejat şi adoptă
comportamente mai puţin riscante.

Teatru adecvat din punct de vedere cultural şi al dezvoltării
adolescentului
Pentru ca educaţia prin teatru să fie încununată de succes, ea trebuie să fie adecvată din
punct de vedere cultural şi al dezvoltării adolescentului. Adolescenţii nu vor fi mişcaţi de o
piesă de teatru gândită pentru copii mai mici. Pentru ca mesajele să aibă forţă şi eficienţă,
vocabularul folosit va trebui să fie diferit la tinerii din mediul urban faţă de cei din mediul rural.
Intriga
Nucleul unui spectacol de teatru de succes este reprezentat de intrigă, la închegarea căreia
concură diferite elemente. Ca şi la oricare altă formă de artă, succesul sau insuccesul unei
piese de teatru este un element cu totul subiectiv. Ceea ce unuia dintre spectatori i se poate
părea o piesă minunată, altuia i se poate părea pur şi simplu un timp pierdut. Iată însă
elementele care contribuie la elaborarea intrigii unei piese:
■ În piesă există mai multe personaje bine definite, între care există relaţii complexe,
realiste şi relevante care contribuie la desfăşurarea intrigii.
■ Personajele se află într-o situaţie de conflict, ceea ce captează atenţia publicului.
■ Din intrigă se degajă un sentiment de adevăr, ceea ce nu înseamnă neapărat
că întâmplările relatate sunt adevărate, ci mai degrabă că ele par sincere şi credibile.
■ În spectacol se apelează la umor, dacă este oportun. O poveste care îi face
pe oameni să râdă – măcar din când în când – este întotdeauna bine primită de
public.
Educatorii peer ca actori/educatori

Cercetătorii au constatat că printre cele mai eficiente programe de educaţie a tinerilor prin
teatru sunt cele concepute şi interpretate de tinerii care au urmat ei înşişi programe de
formare în tehnicile de teatru şi educaţie de la egal la egal specializate într-un domeniu
tehnic cum este sănătatea reproducerii sau prevenirea infecţiilor cu HIV. Atunci când
educatorii peer cu pregătire adecvată apelează la teatru pentru a comunica cu cei de-o
seamă, ei pot imprima forţă uriaşă mesajelor pe care doresc să le transmită.
Componentele de bază ale unui program de teatru

de la egal la egal
În contextul acestui manual, expresia 'teatru de la egal la egal' se referă la spectacole de

teatru originale, jucate de tineri pentru cei de-o seamă cu ei. (În acest manual, se consideră
tineri persoanele cu vârste între 10 şi 24 de ani, însă termenului i se poate da şi o altă
definiţie, care să se potrivească mai bine programului dvs.) Teatrul de la egal la egal este
folosit ca punct de pornire pentru discuţii şi comunicare, dând posibilitatea celor din public
nu numai să reflecteze asupra problemelor de sănătate prezentate, ci şi să înceapă să
iniţieze un dialog despre ele cu cei de-o seamă, cu liderii lor, cu familia şi prietenii.
Improvizaţia vs. modalitatea tradiţională de a scrie piese de teatru

Există multe modalităţi în care se pot realiza piese de teatru pentru programele de educaţie
de la egal la egal. Unii abordează problema din perspectiva tradiţională – nişte adulţi sau
tineri scriu o piesă pe o anumită temă iar actorii/educatori o pun în scenă.
Acest manual se concentrează asupra utilizării unui model diferit de creare a unor piese
de teatru: improvizaţia.

Improvizaţia este procesul de creare a unei scene sub imperiul momentului fără
a se folosi un scenariu. Prin însăşi natura sa, improvizaţia este creativă şi
imediată. Prin improvizaţie, tinerii deţin controlul asupra procesului de creaţie şi
sunt îndemnaţi ca în acest proces să-şi utilizeze şi trupul, şi sentimentele, nu
doar intelectul.
Una sau mai multe dintre scenele create prin improvizaţie sunt apoi notate şi pot
constitui baza pentru elaborarea unei piese întregi. Astfel, scenariul provine direct
de la tineri şi nu sună fals, aşa cum se poate întâmpla atunci când adulţii încearcă
să se substituie unui adolescent în conceperea unui text dramatic. Bineînţeles,
transformarea unei improvizaţii în produs finit nu este în nici un caz un proces uşor.
Dimpotrivă, el poate fi deosebit de laborios. În acest manual se descriu etapele care
trebuie parcurse pentru realizarea unor scene şi a unui scenariu şi se propun o serie
de ateliere de lucru care îi pot ajuta pe coordonatorii de programe să realizeze un
spectacol dramatic interesant prin folosirea unor tehnici de improvizaţie.
Cum poţi învăţa pe cineva să joace teatru sau să facă improvizaţie?

Mulţi sceptici sunt de părere că actoria (sau improvizaţia) sunt discipline care nu se pot
preda. Argumentul pe care îl invocă este următorul: de vreme ce actoria se bazează în
mare parte pe implicarea afectivă şi pe imaginaţia celor care joacă, nu mai rămân decât
foarte puţine lucruri care ar trebui învăţate de la alţii. Totuşi, profesorul de actorie are mai
multe atribuţii, şi anume:
■ de a-l ajuta pe actor să exprime şi să comunice eficient lucrurile pe care le
imaginează
■ de a crea un mediu sigur pentru cel care învaţă să joace, în primul rând un mediu în
care acesta să poată să şi greşească, putând astfel să-şi asume riscuri şi să
exploreze plenar procesul de creaţie
■ de a facilita construirea încrederii în cadrul trupei
■ de a propune exerciţii de îmbunătăţire a rezistenţei şi flexibilităţii şi de relaxare
■ de a-i ajuta pe viitori actori să-şi îmbunătăţească tehnica vocală
Pentru a putea face improvizaţie, sunt necesare tehnicile generale şi deprinderile
menţionate mai sus, dar trebuie deprinse şi unele tehnici mai concrete în domeniul
improvizaţiei, cum ar fi:
■ cum se primeşte o 'ofertă' (replicile dintr-un dialog, fragmentele din povestea unui
personaj, sau alte elemente aduse pe scenă de un partener)
■ cum se evită îngheţarea unor scene prin evitarea folosirii unor răspunsuri scurte, de
genul dau sau nu, sau a unor răspunsuri care îl lasă pe partener fără replică
■ cum se conduce o scenă spre deznodământul convenit în prealabi
■ cum se poate dezvolta capacitatea de a face lucruri imprevizibile pe scenă, mai
degrabă decât lucruri previzibilel
■ cum se poate focaliza atenţia asupra personajelor prezente pe scenă mai degrabă
decât asupra altor personaje
■ cum se poate focaliza atenţia mai mult asupra intrigii şi a mesajului decât asupra
spectacolului în general

Oricare ar fi abordarea aleasă de un proiect, scenele sau spectacolele de teatru nu sunt
niciodată cu adevărat 'produse finite'. Cu cât lucraţi mai mult în acest domeniu, cu atât
veţi învăţa mai mult, atât dvs. cât şi actorii. Probabil că veţi dori de mai multe ori să reveniţi
şi să vă revizuiţi materialul, deoarece întotdeauna e loc de mai bine, nu-i aşa?
Definiţi obiectivele educaţionale

Obiectivele educaţionale trebuie să fie clar definite înainte de a se începe lucrul la o scenă.
De pildă, dacă programul de educaţie de la egal la egal vizează tineri cu vârste între 12 şi 14,
scopul fiind de a-i ajuta pe aceşti tineri să amâne debutul vieţii sexuale, probabil că întâi va
trebui să-i învăţaţi pe aceştia câte ceva despre transformările prin care trece organismul la
această vârstă, să le explicaţi de ce ar fi bine să-şi amâne prima experienţă sexuală şi să le
daţi câteva sfaturi cu privire la ce ar trebui să facă pentru a reuşi să prelungească perioada
de abstinenţă. Acestea ar fi obiectivele educaţionale pe care le urmăriţi
Problematica legată de sănătatea reproducerii şi infecţiile cu HIV este complexă deoarece

ea cuprinde în acelaşi timp elemente din domeniul sănătăţii fizice, mentale şi afective. De
asemenea, trebuie avute în vedere şi relaţiile cu familia, prietenii şi comunitatea în general.
Atunci când se apelează la arta dramatică, apare tentaţia de a se aborda un subiect prea
vast sau de a se încerca rezolvarea tuturor problemelor din lume cu o singură scenă. Este
evident mai bine să vă concentraţi activitatea pe anumite probleme concrete, bine definite.
Obiectivele educaţionale clar definite vă vor servi drept linii orientative în crearea scenelor.
Pentru a vă putea stabili obiectivele, încercaţi să răspundeţi la întrebările de mai jos împreună
cu echipa de educatori peer:
■ Ce mesaj doriţi să transmiteţi despre problema de sănătate vizată?
■ Care sunt atitudinile pe care vreţi să le schimbaţi?
■ Care sunt cunoştinţele noi pe care aţi dori să le transmiteţi publicului?
■ Care aţi dori să fie comportamentul publicului după vizionarea scenei?
Este important ca, pe parcursul evoluţiei piesei de teatru, să reveniţi periodic la aceste
obiective pentru a vă asigura că nu v-aţi abătut de la obiectivul global urmărit. De obicei,
unul sau două obiective educaţionale sunt suficiente pentru o scenă. Dacă încercaţi să
urmăriţi prea multe obiective, ideea devine adesea neclară, mesajul fiind mai dificil de
receptat de public.
Stabiliţi cine, ce face şi unde
După ce aţi elaborat obiectivele educaţionale urmărite, stabiliţi următoarele elemente: cine, ce
face şi unde. Aceste elemente vă asigură instrumentele cu ajutorul cărora puteţi crea scene
logice, în directă legătură cu obiectivele educaţionale.
În primul rând, definiţi elementul ce face, care se referă la intriga sau confruntarea din cadrul
scenei. Situaţia conflictuală trebuie astfel aleasă încât să aibă legătură cu obiectivele
educaţionale stabilite.

■ Despre ce este vorba în scenă?
■ Care sunt forţele aflate în conflict?
■ Ce vor personajele şi de ce duc nevoile lor diferite la neînţelegeri sau confruntări?
Despre ce este vorba în scenă?

Apoi, definiţi elementul cine, care se referă la personajele din scenă
■ Ce personaje vor fi implicate în această intrigă? Nu uitaţi, teatrul trebuie să
aibă o logică pentru a putea fi credibil..
■ Care sunt relaţiile dintre personaje? De cât timp se cunosc? Care este
dinamica forţelor în relaţiile dintre personaje?
■ Care este trecutul personajelor? Ce vârstă au? De unde sunt? Ce grupuri
etnice sau economice reprezintă? (Toate aceste elemente compun povestea
personajului.)
■ Care este punctul de vedere al personajelor despre problema în discuţie?
■ Care sunt convingerile personale şi valorile pe care le susţin personajele în
legătură cu subiectul înainte de începutul scenei?
■ Cum se vor schimba sau cum nu se vor schimba punctele lor de vedere pe
parcursul scenei?
În timpul conceperii scenelor, încercaţi să stabiliţi cât mai concret elementele de

mai sus. Nu va trebui să construiţi personajele sau intriga în mare detaliu înainte
de a începe improvizaţia, însă va trebui să vă faceţi o idee generală despre toate
aceste aspecte înainte de a trece la treabă. Lăsaţi personajele să evolueze. Un
element care trebuie să fie stabilit însă înainte de a începe improvizaţia este
numele personajelor. Nu e bine să folosiţi numele adevărate ale actorilor pentru a
evita identificarea excesivă a acestora cu personajele pe care le interpretează
Acum alegeţi elementul unde, care se referă la locul sau cadrul în care se
desfăşoară scena. Dacă actorii ştiu de la bun început unde se petrece scena,
aceştia îşi vor înţelege mai bine rolurile. Aveţi grijă ca locul unde se desfăşoară
acţiunea, ca şi personajele, să se încadreze în logica intrigii. Alegerea locului poate
contribui şi la intensificarea tensiunii dramatice din scenă. Dacă în scenă este vorba
de un cuplu care discută despre utilizarea prezervativului, tensiunea momentului va fi
poate mai mare dacă scena se petrece în dormitor decât dacă se petrece într-un bar.
Improvizaţi, revizuiţi şi reluaţi.
După ce aţi stabilit cine, ce face şi unde prin discuţii în cadrul grupului, verificaţi dacă
toţi participanţii ştiu cum se numesc personajele, ce se întâmplă în piesă şi cum se va
termina scena. În acest moment puteţi începe prima improvizaţie. Fiecare personaj va
contribui în mod spontan la crearea dialogului de pe scenă, fără a folosi un scenariu.
Cineva va avea sarcina de a înregistra scena (pe bandă video, audio sau luând notiţe).
După încheierea scenei, lansaţi imediat o discuţie de grup pentru a identifica elementele
care ar trebui schimbate. Apoi refaceţi scena şi discutaţi-o. A ieşit mai bine de data asta
sau nu? Ce a mers de data asta mai bine ca prima dată?

Prin folosirea metodei „cine, ce face şi unde”, veţi putea crea materialul
dramatic brut necesar pentru o piesă de teatru. Dvs. şi echipa cu care lucraţi
va trebui să decideţi apoi ce să faceţi cu materialul odată ce a fost conceput.
Poate că aveţi nevoie doar de o singură scenă pentru o sesiune de educaţie
de la egal la egal, sau poate doriţi să elaboraţi un set de scene care se vor
putea reuni într-o piesă într-un singur act şi care poate fi prezentată într-un
teatru popular sau la un colţ de stradă. Legaţi scenele între ele cu muzică,
cântece, dansuri, bătut din tobe sau monologuri. Teatrul de la egal la egal are
un mare potenţial şi este extrem de flexibil. Folosiţi-vă imaginaţia!
22 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor:

manual de formare
Secţiunea 2
Patru ateliere de formare

prin teatrul de la egal la egal
2
prin teatrul de la egal la egal
Patru ateliere de formare
2 Patru ateliere de formare prin
teatrul de la egal la egal
Această secţiune cuprinde patru ateliere de formare care îi ajută pe educatorii de la egal la egal
să-şi îmbunătăţească jocul şi să creeze piese de teatru prin intermediul cărora îşi pot atinge
obiectivele educaţionale. Atelierele au fost gândite într-o anumită progresie, prin urmare e bine
să fie parcurse în ordinea în care sunt prezentate. Ele oferă actorilor/educatori instrumentele de
bază pentru folosirea improvizaţiei în crearea unor scene, în elaborarea unor mesaje şi obiective
educaţionale corespunzătoare, stabilirea trecutului (sau poveştii) unui personaj şi atragerea
publicului într-o discuţie interactivă.
Cele patru ateliere de formare sunt:

■ Atelierul 1. Naşterea scenariului: cum se creează un text dramatic prin improvizaţie
■ Atelierul 2. Cum se elaborează povestea unui personaj
■ Atelierul 3. Cum se concepe mesajul potrivit pentru publicul vizat
■ Atelierul 4. Putem vorbi? Discuţii eficiente după vizionarea unei scene
Câteva sugestii privind desfăşurarea atelierelor

După ce veţi fi prezentat aceste ateliere de mai multe ori, veţi constata că nu există două
grupuri de participanţi care să fie exact la fel. Grupurile pot diferi mult între ele din punct
de vedere al experienţei, timidităţii, capacităţii de reacţie, inteligenţei şi talentului. Ca urmare,
experienţa desfăşurării atelierelor se va dovedi diferită de fiecare dată, ceea ce le face cu
atât mai interesante.
Ca şi profesorii buni, şi facilitatorii buni trebuie să ştie cum să lucreze cu fiecare participant la
atelier în ritmul propriu. Ei trebuie să dispună de capacitatea de a asculta cu atenţie întrebările
participanţilor, să fie extrem de răbdători la nevoie şi adesea să se încreadă în propriile intuiţii
sau sentimente. Un bun facilitator trebuie să fie clar şi concis atunci când explică instrucţiunile
pentru exerciţii şi jocuri şi să aibă o atitudine caldă, deschisă şi imparţială. O astfel de atitudine
îi va ajuta pe participanţi să-şi facă curaj şi să-şi exprime părerile, ceea ce constituie una dintre
cheile succesului unei astfel de activităţi. Facilitatorii eficienţi îşi iau treaba în serios, însă o
abordează cu umor şi insuflă un spirit ludic activităţilor desfăşurate. Un bun facilitator va şti că
nici o formă de joacă nu poate fi greşită.
Facilitatorii trebuie să găsească echilibrul delicat între nevoia de a nu se abate de la subiect

(de a respecta programului atelierului) şi dorinţa de a rămâne flexibil. Adesea, o discuţie, un
exerciţiu sau un joc durează mai mult decât s-a prevăzut sau preconizat. Pot exista numeroase
motive pentru care se întâmplă aşa, şi până la urmă nu e nimic rău în asta. Nu ajută la nimic
dacă facilitatorul se lasă copleşit de un sentiment de frustrare în astfel de situaţii. Important
este să aibă încredere în proces, să se abată puţin de la program şi să se asigure că parcurge
toate lucrurile pe care participanţii trebuie neapărat să le înveţe. La urma urmei, cu cât
facilitatorii desfăşoară un număr mai mare de ateliere, cu atât vor dobândi mai multă
competenţă în facilitarea acestora.

Atelierul 1. Naşterea scenariului:
cum se creează un text dramatic prin improvizaţie
Atelierul 1 pune la dispoziţia participanţilor instrumentele necesare pentru

crearea unor materiale didactice bazate pe teatru. În cadrul acestui atelier,
tinerii participă la o serie de jocuri şi exerciţii de teatru prin care se
urmăreşte relaxarea trupului şi a minţii. Este vorba de exerciţii fizice
interactive uşoare care sunt prezentate în primul rând ca o activitate
distractivă. În cadrul exerciţiilor de mai jos, se prezintă şi se exersează
elementele de bază ale improvizaţiei, după care se discută despre
modalitatea de elaborare a unor mesaje educaţionale eficiente. Urmează
alte câteva exerciţii în cadrul cărora participanţi elaborează scurte scenarii
educative, le prezintă în faţa grupului şi apoi le evaluează eficacitatea.
Obiectivele atelierului
De a-i ajuta pe participanţi să se simtă în largul lor şi liberi să discute

problemele sănătăţii sexuale fără jenă sau reţinere.
De a demonstra cum se pot crea scenarii axate pe anumite teme pornind

de la ideile şi experienţele participanţilor.
Durată 3 1/2 ore
Materiale
■ O minge de cauciuc sau un obiect similar cu care se poate arunca în siguranţă
■ Scaune pentru participanţi
■ Flip chart
■ Mai multe markere de diferite culori
■ Coli de flip chart pregătite în prealabil:
1. 'Bun venit la atelierul Naşterea scenariului', pe care se trec numele facilitatorilor
2. 'Stop cadru', pe care se trec numerele de la 1 la 10 (şi se lasă loc
pentru alte informaţii)
3. 'Mesajul' pe care se trece următoarea listă:
● Obiective educaţionale (se lasă loc pentru două obiective educaţionale)
● Sugestii
▼ umor
▼ scene scurte
▼ diferite nume
▼ scene cu un final neclar

Atelierul 1
Temă Introducere şi încălzire
Exerciţiu: Cercul de masaj
Obiective De a sparge gheaţa şi de a-i ajuta pe participanţi să se relaxeze
De a-i ajuta pe participanţi să înveţe numele celorlalţi

10
minute
Materiale Coala de flip - chart 'Bun venit la atelierul Naşterea scenariului'
Procesul
Faceţi prezentările. Arătaţi participanţilor coala de flip chart pe care sunt
scrise numele facilitatorilor.
Cereţi participanţilor să formeze un cerc şi să se întoarcă spre dreapta, iar

apoi să aşeze mâinile pe umerii persoanei pe care o au în faţă şi să îi facă
un masaj pe umeri, ceafă şi spate
După câteva minute, cereţi participanţilor
Notă pentru formatori
să se întoarcă şi să maseze persoana
Acest exerciţiu este poate nepotrivit în
aflată în stânga lor.
anumite contexte culturale. Sau poate
deveni acceptabil dacă se adaptează prin
Cereţi tinerilor să vorbească cu persoana
formarea a două cercuri separate, pentru
care le face masaj şi să îi spună cum
fete şi băieţi. Rămâne ca exerciţiul să fie
vor să fie masaţi, sau să descrie ce le
adaptat în funcţie de situaţie.
face plăcere şi ce nu. Verificaţi dacă
tinerii au aflat şi ţinut minte numele
persoanelor pe care le-au masat şi
dacă aceştia au mulţumit pentru masaj..
Încheiere
Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive şi apoi cereţi participanţilor să formeze
un cerc mai mare.

Exerciţiu: Cercul de încălzire rapidă
Obiective De a institui un ritual care poate fi folosit la începutul

unui atelier sau al unei repetiţii.
10
minute De a-i ajuta pe participanţi să se relaxeze, să se
învioreze, să-şi întindă muşchii şi să respire mai bine.
Materiale Nu sunt necesare.
Procesul
Scopul acestor exerciţii este de a asigura întinderea tuturor grupelor
musculare importante, de a îmbunătăţi concentrarea grupului şi de a-i
înviora pe participanţi. Exerciţiile pot servi şi ca un ritual de grup care
poate fi executat înainte de fiecare repetiţie sau atelier de formare.
Cereţi participanţilor să formeze un cerc, iar apoi să găsească un

partener pe partea cealaltă a cercului cu care să se privească ochi
în ochi pe toată durata exerciţiului.
După aceea, se execută mai multe exerciţii de respiraţie, întinderi,

sărituri şi alte mişcări, sub coordonarea facilitatorului.

Atunci când se desfăşoară la începutul
atelierului Naşterea scenariului, exerciţiul
de încălzire în cerc este de obicei scurt şi
este coordonat de facilitator. Atunci când
cercul de încălzire se foloseşte la începutul
repetiţiilor sau al altor ateliere, exerciţiile pot
fi mai lungi şi pot fi coordonate de participanţi.
Încheiere
Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive, invitându-i pe participanţi să
aplaude. Spuneţi participanţilor să rămână în această formaţie pentru
următorul exerciţiu, pentru că astfel vor putea să se cunoască mai
bine între ei.

Atelierul 1
Exerciţiu: Cercul de energie al numelor şi

Jocul numelor ritmate
Obiective De a-i încuraja pe participanţi să se exprime fizic.
De a continua procesul de relaxare a grupului şi

de a genera bună dispoziţie.
15
De a-i ajuta pe membrii grupului să înveţe numele minute
celorlalţi participanţi.
Procesul
Facilitatorii pot alege oricare dintre următoarele jocuri cu nume
Cercul de energie al numelor

Grupul formează un cerc. Doi tineri care stau unul lângă altul sunt invitaţi să
se ofere voluntar să înceapă jocul. Cei doi se aşează faţă în faţă, iar unul
dintre ei are sarcina de a-i spune celuilalt cum se numeşte, în timp ce execută
şi un anumit gest (de exemplu face un semn cu mâna, mişcă un picior sau îşi
apleacă capul într-o parte). A doua persoană repetă apoi numele primei persoane,
însă cu voce mai tare, şi repetă şi gestul făcut (către prima persoană), însă mai
pronunţat. Apoi, a doua persoană se întoarce spre tânărul care stă pe partea
cealaltă, îşi spune numele, însoţit de un alt gest, pe care cea de-a treia persoană
le repetă, şi tot aşa până se parcurge tot cercul.
Jocul numelor ritmate

Participanţii sunt în continuare în formaţie de cerc. Facilitatorul bate următorul ritm
din palme: 1-2, 1-2-3 iar apoi îi invită pe participanţi să bată şi ei ritmul împreună cu
el. După ce toţi au deprins ritmul, bătutul din palme se înlocuieşte cu acţiunea
ritmată. Participanţii vin pe rând, unul câte unul, în mijlocul cercului şi îşi spun numele,
făcând în acelaşi timp un gest. Pe numărătoare, gestul şi pronunţarea numelui se fac
pe '1', iar repetarea lor de către grup se face pe '2'. Imediat, pe '1-2-3', grupul repetă
din nou numele persoanei şi gestul, de trei ori, în ritm alert. Apoi cel din mijloc revine
în cerc şi urmează alt participant, până când le vine rândul tuturor.
Încheiere
Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive şi invitaţi-i pe participanţi să aplaude. Spuneţi
participanţilor că exerciţiul pe care tocmai l-au parcurs a fost o introducere la
improvizaţie. E bine ca grupul să rămână în formaţie de cerc în timp ce le vorbiţi
despre folosirea teatrului în educaţia de la egal la egal şi le explicaţi ce au de făcut
pe parcursul zilei.

Exerciţiu: Prezentarea teatrului în educaţie
şi stabilirea regulilor de bază
Obiective De a face o scurtă trecere în revistă a utilizării teatrului în
educaţie ca instrument pentru educaţia de la egal la egal
15
minute De a oferi câteva explicaţii despre ce se va întâmpla în
cadrul atelierului. Naşterea scenariului
De a conveni asupra câtorva reguli de bază în cadrul

grupului
Materiale Flip - chart şi markere

Prezentarea generală a atelierului Naşterea
scenariului se face mai degrabă în acest
moment decât la început, pentru că este
esenţial ca la început să se creeze o atmosferă
degajată cu ajutorul exerciţiilor de încălzire şi a
exerciţiilor cu nume înainte de a se trece la partea
educativă şi la elaborarea regulilor de bază.
Procesul
Informaţi participanţii că acest atelier le va oferi instrumentele necesare
pentru crearea unor materiale didactice bazate pe teatru. Urmează să
parcurgă o serie de jocuri şi exerciţii datorită cărora experienţa învăţării va
fi deosebit de plăcută. Explicaţi că se va învăţa despre improvizaţie, despre
elaborarea mesajelor şi despre crearea unor scurte texte dramatice.
Explicaţi pe scurt următoarele aspecte despre istoria teatrului în educaţie,

pentru ca participanţii să înţeleagă mai bine contextul acestei abordări:
■ Toate culturile recurg la teatru ca formă de divertisment şi de relatare

a unor istorii – printre exemple se pot aminti povestirile africane,
teatrul de păpuşi indonezian, opera chinezească.
■ Teatrul poate fi şi un bun mijloc de a răspândi informaţii şi de a educa.
■ Mai ales tinerii reacţionează pozitiv la mesajele educaţionale transmise
prin teatru, mult mai bine decât la mesajele transmise prin prelegerile
tradiţionale.
■ Teatrul captivează publicul şi îi ajută pe participanţi să se concentreze
asupra subiectului.
Apoi, explicaţi participanţilor faptul că regulile de bază sunt importante,

pentru că ele oferă tuturor un sentiment de siguranţă cu privire la faptul
că se pot exprima deschis pe tot parcursul atelierului.

Atelierul 1
Invitaţi participanţii să propună 2-3 reguli de bază. Notaţi propunerile pe o
coală de flip - chart. În cadrul regulilor de bază se poate stabili, de exemplu, că
participanţii pot vorbi numai pe rând, nu mai mulţi deodată, că le datorează
respect celorlalţi şi au obligaţia de a păstra confidenţialitatea (ceea ce se spune
în cadrul atelierului nu poate părăsi sala). Participanţii vor trebui să cadă de acord
asupra listei de reguli de bază. Purtaţi o scurtă discuţie cu tinerii despre
consecinţele pe care le poate avea încălcarea acestor reguli.
Încheiere Spuneţi grupului că următorul joc poate părea simplu,

însă este mai dificil decât s-ar putea crede.
10
minute
Exerciţiu: Dă ritmul mai departe
Obiectiv De a dezvolta coeziunea, unitatea şi concentrarea grupului.
Procesul
Cereţi participanţilor să formeze un cerc şi staţi şi dvs. în cerc. Întoarceţi-vă spre
persoana de lângă dvs. (din stânga sau dreapta), priviţi-o în ochi şi bateţi din
palme. Acesta trebuie să încerce să bată din palme în acelaşi timp, astfel încât
să ajungeţi să bateţi din palme împreună. Apoi, participantul respectiv se întoarce
spre persoana de pe partea cealaltă, bat împreună din palme şi tot aşa, pe rând,
până se parcurge tot cercul. Astfel se creează impresia că bătaia din palme este
transmisă de la un participant la altul.
Cereţi participanţilor să imprime exerciţiului un anumit ritm pe care să-l şi menţină.

După ce cercul este parcurs de mai multe ori, se întrerupe exerciţiul şi se poartă o
scurtă discuţie despre cele întâmplate.
Întrebaţi participanţii care sunt elementele datorită cărora reuşesc să bată din palme
la unison. (Iată câteva răspunsuri posibile: faptul că se privesc în ochi şi îşi susţin
privirile, respiraţia, intenţiile clare, faptul că nu anticipează, că rămân concentraţi
asupra momentului.) În ce măsură a reuşit grupul să păstreze ritmul?
Încercaţi să faceţi exerciţiul şi a doua oară, însă de data asta cereţi unui participant
să lanseze exerciţiul. Evaluaţi din nou.
Încheiere
Subliniaţi importanţa armonizării cu colegii actori/educatori pe parcursul repetiţiilor
şi spectacolelor. Apoi, spuneţi participanţilor să rupă cercul şi să înceapă să meargă
prin încăpere, pregătindu-se pentru următoarea activitate.

Temă Jocurile de teatru
Exerciţiu: Exerciţiu de mers – jos masca!
Obiective De a se conştientiza existenţa energiei corpului şi

a energiei grupului în rândul participanţilor.
10
minute De a-i învăţa pe tineri să-i privească pe oameni în
ochi fără să aibă un sentiment de jenă.
De a-i învăţa pe participanţi să folosească întreg

spaţiul de formare.

Deşi durata recomandată pentru acest
exerciţiu este de doar 10 minute, el poate
dura mai mult sau mai puţin, în funcţie de
scopul pentru care este folosit, fie ca exerciţiu
de încălzire pentru repetiţii, fie ca exerciţiu
pregătitor pentru crearea improvizaţiilor. Puteţi
să-l lăsaţi să continue cât doriţi sau cât vă
permite timpul. Dacă vă aflaţi într-un context
cultural unde privitul direct în ochi nu este
acceptat de regulă, exerciţiul va trebui adaptat
în mod corespunzător.
Procesul
Cereţi participanţilor să păstreze tăcerea pe tot parcursul acestui
exerciţiu.
Cereţi participanţilor să se răspândească prin încăpere şi să se

deplaseze în mod aleatoriu. Peste un minut, cereţi participanţilor
să se gândească (în tăcere) cum se simt. În ce stare afectivă se
află? Simt vreo tensiune în organism? Cum se simt din punct de
vedere fizic? Amintiţi-le participanţilor să respire adânc în timp ce
continuă să meargă deplaseze prin încăpere.
Apoi, cereţi participanţilor să observe încăperea în timpul mersului.

Cereţi-le să observe culorile, obiectele, jocurile de lumini, textura
materialelor – detalii cărora altfel nu le-ar acorda prea mare atenţie.
Acordaţi-le un minut pentru această activitate.

manual de formare
Atelierul 1
Spuneţi apoi participanţilor să încerce să stabilească contactul vizual cu cei pe lângă
care trec. Spuneţi-le să se privească în ochi ca şi cum s-ar vedea pentru prima oară.
Spuneţi participanţilor că acest exerciţiu se intitulează 'jos masca', ceea ce înseamnă

că nu trebuie să încerce să pară fericiţi dacă nu se simt fericiţi, şi nu trebuie să încerce
să arboreze o mină prietenoasă dacă nu simt aşa. În acest exerciţiu participanţii nu au
nici un motiv să se străduiască să fie acceptabili din punct de vedere social. Ei îşi vor
lăsa corpul şi faţa să exprime cu adevărat ceea ce simt sau cum se simt în timp ce se
deplasează prin încăpere.
În sfârşit, cereţi participanţilor să schimbe ritmul şi modul în care se deplasează prin

încăpere. De exemplu, cereţi-le să meargă mai repede sau mai încet, pe vârfuri sau pe
vine, sau în orice alt mod. Pe tot parcursul exerciţiului, participanţii trebuie să încerce să
se privească ochi în ochi cu ceilalţi şi să conştientizeze starea propriului corp şi
sentimentele care îi animă.
Încheiere Faceţi câteva comentarii pozitive, apoi încheiaţi exerciţiul. Spuneţi

participanţilor să continue să meargă prin încăpere în timp ce explicaţi
regulile pentru următorul exerciţiu.
Exerciţiu: Exerciţiu de impuls

Obiective De a-i încuraja pe participanţi să se exprime cu
ajutorul vocii şi corpului.
De a-i ajuta pe participanţi să scape de teama de 10

a nu se face de râs. minute
De a-i ajuta pe participanţi să conştientizeze

variaţiile de energie necesare pentru a face mici
gesturi sau pentru a emite sunete.
Procesul
În timp ce grupul continuă să meargă prin încăpere, explicaţi că acest nou exerciţiu
va începe atunci când veţi bate pe cineva pe umăr. Persoana pe care o bateţi pe
umăr trebuie să emită un sunet şi să facă un gest în timp ce continuă să meargă
prin încăpere. Toţi ceilalţi vor repeta sunetul şi gestul până când bateţi pe altcineva
pe umăr, şi procesul se reia.
Începeţi exerciţiul. Pe lângă schimbarea celor care 'conduc' grupul la intervale de

aproximativ un minut, puteţi adăuga şi mai multă variaţie cerând grupului să facă
gesturi mai largi sau mai discrete, sau să emită sunete mai tari sau mai slabe.

Sau puteţi cere grupului să revină întâi la mersul neutru înainte de a
bate pe altcineva pe umăr.
Încheiere
Cereţi participanţilor să revină la mersul neutru şi apoi, după câteva
secunde, să se oprească. Faceţi câteva comentarii pozitive. Explicaţi
că scopul acestui exerciţiu a fost de a-i ajuta să depăşească orice
sentiment de jenă pe care l-ar putea avea atunci când emit sunete sau
fac gesturi în faţa unui public. Apoi, cereţi participanţilor să formeze
perechi pentru următorul exerciţiu. Perechile se vor aşeza la distanţă
unele de altele, astfel încât fiecare să aibă cât mai mult spaţiu în jur.
Exerciţiu: Exerciţiu în oglindă
Obiective De a-i ajuta pe participanţi să stabilească legături între ei.
De a explora energia kinestetică, mişcarea la unison şi

10 de a dezvolta încrederea.
minute
Procesul
Cereţi perechilor să decidă cine va fi persoana 'A' şi cine persoana 'B'.
Explicaţi căpersoanele A vor trebui să facă mişcări simple, lente, iar
persoanele B vor trebui să le imite (ca şi cum ar fi în oglindă). Cereţi
participanţilor să păstreze liniştea în timpul exerciţiului şi să se
concentreze asupra partenerilor.
După câteva minute, cereţi participanţilor să inverseze rolurile, astfel

încât acum persoanele B să conducă mişcarea (fără să întrerupă
mişcarea în timpul schimbului). După alte câteva mişcări, cereţi
participanţilor să mai inverseze rolurile încă o dată sau de două ori,
scurtând timpul dintre schimburi.
Când consideraţi că participanţii s-au deprins cu exerciţiul, spuneţi-le

să continue mişcările în oglindă fără ca unul dintre ei să fie neapărat
conducătorul iar celălalt imaginea sa în oglindă. Pentru a putea face
acest lucru, vor trebui să se străduiască să se armonizeze cât mai mult
cu ceea ce face partenerul. După câteva minute, cereţi participanţilor să
se oprească treptat din mişcare, împreună.
Încheiere
Purtaţi o scurtă discuţie cu grupul. Puneţi următoarele întrebări: Cui i-a
plăcut mai mult să imite mişcările celuilalt? Cui i-a plăcut mai mult să
conducă mişcarea? Ce i-a ajutat să facă mişcarea la unison? Ce i-a
deranjat? Explicaţi că legătura intensă cu partenerul pe care au simţit-o
pe parcursul acestui exerciţiu seamănă foarte mult cu ceea ce vor dori
să obţină cu partenerii lor pe scenă.

manual de formare
Atelierul 1
Exerciţiu: Maşinile
Obiective De a explora energia grupului, mişcarea simultană şi ritmul.
De a explora concentrarea şi punctele de concentrare, sunetul

şi mişcarea, precum şi influenţa pe care sentimentele o pot
avea asupra mişcării. 10
minute
Procesul
Cereţi unui voluntar să vină în mijlocul încăperii şi să emită un sunet repetitiv în
timp ce imită mişcările unei maşini. Cereţi celorlalţi participanţi să se alăture primei
piese a maşinii unul câte unul şi să emită sunete şi să facă mişcări care se potrivesc
cu cele ale piesei la care s-au conectat. Participanţii nu trebuie să se ataşeze de
maşină neapărat în continuarea persoanei care s-a alăturat grupului chiar înaintea sa.
După ce toţi participanţii s-au conectat la maşină, cereţi ansamblului să se mişte mai
lent sau mai rapid. De asemenea, cereţi participanţilor să-şi închipuie că maşina îşi
schimbă culoarea sau starea de spirit (sugeraţi câteva posibilităţi) şi să-şi modifice
acţiunile în funcţie de acestea.
Încheiere
Formulaţi câteva comentarii pozitive şi spuneţi câteva cuvinte de laudă (de ex.
'Bravo, a mers foarte bine colaborarea între voi.'). Apoi adresaţi următoarele
întrebări grupului: Cum v-aţi simţit ca piesă a unei maşini? V-a fost greu să
rămâneţi concentraţi asupra sunetelor emise şi a mişcărilor făcute? Ce v-a ajutat
să faceţi acest lucru? Care dintre schimbările de ritm, culoare sau sentiment au
fost dificile? Care au fost uşoare?
Explicaţi participanţilor că scopul acestui exerciţiu a fost exersarea lucrului în echipă,

precum şi a modului în care mişcările corpului pot fi utilizate pentru a exprima diferite
stări de spirit. Subliniaţi că aceste abilităţi le vor fi necesare în interpretarea pieselor
de teatru pentru educaţia de la egal la egal.
Acum anunţaţi grupul că urmează să treacă la primul joc adevărat de improvizaţie.
Exerciţiu: Jocul fără dialog

15
Obiective De a-i încuraja pe participanţi să-şi urmeze impulsurile
minute
fizice şi vocale fără a-şi reprima sentimentele.
De a-i ajuta pe participanţi să conştientizeze implicarea

totală a corpului şi exprimarea fără cuvinte.

Procesul
Cereţi participanţilor să formeze două rânduri egale, aşezate faţă în faţă,
să spunem rândurile A şi B. Toate persoanele din rândul A vor avea un
partener în rândul B (persoana cu care stau faţă în faţă). Desemnaţi-l pe
cel care stă la unul dintre capetele rândului A să fie căpitanul rândului A,
iar cel care stă faţă în faţă cu el să fie căpitanul rândului B.
Cereţi celor doi căpitani să poarte un 'dialog' folosind sunete şi mişcări,

însă nu şi cuvinte. De exemplu, căpitanul A poate să întindă braţele şi să
emită un şuierat. Tot rândul căpitanului A repetă sunetul şi mişcarea.
După aceea, căpitanul B trebuie să dea replica, făcând o nouă mişcare
însoţită de un nou sunet. După ce căpitanul B dă replica în acest fel,
rândul căpitanului B repetă mişcarea şi sunetul emis de acesta.
După acest schimb de replici, cei doi căpitani sunt trimişi la celălalt capăt
al rândului, iar cei care stau acum la capătul rândului devin noii căpitani.
Această operaţiune se va repeta până când toţi participanţii ajung să
joace rolul de căpitan. Dacă e cazul, amintiţi participanţilor că trebuie să
poarte 'dialogul' prin sunet şi mişcare, nu cu cuvinte.
Încheiere
Nu uitaţi să faceţi câteva comentarii pozitive şi să amintiţi participanţilor că
acest exerciţiu a fost primul pas pe care l-au făcut în învăţarea improvizaţiei.
Cereţi participanţilor să rămână în aceeaşi formaţie pentru următorul exerciţiu,
un joc de improvizaţie cu cuvinte.
Exerciţiu: Cine, ce face, unde
Obiective De a prezenta elementele unei scene
De a se conştientiza importanţa verbalizării

15 rapide a informaţiilor esenţiale
minute
Materiale Nu sunt necesare
Procesul
Cereţi participanţilor să identifice partenerul care stă faţă în faţă cu ei în
rândul opus. Explicaţi că în cadrul acestui exerciţiu vor învăţa despre
elementele de bază ale unei scene: cine, ce face şi unde.

manual de formare
Atelierul 1
Cine se referă la personajele din scenă, relaţiile dintre ele, trecutul, convingerile
şi valorile acestora.
Ce face se referă la intriga scenei, la subiect, la legătura dintre intrigă şi

obiectivul educaţional.
Unde se referă la locul sau cadrul în care se petrece fiecare scenă şi la legătura
dintre personaje, intrigă şi cadru.
Spuneţi participanţilor că fiecare pereche va avea sarcina de a crea, pe rând, o scenă

formată din 3 rânduri. Persoana A începe scena, persoana B îi dă replica, iar persoana
A încheie scena cu replica a treia, care este şi ultima. În cadrul acestei scene formate din
3 replici, participanţii trebuie să reuşească să comunice cine, ce face şi unde. Subliniaţi cât
este de important ca partenerii să colaboreze în elaborarea scenei, în loc ca toate elementele
să fie comunicate într-o singură propoziţie de o singură persoană. De exemplu, persoana A
poate pronunţa replica de deschidere şi poate mima o activitate prin care sugerează locul
unde se petrece acţiunea (unde). Persoana B poate răspunde cu o replică în care specifică
relaţia dintre cei doi, adăugând astfel un nou element la acţiune (cine). Apoi persoana A, în
încheierea scenei, poate clarifica intriga (ce face).
Rând pe rând, perechile interpretează câte o scenă până când se ajunge la capătul
rândului şi toţi au apucat să participe la joc. Scenele vor fi independente una de alta;
a doua pereche îşi va crea propria scenă după ce prima pereche a terminat de jucat.
Participanţii nu vor discuta între ei despre scenă înainte de a le veni rândul. Mai degrabă,
ei vor trebui să accepte replica partenerului şi să construiască dialogul pornind de la
aceasta. Subliniaţi că scopul acestui exerciţiu nu este de a se da replici cât mai amuzante,
ci de a exersa colaborarea în crearea unei scene simple.
După ce perechile poartă dialogul cerut, faceţi o evaluare rapidă pentru a verifica dacă au
reuşit să comunice toate cele 3 elemente. Cereţi repetarea dialogului dacă este necesară
precizarea cu mai mare exactitate a unuia dintre elemente, sau faceţi sugestii cu privire la
modul în care se poate asigura o mai mare precizie cu o altă ocazie.
Exemplu de scenă formată din trei replici
Persoana A: Of, e plină bucătăria de vase nespălate! (Se stabileşte unde.)

Persoana B: Da, mamă, chiar că s-au strâns multe! (Se stabileşte cine sunt
persoanele şi care este relaţia dintre ele.)
Persoana A: Fiul meu drag, dacă m-ai ajuta, aş putea să le termin mult mai
repede. (Se stabileşte ce face - adică conflictul care face ca
schimbul de replici să devină interesant.)

Încheiere
Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive. Explicaţi că acest joc este
dificil, însă este important de parcurs. Dacă i se prezintă de la bun
început datele de bază ale unei scene, publicul va înţelege mai bine
despre ce va fi vorba.
Apoi cereţi participanţilor să se adune lângă flip chart (pot să stea

pe scaune sau pe jos) ca să puteţi discuta despre următoarele
etape ale procesului Naşterea scenariului.
Temă Crearea şi evaluarea unei scene
Exerciţiu: Identificarea unor teme şi

crearea unor scene
Obiective De a se prezenta modul în care se pot aborda anumite
teme, obiective educaţionale şi categorii de public la
crearea unei scene
15
minute De a-i pune pe participanţi în situaţia de a exersa
scrierea unor obiective educaţionale
Materiale Coli de flip - chart şi markere.
Procesul
Discutaţi importanţa elaborării unor scene adaptate la anumite categorii
de public. Cereţi participanţilor să se gândească la următoarele întrebări
în timp ce creează scenele: Cui i se adresează scena (care este publicul
ţintă)? Care este tema aleasă şi ce aspect al temei vor să abordeze? De
exemplu, cereţi participanţilor să vină cu idei cu privire la aspectele pe
care le-ar aborda dacă tema aleasă ar fi sănătatea reproducerii (de ex.
refuzul de a întreţine relaţii sexuale, învăţarea faptului că menstruaţia şi
poluţia nocturnă sunt fenomene normale în adolescenţă etc.) şi publicul
ţintă ar fi tinerii între 12 şi 14 ani. Subliniaţi că scenele mai reuşite sunt
cele care se concentrează asupra unor aspecte cât se poate de concrete.
Discutaţi în cadrul grupului despre diferite teme care ar putea constitui

punctul de pornire al unor scene, iar apoi alegeţi una dintre ele.
Definiţi şi explicaţi importanţa unor obiective educaţionale clare şi

solide. Invitaţi grupul să conceapă în scris două obiective
educaţionale pentru tema aleasă.
Încheiere
Răspundeţi la întrebările formulate eventual de participanţi. Apoi, cereţi-le
să formeze un cerc, pregătindu-se astfel pentru următorul exerciţiu.

manual de formare
Atelierul 1
Exerciţiu: Aruncarea mingii
Obiectiv De a-i ajuta pe participanţi să-şi exploreze sentimentele,

gândurile, ideile şi atitudinile cu privire la tema aleasă.
Materiale O minge de cauciuc sau un alt obiect care se poate arunca

în siguranţă. 5
minute
Procesul
Grupul formează un cerc. Amintiţi participanţilor tema aleasă în cadrul exerciţiului
anterior. Aruncaţi mingea cuiva din cerc. În timp ce aruncaţi mingea, formulaţi cu
voce tare un gând, o atitudine sau un sentiment legat de temă. Persoana care a
prins mingea trebuie apoi s-o arunce altui participant, împărtăşind în acelaşi timp
o idee sau un sentiment cu ceilalţi membri ai grupului. Continuaţi exerciţiul până
când toţi participanţii au avut ocazia să vorbească sau până când membrii grupului
nu mai găsesc nimic nou de spus.
Încheiere
Explicaţi că acest exerciţiu îi ajută pe participanţi să evalueze rapid şi să exprime
propriile sentimente despre tema dată. Atunci când spun cu voce tare ceva odată cu
aruncarea mingii, probabil că spun primul lucru care le vine în minte, fără să stea să
se gândească ce ar putea crede ceilalţi sau dacă părerea lor va fi împărtăşită. Formulaţi
câteva comentarii pozitive. Apoi, spuneţi grupului că vor juca un joc în cadrul căruia vor
avea ocazia de a crea rapid mai multe scene scurte pe această temă. Astfel participanţii
vor vedea cât de uşor se poate genera destul de mult material pe o anumită temă.
Exerciţiu: Stop cadru tematic
Obiectiv De a se exersa improvizaţia pe o temă dată
Materiale Coala de flip chart cu titlul 'Stop cadru' şi markere

15
Procesul minute
Invitaţi doi voluntari să vină să stea în faţa grupului. Spuneţi participanţilor că voluntarii
vor executa o improvizaţie simplă pe tema aleasă în cadrul exerciţiilor anterioare. Ei pot
crea orice fel de scenă, personaje sau situaţii, atâta vreme cât nu se abat de la temă.
Actorii trebuie să înceapă scena fără nici o pregătire.
Explicaţi apoi că, în orice moment, o persoană din grup poate striga 'stop'. Când aud
cuvântul stop, cei doi actori trebuie să se oprească imediat, încremenind în poziţia în
care se află, iar cel care a strigat stop îl înlocuieşte pe unul dintre ei, preluând poziţia

celui înlocuit. Pornind din acest punct, perechea va începe o nouă scenă
pe aceeaşi temă, însă cu personaje şi situaţii noi.
Începeţi jocul invitând doi voluntari să interpreteze o scenă. Dacă trece

mai mult de un minut şi nimeni nu strigă stop, amintiţi-le participanţilor că
este momentul să intervină un nou voluntar. În timpul desfăşurării jocului,
notaţi pe coala de flip chart 'Stop cadru' scenele care au fost create.

Acest joc poate genera o serie de idei pe
o anumită temă şi îi poate face pe
participanţi să încerce lucruri la care altfel nu
s-ar fi gândit.
Când le-a venit rândul aproape tuturor participanţilor, sau când nu se mai
generează idei noi, opriţi jocul. Cereţi participanţilor să se adune în jurul
suportului de flip chart şi să revadă împreună lista de idei care au fost
generate în cadrul exerciţiului. Subliniaţi că este bine ca scenele să fie
notate în timp ce sunt improvizate, astfel încât să nu fie uitate cele mai
bune dintre ele.
Încheiere
Aplaudaţi-i şi felicitaţi-i pe participanţi. Pe baza notiţelor luate, comunicaţi
numărul de scene pe care au reuşit să le iniţieze într-o perioadă foarte
scurtă de timp. Spuneţi participanţilor că acum urmează să se
concentreze asupra planificării scenelor.
Exerciţiu: Planificarea scenelor în grupuri mici
Obiectiv De a exersa planificarea unei scene pe o anumită temă

20
minute
Materiale Coli de flip - chart şi markere pentru patru grupuri şi
coala de flip - chart intitulată 'Mesajul'
Procesul
Afişaţi coala de flip - chart intitulată 'Mesajul' pe perete. Împărţiţi grupul
în patru echipe. Cereţi fiecărui grup să stabilească un grup ţintă căruia
ar dori să i se adreseze, o temă adecvată pentru acest public şi un
obiectiv educaţional pentru această temă. Cereţi grupurilor să-şi
noteze ideile pe o coală de flip chart.

manual de formare
Atelierul 1
Cereţi participanţilor să citească cele scrise pe coala de flip chart intitulată 'Mesajul'
şi apoi să reflecteze asupra sugestiilor de pe această pagină – folosirea umorului,
găsirea unor nume pentru personaje şi evitarea lungirii scenelor – şi să vină cu idei
proprii pe aceste teme.
După ce le acordaţi participanţilor câteva minute pentru a găsi idei, cereţi-le să

stabilească clar publicul ţintă, tema, obiectivele educaţionale şi numele personajelor.
Apoi, fiecare echipă va elabora o scurtă scenă de 2 minute prin care va urmări atingerea
obiectivului educaţional. Spuneţi echipelor că nu trebuie să repete scena înainte de a o
interpreta în faţa grupului şi că nu este nevoie ca toţi membrii echipei să participe la scenă.
Se vor implica doar atâţia participanţi de câţi e nevoie pentru a se atinge obiectivele.
Încheiere
După aproximativ 15 minute, verificaţi dacă toate grupurile au terminat de planificat
scenele. Apoi vorbiţi cu participanţii despre cum li s-a părut procesul. A fost uşor sau
greu? De ce? Au participat toţi? Pregătiţi o 'scenă' pe care să joace participanţii şi
adunaţi publicul în jurul acesteia.
Exerciţiu: Prezentarea scenelor
Obiective De a-i ajuta pe participanţi să dobândească experienţă în

interpretarea scenelor şi în primirea feedbackului din partea
facilitatorului şi grupului.
20
minute
De a oferi un model de sesiune de întrebări şi răspunsuri în
care participanţii rămân în pielea personajului (opţional).
Materiale Coli de flip - chart, markere, instrumente de scris şi hârtie

Se va alege un co-facilitator sau un voluntar
care să noteze conţinutul scenelor, astfel încât
membrii grupului să se poată întoarce la ele
când se trece la şlefuirea scenelor.
Procesul
Invitaţi o echipă de voluntari să înceapă prezentarea scenelor.
La începutul şi încheierea fiecărei scene, un membru al echipei va spune cu voce tare

'scenă', pentru ca publicul să ştie când a început şi când s-a încheiat fiecare dintre ele.

Faceţi câteva comentarii pozitive. După fiecare scenă, adresaţi întrebările
de mai jos echipei care a interpretat-o şi publicului:
■ Întrebare pentru echipă: Ce obiective educaţionale aţi urmărit?
■ Întrebare pentru public: Aceste obiective educaţionale au fost clare
pentru public?
■ Întrebare pentru echipă: Care a fost publicul ţintă?
■ Întrebare pentru echipă: Există diferenţe între scena pregătită şi
scena interpretată? Scena a ieşit aşa cum aţi preconizat?
■ Întrebare pentru public: Scena a fost realistă?
■ Întrebare pentru toţi: Care dintre părţile scenei ar trebui păstrate?
Ce ar trebui să se schimbe?
Opţional: Sesiune de întrebări şi răspunsuri în care

participanţii rămân în pielea personajului
Cereţi participanţilor care au interpretat scena să rămână în pielea personajelor după

încheierea scenei. Puneţi-le apoi câteva întrebări simple, pe care le adresaţi de fapt nu
persoanelor, ci personajului pe care îl interpretează şi cereţi-le să răspundă ca şi cum ar
fi personajul în cauză. Evaluaţi în cadrul grupului dacă actorii au răspuns la întrebări în
modul în care ar fi răspuns personajele.
Subliniaţi că aceste sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu participanţii care

rămân în pielea personajului pot contribui la îmbogăţirea experienţei
educaţionale a publicului după vizionarea unei scene.
Încheiere
Încheiaţi cu câteva cuvinte de laudă şi felicitaţi-i pe cei care au interpretat
scenele. Subliniaţi faptul că aceste scene reprezintă doar primii paşi.
Pregătirea unor scene pentru a fi prezentate în faţa unui public poate fi un
proces de lungă durată.
Exerciţiu: Următorii paşi

10
minute Obiectiv De a face o trecere în revistă a următorilor paşi în cadrul
procesului de elaborare a scenelor care urmează să fie
folosite în cadrul grupurilor peer.
Procesul
Explicaţi că, ori de câte ori o scenă urmează să fie interpretată pe
parcursul atelierului, ea va fi evaluată de grup, care va decide ce a
mers şi ce nu, după care scena va fi prelucrată din nou, dacă este
nevoie.

manual de formare
Atelierul 1
Spuneţi participanţilor că au reuşit astfel să facă primul pas în procesul de creare
a unor scene de calitate, care ar putea face parte dintr-un spectacol prezentat pe
scenă. Scenele vor trebui să mai fie exersate înainte de a fi gata pentru public.
Scena poate deveni un puternic instrument de educaţie şi schimbare prin evaluarea
dialogului (dacă este corect, relevant, adecvat vârstei, adecvat din punct de vedere
cultural şi dacă asigură echilibrul între umor şi dramă), a personajelor (dacă sunt
realiste, se potrivesc cu logica situaţiei şi pot fi recunoscute de publicul ţintă), a
situaţiei (dacă este realistă, posibilă, relevantă, interesantă şi antrenantă) şi a mesajului
(dacă este clar, relevant, adecvat vârstei, adecvat din punct de vedere cultural şi la zi).
Încheiere
Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive. Verificaţi dacă participanţii au întrebări. Apoi

cereţi-le să formeze un cerc pentru încheierea atelierului Naşterea scenariului.
Exerciţiu: Închiderea cercului
Obiectiv De a institui un ritual care poate fi folosit la încheierea

fiecărui atelier sau a fiecărei repetiţii.
5
Procesul
minute
Alegeţi un exerciţiu simplu, cum ar fi bătutul de două ori din palme, pocnitul din
degete sau bătutul din picioare. Dacă aveţi timp, puteţi alege şi ceva mai complex.
Încheiere
Mulţumiţi tuturor participanţilor şi comunicaţi data şi ora următorului atelier. Spuneţi
participanţilor că pot pleca, însă rămâneţi în sală pentru a fi la dispoziţia celor care
vor să mai pună întrebări.
Despre exerciţiul de închidere a cercului

Se recomandă desfăşurarea unui exerciţiu de 'închidere a cercului' la încheierea
fiecărui atelier din cadrul acestui program. Deşi manualul conţine mai multe exerciţii,
jocuri sau ritualuri de încheiere, ele nu constituie decât propuneri. Puteţi să elaboraţi
cercuri de închidere originale, având grijă însă să le folosiţi în mod consecvent.
De ce este atât de importantă închiderea cercului? În cadrul teatrului de la egal la

egal se discută despre multe teme delicate. Tinerii trebuie să aibă o ocazie de a se
relaxa şi de a se destinde după ce au avut de gestionat sentimentele complexe care
apar adesea pe parcursul procesului.

Atelierul 2. Crearea poveştii personajelor
În cadrul acestui atelier participanţii învaţă despre importanţa dezvoltării

trăsăturilor interioare şi exterioare ale personajelor. Exerciţiile îi ajută pe
actorii/educatori peer să-şi imagineze şi să exprime trăsăturile fizice ale
personajelor lor (comportamentul, trăsăturile tipice, modul în care merg şi
vorbesc). În plus, participanţii învaţă metode cu ajutorul cărora se poate
crea povestea unui personaj, care cuprinde o serie de detalii personale
despre acesta (viaţa de familie, obiective, vise şi experienţă). În sfârşit,
participanţii învaţă cum se pot folosi aceste detalii despre personaje în
timpul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri organizate după prezentarea
spectacolului.
De a prezenta povestea personajului ca instrument folosit în dezvoltarea

personajelor şi în discuţia facilitată organizată după prezentarea
spectacolului.
De a prezenta câteva metode pentru dezvoltarea trăsăturilor exterioare ale

personajului.
De a învăţa despre importanţa asigurării logicii şi consecvenţei faptelor

prezentate în cadrul scenelor.
Durată 3 ore
Materiale
■ Hârtie şi instrumente de scris (destule pentru toţi participanţii)
■ Markere
■ Coala de flip - chart intitulată 'Ce ne face ceea ce suntem?'
■ Bandă adezivă

Atelierul 2
Temă Introducere
Exerciţiu: Ce ne face ceea ce suntem?
Obiective De a se studia experienţele, trăsăturile, trecutul şi alţi

factori care compun identitatea unei persoane.
15
Materiale Coala de flip - chart intitulată 'Ce ne face ceea ce minute
suntem?' şi markere
Procesul
Expuneţi coala de flip - chart 'Ce ne face ceea ce suntem?' într-un loc vizibil.
Pe măsură ce participanţii intră în sală, cereţi-le să ia un marker şi să scrie
pe coala de flip - chart factorii care cred că au contribuit la ceea ce sunt ei
acum. Daţi câteva exemple, cum ar fi sexul, orientarea sexuală, factorii
economici, mediul, cultura, religia, valorile familiale, precum şi relaţiile cu
propria persoană, cu ceilalţi şi cu societatea în general. Spuneţi-le că nici un
răspuns nu poate fi considerat greşit.
Încheiere
La momentul potrivit, întrerupeţi exerciţiul şi adunaţi-i pe participanţi într-un cerc
în mijlocul încăperii.
Exerciţiu: Exerciţiul statuilor
Obiective De a-i ajuta pe participanţi să-şi exprime sentimentele prin 20

minute
mişcările trupului
Procesul
Spuneţi participanţilor că urmează să intre, pe rând, în centrul cercului, unde
îşi vor spune numele şi apoi vor forma o statuie vie care reprezintă cel mai
bine cum se simt în momentul respectiv. Sarcina nu este să spună despre ce
sentiment este vorba, ci mai degrabă să ilustreze acest sentiment prin statuia
creată. Fiecare participant va trebui să rămână nemişcat în poziţia de statuie
timp de câteva secunde înainte de a reveni în cerc.

După ce toţi participanţii au prezentat o statuie, puneţi următoarele
întrebări:
■ Cum v-aţi simţit în rolul de statuie? A fost uşor? A fost greu?
■ Vi s-a părut dificil să vă exprimaţi sentimentele fără cuvinte?
De ce da? De ce nu?
■ Care sunt modalităţile în care putem exprima sentimente fără
cuvinte?
Încheiere
Spuneţi participanţilor că nici unul dintre răspunsurile la aceste
întrebări nu poate fi considerat greşit. Rolul lor este de a-i ajuta pe
participanţi să se concentreze asupra exprimării sentimentelor şi a
comunicării emoţiilor fără a apela la cuvinte. Formulaţi câteva
comentarii pozitive asupra activităţii desfăşurate. Apoi, explicaţi că,
în următoarea serie de exerciţii, vor învăţa să construiască personaje.
Participanţii urmează să elaboreze gândurile, experienţele, obiectivele
şi visele personajelor, precum şi trăsăturile lor fizice.
Temă Crearea unui personaj
Exercitiu: Exercitiu de redactare - crearea

unui personaj
20 Obiectiv De a-i învăţa pe participanţi să creeze un personaj.
minute
Materiale Hârtie şi instrumente de scris pentru fiecare
participant şi coala de flip - chart intitulată 'Ce ne
face ceea ce suntem' expusă într-un loc vizibil.
Procesul
Spuneţi participanţilor că vor avea la dispoziţie 10 minute pentru a crea
un personaj nou. Vor trebui să inventeze toate elementele care se
referă la personaj, cum ar fi numele, locul naşterii, vârsta. etc. Aceste
date formează povestea personajului.
Înainte ca participanţii să înceapă să scrie, întrebaţi-i ce alte informaţii

cred că ar trebui să facă parte din povestea unui personaj. Faceţi
trimitere la coala de flip - chart 'Ce ne face ceea ce suntem?'. Iată
câteva alte exemple de elemente care ar putea intra în povestea unui
personaj:
■ Religie, educaţie, tradiţii
■ Familia (părinţii, bunicii, tutorii, fraţii)
■ Originea etnică şi cultura căreia îi aparţin
■ Obiective personale şi profesionale
■ Vise de viitor
■ Relaţii cu prietenii, cu prietenul sau prietena
■ Studii, rezultate şcolare, obiective educaţionale urmărite
■ Abuzuri suferite (fizice, psihice, afective)
manual de formare
Atelierul 2
■ Orientarea sexuală
■ Experienţa sexuală
■ Hobbyuri, culori preferate, obiceiuri, apucături,
interese, gusturile în materie de muzică şi film

Nu este necesar ca toate aceste elemente
să fie trecute pe flip chart. Acestea sunt doar
câteva exemple pe care le puteţi folosi pentru
a-i stimula pe participanţi să se gândească la
alte trăsături ale personajelor.
Invitaţi-i pe participanţi să înceapă să scrie. Spuneţi-le să-şi folosească

imaginaţia şi să completeze cât mai multe dintre aceste informaţii în cele
10 minute de care dispun.
Încheiere
După expirarea timpului alocat, cereţi participanţilor să se oprească din scris.
Amintiţi-le că acesta nu este decât începutul, deoarece procesul de creaţie
continuă pe tot parcursul elaborării şi prezentării scenelor.
Spuneţi participanţilor să-şi lase foile deoparte, să-şi ducă scaunele lângă perete
şi să se adune în mijlocul încăperii pentru următorul exerciţiu.
Exerciţiu: Exerciţiu de mers – explorare fizică
Obiectiv De a-i ajuta pe participanţi să exploreze şi să creeze trăsăturile

fizice şi comportamentele personajelor lor.
20
minute
Procesul
Cereţi participanţilor să meargă prin încăpere şi să-şi observe mersul. Unde au
centrul de greutate? Cât de mari sunt paşii pe care-i fac? Îşi mişcă braţele în timp
ce merg? Care este partea corpului care conduce mişcarea? După câteva minute,
cereţi-le să accentueze mişcările pe care le fac în timpul mersului. După un minut,
cereţi-le să revină la mersul obişnuit, neutru.

Spuneţi apoi participanţilor să se concentreze asupra personajelor pe
care le-au creat cu puţin timp în urmă. În timp ce continuă să meargă prin
încăpere, cereţi participanţilor să modifice treptat trăsăturile propriului corp,
astfel încât să preia trăsăturile personajelor lor. Ce fel de mers au
personajele? Cât de mari sunt paşii pe care îi fac? Cum se mişcă? După
câteva minute, cereţi-le să accentueze felul în care se mişcă personajele
lor, după care să revină la propriul mers neutru.
Acum cereţi participanţilor să alterneze mersul propriu cu mersul

personajului. Observaţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre ele.
După alte câteva minute, încheiaţi exerciţiul.
Încheiere
Formulaţi câteva comentarii pozitive. Întrebaţi-i pe participanţi ce au
observat în legătură cu corpul personajelor în timpul exerciţiului. Cum au
evoluat? Ce diferenţe au sesizat între mersul propriu şi cel al personajului
şi de ce au ales ca personajele să aibă un anumit mers?
Explicaţi că actorii pot reveni oricând la starea de spirit în care erau când
au adoptat mersul personajului ca să regăsească astfel personajul
În pregătire pentru următorul exerciţiu, cereţi participanţilor să ia foile pe

care au scris poveştile personajelor şi să-şi găsească un partener.
Exerciţiu: Lucrul cu partenerul – interviurile

şi împărtăşirea unor informaţii,
crearea unei scene
25
minute Obiective De a le da ocazia participanţilor să-şi dezvolte mai departe
personajele, lucrând cu un partener, şi să folosească
respectivele personaje într-o scenă improvizată.
De a face o trecere în revistă a tehnicilor de planificare a

scenelor.
Materiale Povestea personajelor.
Procesul
Cereţi participanţilor, grupaţi în perechi, să-şi găsească un loc liniştit de
lucru.
În primele 8 minute ale exerciţiului, participanţii vor face interviuri alternativ

unul cu celălalt (câte patru minute fiecare). Cei intervievaţi trebuie să se
pună în pielea personajului, adică să răspundă şi să se comporte ca şi
cum ar fi personajul pe care l-au creat.
38 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual
de formare
Atelierul 2
După încheierea interviurilor, perechile vor avea 12 minute la dispoziţie să se
gândească la o situaţie în care ar putea fi implicate în mod logic cele două
personaje şi să elaboreze o scenă improvizată cu două personaje pe care s-o
prezinte în faţa grupului. Amintiţi-le să facă uz de tehnicile de planificare a scenelor
pe care le-au învăţat în cadrul atelierului Naşterea scenariului – identificarea publicului
ţintă, a temei şi a obiectivelor educaţionale. Spuneţi participanţilor să nu facă repetiţii
pentru scenă, ci să schiţeze doar un scurt plan.
Încheiere
După expirarea timpului alocat, adunaţi întreg grupul la un loc. Explicaţi că acum se va
trece la interpretarea acestor scene improvizate. Spuneţi participanţilor că principalul
scop urmărit este să rămână în pielea personajului, atât fizic cât şi psihic.
Aplicarea poveştii personajului

Temă
la scenă
Exercitiu: Reprezentarea scenelor

create cu partenerii
Obiectiv De a le oferi participanţilor posibilitatea de a trăi

20
experienţa interpretării unei scene originale folosind minute
instrumentele de dezvoltare a personajelor pe care
le-au învăţat în cadrul acestui program de formare.
Procesul
Fiecare pereche îşi prezintă scena. După fiecare scenă, întrebaţi-i pe
actori cum s-au simţit. I-au surprins personajele? Pregătirea poveştii
personajului i-a ajutat în timpul scenei? De ce da sau de ce nu?
Îndemnaţi publicul să facă comentarii.
Încheiere
Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive. Amintiţi grupului că, dacă reuşesc
să conceapă poveşti interesante pentru personajele lor, scenele devin mai
realiste, iar personajele mai vii.

Exerciţiu: Discuţii despre scene şi aplicarea
tehnici '20 de întrebări' la fiecare
scenă
Obiectiv De a-i învăţa pe participanţi să folosească o tehnică

20 numită '20 de întrebări' care îi va ajuta pe participanţi
minute să studieze în mai mare profunzime personajele şi să
adauge detalii la povestea lor.
Materiale Flip - chart şi markere; coala de flip - chart 'Ce ne face

ceea ce suntem?' cu răspunsurile participanţilor de la
exerciţiul anterior, afişată într-un loc vizibil pentru toată
lumea; două scaune 'pe scenă'.
Procesul
Atrageţi atenţia participanţilor asupra colii de flip - chart 'Ce ne face ceea
ce suntem?'. Spuneţi-le că, deşi au muncit deja destul de mult la
personajele lor în timpul exerciţiului de redactare şi al interviurilor, vor
putea oricând să mai adauge noi detalii la povestea şi la viaţa interioară
a personajelor lor.
Invitaţi un voluntar, împreună cu partenerul său, să vină să se aşeze pe

scenă cu faţa spre public, intrând în pielea personajelor pe care le-au
creat. Cereţi publicului să pună întrebări personajelor, astfel încât aceştia
să-şi poată îmbogăţi povestea. După câteva minute, invitaţi o nouă
pereche de voluntari să vină în faţa grupului şi să răspundă la întrebările
venite din public. Continuaţi cu alte perechi de voluntari până când toţi
ajung să răspundă la întrebările publicului sau atât cât vă permite timpul.
Un co-facilitator va nota răspunsurile date de personaje pe coli de
flip - chart.
Încheiere
Spuneţi participanţilor că la început li se va părea poate dificil să înţeleagă
de ce sunt importante detaliile privind un personaj sau altul. Pe măsură
ce repetă şi interpretează diferite scene, îşi vor da însă tot mai mult
seama că aceste detalii îi ajută să intre mai uşor 'în pielea unui personaj',
să fie mai legaţi de realitatea personajului şi să se relaxeze în timp ce îl
interpretează.
Ajutaţi-i pe participanţi să verifice dacă faptele şi poveştile celor două

personaje dintr-o scenă sunt logice şi nu există contradicţii între ele.
Orice fisură în logica poveştii poate afecta eficacitatea scenei din
punctul de vedere al impactului asupra publicului.

de formare
Atelierul 2
Exerciţiu: Uniţi punctele
Obiectiv De a oferi un model de metodă de verificare încrucişată a

infor-maţiilor cu privire la un personaj şi de a evalua logica
unei scene.
15
minute
Materiale Coala de flip - chart folosită pentru a nota răspunsurile
personajelor la întrebările din exerciţiul anterior şi două
markere de culori diferite.
Procesul
Alegeţi o scenă (sau mai multe, în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie)
şi cereţi participanţilor care au interpretat-o să vă ajute să demonstraţi exerciţiul.
Revedeţi răspunsurile date în cadrul jocului celor '20 de întrebări'. Comparaţi
răspunsurile şi faptele şi verificaţi dacă corespund. (De exemplu, poate că unul
dintre personaje a declarat că cei doi au fost activi sexual în trecut, în timp ce
celălalt a spus că nu au făcut sex niciodată.) Încercuiţi elementele contradictorii
cu una dintre culori şi elementele care concordă cu alta. Subliniaţi elementele
contradictorii care trebuie să fie corectate. Amintiţi-le participanţilor că dacă
faptele nu se potrivesc, publicul îşi va pierde încrederea şi nu va crede în ceea
ce faceţi.
Încheiere
Fiţi pozitiv. Spuneţi grupului că, deşi acest proces poate părea dificil, el merită
totuşi parcurs. Acest tip de pregătire îşi arată roadele mai târziu pe scenă. Cu cât
mai mult reuşiţi să faceţi spectatorii să vibreze, cu atât va fi mai mare probabilitatea
ca aceştia să realizeze schimbările pe care le vizaţi prin obiectivele educaţionale.
Exerciţiu: Povestea personajului şi facilitarea
Obiective De a recapitula de ce este important să se elaboreze o 20

poveste a personajului. minute
De a demonstra cum se poate exploata povestea personajului

în cadrul discuţiilor facilitate de după vizionarea spectacolului.
Materiale Flip - chart şi markere.
Procesul
Întrebaţi-i pe participanţi de ce cred că o poveste a personajului bine
concepută este importantă în crearea unor scene reuşite. Notaţi
răspunsurile pe flip - chart. Iată câteva variante posibile de răspunsuri:
■ pentru a le face cât mai reale pentru public
■ pentru a crea personaje rotunde, bine definite

■ pentru a evita stereotipurile
■ pentru a explora relaţiile şi împrejurările care au
generat anumite comportamente şi atitudini
Întrebaţi-i pe participanţi care ar fi motivele pentru care ar fi util să se organizeze

o discuţie după vizionarea unei scene cu cei care le-au interpretat. Amintiţi
participanţilor că, în acest tip de discuţii, actorii rămân în pielea personajului după
încheierea scenei şi răspund la întrebările celor din public ca şi cum ar fi personajul.
Notaţi răspunsurile date pe flip chart. Iată câteva răspunsuri posibile:
■ pentru a se verifica dacă publicul a înţeles mesajul
■ pentru a oferi publicului ocazia de a contribui la rezolvarea
problemelor cu care se confruntă personajele şi de a propune
soluţii pentru rezolvarea conflictului prezentat în scenă
■ pentru a elimina convingerile greşite
Explicaţi că discuţia după vizionarea unei scene – tema acestui atelier – prelungeşte
oarecum scena şi oferă o experienţă mai complexă publicului.
Întrebaţi-i pe participanţi în ce mod i-ar putea ajuta povestea personajelor în cadrul

sesiunilor de întrebări şi răspunsuri de după vizionarea scenelor. Notaţi răspunsurile
date pe flip chart. Iată câteva răspunsuri posibile:
■ Poveştile personajelor îi ajută pe actorii/educatori să deosebească personajele
pe care le joacă în diferite scene sau piese.
■ Poveştile personajelor le asigură actorilor/educatori informaţiile de care au nevoie
pentru a putea răspunde la întrebările publicului.
■ Poveştile personajelor îi ajută pe actorii/educatori să înţeleagă motivaţia propriilor
personaje, precum şi toţi factorii care contribuie la ceea ce sunt.
Încheiere
Explicaţi participanţilor că munca de elaborare a trăsăturilor fizice şi a vieţii interioare
a unui personaj este o muncă continuă. Participanţii nu trebuie să se aştepte ca
personajele lor să fie complet elaborate deja după o singură parcurgere a acestor
exerciţii. Întotdeauna mai sunt lucruri de descoperit despre personaje, iar datorită
acestor descoperiri, munca participanţilor rămâne permanent proaspătă şi vie.
Cereţi grupului să-şi ducă scaunele lângă perete şi să formeze un cerc în

mijlocul încăperii.

Atelierul 2
Obiective De a executa în continuare ritualul de închidere a cercului
De a demonstra modul în care se poate adapta un exerciţiu

făcut mai devreme pentru a contribui la dezvoltarea personajelor
5
Materiale Nu sunt necesare minute
Procesul
Ca şi în cadrul exerciţiului anterior cu statuile, participanţii vor veni pe rând
în mijlocul cercului ca să creeze o statuie. De această dată, participanţii vor
crea statuia punându-se în pielea personajului lor – deci vor ilustra corpul şi
starea afectivă a acestuia.
Încheiere
Încheiaţi sesiunea cu o secvenţă de bătut din picioare, pocnit din degete
şi bătut din palme executată de întregul grup. Mulţumiţi participanţilor şi a
nunţaţi data şi ora următorului atelier. Rămâneţi în sală pentru a răspunde
la eventualele întrebări ale participanţilor după încheierea atelierului.

Atelierul 3. Cuplarea mesajului cu publicul
În cadrul acestui atelier, participanţii joacă două jocuri prin care se introduc două
elemente: valorile şi diversitatea. Participanţii află că, chiar în cadrul unei echipe
de educatori de la egal la egal, tinerii provin din medii diferite şi au experienţe de
viaţă, valori, experienţe şi orientări sexuale diferite. Participanţii sunt conduşi
înapoi în timp în anii adolescenţei timpurii printr-o meditaţie ghidată. Apoi se face
o trecere în revistă a diferitelor etape de dezvoltare a adolescentului. Aceste jocuri
şi exerciţii se încheie cu o discuţie despre publicul ţintă, punându-se accentul în
mod concret pe aspectele legate de vârstă şi diversitate, precum şi pe importanţa
de a se crea un teatru de la egal la egal adecvat vârstei şi culturii publicului ţintă.
Aspectele conştientizate în acest fel sunt apoi aplicate în practică prin adaptarea
de către participanţi a scenelor elaborate anterior la alte categorii de public, fie mai
în spaţiu vârstă, fie mai tinere, sau care sunt diferite din alte puncte de vedere.
De a realiza o mai bună conştientizare a marii diversităţi care există în rândul

diferitelor categorii de public din punctul de vedere al valorilor, convingerilor,
vârstei, culturii, precum şi al experienţei şi orientării sexuale.
De a-i ajuta pe participanţi să adapteze materialele existente pentru ca acestea

să includă în mai mare măsură grupurile marginalizate, în funcţie de nevoi.
Timp 4 ore
Materiale
■ Coli de flip - chart pe care scrie 'Sunt de acord' şi 'Nu sunt de acord'
■ Afirmaţiile pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti?'
■ Descrierile pentru exerciţiul 'Dincolo de linie'
■ Coala de flip - chart intitulată 'Etapele dezvoltării adolescentului',
împărţită în trei coloane purtând titlurile 'timpurie, 'medie' şi 'târzie'
■ Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie
■ Flip - chart
■ Markere
■ Bandă adezivă

de formare
Atelierul 3

Cuplarea mesajului este un atelier complex şi incitant şi poate
genera o puternică implicare afectivă. Actorii/educatori sunt puşi
faţă în faţă cu propriile valori şi cu valorile altora, care pot fi foarte
diferite de cele proprii. Exerciţiul Dincolo de linie îi invită pe
participanţi să descopere despre sine lucruri la care poate nu s-au
gândit niciodată. De asemenea, participanţii sunt purtaţi în trecut
în cadrul unei meditaţii despre adolescenţă, o perioadă deosebit
de dificilă din viaţă pentru unele persoane.
Nu uitaţi cât de important este ca oamenilor să li se dea

posibilitatea de a-şi exprima sentimentele în faţa unui grup şi de a
beneficia astfel de sprijinul necesar. Nu este treaba coordonatorului
să rezolve problemele participanţilor, însă un bun coordonator ştie
să asculte, să ofere sprijinul şi îndrumarea necesare şi să
monitorizeze situaţia într-o manieră încurajatoare şi profesionistă.
Poate că participanţii vor pleca de la atelier cu sentimentul că nu au
găsit o soluţie la problema lor, însă este firesc să se întâmple aşa.
Alocaţi suficient timp pentru exerciţiul de închidere a cercului şi
pentru discuţiile de după atelier. Aveţi ocazia astfel să vedeţi care e
starea de spirit în cadrul grupului şi cum îi puteţi sprijini în
prelucrarea celor întâmplate.
Explorarea valorilor şi diversităţii

Temă
culturale
Exerciţiu: Tu de care parte eşti?
Obiectiv De a explora şi împărtăşi valorile personale
Materiale Coli de flip - chart pe care scrie 'Sunt de acord şi 'Nu sunt de
acord'. Afirmaţiile pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti'? 20
minute
Procesul
Afişaţi coala pe care scrie 'Sunt de acord' pe un perete al încăperii şi coala cu
'Nu sunt de acord' pe peretele opus. Pregătiţi-vă din timp lista de afirmaţii pentru
exerciţiul 'Tu de care parte eşti?'. Duceţi scaunele la marginea sălii, pentru a lăsa
un spaţiu liber în mijloc.
Cereţi participanţilor să se adune în mijlocul încăperii şi spuneţi-le că veţi citi o listă

de afirmaţii. După citirea fiecărei afirmaţii, vor trebui să se gândească dacă sunt

de acord sau nu sunt de acord cu aceasta sau nu se pot decide. Participanţii
nu pot să rămână indecişi decât la o singură afirmaţie, prin urmare vor trebui
să se străduiască foarte mult să decidă dacă sunt sau nu de acord cu fiecare
afirmaţie. Dacă sunt de acord, vor trebui să se apropie de afişul cu 'Sunt de
acord', iar dacă nu sunt de acord, spre afişul cu 'Nu sunt de acord'. Dacă nu se
pot decide, vor rămâne în mijlocul încăperii – zona indecişilor.
Citiţi cu voce tare afirmaţiile de mai jos. Nu trebuie să le citiţi neapărat pe toate,
şi oricum trebuie să le adaptaţi pe cele pe care le citiţi, astfel încât să fie adecvate
pentru actorii/educatori cu care lucraţi. Cereţi participanţilor să se decidă asupra
răspunsului fără să vorbească între ei.
Afirmaţii pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti?'

■ Este mai bine să aştepţi până la vârsta adultă (peste 18 ani) pentru a
avea relaţii sexuale.
■ Masturbarea este normală şi sănătoasă pentru bărbaţi.
■ Masturbarea este normală şi sănătoasă pentru fete.
■ Dacă un tip scoate o fată în oraş la o întâlnire şi cheltuieşte 100 de
lei cu ea, ea trebuie să se culce cu el în schimb.
■ Nu e nici un pericol să te duci acasă cu maşina după ce
ai băut două pahare de ceva la o petrecere.
■ Dacă un bărbat face sex cu o femeie şi femeia rămâne însărcinată,
cuplul trebuie să păstreze copilul şi să se căsătorească
■ Dacă o fată îi dă de înţeles unui băiat că e pregătită pentru sex, se
dezbracă şi se bagă cu el în pat, trebuie să facă sex cu el chiar dacă
între timp se răzgândeşte.
■ Tatăl şi mama trebuie să împartă în mod egal responsabilităţile cu
privire la îngrijirea copilului.
■ Dacă o persoană seropozitivă nu îşi informează partenerul sexual
despre situaţia în care se află, trebuie trimisă la închisoare.
■ Dacă faci sex cu o persoană de acelaşi sex nu înseamnă neapărat
că eşti homosexual.
■ Toate persoanele active sexual ar trebui să se supună testării HIV obligatorii
■ Este o alegere acceptabilă să devii părinte la vârsta adolescenţei.
■ Este OK să te vezi şi să faci sex cu mai multe persoane în acelaşi timp.
■ Dacă o femeie măritată care lucrează rămâne însărcinată, trebuie să-şi
lase locul de muncă şi să stea acasă să-şi crească copilul.
■ Femeilor şi bărbaţilor homosexuali nu ar trebui să li se dea
voie să facă sau să adopte copii.
■ Dacă o persoană infectată cu HIV/SIDA practică întotdeauna sexul protejat
(adică foloseşte întotdeauna un prezervativ sau un baraj dentar), nu e
nevoie să-şi informeze partenerul sexual despre situaţia în care se află.
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru prezenţă şi participare. Apoi invitaţi-i să formeze
un cerc pentru următorul exerciţiu, în cadrul căruia vor discuta despre lecţiile
învăţate din exerciţiul anterior.

Atelierul 3
Tu de care parte eşti? – alte variante
Varianta jocului 'Tu de care parte eşti?' descrisă în acest manual este adesea denumită
şi varianta 'Alegerea forţată'. Alegerea este forţată pentru că participanţii sunt obligaţi să
decidă dacă sunt de acord sau nu cu afirmaţia, fără să poată purta nici un fel de discuţii
despre decizia pe care urmează s-o ia, fără să poată spune că sunt 'oarecum' de acord
sau nu cu o afirmaţie prin faptul că se aşează în aproprierea unuia dintre afişe, dar nu
într-o parte sau alta şi pentru că participanţii nu pot rămâne în zona indecişilor decât o
singură dată.
Iată şi două alte variante ale exerciţiului:

▼ 'Linia continuă'. În loc să fie obligaţi să spună în mod tranşant dacă sunt sau nu
de acord cu afirmaţiile, participanţii se pot aşeza oriunde de-a lungul unei linii
invizibile care merge de la 'sunt de acord', trece prin 'nu sunt sigur' şi ajunge la 'nu
sunt de acord'. Participanţilor li se cere să observe cât de diferite şi complexe pot fi
părerile oamenilor. Discuţiile între participanţi nu sunt permise pe parcursul jocului,
însă aceştia pot purta o discuţie despre părerile lor după încheierea jocului.
▼ 'Zonă neutră cu discuţii'. În această variantă populară, se stabileşte o zonă
neutră, asemănătoare cu zona indecişilor din prima variantă. Participanţii pot veni în
această zonă ori de câte ori doresc dacă iniţial nu sunt siguri de părerea lor sau de
valorile în care cred în legătură cu o anumită afirmaţie. Atunci când sunt invitaţi de
ceilalţi, participanţii pot să discute şi să explice motivele pentru care sunt sau nu de
acord cu afirmaţiile auzite. Cei din zona neutră îşi pot clarifica poziţia şi, când sunt
pregătiţi, pot trece în zona de acord sau dezacord. În cadrul acestei variante, este
important să limitaţi timpul de discuţie, pentru că aceasta tinde să se prelungească
la nesfârşit dacă nu este monitorizată atent.
Exerciţiu: Discuţie despre jocul Tu de care parte eşti?
Obiective De a clarifica ideile despre valori şi despre originea

valorilor şi convin gerilor.
20
De a discuta ipotezele privind valorile comune existente minute
în rândul educatorilor de la egal la egal.
De a discuta ce e de făcut atunci când valorile personale

vin în conflict cu valorile grupului.
Procesul
Adresaţi participanţilor următoarele întrebări (în ordinea dată) şi îndemnaţi-i să
poarte o discuţie pe marginea lor, în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie:
■ Cum a fost să participaţi la acest joc?
■ Cum v-aţi simţit când stăteaţi singur într-o parte a sălii?

■ Cum v-aţi simţit când stăteaţi împreună cu un grup mai mare (cu
majoritatea)?
■ Aţi fost surprins de opiniile vreunuia dintre participanţi?
■ Au existat persoane care şi-au schimbat (sau au vrut să-şi schimbe)
părerea în funcţie de răspunsurile date de alţii?
■ Care este originea valorilor noastre?
■ Formulăm vreodată ipoteze cu privire la valorile în care cred oamenii
doar pornind de la cine sunt şi cu ce se ocupă?
■ Ce facem dacă mesajele grupului din care facem parte sunt diferite de
valorile noastre personale?
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru entuziasmul şi onestitatea de care au dat dovadă.
Cereţi tuturor să-şi ducă scaunele lângă perete şi apoi să formeze un singur
rând de-a lungul unuia dintre pereţii sălii, stând cu faţa spre peretele opus.
Exerciţiu: Dincolo de linie
Obiective De a le demonstra participanţilor cum se simte cineva care

ascunde un secret – o potenţială sursă de ruşine sau
20 mândrie – şi de a-i pune în situaţia de a decide dacă e mai
minute bine să le spună celorlalţi despre ce este vorba sau nu
De a-i pune pe participanţi în situaţia de a simţi ce înseamnă

să fii marginalizat şi izolat
Materiale Descrierile pentru exerciţiul Dincolo de linie
Procesul
Verificaţi dacă toţi participanţii stau în linie dreaptă pe o parte a sălii şi cereţi-le
să păstreze liniştea pe tot parcursul jocului. Participanţii vor trebui să-şi
închipuie o linieimaginară care taie sala în două. Spuneţi participanţilor că
urmează să citiţi o listă de descrieri ale unor categorii de persoane. După
citirea fiecărei descrieri, dacă vreunul dintre participanţi consideră că face
parte din respectiva categorie şi nu îi e jenă să o recunoască, el poate trece
dincolo de linie, întorcându-se apoi cu faţa spre restul grupului. Avertizaţi-i pe
participanţi că unele dintre aceste descrieri pot fi foarte personale. Tocmai din
această cauză, au şi posibilitatea să nu treacă dincolo de linie (şi să rămână
pe loc), chiar dacă ştiu că fac parte din respectiva categorie. Participanţii care
au trecut dincolo de linie se vor întoarce în rând înainte de citirea următoarei
descrieri. Începeţi să citiţi următoarele descrieri.

de formare
Atelierul 3

Lista de mai jos trebuie să fie adaptată la
grupul cu care lucraţi. Adăugaţi sau scoateţi
de pe listă anumite descrieri în funcţie de
cultura, originea etnică şi statutul economic
al grupului cu care lucraţi.
Descrieri pentru jocul Dincolo de linie

■ femei
■ bărbaţi
■ fete
■ băieţi
■ femei cu ochii căprui
■ bărbaţi cu ochii albaştri
■ persoane mici de statură
■ persoane înalte
■ persoanele care sunt cei mai mari dintre fraţi
■ persoanele care sunt cei mai mici dintre fraţi
■ persoane sub vârsta de 18 ani
■ persoane peste vârsta de 18 ani
■ persoane peste vârsta de 30 de ani
■ creştini
■ hinduşi
■ musulmani
■ persoane cărora li s-a spus că sunt graşi cândva în viaţă
■ persoane cărora li s-a spus că sunt slăbănogi cândva în viaţă
■ persoane născute într-o altă ţară
■ persoane care fumează
■ persoane care consumă alcool
■ persoane care au stat la închisoare
■ persoane care au fost sau sunt căsătorite
■ persoane ale căror părinţi nu au liceul
■ persoane care poartă ochelari sau lentile de contact
■ persoane care au purtat sau poartă aparat auditiv
■ persoane crescute de un singur părinte
■ persoane crescute de părinţi divorţaţi sau care nu s-au căsătorit niciodată
■ persoane care au fost crescute de bunici
■ persoane care au fost adoptate
■ persoane care au făcut facultate
■ persoane care au consumat droguri
■ persoane care au avut o relaţie cu cineva de altă rasă/origine etnică cândva în viaţă

■ persoane care au un frate sau o soră geamănă
■ persoane care au pierdut un frate sau o soră
■ persoane care au furat un obiect cu valoarea de peste 300 lei cândva
în viaţă
■ persoane cărora li s-a spus că se poartă ca un băieţoi cândva în viaţă
■ persoane cărora li s-a spus că se poartă ca un fătălău cândva în viaţă
■ persoane care cunosc pe cineva care este seropozitiv sau care are
SIDA
■ persoane care au prieteni care sunt homosexuali, bisexuali sau care
şi-au făcut operaţie de schimbare de sex
■ persoane care au făcut sex cu o persoană de acelaşi sex cândva în
viaţă
Încheiere
Mulţumiţi grupului pentru participarea la acest joc. Cereţi-le să-şi aducă
scaunele în mijlocul sălii şi să formeze un cerc în pregătire pentru
următorul exerciţiu.
20 Exerciţiu: Discuţie despre jocul Dincolo

minute de linie
Obiective De a discuta despre părerile participanţilor în legătură
cu exerciţiul Dincolo de linie.
De a-i ajuta pe participanţi să înţeleagă diversitatea

potenţială a publicului teatrului de la egal la egal.
De a discuta despre obstacolele pe care păstrarea unor

secrete, ruşinea de a vorbi despre ele şi stigmatizarea le
ridică în munca noastră şi despre avantajele unei atitudini
inclusive pentru munca noastră.
Materiale Flip - chart şi markere.
Procesul
Adresaţi participanţilor întrebările de mai jos (în ordinea dată) pentru ca
aceştia să poarte o discuţie pe marginea lor, până la expirarea timpului
alocat:
■ Cum a fost să participaţi la acest joc?
■ Cum v-aţi simţit când stăteaţi într-un grup mic (sau singur) după ce
aţi trecut dincolo de linie?
■ Cum v-aţi simţit când stăteaţi alături de un grup mare după ce aţi
trecut dincolo de linie?
■ A hotărât cineva să nu treacă dincolo, chiar dacă de fapt ar fi vrut
să treacă?
■ A fost cineva surprins de trecerea dincolo de linie a vreunuia dintre
participanţi (fără să spuneţi despre cine a fost vorba)?

de formare
Atelierul 3
■ Cum v-aţi simţit când aţi trecut dincolo de linie într-o situaţie în care
era jenant să faceţi acest lucru?
■ De ce credeţi că am jucat acest joc?
Explicaţi că, până şi în situaţiile în care prezentarea unei scene vizează o anumită
categorie de public, în rândul acestui public să existe o foarte mare diversitate. Ajutaţi-i
pe participanţi să înţeleagă cât de important este să avem o atitudine inclusivă faţă de
oamenii diferiţi de noi şi nu să-i stigmatizăm pe unii sau pe alţii.
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru discuţiile interesante pe care le-au purtat. Spuneţi-le că
acum urmează să vorbiţi mai concret despre mesajele scenelor şi despre modul în care
puteţi include întregul public în piesele de teatru de la egal la egal pe care le prezentaţi.
.
Exerciţiu: Valorile şi diversitatea – care este mesajul?
Obiective De a le demonstra participaţilor modul în care valorile

proprii pot influenţa mesajele şi obiectivele educaţionale
pe care le elaborează pentru scenele create. 20
minutes
De a-i îndemna pe participanţi să aibă în vedere diversitatea
publicului atunci când concep mesajele pe care doresc să le transmită.
De a-i ajuta pe participanţi să înţeleagă importanţa de a-şi elabora

mesajele pe baza cunoştinţelor, atitudinilor şi comportamentelor
publicului ţintă.
Procesul
Adunaţi grupul în jurul flip - chart-ului. Scrieţi literele K, A şi B pe flip - chart.
Spuneţi participanţilor că prima întrebare pe care trebuie să şi-o pună atunci când
stabilesc tema unei scene este 'Care este mesajul şi care sunt obiectivele
educaţionale pe care le urmărim?' La conceperea mesajului şi a obiectivelor
educaţionale, vor trebui să aibă în vedere aspectele legate de 'KAB' şi să se
asigure că prin mesajul transmis vor reuşi să influenţeze cunoştinţele, atitudinile şi
comportamentele publicului ţintă:
■ Cunoştinţe: scena trebuie să ofere informaţii importante şi fapte utile
■ Atitudini: mesajul trebuie să influenţeze sentimentele şi opiniile
■ Comportamente: în situaţia ideală, scena trebuie să aibă o influenţă
pozitivă asupra comportamentului publicului
După ce au definit obiectivele, participanţii vor putea trece la conceperea unor mesaje
cât mai imparţiale, fără puncte de vedere personale. Întrebaţi-i pe participanţi cum pot
reuşi să facă acest lucru.
Atrageţi atenţia participanţilor că nu trebuie să pornească de la ipoteza
că ceilalţi actori/educatori de la egal la egal sunt animaţi de aceleaşi
valori ca şi ei, doar pentru că desfăşoară acelaşi tip de activitate. La fel,
chiar dacă membrii publicului sunt de-o seamă cu actorii, aceştia nu vor
împărtăşi neapărat valorile în care cred aceştia.
Întrebaţi-i pe participanţi dacă se simt oarecum obligaţi să conceapă

mesaje 'corecte' în care de fapt ei înşişi nu cred. Sau simt nevoia să
conceapă mesaje pe care ei înşişi le consideră valoroase, însă nu cred
că au vreo utilitate practică sau vreo legătură cu realitatea? Dacă
răspunsul este da la oricare dintre aceste întrebări, ce cred că s-ar
putea face în legătură cu aceste dileme?
Întrebaţi-i pe participanţi de ce este important ca mesajele să fie

adaptate la populaţia ţintă. Amintiţi-le că mesajele trebuie să fie
relevante pentru public pentru că fiecare public este unic în felul său.
Ca actori/educatori de la egal la egal, ei trebuie să înveţe tot ce se
poate despre populaţia ţintă, astfel încât scenariul creat să reflecte
experienţa de viaţă a acestei populaţii. Educatorii nu trebuie să se
bazeze pe ceea ce cred că ştiu despre o populaţie, pentru că aceste
cunoştinţe pot fi deformate de unele convingeri greşite, de dezinformări,
de ideile preconcepute ale unor persoane sau ale societăţii în general.
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru discuţia interesantă pe care au purtat-o.
Cereţi participanţilor să-şi ducă scaunele la marginea sălii şi să se
aşeze confortabil pe jos pentru următorul exerciţiu.
Temă Explorarea dezvoltării adolescentului
Exerciţiu: Meditaţie ghidată – întoarcere

la vârsta de 13 ani
Obiectiv De a-i ajuta pe participanţi să-şi amintească etapa
adolescenţei timpurii.
20
minute
Materiale Întrebări pentru meditaţia ghidată (pagina 53)
Procesul
Asiguraţi-vă că toţi participanţii s-au aşezat comod pe jos şi au
suficient loc în jur ca să se întindă dacă doresc în timpul exerciţiului.
Explicaţi că grupul va desfăşura un exerciţiu cunoscut sub
denumirea de meditaţie ghidată. Pentru exerciţiu nu trebuie decât să
se relaxeze, să asculte cu atenţie şi să-şi observe propriile gânduri şi
sentimente.

manual de formare
Atelierul 3
Cereţi participanţilor să închidă ochii şi să încerce să se relaxeze. Spuneţi-le
să nu se mişte şi să nu vorbească în timpul meditaţiei. Reduceţi intensitatea
luminii sau chiar stingeţi lumina şi închideţi uşa, astfel încât în încăpere să fie
linişte. Vorbiţi încet, cu un ton liniştitor, şi faceţi pauză între instrucţiuni şi întrebări
pentru a le da timp participanţilor să călătorească mental înapoi în timp.
Începeţi prin a le cere tuturor participanţilor să se întoarcă în timp la vremea când

aveau undeva între 10 şi 13 ani. Pentru a-i ajuta să se concentreze, îndemnaţi-i să
încerce să-şi amintească o anumită zi, cum ar fi prima sau ultima zi de şcoală, o zi
de naştere sau o zi de sărbătoare. Adresaţi-le întrebările de mai jos pentru a-i ajuta
să-şi amintească anumite lucruri despre propriul corp, despre sentimentele şi ideile
pe care le aveau şi despre cum era viaţa lor în general la acea vârstă. (Adaptaţi
întrebările la cultura căreia îi aparţin participanţii.)
Meditaţie ghidată
Este dimineaţa devreme şi tocmai te-ai trezit:
■ Cum arată camera? O împarţi cu cineva?
■ Când te scoli din pat, cu ce te vei îmbrăca?
■ Dacă te priveşti în oglindă când eşti complet dezbrăcat, cum arată corpul tău?
Uite-te la faţă, la păr, la gât, umeri, piept, talie, şolduri, organele genitale,
picioare şi braţe.
■ Ce părere ai despre corpul tău?
■ Ce înălţime ai? Ce greutate ai?
■ Ce vei face astăzi?
■ Cu cine îţi vei petrece timpul?
■ Vei merge la şcoală? Sau la joacă?
■ Cine sunt prietenii tăi?
■ Vei lua micul dejun? Dacă da, cine mai e cu tine la masă?
■ Ce vei mânca?
■ Care sunt lucrurile importante pentru tine?
■ Care sunt activităţile tale preferate? Cititul? Privitul la televizor? Mersul la film?
■ Din cine şi din ce este compusă 'lumea' ta?
La încheierea meditaţiei, spuneţi participanţilor să-şi urmărească mai atent respiraţia,

după care cereţi-le să se întoarcă în prezent.

Puteţi continua această meditaţie ca să
acoperiţi şi perioadele adolescenţei medii
(între 14 şi 16 ani) şi adolescenţei târzii
(între 17 şi 20 de ani) în funcţie de timpul pe
care îl aveţi la dispoziţie şi dacă în publicul dvs.
ţintă există persoane din aceste grupe de vârstă.
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor că au acceptat să participe la meditaţie. Întrebaţi-i
cum se simt. Spuneţi-le că acum urmează să discutaţi despre ceea ce au
simţit şi să scrie o parte dintre aceste lucruri pe o coală de flip chart,
pentru a recapitula astfel cunoştinţele despre etapele de dezvoltare a
adolescentului. Cereţi participanţilor să tragă scaunele în jurul suportului
de flip - chart.
Exerciţiu: Prezentarea adolescenţei timpurii,

medii şi târzii
Obiectiv De a trece în revistă modificările cognitive, afective şi

fizice asociate cu diferitele etape ale dezvoltării
adolescentului.
20
minute
Materiale Coală de flip - chart cu titlul 'Etapele dezvoltării
adolescentului', markere şi Anexa 2. Adolescenţa
timpurie, medie şi târzie.
Procesul
Lipiţi coala de flip - chart pe perete cu bandă adezivă. Întrebaţi-i pe
participanţi ce au văzut, ce au simţit şi ce au gândit în timpul meditaţiei
ghidate despre momentul când aveau 13 ani. Înregistraţi răspunsurile
date în coloana 'adolescenţa timpurie'. Apoi, dacă aţi continuat meditaţia
şi privind adolescenţa medie şi târzie, întrebaţi-i ce au văzut, ce au simţit
şi ce au gândit în aceste etape ale vieţii lor, inclusiv cu privire la
modificările fizice şi afective prin care au trecut. Dacă nu aţi avut timp să
faceţi şi exerciţiul de vizualizare pentru aceste etape, invitaţi-i pe membrii
grupului să încerce să-şi amintească cum era viaţa lor la vârstele
respective. Notaţi răspunsurile date în coloanele corespunzătoare.
Încheiere
Treceţi în revistă pe scurt schimbările majore care au loc atunci când se
trece de la adolescenţa timpurie la cea târzie. Răspundeţi la eventualele
întrebări venite din partea participanţilor şi mulţumiţi-le pentru implicare.

manual de formare
Atelierul 3
Exerciţiu: Elaborarea unor mesaje şi scenarii

adecvate vârstei
Obiective De a-i învăţa pe participanţi să aplice cele învăţate despre

adolescenţă în elaborarea unor mesaje educative şi a unor
scenarii adecvate vârstei.
40
minute
De a explica diferenţa dintre mesajele eficiente şi ineficiente.
De a da participanţilor ocazia de a exersa elaborarea,

prezentarea şi evaluarea unor mesaje adecvate vârstei pentru
scenariile de teatru de la egal la egal.
Procesul
Analizaţi importanţa înţelegerii etapei de dezvoltare în care se află adolescenţii
din publicul ţintă. Amintiţi participanţilor că situaţiile dintr-o scenă, precum şi
limbajul şi comportamentul personajelor trebuie să fie adaptate la public.
Discutaţi despre diferite teme (de exemplu sexul protejat sau sarcină) şi despre
faptul că teatrul de la egal la egal trebuie să fie abordat în diferite moduri în funcţie
de etapa de dezvoltare în care se află adolescenţii din public. (Vezi Anexa 2.
Adolescenţa timpurie, medie şi târzie pentru informaţii şi sugestii.)
Împărţiţi participanţii în 3 sau 4 grupuri şi daţi fiecărui grup o coală de flip - chart şi
markere pentru o activitate care va dura 15 minute. Cereţi fiecărui grup să se
gândească la o temă şi la un mesaj de bază în legătură cu acea temă (de ex. –
prevenirea unei sarcini; mesaj de bază – să nu faci sex înainte să te fi gândit la
posibilele consecinţe şi înainte de a fi luat măsuri pentru evitarea unei sarcini).
După ce grupurile şi-au conceput mesajul de bază, cereţi-le să adapteze acest
mesaj la trei categorii de public diferite, în funcţie de etapa de dezvoltare a
adolescentului în care se află, iar apoi să scrie aceste mesaje pe coala de flip - chart.
După 15 minute, invitaţi grupurile să prezinte celorlalţi participanţi mesajele concepute

şi adaptările specifice vârstei. Discutaţi mesajele şi analizaţi adecvarea acestora.
Încheiere
Explicaţi participanţilor că în cadrul următoarei activităţi vor trebui să reia scenele pe
care le-au elaborat pentru atelierele anterioare şi să le prelucreze astfel încât să
devină adecvate pentru vârsta şi cultura anumitor categorii de public peer.

Adaptarea scenelor – cuplarea
Temă mesajului cu publicul
Exerciţiu: Adaptarea scenei – planificare
Obiectiv De a învăţa cum se adaptează scenele pentru a ajunge

la diferite categorii de public peer.
20
minute Materiale Flip - chart şi markere
Procesul
Amintiţi pe scurt participanţilor importanţa următoarelor reguli:
■ Fiţi sensibili la aspectele etnice şi culturale şi deveniţi buni
cunoscători ai acestor aspecte. Învăţaţi tot ce puteţi despre tradiţiile
şi normele diferitelor grupuri de persoane. Actorul/educator peer are
sarcina de a reprezenta în mod corect realităţile cu care se confruntă
populaţiile ţintă, iar printre acestea se numără şi modul în care
apartenenţa la o anumită minoritate, rasă sau cultură poate influenţa
viaţa şi deciziile membrilor publicului.
■ Fiţi inclusivi. Aveţi consideraţia necesară faţă de faptul că mulţi dintre

tinerii din public s-ar putea să se confrunte cu probleme în familie sau cu
probleme personale (cum ar fi divorţul, imposibilitatea de a-şi continua
studiile, identitatea sexuală, relaţiile cu alţi oameni etc.). Aveţi cât mai
mare grijă ca piesele de teatru pe care le prezentaţi să nu îi îndepărteze
pe cei care sunt poate diferiţi de grup.
■ Conştientizaţi caracteristicile etapelor de dezvoltare ale

adolescentului (vezi Anexa 2). Ceea ce se potriveşte la o anumită
grupă de vârstă adesea nu se potriveşte la alta.
Cereţi participanţilor să-şi găsească partenerii de scenă din atelierele

anterioare şi apoi să adapteze împreună scenele (inclusiv obiectivele
educaţionale, mesajele etc.) la tineri aflaţi la o vârstă diferită de cea
căreia i s-au adresat iniţial. O posibilă alternativă ar fi să adapteze
scenele la o categorie diferită de tineri (de ex. tineri care nu frecventează
şcoala în locul tinerilor care frecventează şcoala).
Participanţii vor avea la dispoziţie 10 minute pentru a discuta cum au de

gând să-şi adapteze scenele, dar nu vor avea voie să facă repetiţii în
acest timp.
Încheiere
Pregătiţi scena şi chemaţi-i pe participanţi mai aproape ca să poată
urmări scenele prezentate.

manual de formare
Atelierul 3
Exerciţiu: Adaptarea scenei – prezentare,

discuţii şi următorii paşi
Obiective De a se prezenta adaptările scenelor pregătite în cadrul

exerciţiului anterior.
30
De a se evalua scenele adaptate. minute
De a se discuta următorii paşi în procesul de creaţie şi

prelucrare a scenelor.
Procesul
Invitaţi participanţii să se ofere voluntar pentru prezentarea scenelor adaptate,
fără să spună care este publicul ţintă la care le-au adaptat. După fiecare
prezentare, grupul va încerca să ghicească noul public căruia i se adresează
scena. Discutaţi despre modul în care au fost adaptate elemente cum ar fi
limbajul, situaţia şi locul în care se desfăşoară scena la noul public ţintă. Cei doi
parteneri au făcut o adaptare reuşită? Ce a mers bine în scenă şi ce ar fi putut
merge mai bine?

Insistaţi ca participanţii să-şi adapteze scenele
în mod corespunzător. De exemplu, trebuie să
le atrageţi atenţia că, dacă un mesaj este prea
simplu, el poate fi perceput drept condescendent
de un public mai mare ca vârstă.
În sfârşit, discutaţi ce mai trebuie făcut pentru ca scenele să ajungă la calitatea care
le face prezentabile pe scenă. De câte repetiţii este nevoie? Ce schimbări ar face?
Încheiere
Răspundeţi la întrebări şi mulţumiţi participanţilor pentru activitatea depusă. Cereţi-le
să-şi ducă scaunele lângă perete şi să formeze un cerc în mijlocul încăperii pentru
încheiere.

Obiective De a încheia atelierul cu un ritual.
De a le mulţumi participanţilor pentru atenţie şi implicare.

5
minute
Procesul
Participanţii formează un cerc şi încheie sesiunea cu o bătaie din picior,
o pocnitură din degete sau o bătaie din palme. (Oricare dintre aceste
variante este acceptabilă.)
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru munca depusă. Spuneţi-le că exerciţiul de
Cuplare a mesajului poate fi o experienţă tulburătoare pentru multe
persoane şi îndemnaţi-i să mai rămână şi să stea de vorbă între ei sau
cu dvs. după încheierea atelierului.

manual de formare
Atelierul 4. Putem vorbi? Discuţii eficiente după vizionarea
unei scene sau a unui spectacol
În cadrul acestui atelier, participanţii învaţă cum să faciliteze eficient discuţiile de

după vizionarea spectacolului şi discută despre rolurile facilitatorului şi ale actorilor/
educatori peer în cadrul acestor discuţii. Se organizează o simulare a unei sesiuni
de întrebări şi răspunsuri şi, după desfăşurarea acestui joc de roluri, se discută
despre ce a mers bine şi ce s-ar fi putut face mai bine în cadrul sesiunii.
De a explica diferitele activităţi şi roluri implicate în discuţiile facilitate după
vizionarea unei scene.
De a face o trecere în revistă a tehnicilor eficiente de facilitare.
De a da participanţilor ocazia să desfăşoare şi să evalueze o sesiune de discuţii.
Durată 3 ore
Materiale
■ Flip - chart
■ Markere
■ Bandă adezivă
■ Scenă pregătită pentru demonstraţie
Va fi nevoie de doi actori – fie participanţi la atelier, fie persoane din afară –
care să interpreteze scena. Nu contează care este subiectul scenei, atâta
timp cât aceasta poate genera o discuţie interesantă după vizionare. Dacă
scena va fi interpretată de participanţi la atelier, anunţaţi-i din timp despre
acest lucru ca să aibă timp să conceapă o scenă corespunzătoare.

Temă Introducere şi încălzire
Exerciţiu: Exerciţii de încălzire
Obiective De a-i ajuta pe participanţi să se relaxeze şi

de a efectua câteva exerciţii de încălzire.
10
minute De a explica scopul atelierului.
Procesul
Invitaţi-i pe participanţi să formeze un cerc. Desfăşuraţi o serie de
exerciţii cu grupul, cum ar fi Dă ritmul mai departe (pagina 21), Zip,
Zap, Zop (pagina 69), sau alte jocuri cunoscute.
Uraţi-le participanţilor bun venit la acest nou atelier de formare.

Explicaţi că de această dată vă veţi ocupa de organizarea unor discuţii
facilitate eficiente după vizionarea unei scene sau a unui spectacol.
Încheiere
Răspundeţi la întrebări. Spuneţi participanţilor să-şi ia scaunele şi
să se strângă lângă suportul pentru flip - chart.
Exerciţiu: Trăsăturile caracteristice ale

20 facilitării
minute
Obiective De a identifica principalii participanţi şi rolurile pe
care le îndeplinesc în cadrul unei discuţii facilitate.
De a explora factorii care fac ca fiecare rol din

cadrul unei astfel de discuţii să fie important.
Procesul
Adresaţi participanţilor următoarele întrebări. Notaţi răspunsurile
date pe flip chart.
■ Ce este facilitarea?
■ Ce asigură reuşita unei sesiuni de facilitare?
■ Care sunt trăsăturile caracteristice ale unui facilitator eficient?
■ Care sunt rolurile care intervin în facilitarea unei discuţii
organizate după vizionarea unei scene de teatru de la egal la
egal?
manual de formare
Atelierul 4
Consultaţi caseta 'Trăsăturile caracteristice ale facilitării' de mai jos şi completaţi
cunoştinţele participanţilor cu informaţiile noi de aici care nu au apărut în discuţii.
Trăsăturile caracteristice ale facilitării
Ce este facilitarea după vizionarea unei scene?

Facilitarea după vizionarea unei scene este discuţia organizată după reprezentarea unei
scene sau a unui spectacol complet de teatru. Această discuţie este condusă de un
facilitator care acţionează ca o punte între actori (care rămân în pielea personajelor în
timpul discuţiilor) şi public. Această discuţie contribuie la îmbogăţirea experienţei
educaţionale a publicului, deoarece oferă mai multe informaţii, elimină convingerile greşite
şi oferă răspunsuri la întrebările pe care şi le pune publicul.
Ce asigură reuşita unei sesiuni de facilitare?

Reuşita unei sesiuni de facilitare depinde în mare măsură de seriozitatea cu care se face
planificarea. Bineînţeles, orice sesiune desfăşurată cu participarea unui public poate ridica
probleme neaşteptate, dar cu cât planurile sunt făcute mai din timp, cu atât facilitarea va fi
mai eficientă. Trebuie să ştiţi care sunt obiectivele educaţionale ale scenei şi să vă gândiţi,
în cadrul grupului, cum puteţi consolida cunoştinţele pe care doriţi să le transmiteţi în timpul
discuţiilor. Discutaţi aspectele esenţiale pe care doriţi să le prezentaţi şi funcţiile concrete
pe care le vor îndeplini actorii/educatori şi facilitatorul în timpul discuţiei interactive.
Ce asigură eficienţa unui facilitator? Ce funcţii are un facilitator?

Un facilitator eficient înţelege obiectivele sesiunii. Trebuie să fie suficient de sigur pe sine
pentru a putea conduce discuţia, însă nu trebuie să pară nerăbdător sau critic. Facilitatorul
trebuie să poată crea un 'spaţiu sigur' printr-un limbaj al corpului prietenos, primitor; să
asculte cu atenţie; să jongleze cu întrebările şi să ştie să le redirecţioneze; şi să lase
publicul să se afirme. Facilitatorul trebuie să păstreze ordinea în sală, să concentreze
mesajul şi să asigure fluiditatea discuţiilor.
Ce asigură eficienţa unui actor/educator peer în timpul facilitării?

Ce rol îndeplineşte actorul/educator peer?
Actorii/educatori peer sunt eficienţi în timpul facilitării atunci când au tot timpul în vedere
obiectivele educaţionale ale sesiunii şi rămân concentraţi asupra propriului rol. De exemplu,
rolul unui actor/educator peer poate fi de a prezenta în faţa publicului unele idei greşite,
care vor trebui apoi corectate, sau de a întrupa un exemplu de viaţă 'negativ'.
Actorul/educator peer trebuie să aibă disponibilitatea de a interpreta aceste roluri, chiar
dacă riscă să fie supus dezaprobării publicului. În timpul discuţiilor de după vizionarea
scenei, actorul/educatorul peer trebuie să rămână în pielea personajului şi să dea
răspunsuri logice şi în concordanţă cu personajul interpretat.
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru discuţia interesantă. Invitaţi-i să se mute într-un spaţiu
liber al încăperii şi să formeze un cerc. Explicaţi grupului că vor juca un joc care va
scoate în evidenţă câteva dintre dificultăţile unei discuţii facilitate.

Exerciţiu : Aruncă sunetul
Obiectiv De a ilustra prin experienţa proprie cât de

agitate pot deveni discuţiile facilitate
10
minute Materiale Nu sunt necesare
Procesul
Cereţi unui participant să emită un sunet şi în acelaşi timp să mimeze că
aruncă o minge unui alt tânăr din cerc. Persoana care 'prinde' sunetul
trebuie apoi să-l 'arunce' mai departe altcuiva, şi aşa mai departe.
În timp ce primul sunet este aruncat de colo-colo în jurul cercului, cereţi

unei a doua persoane să arunce un alt sunet în joc, în timp ce primul
sunet circulă în continuare. După câteva minute, spuneţi unui alt
participant să arunce în joc un al treilea sunet. Participanţii vor trebui să
continue să arunce toate cele trei sunete în acelaşi timp.
După câteva minute, întrerupeţi jocul. Discutaţi reacţia grupului. Explicaţi

faptul că, aşa cum jocul a devenit foarte agitat, la fel se poate întâmpla
şi în timpul unei sesiuni de discuţii după vizionarea unei scene. Pe
măsură ce participanţii se aprind în timpul discuţiilor, facilitatorii pot fi
puşi în situaţia de a vedea mai multe mâini ridicându-se deodată în
public, prin urmare trebuie să poată gestiona mai multe persoane şi
situaţii în acelaşi timp.
Încheiere
Răspundeţi la întrebări, după care cereţi participanţilor să revină la
scaunele de lângă suportul de flip - chart. Spuneţi participanţilor că vor
participa la o simulare a unei sesiuni de facilitare după vizionarea unei
scene în cadrul următoarei activităţi.
Prezentarea, facilitarea şi
Temă prelucrarea scenei
Exerciţiu: Demonstraţie de prezentare

şi facilitare a unei scene
Obiectiv De a face o demonstraţie de discuţie eficientă

de după vizionarea unei scene.
30
minute
Materiale Scena pregătită, flip - chart şi markere (pregătite
lângă zona 'scenei')

manual de formare
Atelierul 4

În situaţia ideală, sesiunea ar trebui să fie
condusă de doi formatori, unul urmând să
faciliteze discuţia de după vizionarea scenei
şi celălalt urmând să noteze conţinutul
discuţiilor pe flip chart.
Procesul
Participanţilor li se va cere să se prefacă acum că asistă cu adevărat la
prezentarea unei scene pentru un grup peer. Ei vor juca rolul de public al
teatrului de la egal la egal.
Invitaţi-i pe actorii/educatorii peer să prezinte scena pregătită. La încheierea

scenei, mulţumiţi actorilor.
Treceţi la facilitarea discuţiei organizate între 'public' şi actorii care au

interpretat scena.

Al doilea formator va trebui să ia notiţe pe
tot parcursul discuţiei, întorcând suportul de
flip - chart astfel încât grupul să nu vadă ce
scrie. Acesta va împărţi coala în trei coloane:
1) derularea discuţiilor; 2) eficienţa facilitatorului;
3) adecvarea răspunsurilor date de actori.
Încheiere
La expirarea timpului alocat, întrerupeţi discuţia şi mulţumiţi actorilor şi
publicului. Spuneţi participanţilor că a sosit momentul să evaluaţi discuţia.
Exerciţiu: Discuţia de după vizionarea scenei
Obiective De a trece în revistă punctele forte şi punctele slabe ale

demonstraţiei de sesiune de discuţii din cadrul exerciţiului
anterior.
20
minute
De a trece în revistă factorii care contribuie la eficienţa
discuţiilor facilitate.

Materiale Flip - chart cu notiţele făcute pe parcursul
activităţii anterioare şi markere
Procesul
Recapitulaţi rolurile îndeplinite de actori şi de facilitator. Apoi, cereţi
formatorului care a luat notiţe în timpul discuţiilor să le arate participanţilor
ce a scris. Discutaţi elementele esenţiale pe care le-a notat la capitolul
eficienţa facilitatorului, vorbind despre lucrurile care au fost eficiente şi
care nu. Încercaţi să identificaţi diferite moduri în care discuţia ar fi putut
fi îmbunătăţită. Derularea discuţiei a fost fragmentată? Discuţia a trenat
în unele momente sau s-a trecut prea repede peste unele puncte
importante? Facilitatorul a încurajat publicul să pună întrebări?
Facilitatorul a avut o atitudine deschisă, imparţială? Actorii au rămas în
pielea personajelor şi au dat răspunsuri adecvate?
Încheiere
Răspundeţi la întrebările participanţilor. Formulaţi câteva comentarii
pozitive şi cuvinte de laudă către actori şi participanţi pentru munca
depusă pe parcursul sesiunii. Subliniaţi faptul că au nevoie de foarte
multă practică pentru a putea deveni buni facilitatori.
Exerciţiu: Exersarea în practică a facilitării
Obiective De a oferi participanţilor prilejul de a exersa în practică

facilitarea unei discuţii şi de a primi feedback.
45
minute Materiale Flip - chart şi markere
Procesul
Împărţiţi participanţii în trei grupuri care cuprind parteneri de scenă din
sesiunile anterioare. Cereţi fiecărui grup să aleagă o scenă pe care s-o
interpreteze, alegeţi un facilitator al discuţiei şi o persoană care să ia notiţe.
După ce daţi celor trei grupuri 10 minute să discute despre scene şi

facilitare, reuniţi cele trei grupuri. Fiecare dintre grupuri îşi va prezenta
scena şi apoi veţi desfăşura o scurtă discuţie de 5 minute după vizionarea
scenei. După aceea, persoana care a luat notiţe îşi va spune părerea
despre modul în care s-a derulat discuţia, despre facilitare şi despre actori.
Daţi posibilitatea şi altor membri ai publicului să formuleze feedback.
Încheiere
Mulţumiţi grupurilor pentru munca depusă. Amintiţi-le că facilitarea
discuţiilor de după vizionarea unei scene este o competenţă pe care
o vor dobândi prin experienţă şi practică.

manual de formare
Atelierul 4
Informaţii suplimentare despre discuţiile facilitate

În timp, actorii/educatorii peer cu experienţă şi pregătire corespunzătoare (sau
educatorii peer tradiţionali care nu joacă în scene, dar fac parte din echipă) pot ajunge
să faciliteze discuţiile de după vizionarea unei scene. Aceasta este varianta ideală,
pentru că în acest caz intervenţia poate fi cu adevărat o experienţă de la egal la egal.
Facilitatorii peer au nevoie însă de formare şi îndrumare intensivă. Pe parcursul
formării, educatorii peer care se pregătesc pentru facilitare trebuie să treacă printr-o
perioadă în care îndeplinesc rolul de asistent al facilitatorului principal, după care pot
fi promovaţi în rolul de co-facilitator, atunci când dobândesc experienţa şi pregătirea
necesare. În cele din urmă, acestor educatori peer li se oferă posibilitatea de a facilita
o discuţie, la început însă numai sub supravegherea unui formator care este prezent
în public sau urmăreşte discuţia din „culise”, fiind pregătit să intervină şi să ajute la
nevoie.
Temă Întrebări finale şi recapitulare
Exerciţiu: Recapitularea facilitării
Obiectiv De a recapitula principalele lecţii învăţate despre facilitare.
Materiale Colile de flip - chart cu notiţele făcute pe parcursul exerciţiilor

20
de facilitare anterioare, flip - chart şi markere minute
Procesul
Vorbiţi participanţilor despre câteva dintre aptitudinile importante necesare
pentru a fi un bun facilitator, cum ar fi:
■ capacitatea de a folosi un limbaj inclusiv şi imparţial
■ capacitatea de a detensiona situaţiile de conflict
■ umorul
■ folosirea unui limbaj al corpului care să reflecte dorinţa de a interacţiona cu publicul
■ capacitatea de a stabili şi păstra contactul vizual cu publicul
■ capacitatea de a formula întrebările nerostite
■ capacitatea de a-i ţine în frâu pe participanţii indisciplinaţi
Recunoaşteţi faptul că facilitarea este o muncă dificilă, însă plină de

satisfacţii. Verificaţi dacă participanţii mai au întrebări.
Încheiere
Formulaţi câteva comentarii pozitive şi adresaţi cuvinte de laudă
şi încurajare tuturor participanţilor la atelier.

Exerciţiu: Următorii paşi
Obiectiv De a clarifica aşteptările in legătură cu viitorul

20
minute Procesul
Dacă desfăşuraţi acest atelier ca activitate independentă pentru un grup,
întrebaţi-i pe participanţi ce au de gând să facă cu cunoştinţele dobândite
în cadrul acestui atelier de formare în domeniul tehnicilor de teatru pentru
educaţia de la egal la egal. Dacă acesta este doar primul pas în cadrul
unui proces mai vast care va cuprinde şi alte activităţi de formare şi
creaţie, repetiţii şi interpretarea unor noi scene, stabiliţi clar ce aşteptări
aveţi faţă de participanţi şi ce aşteptări au aceştia faţă de dvs. sau faţă
de restul activităţilor din cadrul programului.
Felicitaţi-i pe participanţi pentru noile cunoştinţe pe care le-au dobândit

în domeniul utilizării teatrului în educaţia de la egal la egal.
ÎIncheiere
Cereţi participanţilor să-şi ducă scaunele la marginea sălii şi să
formeze un cerc în mijloc.
Obiectiv De a încheia atelierul cu un ritual structurat.

Se cuvine poate să
Procesul
organizaţi o încheiere
Cereţi-le participanţilor să găsească un cuvânt
mai oficială a atelierului
care descrie cum se simt la încheierea atelierului
de formare. Poate că
sau ce au învăţat.
participanţii vor dori să
organizeze o ceremonie
Grupul execută o serie de mişcări simple (cum
de închidere.
ar fi bătutul din picioare sau din palme etc.) sub
coordonarea dvs., aşa cum aţi făcut şi în timpul
altor activităţi de închidere a cercului.
Încheiere
Mulţumiţi participanţilor pentru munca depusă. Spuneţi-le că atât dvs. cât
şi ceilalţi facilitatori veţi rămâne la dispoziţie pentru observaţii şi întrebări
după încheierea atelierului. Amintiţi-le participanţilor că nu au făcut decât
primii paşi în practicarea unei noi forme de educaţie extrem de interesante.
Învăţarea facilitării şi a jocului pe scenă ia timp, însă procesul va fi
atrăgător şi captivant. Felicitaţi-i pe participanţi pentru participarea cu
succes la ateliere.
manual de formare
Secţiunea 3
Alte jocuri şi exerciţii de teatru
3
Alte jocuri şi exerciţii de teatru
3 Alte jocuri şi exerciţii de teatru
Ai încredere în vocea firavă şi liniştită care spune, 'S-ar putea

să reuşesc, o să încerc.'– D. Mariechild
Este important să aveţi la dispoziţie o mare varietate de jocuri şi exerciţii din care
să le puteţi alege pe cele mai potrivite pentru activităţile de formare. Cu ajutorul
jocurilor şi exerciţiilor noi, puteţi adăuga mai multă prospeţime programului de
formare şi aveţi mai multe opţiuni pentru rezolvarea problemelor de tehnică a
jocului pe scenă cu care vă confruntaţi pe parcurs. Această secţiune cuprinde
jocuri şi exerciţii suplimentare care nu au apărut în cadrul Secţiunii 2.
Aceste jocuri şi exerciţii sunt doar câteva dintre sutele de exerciţii de teatru folosite
în întreaga lume. Ele diferă din perspectiva deprinderilor pe care sunt menite să le
dezvolte. Unele urmăresc îmbunătăţirea aptitudinilor şi tehnicilor de actorie, în timp
ce altele îi ajută pe actori să-şi dezvolte aptitudinile de improvizaţie. Alte exerciţii
ajută în acelaşi timp la dezvoltarea tehnicilor actoriceşti şi de improvizaţie.
Această secţiune cuprinde 5 categorii de exerciţii:

■ construirea încrederii
■ dezvoltarea coeziunii
■ observare şi mişcare
■ improvizaţie
■ disponibilitate afectivă
Construirea încrederii
Ridicarea
Unul dintre jucători stă întins pe podea iar membrii grupului stau în jurul lui.
Fiecare dintre membrii grupului are sarcina de a ridica o anumită parte a corpului
acestui jucător. Membrii grupului îl ridică pe jucător treptat deasupra capului şi îl
plimbă prin încăpere. Exerciţiul se va continua prin rotaţie până când toţi ajung să
fie ridicaţi în acest mod.
Săritura
Grupul formează două rânduri care stau faţă în faţă, la o distanţă de aproximativ
30 de centimetri unul de altul. Participanţii ţin braţele întinse înainte şi puţin
depărtate, astfel încât să formeze 'un teren de aterizare'. Unul câte unul, jucătorii
sar de pe un scaun sau o masă (cu o înălţime de aproximativ un metru) în braţele
grupului. Atenţie: grupul trebuie să aibă grijă să amortizeze aterizarea
săritorului. Exerciţiul se va continua prin rotaţie, până când tuturor participanţilor
le vine rândul să sară.

Fuga cu ochii legaţi
Participanţii formează un rând de-a lungul unuia dintre pereţii unei încăperi mai mari.
Unul dintre jucători este legat la ochi şi pus să fugă spre rândul de participanţi. Când
ajunge în apropierea lor, cei din rând îl prind şi îl opresc. Continuaţi exerciţiul prin
rotaţie până când toţi participanţii apucă să fugă cu ochii legaţi.
Cu ochii închişi în cerc

Grupul formează un cerc strâns în jurul unui jucător care stă în mijloc, cu ochii închişi
şi picioarele apropiate. Participanţii din cerc îl pasează pe jucătorul din mijloc de la
unul la altul, iar acesta se relaxează complet şi se lasă în mâinile grupului. Exerciţiul
va continua prin rotaţie, până când toţi jucătorii ajung să stea în centru.
Dezvoltarea coeziunii
Într-un singur glas
Echipele formate din 2-4 persoane se aliniază una câte una pe scenă. Membrii
echipelor stau cu braţele petrecute pe după umerii colegilor şi cu faţa la ceilalţi
jucători şi la facilitator. Toţi membrii dintr-o echipă vor vorbi în acelaşi timp într-un
singur glas, fără să aibă un text stabilit dinainte. Vor vorbi rar şi se vor strădui să
menţină contactul vizual între ei. Nici unul dintre jucători nu trebuie să încerce să
conducă – aici e vorba de coeziune şi încredere. Jocul poate fi jucat în mai multe
moduri. Într-una din variante, facilitatorul cere echipei să spună o poveste împreună
(subiectul poate fi stabilit de facilitator), să vorbească despre un subiect ca bun
cunoscător al acestuia sau să răspundă la întrebările puse de grup. Într-o altă variantă,
echipele de pe scenă au sarcina de a improviza o scenă, cele două personaje fiind
interpretate colectiv de două echipe.
Povestirea I
Jucătorii stau în cerc, iar facilitatorul anunţă titlul povestirii. Jucătorii construiesc
povestea împreună. Fiecare jucător are dreptul să adauge un singur cuvânt la
poveste, după care predă ştafeta următorului jucător din cerc.
Povestirea II
Se procedează ca mai sus, însă de această dată unul dintre jucători spune povestea
până la un punct şi apoi predă ştafeta jucătorului care stă la dreapta sa, care continuă
povestea până când predă ştafeta următorului jucător.
Povestire în limba păsărească

Se procedează ca mai sus, însă nu se dă un titlu povestirii. Jucătorii construiesc
povestea tot în colaborare, bucată cu bucată, diferenţa este însă că nu folosesc o
limbă obişnuită, ci o păsărească. La sfârşit, fiecare participant poate să scrie despre
ce crede că a fost povestea, după care se poate purta o discuţie în grup pentru a se
compara variantele.
Mişcarea
Jucătorii stau un cerc. Unul dintre jucători îi arată o mişcare celui care stă la dreapta
sa. Rând pe rând, fiecare jucător imită mişcarea şi o transmite mai departe următorului

până când ea ajunge înapoi la cel de la care a pornit, care lansează o mişcare
nouă pe care o transmite în jurul cercului. Variaţie: adăugaţi şi un sunet care să
însoţească mişcarea.
Zip, Zap, Zop

Grupul stă în cerc. Jucătorul care începe arată spre un alt jucător din cerc, îi
caută privirile şi, după ce au stabilit contactul vizual, spune 'Zip'. Jucătorul căruia
i s-a transmis cuvântul arată apoi spre o altă persoană, stabileşte contactul vizual
cu aceasta şi spune 'Zap'. Apoi acest al treilea jucător arată spre o altă persoană
din cerc şi spune 'Zop'. Jocul continuă în acest mod, cuvintele fiind transmise în
ordinea prezentată mai sus. Jucătorii se vor strădui să transmită cuvântul corect
fără întreruperi. Se poate juca şi ca un joc de eliminare (adică, persoana care
repetă incorect cuvântul care i se transmite este eliminată din joc).
Scaunul fierbinte
Trei jucători stau aşezaţi unul lângă altul. Cel din stânga şi cei din dreapta au
sarcina de a se întrece în a capta atenţia jucătorului din mijloc prin orice fel de
mijloace (bineînţeles, în limite rezonabile şi fără a avea voie să-l atingă).
În grup strâns
Jucătorii stau în picioare foarte aproape unul de altul, cu braţele petrecute pe
după umeri, formând un grup strâns. Cereţi participanţilor să închidă ochii şi să
păstreze tăcerea, şi apoi faceţi cu ei câteva exerciţii de inspiraţie şi expiraţie,
timp de aproximativ un minut. După ce s-au relaxat, cereţi jucătorilor să se
desprindă de grup, ţinând în continuare ochii închişi, dar să păstreze legătura
cu spaţiul fizic din jur, dacă pot. Cereţi participanţilor să încerce să simtă ce se
întâmplă în încăpere. Unde sunt ceilalţi jucători? Unde se află ei faţă de ceilalţi
jucători? Cereţi jucătorilor să exploreze nemişcarea şi energia grupului. După
câteva minute, retrageţi câţiva jucători din joc, care vor deschide ochii şi vor
urmări ce se întâmplă. În încheiere, cereţi tuturor participanţilor să deschidă
ochii şi discutaţi despre exerciţiu.
Observare şi mişcare
Trezirea
Jucătorii stau întinşi pe jos cu ochii închişi. Jucătorilor li se spune să
deschidă ochii şi să vadă lumea din jur cu ochi noi, să-şi exploreze
propriul corp şi mediul înconjurător ca şi cum le-ar vedea pentru prima
dată. Treptat, jucătorii se ridică în şezând, apoi în picioare şi aşa mai
departe. Acest exerciţiu trebuie să dureze cel puţin 30-45 de minute.
Exerciţiu cu animale
Împărţiţi participanţii în grupuri de 4-5 jucători. Fiecare jucător din grup alege
animalul în care vrea să se transforme. În acest exerciţiu grupurile au la
dispoziţie un spaţiu bine delimitat în cadrul căruia, în timpul alocat, vor explora
animalul în care s-au transformat şi relaţiile cu celelalte animale din grup.
Discutaţi despre exerciţiu şi despre posibilitatea de a-l aplica la lucrul cu
personajele etc.

Deplasare prin spaţiu
Participanţii se mişcă prin încăpere. Facilitatorul numeşte pe rând diferite stări
fizice – cum ar fi o schimbare de ritm, greu, uşor, mai mare, mai mic, strâmt,
sacadat, balonaşe, plutire printre nori etc. – iar jucătorii răspund cu propriul trup
în timp ce continuă să se deplaseze prin încăpere.
De la încremenire la viteză
Jucătorilor li se cere să alerge prin încăpere cât pot de repede. La un semn al
facilitatorului, toţi încremenesc în poziţia în care sunt, rămân nemişcaţi şi nu scot
nici un sunet până la un nou semn al facilitatorului, când încep din nou să alerge.
Schimbări de ritm
Participanţii se împart în grupuri de 5-6 jucători. Fiecare grup se mişcă continuu
în ritmul indicat de facilitator, într-o zonă clar definită a sălii. La 'unu' mişcarea
trebuie să fie abia perceptibilă. La 'zece' jucătorii trebuie să se mişte cât pot de
repede. La 'cinci' ritmul mişcării trebuie să se situeze la un ritm mediu. Membrii
grupului vor trebui să înveţe să prindă schimbările subtile de ritm pe parcursul
derulării exerciţiului.
Mişcare pe ritmul muzicii

Jucătorii sunt răspândiţi prin încăpere. Formatorul asigură fondul muzical, format
dintr-o succesiune de piese diferite, în timp ce jucătorii explorează influenţa pe
care muzica o are asupra corpului lor. După câteva minute, formatorul cere
jucătorilor ca mişcările pe care le fac să devină mai ample, sau dimpotrivă, mai
puţin ample. Se discută apoi despre legătura dintre capacitatea de a 'simţi' ritmul
şi munca actorului pe scenă.
Exerciţiu de neutralitate
Jucătorii sunt răspândiţi prin sală şi încearcă să stea într-o poziţie complet neutră.
Facilitatorul îi ajută pe jucători să găsească poziţii cu adevărat neutre. Discutaţi
despre faptul că orice element care nu este neutru poate de fapt comunica ceva.
Modelarea lutului
Trei jucători ies în faţa grupului şi adoptă o poziţie neutră. Alţi trei jucători devin
'sculptorii' care se aproprie de câte un jucător şi îi sculptează corpul şi faţa. După
câteva minute, facilitatorul le cere statuilor să prindă viaţă sub noua identitate,
reflectând modificările aduse fizicului lor.
Umplerea spaţiului
Jucătorilor li se alocă câte un număr, unu, doi, sau trei. Jucătorii lucrează într-un
spaţiu bine definit şi pornind de la o poziţie neutră. La strigarea numărului lor,
jucătorii umplu spaţiul din jurul lor. De exemplu, când facilitatorul strigă 'Doi', toţi cei
cu numărul doi trec să umple spaţiul dintre ei şi ceilalţi jucători. Versiune avansată:
jucătorii lucrează pe trei nivele: jos, la mijloc sau sus. Facilitatorul strigă, 'Numărul
doi, jos,' 'Numărul unu, sus' etc. iar jucătorii trec să umple spaţiile respective.

Improvizaţie
Poziţia şi propoziţia
Jucătorii se mişcă liber prin încăpere. La indicaţia facilitatorului, care strigă 'stop',
jucătorii rămân nemişcaţi în poziţia în care se găseau. Facilitatorul trece de la un
jucător la altul şi aceştia descriu pe rând poziţia în care au încremenit folosind o
singură propoziţie.
Statuile
Jucătorii stau în perechi, spate în spate. Facilitatorul spune un cuvânt care
denumeşte un sentiment, o problemă etc. (de ex. iubire, ură, bucurie sau sex).
După aceea numără până la trei. La trei, partenerii trebuie să se întoarcă, să
creeze pe loc statuia care exprimă cuvântul respectiv şi să rămână nemişcaţi
în respectiva poziţie.
Dansul numelor
Jucătorii au la dispoziţie 20 de minute pentru a crea un număr de dans în care
îşi folosesc întreg trupul pentru a-şi scrie numele.
Orchestra I
Unul dintre jucători este dirijorul. Toţi ceilalţi jucători personifică un instrument
(de ex. o trompetă sau o vioară) cu corpul şi cu sunetele aferente. Dirijorul
dirijează orchestra formată din ceilalţi jucători.
Orchestra II
Unul dintre jucători este dirijorul, ca mai sus. Jucătorii se împart în grupuri de
3-4 membri pentru a crea o frază muzicală originală (două sau trei măsuri sunt
de ajuns). Mai întâi, grupurile îşi prezintă pe rând 'melodia' întregului grup. Apoi,
dirijorul dirijează întreg ansamblul, indicând intrările şi ieşirile, făcând semn cine
să cânte mai tare şi cine mai încet etc. În a doua rundă, grupurile pot adăuga şi
mişcare exerciţiului.
Expresie de grup
Facilitatorul spune cuvinte care denumesc diferite stări care vor trebui să fie
exprimate de grup în ansamblul său (fie ca grup statuar, fie ca masă în mişcare).
Iată câteva exemple de astfel de stări: puternic, uşor, expansiv, greoi, furios, trist,
fericit, emoţionat sau beat.
Trei cuvinte
Jucătorii formează perechi. Facilitatorul propune trei cuvinte sau expresii care
nu au nici o legătură între ele (de ex. copac, orez şi manuale). Jucătorul A are
sarcina de a-i spune Jucătorului B o poveste în care să folosească toate cele
trei cuvinte. Toate perechile desfăşoară acest exerciţiu în acelaşi timp şi au la
dispoziţie un timp limitat. După prima rundă, facilitatorul propune alte trei
cuvinte, iar acum e rândul Jucătorului B să spună o poveste jucătorului A
pornind de la ele, şi aşa mai departe.

Cuvânt cu cuvânt
Jucătorii formează perechi. Facilitatorul dă jucătorilor titlul unei poveşti.
Perechile vor crea povestea împreună, cuvânt cu cuvânt (de exemplu,
Jucătorul A: 'A', Jucătorul B: 'fost', A: 'odată', B: 'ca', A: 'niciodată', B: 'o',
şi aşa mai departe).
A treia persoană intră în încăpere

Doi jucători au sarcina de a improviza o scenă pe baza următoarelor
elemente date: relaţia dintre personaje, conflictul, locul şi momentul în
care se desfăşoară acţiunea. Între timp, un al treilea jucător aşteaptă
afară. Acestui jucător nu i se comunică decât cine este şi ce informaţii
sau fapte va duce în scenă. Atunci când facilitatorul îl pune pe cel de-al
treilea jucător să intre, jucătorii aflaţi în toiul improvizaţiei vor trebui să se
adapteze la această nouă prezenţă. Purtaţi o discuţie despre modul în
care cel de-al treilea jucător a influenţat scena.
Scenă în ordine inversă

care se desfăşoară acţiunea. Jucătorii trebuie să joace scena invers,
adică de la sfârşit la început – să înceapă cu ultima replică, să continue
cu penultima şi tot aşa, până ajung la începutul scenei.
Adăugarea unor evenimente la scenă

care se desfăşoară acţiunea. De asemenea, li se dă un 'eveniment'.
(De exemplu, scena se referă la doi fraţi al căror tată este bolnav de
SIDA. Unul dintre personaje este sunat de la spital şi i se spune: 'Veniţi
la spital, tatăl dvs. este foarte bolnav.') Prin adăugarea unui eveniment,
situaţia din scenă devine mai tensionată.
Libertate şi destindere
Promovaţi o atmosferă de libertate şi destindere în cadrul sesiunilor de formare, mai ales

atunci când jucaţi jocuri de teatru. Dintr-o serie de motive, unele dintre aceste jocuri îi
intimidează pe participanţi la început. Intensitatea (sau însăşi apariţia) sentimentului de
intimidare va diferi de la o persoană la alta şi de la un joc sau exerciţiu la altul şi i-ar
putea surprinde pe participanţi, chiar dacă joacă deja jocul de câtăva vreme. Dacă însă
în cadrul atelierului sau programului de formare se stabileşte clar că este imposibil să
faci ceva greşit atunci când participi la astfel de jocuri, temerile participanţilor se pot
gestiona mult mai uşor, iar activităţile pot fi instructive.
Nu uitaţi că va trebui să ţineţi seama de normele culturale valabile în locul unde vă

desfăşuraţi activitatea în ceea ce priveşte atingerea unei alte persoane sau alte aspecte
de acest gen şi adaptaţi exerciţiile în funcţie de situaţie.

Basmul
Grupul alege 7-8 'elemente' care să poată fi incluse într-un basm sau într-o
poveste tradiţională (de ex. ploaie, vânt, fulger, cai care gonesc, copaci care
cad etc.). Fiecărui element i se va asocia un sunet (de ex. bătutul din palme
pentru ploaie). Apoi, grupul se va împărţi în două, iar o jumătate se va ocupa
de conceperea poveştii (care va cuprinde toate elementele de mai sus), iar
cealaltă jumătate va gândi mişcările pentru fiecare element (de ex. pentru a
reprezenta lumina fulgerului, toţi vor sări în sus cu braţele ridicate în aer).
După ce grupul a avut la dispoziţie timp pentru a concepe povestea şi coreografia,
reuniţi-i pe participanţi şi invitaţi primul grup să interpreteze povestea, în timp
ce al doilea interpretează elementele.
Filmul străin
Doi jucători lucrează ca 'actori' într-un film străin, în timp ce doi alţi jucători fac
dublajul de voce pentru ei. Actorii vor juca, iar vocile lor vor fi asigurate de cei
care fac dublajul.
Minciuna
Doi jucători stau în faţa grupului: sunt copii (fraţi sau buni prieteni). Facilitatorul
pune o întrebare (de ex. 'Mihai, Ioana, cine a vopsit câinele roşu?') iar cei doi
copii încearcă să dea o explicaţie împreună. Începe unul dintre ei, apoi se
întoarce către celălalt, care continuă povestea, după care revine primul, şi aşa
mai departe. Publicul poate pune întrebări în orice moment. Cu cât e mai
ciudată povestea, cu atât va fi distracţia mai mare.
Disponibilitate afectivă
Caleidoscopul stărilor de spirit
Jucătorii numără până la 10. În timpul numărătorii, ei trec de la o stare de spirit
la alta, în succesiunea fericit – furios – trist – fericit. (De exemplu, pe 1-2-3 sunt
fericiţi, pe 4-5 sunt furioşi, pe 6-7-8 sunt trişti, iar pe 9-10 sunt din nou fericiţi.)
Acest exerciţiu le permite jucătorilor să exploreze sentimentele şi emoţiile.
Pentru variaţie, se poate număra până la 5 sau până la 20, sau numărătoarea
poate fi înlocuită cu rânduri dintr-un monolog.
Handicapul fizic
Acest exerciţiu se poate dovedi util atunci când un jucător se confruntă cu un
'blocaj' în elaborarea unei scene sau a unui anumit personaj. Jucătorul are
sarcina de a-şi spune replicile în timp ce ceilalţi îl împiedică să se mişte liber
(de ex. doi membri ai trupei îl ţin de picioare în timp ce el încearcă să păşească
şi să îşi spună mai departe replicile, sau mai mulţi jucători formează un perete
uman peste care jucătorul încearcă să treacă în timp ce continuă să-şi spună
replicile). Atenţie! Acest exerciţiu se va folosi numai în cadrul unui grup ai cărui
membri au dezvoltat deja o relaţie solidă de încredere între ei. Limitarea mişcării
jucătorului trebuie să se facă într-un mod simplu şi non-violent. Facilitatorul va
monitoriza desfăşurarea exerciţiului.

Influenţează-ţi perechea
Jucătorii formează perechi. Fiecăruia dintre cei doi parteneri li se cere să
provoace un sentiment sau un şir de sentimente la partener, însă nici unul
dintre ei nu ştie care este obiectivul urmărit de celălalt (de ex. jucătorul A îl
face pe partenerul B să se simtă derutat, jucătorul B îl face pe partenerul A
să se simtă în al nouălea cer). Jucătorii pot fi instruiţi să provoace două
sentimente diferite la partenerul lor. Acest exerciţiu se execută de cele mai
multe ori fără ca participanţii să vorbească, deşi se pot folosi şi diferite acţiuni,
sunete sau o limbă păsărească. Jucătorilor li se spune să-şi urmărească
obiectivul ferm şi activ, dar să-şi lase şi partenerul să-i influenţeze.

4
educaţia de la egal la egal: înfiinţarea şi
Secţiunea 4
Programe avansate de teatru pentru

construirea unei companii de teatru
educaţia de la egal la egal: înfiinţarea şi
construirea unei companii de teatru
4 educaţia de la egal la egal: înfiinţarea
şi construirea unei companii de teatru
Ceea ce poţi face sau ceea ce poţi visa, poţi şi începe. Îndrăzneala are
geniu, putere şi magie.
– Goethe
Această secţiune a fost concepută ca o prezentare şi trecere în revistă a

modului în care se poate construi o companie de teatru. Cunoştinţele de bază
pe care participanţii le-au deprins în Secţiunile 1 şi 2 – privind formularea
obiectivelor educaţionale, crearea scenelor şi apoi reprezentarea lor – constituie
premisele esenţiale pentru a se putea trece la utilizarea acestei secţiuni. Această
secţiune se referă la identificarea obiectivelor şi priorităţilor, la stabilirea distribuţiei
şi organizarea unor probe pentru diferite roluri, pregătire, repetiţii, prelucrarea
scenelor, logistică şi coordonare, precum şi la o serie de alte aspecte. Această
secţiune se adresează celor care doresc să creeze o companie de teatru, însă
multe dintre ideile de aici le pot fi utile tuturor programelor de educaţie de la
egal la egal care utilizează tehnici preluate din teatru.
Înfiinţarea unei trupe de teatru
Identificarea obiectivelor şi priorităţilor

Înainte de a se trece la stabilirea distribuţiei şi la organizarea probelor pentru
roluri, este necesar să definiţi viziunea despre trupa de teatru pe care doriţi s-o
construiţi şi despre obiectivele educaţionale pe care le urmăriţi prin piesele de
teatru puse în scenă. Gândiţi-vă cum vreţi să fie spectacolul pe care-l montaţi
şi cum puteţi să-l realizaţi. Nu uitaţi că această viziune se poate schimba şi
evolua în timp, aşa că va trebui să rămâneţi deschis şi flexibil pe tot parcursul
activităţii pe care o desfăşuraţi. Pe măsură ce vă abandonaţi procesului de
creaţie, arta pe care o creaţi tinde să-şi trăiască propria viaţă.
Încă de la început, este bine să stabiliţi concret câteva elemente.

■ Ce tipuri de subiecte veţi aborda în piesa de teatru?
■ Actorii care joacă în distribuţie pot să-şi aducă contribuţia la conţinutul
piesei, sau cei care vă asigură finanţarea vă impun un anumit conţinut?
■ Veţi crea un material dramatic original sau vi se va pune la dispoziţie un
scenariu? (Autorii acestui manual recomandă însă insistent folosirea
improvizaţiei ca metodă de elaborare a scenariilor.)
Aceşti factori influenţează obiectivele pe termen scurt şi lung, precum şi

planificarea repetiţiilor. De exemplu, dacă nu aveţi un text scris în prealabil –
adică materialul va fi creat de actori înşişi în timpul repetiţiilor – obiectivele
iniţiale ar putea fi următoarele:
■ să identificaţi problemele de sănătate pe care le veţi aborda în spectacol
■ să stabiliţi conţinutul concret al problemelor folosind tehnica 'cine, ce face, unde'
Secţiunea 4. Programe avansate de teatru de la egal la egal 75

■ să improvizaţi scenariul şi apoi sa lucrati la detalii
■ să definiţi clar şi să stabiliţi legăturile dintre scenele care rezultă din improvizaţie
(de ex. cu ajutorul muzicii, încercând în general să daţi o formă spectacolului)
■ să concepeţi povestea personajelor şi să organizaţi discuţiile de după
vizionarea spectacolului
Pentru atingerea acestor obiective este nevoie de planificare, organizare

minuţioasă şi de numeroase ore de muncă pe parcursul mai multor săptămâni
şi luni. E bine să aveţi în vedere şi obiectivele de mai jos, care sunt mai puţin
concrete, însă sunt importante pentru ca o trupă de teatru să lucreze la cel mai
înalt nivel de calitate:
■ dezvoltarea încrederii şi coeziunii în cadrul trupei
■ îmbunătăţirea flexibilităţii fizice, afective şi vocale
■ îmbunătăţirea cunoştinţelor şi tehnicilor de joc pe scenă
■ îmbunătăţirea aptitudinilor muzicale şi vocale
Distribuirea actorilor/educatori peer în diferite roluri

Recrutarea, organizarea probelor şi stabilirea distribuţiei sunt sarcini extrem de
importante pentru o trupă care are intenţia de a monta o piesă de teatru completă
sau de a folosi teatrul ca principală componentă a unui program de educaţie de
la egal la egal.
Coordonatorii de program trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte atunci

când stabilesc distribuţia, în funcţie de cerinţele pe care le ridică piesa de teatru
pe care o montează. De exemplu, se va folosi în piesă muzică şi dans? Actorii
vor trebui să cânte la un instrument? Este important să găsiţi echilibrul între
nevoia de a găsi actori talentaţi şi educatori peer talentaţi. Nu uitaţi, membrii
distribuţiei vor trebui să beneficieze de pregătire în ambele domenii.
Gândiţi-vă la aptitudinile în domeniul educaţiei de la egal la egal de care are

nevoie programul. Educatorii peer trebuie să aibă aptitudini de scriitor la un
anumit nivel? Ce alte tipuri de activităţi vor mai trebuie să desfăşoare în afara
jocului pe scenă?
Organizarea de probe cu actorii/educatori peer

Dacă este posibil şi fezabil, invitaţi tineri din publicul ţintă la probele pentru diferite
roluri în piesa de teatru. Prin intermediul acestor probe, îi veţi putea identifica pe
actorii/educatori peer care manifestă cel mai mare angajament faţă de jocul pe
scenă şi educaţia de la egal la egal şi vă puteţi face o idee despre talentele pe
care le aveţi la dispoziţie. Iată câteva sugestii de care e bine să ţineţi seama la
organizarea probelor:
■ Anunţaţi faptul că se organizează probe la nivelul comunităţii (sau în rândul
publicului ţintă) pe mai multe căi, de exemplu prin participarea la reuniuni ale
comunităţii, prin vizite la şcoli sau prin împărţirea unor fluturaşi în pieţe sau în
locurile mai circulate.
■ Aveţi grijă ca sala în care se dau probele să fie suficient de spaţioasă pentru
ca tinerii să se poată mişca nestingheriţi prin ea, şi să aibă o masă şi nişte
scaune pregătite pentru comisia de selecţie.

■ Dacă aveţi nevoie de instrumente muzicale, obţineţi-le din timp şi pregătiţi-le
în sala de probă.
■ Dacă este posibil, creaţi un spaţiu de recepţie (care să fie prevăzut cu o uşă care se poate
închide) care să fie separat de spaţiul în care se dau probele. Astfel, comisia de selecţie
şi cei care dau probe vor putea discuta fără să fie deranjaţi de zgomotul de afară.
■ Numiţi un responsabil cu primirea şi înregistrarea persoanelor venite la probă, care va avea
şi sarcina de a nota datele de contact ale acestora. Pentru a mai câştiga timp, această
persoană poate să aibă şi un asistent, a cărui sarcină va fi să-i însoţească pe cei veniţi la
probă la intrarea şi la ieşirea din sală.
Trataţi-i cu respect pe tinerii care vin să dea probe, pentru că ei ar putea deveni viitorii
actori/educatori peer cu care veţi lucra. Comunicaţi-le imediat dacă vor mai fi chemaţi
pentru o a doua probă sau dacă au fost selectaţi pentru distribuţie.
Listă de verificare pentru probe
▼ Stabiliţi clar în prealabil ce căutaţi.

▼ Gândiţi-vă de ce organizaţi probele.
▼ Stabiliţi câte roluri sunt disponibile şi câţi băieţi sau fete vreţi să distribuiţi în
aceste roluri. Lăsaţi la o parte orice idee preconcepută şi fiţi deschis la
surprizele pe care le puteţi avea în timpul probelor.
▼ Găsiţi un spaţiu în care să puteţi desfăşura probele şi stabiliţi data şi ora la care au
loc probele în funcţie de disponibilitatea spaţiului.
▼ La nevoie, închiriaţi un pian sau o orgă electronică, dacă sala de probă nu este
dotată cu aşa ceva.
▼ La nevoie, angajaţi pe cineva care să-i acompanieze pe candidaţi la pian/orgă.
▼ Faceţi publicitate pentru probele pe care le organizaţi prin intermediul anunţurilor în
ziare, prin distribuirea de fluturaşi sau prin vizite personale.
▼ Verificaţi ca toate materialele publicitare să conţină informaţiile complete.
▼ Recrutaţi din timp un responsabil cu înregistrarea candidaţilor şi un asistent al
acestuia şi instruiţi-i în legătură cu sarcinile pe care le au de efectuat.
▼ Pregătiţi nişte foi cu informaţii utile, cereri pentru participarea la probe, foi de
prezenţă, liste de aşteptare, invitaţii pentru o nouă probă (care sunt opţionale, dar
oricum va trebui să stabiliţi o metodă prin care îi veţi invita pe candidaţi să revină
pentru noi probe), tăbliţe indicatoare şi fotografii pe care să le expuneţi pe perete.
▼ Pregătiţi scotch, instrumente de scris, capsatoare şi capse şi orice alte lucruri de
care credeţi că aţi putea avea nevoie în ziua respectivă.
▼ Stabiliţi din timp cum vor comunica între ei membrii comisiei de selecţie în timpul
derulării probelor.
▼ După fiecare probă, alocaţi două minute pentru o discuţie cu candidatul.
▼ Stabiliţi cum veţi comunica cu personalul de la recepţie.
▼ Discutaţi toate problemele în prealabil, pentru a evita neînţelegerile şi tensiunile
între membrii comisiei de selecţie.
▼ Asiguraţi-vă că toţi membrii comisiei ştiu ora la care se vine şi se pleacă, ora la
care se dă pauza de masă, precum şi toate celelalte detalii de procedură.
Şi acum, vă dorim mult succes. Puteţi trece la treabă!

Formarea actorilor din distribuţie în domeniul educaţiei de la
egal la egal şi al educaţiei pentru sănătate
Aveţi grijă ca toţi membrii distribuţiei să beneficieze de formare cu privire la
subiectele din domeniul sănătăţii de care se vor ocupa. Deşi acest manual nu
conţine un modul de formare pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor în
domeniul sănătăţii reproducerii şi al HIV/SIDA, există numeroase astfel de
module care se pot folosi în acest scop, inclusiv Manualul pentru formarea
formatorilor din această serie de instrumente de lucru. Dacă printre cei care
lucrează în cadrul organizaţiei dvs. nu există formatori cu competenţă în
domeniul sănătăţii şi al educaţiei de la egal la egal, apelaţi la alte organizaţii
care vă pot ajuta în acest sens.
Formarea actorilor din distribuţie în domeniul teatrului de la

egal la egal
Secţiunea 2 are menirea de a vă oferi sprijinul necesar, dvs. şi actorilor/educatori
peer, în atingerea obiectivelor vizate. Exerciţiile contribuie la dezvoltarea
deprinderilor pe termen lung, şi ar fi bine ca multe dintre activităţi de aici să fie
încorporate sistematic în repetiţiile, sesiunile speciale de formare, taberele şi
celelalte evenimente de formare programate pe care le organizaţi.
Actorii/educatori peer vor avea nivele diferite de experienţă, abilităţi, deschidere

şi disponibilitate faţă de asumarea unor riscuri. Existenţa unei astfel de diversităţi
în rândul actorilor/educatori peer este de fapt un câştig, deoarece ei se vor putea
ajuta între ei şi vor avea de învăţat câte ceva de la fiecare.
Construirea unei companii de teatru
Considerând că aţi reuşit să găsiţi o echipă minunată pentru distribuţie, va trebui

acum să treceţi la stabilirea obiectivelor pe termen mediu şi scurt pe care trebuie
să le atingeţi pentru ca viziunea dvs. să se transforme în realitate. Dacă gândiţi
lucrurile pe termen scurt şi lung, veţi putea stabili o ordine logică în ceea ce aveţi
de făcut şi nu vă veţi simţi presat să încercaţi să faceţi totul deodată. Nu uitaţi că
procesul de elaborare şi îmbunătăţire a materialului ia destul de mult timp. Unele
sarcini trebuie îndeplinite acum, însă altora nu le va veni rândul decât peste 6
luni sau peste un an.
Repetiţiile
Poate că aspectul cel mai important în construirea unei companii de teatru este
seriozitatea cu care abordaţi planificarea şi pregătirea repetiţiilor. Pentru ca
repetiţiile să fie eficiente, este important să creaţi de la bun început un spaţiu
sigur, dinamic, plin de energie şi plăcut pentru trupă. Lăsaţi ca acest spaţiu să
fie al actorilor/educatori peer, pentru că, cu cât se vor simţi mai în largul lor aici,
cu atât vor fi mai deschişi spre creativitate.
Răspunderea de a stabili tonul repetiţiilor îi revine regizorului şi echipei cu care

lucrează. Regizorul trebuie să le dea tuturor sentimentul de siguranţă că pot
încerca lucruri noi, pot eşua, pot reuşi şi se pot juca.

Umorul este un instrument esenţial. Regizorul trebuie să creeze o atmosferă în care
nimic nu este judecat după criteriile corect sau greşit şi în care nu există reuşită sau
eşec. Tot regizorul este cel care trebuie să-i ajute pe membrii trupei să găsească
echilibrul între o atmosferă deschisă, plăcută şi una rigidă, cu disciplină excesivă.
Membrii trupei trebuie să sosească la timp, să plece la timp, să-şi facă treaba
eficient, dar şi cu plăcere.
Logistica repetiţiilor
Ţinând seama de faptul că actorii/educatori peer au şi alte
responsabilităţi – serviciu, şcoală, familie şi activităţi extraşcolare
– reflectaţi asupra următoarelor întrebări:
■ Realist vorbind, cât timp credeţi că pot aloca actorii repetiţiilor
pe săptămână?
■ Ce înseamnă să ai prea multe repetiţii?
■ Ce înseamnă să ai prea puţine?
Înainte de a lua o hotărâre privind repetiţiile, consultaţi-vă cu trupa. În

general, planificarea a două repetiţii pe săptămână este o variantă acceptabilă
din mai multe puncte de vedere: al timpului alocat, al asigurării echilibrului cu
orarul actorilor/educatori peer şi al timpului necesar pentru a pregăti cum trebuie
piesa de teatru. Uneori pot să treacă mai multe luni până vă daţi seama dacă
cele două repetiţii pe săptămână sunt de ajuns sau sunt prea multe.
Cheia reuşitei o dă structura. Tinerii au nevoie de structură şi chiar le prieşte,

chiar dacă aparent se opun încercărilor de a li se impune orice fel de structuri.
Dacă reuşiţi să instituiţi un program de repetiţii structurat, consecvent, aproape
ca un ritual, veţi fi uimit de rezultatele obţinute.
Compensaţi, dacă aveţi posibilitatea
Dacă aveţi posibilitatea, gândiţi-vă să-i plătiţi pe actorii/educatori peer pentru timpul pe
care îl alocă repetiţiilor şi să le plătiţi şi transportul, sau găsiţi o altă modalitate de a le
oferi o compensaţie. Le cereţi să vină la o anumită oră şi să execute anumite sarcini –
prin urmare ar trebui să-i plătiţi pentru ceea ce fac, dacă vă permite bugetul.
Încălzirea, jocurile şi exerciţiile din cadrul repetiţiilor

Activităţile de încălzire concentrează energia şi stimulează motivaţia actorilor/
educatori peer pentru muncă. Există multe modalităţi de a face încălzire –
consultaţi Secţiunile 2 şi 3 unde veţi găsi exerciţii cu ajutorul cărora îi puteţi
pune în mişcare pe actorii/educatori peer. Important este să începeţi fiecare
repetiţie cu o activitate de grup care încălzeşte corpul şi vocea, înviorează
membrii trupei, îi ajută să se concentreze şi îndeplineşte funcţia unui ritual.
Prin desfăşurarea ritualului, spaţiul este definit ca 'spaţiu al grupului'. De
asemenea, el semnalează tuturor că repetiţia a început.
După încălzire, treceţi la o serie de jocuri şi exerciţii de teatru. Rezervaţi între

30 şi 45 de minute din fiecare repetiţie pentru acest tip de activităţi, timp

suficient pentru a juca 3-4 jocuri. Alternaţi exerciţiile care solicită mai mult fizicul
cu activităţile mai cerebrale. Mai jos vă oferim un exemplu de plan pentru
o sesiune de 45 de minute de jocuri şi exerciţii (jocurile sunt preluate din
Secţiunile 2 şi 3).
Zip, Zap, Zop (5 minute)
Dă ritmul mai departe (3 minute)
Exerciţiu de mers – jos masca! (10 minute)
Exerciţiu în oglindă (10 minute)
Maşinile (12 minute)
Crearea şi dezvoltarea unei scene

Cea mai mare parte a timpului din cadrul unei repetiţii trebuie să fie
dedicată elaborării şi îmbunătăţirii spectacolului. Pentru crearea unei
noi scene prin improvizaţie şi pentru lucrarea scenei astfel încât să poată
fi prezentată în spectacol este nevoie de o activitate de mare concentrare,
care se va desfăşura în mai multe etape.
După ce actorii/educatori peer creează o nouă scenă, invitaţi grupul să

reflecteze asupra sa. Fără această reflecţie, nu se va putea face nicio
îmbunătăţire. Putem evalua mai bine eficacitatea unei scene dacă încercăm
să răspundem la întrebările de mai jos.
■ În ce măsură contribuie scena la atingerea obiectivelor educaţionale?
■ Scena (inclusiv personajele şi intriga) este relevantă
pentru publicul ţintă?
■ Scena este adecvată vârstei?
■ Limbajul folosit este adecvat pentru vârsta şi cultura publicului?
■ Limbajul folosit este mult prea modern? Sau argoul folosit va
suna depăşit în curând?
■ Limbajul folosit este discriminatoriu, sexist?
■ Scena îmbină umorul cu drama?
■ Scena reuşeşte să transmită un mesaj, fără să adopte un
ton moralizator sau critic?
■ Scena este interesantă şi captivantă?
■ Scena reuşeşte să conştientizeze, să informeze, să educe,
să dezvolte deprinderi şi să îndemne la adoptarea unor noi comportamente?
Continuaţi să vă puneţi aceste întrebări pe parcursul evoluţiei scenei. Nu vă fie

teamă să eliminaţi o scenă care nu merge, chiar dacă aţi lucrat la ea foarte mult.
Apoi invitaţi persoane din afara grupului să vizioneze piesa şi să vă spună ce

părere au despre ea. Aceasta este o modalitate excelentă de a vă da seama
dacă aţi reuşit să vă atingeţi obiectivele prin ceea ce aţi creat. Feedbackul şi
modificările sunt foarte utile, prin urmare nu trebuie să vă fie teamă de critică.
După ce aţi creat toate scenele, le-aţi evaluat şi aţi tot improvizat pe marginea
lor, vine momentul în care trebuie să le fixaţi, adică să le puneţi pe hârtie ca pe
un scenariu. După ce aţi jucat scenele timp de aproximativ o lună, vă veţi da mai
bine seama ce trebuie schimbat pentru ca ele să devină şi mai relevante pentru
publicul ţintă.
Câteva aspecte de care e bine să ţineţi seama
▼ Aveţi grijă să nu fie prea multe personaje într-o scenă. Dacă scenele sunt
supraaglomerate, ele pot deveni neclare.
▼ Fiţi atenţi cu 'scenele de ceartă' sau orice alte scene în care are loc o
confruntare. Acestea se pot transforma uşor într-un schimb de ţipete şi
răcnete, ceea ce afectează valoarea lor educativă.
▼ Verificaţi lungimea scenelor. De obicei, cu cât sunt mai scurte,
cu atât e mai bine.
▼ Evitaţi să puneţi replici prea lungi în gura personajelor. În viaţa reală,
folosim puţine cuvinte. Povestea o spune comportamentul omului – iar
această poveste e uneori mai interesantă decât cea spusă cu cuvinte.
▼ Nu vă fie teamă de umor
Umorul şi tensiunea dramatică – găsirea echilibrului

Va trebui să găsiţi un echilibru între umor şi tensiunea dramatică, fie că prezentaţi
o singură scenă sau un întreg spectacol format din mai multe scene. Umorul este
un instrument eficient din mai multe motive. El poate contribui la relaxarea publicului,
iar prin relaxare, la deschiderea sa în mai mare măsură spre recepţionarea mesajului.
Umorul, mai ales atunci când e folosit încă de la începutul unui spectacol, ajută la
creşterea nivelului de concentrare şi atenţie al publicului şi îl pregăteşte pentru
evenimentele mai dramatice de mai târziu. Dacă aţi folosit umorul în mod eficient,
veţi fi 'câştigat' astfel un moment dramatic mai târziu, pentru că publicul reacţionează
în general mai bine la dramă în această situaţie, decât dacă nu s-ar fi folosit umor
deloc în prealabil.
Umorul trebuie însă folosit selectiv. Deşi umorul poate fi eficient într-o scenă care se
referă la infecţiile cu transmitere sexuală, nu se cade să apelăm la el atunci când ne
ocupăm de un caz de viol, de exemplu. Trupa şi coordonatorii săi trebuie să analizeze
cu atenţie modul în care se desfăşoară acţiunea piesei şi vor trebui să evalueze
permanent echilibrul emoţional realizat.
Curgerea spectacolului
'Curgerea' unui spectacol se referă la suişurile şi coborâşurile din piesă, la ritmul
piesei, la culmile şi la văile emoţionale parcurse. În termeni simpli, curgerea începe
dintr-un punct (personajul porneşte din punctul A), are o porţiune de mijloc
(personajele parcurg un drum în cadrul scenei, ceea ce generează o anumită
schimbare) şi o încheiere. Deşi sfârşitul nu aduce cu sine neapărat şi deznodământul,
pe parcursul piesei se întâmplă cu siguranţă ceva care a schimbat sau urmează
să schimbe viaţa personajelor.

Şedinţa de trupă şi închiderea cercului
Puteţi aloca aproximativ 15 minute la sfârşitul repetiţiei pentru o mică şedinţă
a trupei pe teme diverse. Poate că unii dintre participanţi au anunţuri de făcut,
se poate discuta despre programul repetiţiilor, sau se pot da informaţii cu privire
la viitoarele spectacole sau deplasări. Această mică şedinţă este un moment
important, chiar dacă nu se prezintă decât informaţii de interes personal. Şi ea
contribuie la procesul de sudare a trupei.
La sfârşit, cereţi grupului să formeze un cerc şi să încheie repetiţia cu un ritual

de închidere a cercului. Închiderea cercului trebuie să fie un exerciţiu simplu, de
exemplu toţi vor trebui să bată de două ori în podea cu piciorul şi să bată din
palme în acelaşi timp, sau să pocnească de trei ori din degete şi să respire adânc,
să cânte un cântec sau chiar să facă meditaţie. Exerciţiul de închidere a cercului
se poate desfăşura în mod diferit la fiecare repetiţie şi poate fi condus de fiecare
dată de o altă persoană. Important este ca de fiecare dată să marcaţi încheierea
sesiunii cu un astfel de ritual şi să nu lăsaţi trupa să se risipească pur şi simplu.
Regia
În acest manual nu se discută despre cum se regizează o piesă de teatru. Dacă
printre angajaţii companiei nu există specialişti în teatru, încercaţi să găsiţi pe
cineva care vă poate ajuta în acest sens. Nu va trebui neapărat să cheltuiţi prea
mult în acest scop; la multe universităţi sau colegii există studenţi la regie care se
vor bucura că au ocazia să lucreze la un proiect extern. La o companie de teatru
locală sau regională s-ar putea să existe cineva cu experienţă în regie care fie se
va oferi voluntar, fie va accepta să vă ajute contra unei sume modice. Ideal ar fi,
bineînţeles, să aveţi la dispoziţie tot timpul un regizor artistic strălucit, creativ şi
plin de însufleţire, care să lucreze neobosit şi cu dăruire de sine pentru program.
Însă până când găsiţi o astfel de persoană, e bine să angajaţi un regizor
consultant. Citiţi sugestiile de mai jos, care credem că vă pot ajuta în a vă face o
idee generală despre cum puteţi să vă îmbunătăţiţi materialul dramatic.
Câteva sugestii privind regia

■ Una dintre funcţiile regizorului este de a asigura focalizarea scenei, adică de a
stabili care dintre personaje trebuie să fie în centrul atenţiei publicului într-un
moment dat. Scena poate fi focalizată într-un mod eficient prin stabilirea exactă
a mişcării scenice, a locului şi momentului în care actorii se deplasează pe
scenă. Prin folosirea mişcării, a absenţei mişcării, a poziţiilor de pe scenă şi a
relaţiilor dintre personaje, puteţi nu numai să focalizaţi scena, ci să şi creaţi
tensiune dramatică. Încercaţi să vă gândiţi ce s-ar întâmpla dacă nu aţi avea voie
să folosiţi dialogul, cum aţi spune povestea folosind exclusiv elemente vizuale?
■ Un alt rol al regizorului este de a asigura curgerea scenelor (şi de fapt a

întregului spectacol), după cum s-a descris mai sus. Regizorul este cel de-al
treilea ochi, care este critic, care urmăreşte curgerea spectacolului şi are
grijă ca drumul parcurs să fie drept, focalizat, logic şi credibil. În legătură
directă cu curgerea piesei se află evenimentul central al scenei – acţiunea
esenţială. Toate elementele din scenă conduc spre acest moment cheie.

Din cauza acestui moment, totul se schimbă după aceea. Bineînţeles,
există multe alte 'momente' în cadrul unei scene; regizorul are sarcina
de a asigura focalizarea asupra aspectului esenţial.
■ Regizorul asigură un bun echilibru între folosirea umorului şi a tensiunii

dramatice în cadrul piesei şi ia deciziile finale cu privire la adecvarea
umorului sau dramei la anumite teme.
■ Regizorul trebuie să lucreze cu trupa pentru a se asigura că piesa este

credibilă şi repetabilă. Piesele nu se vor improviza pe scenă în faţa
publicului. Spectacolul trebuie să fie reluat de nenumărate ori. Deşi fiecare
spectacol este uşor diferit de toate celelalte, teatrul devine artă tocmai
pentru că el imită viaţa. El este un dialog repetat care a fost prelucrat cu
atât de multă grijă încât noi să îl percepem ca fiind real.
Obiectivele pe termen lung
După ce aţi început să prezentaţi spectacolul în faţa unui public şi acesta se dovedeşte
eficient, puteţi trece la îndeplinirea unor obiective pe termen lung. Aceste obiective pot
diferi de la o companie la alta, însă un aspect pe care toate companiile e bine să-l aibă
în vedere este necesitatea de a distribui două (sau chiar trei) persoane în acelaşi rol.
Astfel, veţi avea la dispoziţie dubluri pentru orice rol în caz de boală sau în cazul apariţiei
altor probleme. Se va aloca suficient timp pentru repetiţiile cu actorii în diferite roluri.
Până la urmă, puteţi să-i învăţaţi pe actorii cu care lucraţi că un rol nu aparţine exclusiv
unui actor. Actorul într-adevăr creează un personaj sau o scenă, însă în acest tip de
teatru accentul se pune pe ansamblu, piesa şi spectacolul în întregimea sa aparţinând
trupei.
Printre alte obiective pe termen lung se numără revizuirea şi rescrierea scenelor,

adăugarea unor noi scene pentru subiectele care nu au fost încă abordate,
îmbunătăţirea tehnicilor de facilitare, revizuirea numerelor de dans sau adăugarea
unor cântece noi. Fiecare companie îşi va stabili propriile obiective pe termen lung.
Este important însă să continuaţi repetiţiile. Datorită întâlnirilor sistematice, grupul se
va suda mai mult şi va deveni o adevărată trupă de teatru şi chiar o „familie”.
Înainte de toate însă, este important să rămâneţi flexibil în privinţa planurilor dvs. Da, e
bine să urmăriţi anumite scopuri şi obiective, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Da, e bine să aveţi un plan. Însă fiţi pregătit să renunţaţi la el, mai ales dacă se întâmplă
ceva extraordinar. Dacă o anumită scenă are cu adevărat succes, nu renunţaţi la ea doar
pentru că planul dvs. prevede că trebuie să lucraţi la altceva. Mai târziu, vă veţi felicita că
aţi procedat aşa.

Menţinerea calităţii
Este tentant să crezi că, odată ce ai terminat de pregătit şi repetat o scenă sau un
spectacol şi eşti gata să ieşi pe scenă cu el, te poţi relaxa şi toate vor merge conform
planului de fiecare dată. Din păcate, nu se întâmplă aşa. Actorii se schimbă,
personalul auxiliar se schimbă, informaţiile cuprinse în scenă se actualizează sau se
schimbă pentru a reflecta problemele şi statisticile nou apărute, se pierde textul
scenariului sau nu se înregistrează actualizările făcute. Directorul executiv, regizorul
artistic sau responsabilul pentru viziunea globală şi calitatea companiei de teatru sau
a programului de educaţie de la egal la egal au obligaţia de a realiza periodic analiza
riguroasă a scenelor, spectacolelor şi atelierelor organizate. Dacă nu există o astfel
de persoană care să răspundă în mod direct de asigurarea calităţii, calitatea se poate
deteriora în timp.
Muzică şi dans
Folosirea muzicii şi dansului se poate dovedi extrem de eficientă în teatrul
utilizat pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor. Muzica se poate utiliza
creator în mai multe scopuri: pentru crearea unui număr de deschidere
încărcat emoţional, pentru stabilirea legăturii dintre scene şi pentru
sublinierea mesajului şi emoţiei spectacolului. În cazul în care folosiţi muzică
în spectacol, planificaţi şi repetiţii periodice pentru partea muzicală în cadrul
orelor de repetiţii generale.
La fel ca muzica, şi dansul poate aduce un plus scenelor pe care le realizaţi.

Dansul poate fi un instrument puternic, însă pentru crearea unor inserturi de
dans pline de înţeles, este nevoie de multe repetiţii şi de consultanţă de
specialitate din partea unor profesionişti în domeniu.

Secţiunea 5
Anexe
5
Anexe
Anexa 1. Termeni de teatru folosiţi în programele de
educaţie de la egal la egal 1
Mulţi dintre termenii din lista de mai jos sunt termeni obişnuiţi, iar sensul lor este binecunoscut
tuturor. Formatorii care activează în domeniul teatrului de la egal la egal au adaptat însă unii
dintre aceşti termeni după cum urmează.
Actor/educator de O persoană care participă la crearea unor texte dramatice prin

la egal la egal (peer) improvizaţie, care interpretează personajele din piesele şi scenele
create în faţa publicului peer şi care rămâne în pielea personajului
în timpul discuţiei de după vizionarea scenei sau spectacolului.
Actorii/educatori peer beneficiază de formare intensivă în domeniul
tehnicilor actoriceşti şi de improvizaţie, precum şi cu privire la
anumite aspecte din domeniul sănătăţii.
Adecvat vârstei Un element care este relevant, comprehensibil, atrăgător şi logic

pentru un grup de persoane de aceeaşi vârstă. Atunci când se
creează o scenă adecvată vârstei, trebuie să se aibă în vedere
nu doar vârsta populaţiei ţintă, ci şi nivelul de dezvoltare şi
experienţa membrilor acestuia (experienţa de viaţă, experienţa
sexuală etc.).
Povestea Istoria personajului, aşa cum este gândită de actorul/educator peer.

personajului Povestea personajului cuprinde toate faptele care privesc personajul
care apar în textul dramatic, precum şi multe alte fapte care nu se
regăsesc în acest text. Povestea personajului trebuie să cuprindă
detalii despre familia personajului, situaţia sa de viaţă, lucrurile care
îi plac şi care nu-i plac, activităţile de zi cu zi etc.
Mişcarea scenică Mişcarea scenică (adică modul în care se deplasează un actor pe

scenă, când şi unde se aşează sau stă în picioare etc.) stabilită în
mod normal de regizor. De obicei, actorii îşi marchează mişcarea
scenică pe text şi o învaţă aşa cum învaţă şi replicile.
Adecvat cultural Un element care este relevant, comprehensibil, atrăgător şi logic

pentru un grup de persoane cu aceeaşi origine etnică, de aceeaşi
rasă, din acelaşi context cultural sau cu aceeaşi experienţă.
Obiective Obiective educaţionale clar definite pentru intervenţiile educative

educaţionale bazate pe teatru (jocuri de roluri şi scene). Obiectivele educaţionale
sunt elaborate în aşa fel încât să contribuie la modificarea
cunoştinţelor, atitudinilor şi comportamentelor (de ex. să contribuie la
conştientizarea diferitelor metode de prevenire a sarcinilor nedorite).
Facilitare Un alt termen pentru discuţiile interactive coordonate de un

moderator desfăşurate după vizionarea unei scene sau a unui
spectacol cu participarea actorilor şi a publicului.
Secţiunea 5. Anexe 85
Facilitator, formator, Termeni care se pot utiliza alternativ pentru a-i desemna pe coordonatorii
lider, instructor, programelor de educaţie sau teatru de la egal la egal. În programele de
coordonator educaţie de la egal la egal, rolul coordonator este împărţit de regulă între
de program tineri şi ne-tineri. În acest manual, termenul de 'facilitator' este folosit în
general pentru a desemna persoana care coordonează discuţiile care au
loc după reprezentaţie. Ceilalţi termeni sunt folosiţi pentru coordonatorii
de programe, conducătorii de ateliere, precum şi pentru alte persoane
care îndeplinesc roluri de coordonare sau conducere.
Gest Mişcare a unei părţi a corpului. Termenul se referă şi la mişcarea unui

grup, de exemplu la dans, sau un moment încărcat emoţional în timpul
unei piese de teatru (de ex. un gest încărcat de nelinişte).
Improvizaţie În termenii cei mai simpli, improvizaţia este interpretarea spontană a unui
rol, fără un text pregătit în prealabil. Actorii pot învăţa unele mijloace prin
care îşi pot îmbunătăţi tehnicile de improvizaţie, iar grupurile urmează de
obicei o schiţă de text pregătită în prealabil atunci când improvizează o
scenă. Dar pentru ca o interpretare să poată fi considerată improvizaţie,
scenariul nu trebuie să fie în nici un caz învăţat pe dinafară.
Impulsuri Cel mai bună sinonim pentru acest termen ar fi acela de imbold spontan.
Majoritatea oamenilor învaţă să-şi reprime impulsurile în viaţa de zi cu
zi. Impulsurile sunt însă instrumente nepreţuite pentru actori în jocul lor.
KAB Acronimul în limba engleză pentru cunoştinţe, atitudini şi comportamente.

Intervenţiile din domeniul educaţiei au rolul de a îmbunătăţi cunoştinţele,
de a modela atitudinile şi de a influenţa pozitiv comportamentele.
Energie kinestezică Energia în mare parte invizibilă stimulată de mişcarea şi încordarea

corpului, care încheagă, animă şi susţine tot ce este viu. Scopul multora
dintre jocurile şi exerciţiile din acest manual este de a-i învăţa pe
participanţi să acceseze această energie.
Mesaj Obiectivul de învăţare general, dominant al scenelor şi reprezentaţiilor.

Mesajul global contribuie la stabilirea obiectivelor educaţionale concrete
(de ex. adolescenţii trebuie să ştie că este bine să aştepte până când se
fac mai mari ca să înceapă viaţa sexuală).
Poziţie neutră O poziţie a corpului dreaptă, în care persoana nu se sprijină pe un picior

sau pe celălalt, are umerii şi braţele relaxate şi ţine capul drept. Găsirea
poziţiei neutre este importantă, deoarece adoptarea oricărei alte poziţii
poate comunica indirect anumite lucruri sau poate distrage publicul.
Jocul fără text Memorarea textului dramatic. Regizorul va stabili un termen până la
care toţi actorii vor trebui să înveţe să interpreteze textul piesei pe
dinafară (sau fără text).

Jocul de roluri O scenă simplă cu două sau mai multe personaje,
interpretată de obicei într-un cadru educaţional de către
formatori, participanţi sau membri ai publicului. Jocurile
de roluri se interpretează adesea fără sau după foarte
puţine repetiţii. Sunt folosite adesea în predarea
competenţelor de comunicare şi a tehnicilor de
rezolvare a problemelor.
Scenariu Un scenariu complet cuprinde expunerea, dezvoltarea

(evenimentul central sau intriga) şi deznodământul. Multe
scenarii se termină însă fără a se ajunge la deznodământ.
Indicaţii scenice O serie de expresii utilizate de actori, regizori, balerini,

arhitecţii de scenă şi alţi specialişti din teatru cu referire la
diferite părţi ale scenei şi la instrucţiunile privind mişcarea
scenică, cum ar fi centrul scenei, partea dreaptă şi stângă
a scenei, partea din faţă sau fundul scenei. Pe scurt, dacă
actorul trebuie să se îndrepte spre dreapta şi să se
îndepărteze de public, indicaţia scenică va fi 'X o ia la
dreapta şi se îndreaptă spre fundul scenei'.
Public ţintă Publicul vizat de un program. Publicul ţintă poate fi o

categorie demografică mai îngustă sau mai largă.
Intervenţiile eficiente în domeniul educaţiei de la egal
la egal sunt adaptate la publicul ţintă.
Teatrul în educaţie Teatrul folosit ca instrument pentru atingerea unor

obiective educaţionale.
Cine, ce face, unde Elementele concrete de la care se porneşte în construirea

unei scene: cine (personajele şi relaţiile dintre ele), ce
face (intriga, acţiunea principală) şi unde (locul). Stabilirea
acestor elemente de la bun început va da impulsul
necesar improvizaţiei.
Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie – abordări
adecvate din perspectiva dezvoltării adolescentului 2
Aceste linii orientative reflectă etapele generale în dezvoltarea adolescentului. Educarea
2
tinerilor în problemele sexualităţii şi HIV/SIDA var trebui să fie adaptată din punct de
vedere cultural şi adecvată din perspectiva dezvoltării adolescentului.
Adolescenţa timpurie
Tinerii
■ fac primele încercări de a-şi obţine independenţa faţă de părinţi şi familie
■ încep să respingă indicaţiile venite din partea părinţilor sau a altor persoane
aflate în poziţii de autoritate
■ se simt frustraţi că depind în continuare de adulţi
■ acordă o mare importanţă relaţiilor cu cei de o seamă (mai ales cei de
acelaşi sex) şi influenţei pe care o au aceştia
■ îi admiră pe adolescenţii mai mari şi admiră celebrităţile
■ încep să-şi analizeze sistemele de valori şi să se preocupe de
diferenţa dintre bine şi rău
■ sunt interesaţi de rolurile de gen şi de modul în care trebuie să se poarte
băieţii şi fetele, sau bărbaţii şi femeile
■ sunt preocupaţi sau chiar jenaţi de schimbările fizice şi afective prin care trec
■ sunt preocupaţi de întrebarea 'Sunt oare normal?'
■ îşi formează imagini pozitive sau negative despre sine pe baza
trăsăturilor şi dezvoltării fizice
■ încep să manifeste un interes sentimental sau sexual faţă de alte persoane
Sugestii pentru educaţia de la egal la egal adecvată din perspectiva

dezvoltării în această etapă:
■ Adolescenţa timpurie este un moment propice pentru iniţierea educaţiei despre
sexualitate, deoarece aceasta îi poate ajuta pe adolescenţi să se informeze şi să

înveţe anumite lucruri înainte ca marea majoritate dintre ei să fi devenit activi sexual.
■ Tinerii aflaţi în primii ani de adolescenţă au nevoie de informaţii despre schimbările
care au loc în timpul pubertăţii, precum şi despre apariţia la ei a primelor semne ale
sexualităţii. Aceste informaţii îi fac adesea să se simtă stânjeniţi şi jenaţi. Ca urmare,
uneori râd fără motiv, se ruşinează sau nu ştiu cum să se comporte.
■ Aceşti tineri trebuie să ştie că modul în care se dezvoltă adolescenţii diferă destul de
mult de la o persoană la alta, iar schimbările şi noile senzaţii sexuale pe care le
încearcă sunt fireşti.
■ Discuţiile de grup îi pot ajuta pe tinerii adolescenţi să înţeleagă că nu sunt singuri.
■ Educaţia făcută cu grupuri de persoane de acelaşi sex se poate dovedi adesea o
metodă eficientă pentru studierea unor materiale care pot genera sentimente de
jenă în prezenţa unor persoane aparţinând celuilalt sex.
■ Ca toţi tinerii, şi cei aflaţi în primii ani de adolescenţă reacţionează mai bine la tipul
de educaţie care le oferă opţiuni şi îi ajută să înveţe cum să reflecteze asupra
deciziilor pe care urmează să le ia.
■ Tinerii adolescenţi îi privesc probabil pe educatorii de la egal la egal puţin mai mari
decât ei ca modele de viaţă şi preţuiesc sfaturile lor şi lucrurile pe care le învaţă de la ei.
■ Tinerii adolescenţi reacţionează mai bine la învăţarea activă prin jocuri şi
activităţi decât la ceea ce li se comunică prin prelegeri.

■ Tinerii adolescenţi reacţionează de obicei mai bine la discuţiile concrete decât la cele prea abstracte.
Adolescenţa medie
Tinerii:
■ se simt extrem de complexaţi şi sunt preocupaţi de schimbările fizice, de
sentimentele şi senzaţiile sexuale intense care caracterizează această perioadă
■ au un sentiment de nesiguranţă şi le lipseşte respectul faţă de sine
■ simt puternic nevoia de a fi acceptaţi de cei de-o seamă cu ei şi de a fi atrăgători pentru aceştia
■ se confruntă frecvent cu sentimente de singurătate şi izolare
■ încep să se îndoiască de valorile în care altădată credeau orbeşte
■ forţează limitele (limitele proprii şi cele impuse de alţii) şi îşi asumă riscuri
■ se simt invulnerabili şi nemuritori
■ stabilesc relaţii strânse cu tinerii de acelaşi sex din aceeaşi grupă de vârstă
■ se concentrează mai mult asupra prezentului decât asupra viitorului
Sugestii pentru educaţia de la egal la egal adecvată din

perspectiva dezvoltării în această etapă:
■ Tinerii la vârsta adolescenţei medii mai au poate nevoie de informaţii despre pubertate,
însă schimbările fizice îi preocupă mai puţin în acest moment decât la vârsta adolescenţei
timpurii. La această vârstă, adolescenţii sunt mai interesaţi de informaţiile despre sarcină,
relaţii, infecţiile cu transmitere sexuală, contracepţie, homosexualitate, sexul protejat etc.
■ Tinerii la vârsta adolescenţei medii reacţionează pozitiv la exerciţiile care se referă la
clarificarea valorilor şi la luarea deciziilor, precum şi la discuţiile care le oferă prilejul de
a-şi analiza opiniile proprii şi opiniile celor de-o seamă cu ei.
■ La această vârstă, adolescenţii nu îi mai prea consideră pe educatorii de la egal la egal ca
posibile modele de viaţă, ci mai degrabă sunt influenţaţi de acţiunile şi atitudinile celor de-o
seamă cu ei. Atunci când educatorii de la egal la egal vorbesc degajat, fără stânjeneală,
despre prezervative sau despre sexualitate, ei pot avea o influenţă pozitivă asupra atitudinii
adolescenţilor faţă de sexul protejat.
■ Discuţiile în grup pot contribui la atenuarea sentimentului de izolare.
Adolescenţa târzie
Tinerii:
■ sunt preocupaţi de deciziile pe care le iau şi de posibilele lor consecinţe pe
termen scurt şi lung
■ sunt mai puţin influenţabili de către cei de-o seamă cu ei şi se simt mai siguri
şi mai încrezători în sine
■ sunt interesaţi de intimitate şi de relaţiile de iubire
■ sunt altruişti şi idealişti, preocupaţi de lume şi de ceilalţi oameni
■ sunt capabili de o gândire mai abstractă şi îşi pun probleme
existenţiale despre sensul şi scopul existenţei
Sugestii pentru educaţia de la egal la egal adecvată din

perspectiva dezvoltării în această etapă:
■ Tinerii de vârsta adolescenţei târzii au primit deja informaţii concrete despre
sexualitate, sarcină şi prevenirea îmbolnăvirilor. Deşi poate nu le-ar strica să
mai audă aceste informaţii din nou, probabil că preferă să participe la exerciţii
şi să poarte discuţii despre deciziile şi alegerile pe care trebuie să le facă.
■ Deoarece pot să gândească abstract, acestor tineri le plac mai mult discuţiile
pe teme filosofice, cum ar fi stereotipurile de gen.
■ Adolescenţii mai mari reacţionează în general pozitiv la educatorii de la egal
la egal şi îi admiră pentru strădania lor de a-i ajuta pe alţii să se protejeze.
■ Poate că aceşti tineri vor dori să se implice în diferite activităţi de promovare a
educaţiei pentru sexualitate şi a altor teme conexe. O astfel de implicare ar putea
contribui la schimbarea în bine a comportamentului lor.
Sursă:
Berlin C, Schnee E. Materiale nepublicate despre educaţia de la egal la egal elaborate
pornind de la etapele de dezvoltare definite de Jean Piaget şi Erik Erikson.

Anexa 3. Listă de resurse adnotată pentru educaţia de la egal la egal 3
Notă: toate resursele, cu excepţia cărţilor menţionate la punctul 1. Materiale despre
teatru, se pot obţine gratuit, dacă nu au preţul menţionat.
1. Materiale despre teatru
Volumele menţionate mai jos oferă informaţii de bază despre tehnicile de teatru care
pot fi utile în educaţia de la egal la egal.
Contaminating Theatre: Interactions of Theatre, Therapy, and Public Health.

MacDougell J, Yoder PS (ed.). Northwestern University Press, 1998.
The Development of Africa Drama

Etherton M. London and Hutchison, 1982.
Games for Actors and Non-Actors

Boal A. Routledge, 1992.
Improv! A Handbook for the Actor

Atkins G. Heinemann, 1994.
Improvisation for the Theatre

Spolin V. Northwestern University Press, 1963.
Improvising Real Life: Personal Story in Playback Theatre

Salas J. Kendall/Hunt, 1993.
Learning through Theatre: New Perspectives on Theatre in Education

Jackson A (ed.). Routledge, 1993.
Theatre for Community, Conflict and Dialogue: The Hope Is Vital Training Manual
Rohd M. Heinemann, 1998.
Theatre in Search of Social Change

Epskamp K. CESO, 1989.
Theatre of the Oppressed

Boal A. Theatre Communications Group, 1985.
2. Ghiduri privind educaţia de la egal la egal/participarea tinerilor
European Guidelines for Youth AIDS Peer Education

Svenson G, et al. (ed). Comisia Europeană, 1998
Această publicaţie Europeer (Reţeaua europeană de educaţie de la egal la egal) cuprinde
îndrumări privind conceperea, derularea şi evaluarea unor proiecte de educaţie de la egal
la egal pe tematica SIDA pentru tineri. În primele două capitole se analizează avantajele şi
limitele educaţiei de la egal la egal. Disponibilă în limbile engleză, franceză, germană,
greacă, italiană, portugheză, spaniolă, suedeză şi cehă. Disponibilă online la adresa:
http://www.europeer.lu.se/index.1002---1.html, prin poştă la adresa: Department of Child
Health, Church Lane, Heavitree, Exeter EX2 5SQ, UK, sau prin e-mail: europeer@exeter.ac.uk
Guide to Implementing TAP (Teens for AIDS Prevention)

Advocates for Youth, ediţia a doua, 2002
Acest ghid detaliat vine în ajutorul adulţilor şi adolescenţilor care doresc să elaboreze şi să
deruleze în practică un program de educaţie de la egal la egal privind prevenirea răspândirii
HIV/SIDA în şcoală şi comunitate. Cuprinde planuri pentru 17 sesiuni, precum şi propuneri
de activităţi şi descrieri ale unor proiecte aflate în curs de desfăşurare.
Disponibil online la adresa: http://www.advocatesforyouth.org/publications/tap.htm sau se
poate obţine prin poştă scriind la adresa: Advocates for Youth, 2000 M Street NW, Suite 750,
Washington, DC 20036, USA
How to Create an Effective Peer Education Project: Guidelines for AIDS

Prevention Projects
Family Health International
Această lucrare constituie un ghid practic pentru planificarea şi desfăşurarea unui proiect de
educaţie de la egal la egal care atrage atenţia asupra posibilelor dificultăţi din domeniu.
Disponibilă online la adresa: http://www.fhi.org/en/HIVAIDS/pub/guide/BCC+Handbooks/
peereducation.htm sau se poate obţine prin poştă adresa: Family Health International, Attn:
Publications, P.O. Box 13950, Research Triangle Park, NC 27709, USA
Peer Approach in Adolescent Reproductive Health Education: Some Lessons Learned

Biroul UNESCO pentru Educaţie Asia şi Pacific, Thailanda, 2003
Această broşură se referă la studiile desfăşurate privind impactul educaţiei de la egal la egal în
promovarea comportamentului sănătos în rândul adolescenţilor, realizează o sinteză a
experienţelor acumulate pe teren şi oferă orientări pe baza cărora factorii politici şi organizatorii
de programe îşi pot adopta sau adapta propriile strategii la contextul propriu. Disponibilă online
la adresa: http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001305/130516e.pdf
Peer Learning
Harey M. UK Youth, ediţia a doua, 2000, 11.00 GBP
Peer Learning este o resursă foarte populară care pune la dispoziţia celor interesaţi instrumente
cu ajutorul cărora tinerii pot fi învăţaţi să deruleze un program de învăţare de la egal la egal.
Lucrarea oferă îndrumări clare şi o structură flexibilă care poate fi utilizată de tineri la diferite
nivele de participare şi într-o serie de contexte. Poate fi folosită în activităţi care vizează o gamă
largă de teme participative, cum ar fi infracţionalitatea, democraţia şi cetăţenia. Peer Learning
conţine propuneri de acţiuni, planuri pentru sesiunile de recrutare şi formare, descrierea unor
activităţi pentru dezvoltarea deprinderilor de bază sau esenţiale, precum şi idei pentru
92 Theatre-Based Techniques for Youth Peer Education: A Training Manual

continuarea acestor activităţi. Cartea poate fi folosită în combinaţie cu Yes Me!, manualul
pentru tinerii educatori de la egal la egal (vezi 4. Manuale de formare).Se poate comanda
online la adresa: http://www.ukyouth.org sau prin poştă la adresa: UK Youth, Kirby House,
20-24 Kirby Street, London EC1N 8TS, UK
Peer to Peer: Youth Preventing HIV Infection Together

Advocates for Youth, 1993, 4.00 USD
Această resursă pentru planificatorii de programe şi asistenţii sociali care lucrează cu tinerii
face o analiză a raţiunilor şi a cercetărilor care stau la baza educaţiei de la egal la egal în
domeniul reducerii riscurilor, cu accent asupra prevenirii infecţiilor cu HIV. Materialul prezintă
în detaliu modelele reuşite de programe de educaţie de la egal la egal. Disponibil online la
adresa: http://www.advocatesforyouth.org
Peer, An In-Depth Look at Peer Helping, Planning, Implementation, and Administration

Tindall, JA. Accelerated Development, ediţie revăzută, 1994
Acest volum se ocupă de consilierea de la egal la egal şi de impactul pe care aceasta îl poate
avea asupra unora dintre problemele cu care se confruntă societatea. Se adresează factorilor
responsabili care se ocupă de planificarea, implementarea şi administrarea programelor de
asistenţă de la egal la egal. Se poate obţine prin poştă scriind la adresa: Accelerated
Development, 1900 Frost Road, Suite 101, Bristol, PA 19007-1598, USA
3. Studii şi cercetări
3.1. Studii generale
Peer Education and HIV/AIDS: Concepts, Uses, and Challenges

Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA, Colecţia Bune Practici, 1999
În această broşură se discută teoria educaţiei de la egal la egal şi se face o trecere în revistă a
bibliografiei de specialitate şi a rezultatelor evaluării nevoilor desfăşurate în Jamaica în aprilie
1999. Disponibilă în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Disponibilă online la adresa:
http://www.unaids.org, prin poştă la adresa: UNAIDS, 20 Avenue Appia, CH 1211 Geneva 27,
Switzerland, sau prin e-mail la adresa: unaids@unaids.org
Peer Potential: Making the Most of How Teens Influence Each Other
Campania Naţională pentru Prevenirea Sarcinilor în rândul Adolescentelor, 1999, 15 USD
Este vorba de trei lucrări de cercetare în care se subliniază efectele pozitive ale influenţei
celor de-o seamă în viaţa adolescenţilor şi se atrage atenţia şi asupra modalităţilor în care
influenţa celor de-o seamă cu ei le poate dăuna tinerilor. De asemenea, se oferă orientări
importante pentru cei care elaborează programe şi politici cu privire la valorificarea la maximum
a potenţialului educaţiei de la egal la egal. Se poate comanda prin e-mail la adresa:
orders@teenpregnancy.org sau prin poştă la adresa: The National Campaign to Prevent Teen
Pregnancy, 1776 Massachusetts Avenue, NW, Suite 200, Washington, DC 20036, USA
Summary Booklet of Best Practices

Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA, 1999
Broşura conţine descrierea a 18 proiecte adresate tinerilor. Se vizează în principal
următoarele obiective:
■ promovarea sănătăţii sexuale
■ afirmarea tinerilor care au dobândit deprinderile de viaţă necesare
■ reducerea riscului infectării cu HIV/SIDA
■ prevenirea riscului de a fi expus violenţei şi abuzului şi de a fi atras în comerţul sexual
■ construirea unei reţele de sprijin de la egal la egal
■ reducerea discriminării faţă de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA
■ acordarea de sprijin tinerilor pentru a-şi putea continua studiile şi asigurarea securităţii
sociale şi economice pe termen lung a participanţilor la proiecte
Majoritatea proiectelor cuprind şi educaţie de la egal la egal. Disponibilă în limbile engleză şi
franceză. Disponibilă online la adresa: http://www.unaids.org, prin poştă la adresa: UNAIDS,
20 Avenue Appia, CH 1211 Geneva 27, Switzerland, sau prin e-mail la adresa: unaids@unaids.org
3.2. Monitorizarea şi evaluarea programelor cu şi pentru tineri
Learning to Live: Monitoring and Evaluating HIV/AIDS Programmes for Young People
Webb D, Elliott L. Salvaţi Copiii, 2000, 12.95 GBP
Acesta este un ghid practic pentru elaborarea, monitorizarea şi evaluarea unor programe pentru
tineri în domeniul HIV/SIDA, pe baza experienţelor dobândite în cadrul unor proiecte desfăşurate
în diferite părţi ale lumii. Se prezintă noile cunoştinţe acumulate cu privire la educaţia de la egal la
egal, educaţia în şcoală, furnizarea de servicii în cadrul unor clinici, modalităţile de a se ajunge la
copiii deosebit de vulnerabili şi modalităţile de lucru cu copiii afectaţi de HIV/SIDA. Versiunea
prescurtată a ghidului este disponibilă în limbile engleză şi portugheză. Ghidul este disponibil
online la adresa: http://www.savethechildren.org.uk sau poate fi obţinut prin poştă scriind la adresa:
Save the Children, 1 St. John's Lane, London EC1M 4AR, UK
3.3. Instrumente de cercetare
The Narrative Research Method – Studying Behaviour Patterns of Young People by Young People
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 1993, comanda nr. 1930054, 8 CHF/7.20 USD
Acest instrument de cercetare a fost utilizat pe scară largă pentru a se înţelege comportamentul,
inclusiv cel sexual, al tinerilor în contextul cultural în care trăiesc. Este reunit un nucleu format din
tineri a căror sarcină este să compună o relatare reprezentativă în care sunt descrise diferite
comportamente din propria lor comunitate. Relatarea este apoi transformată într-un 'chestionar'
la care sunt invitaţi să răspundă alţi tineri din zonele care fac obiectul studiului. Constatările făcute
ca urmare a aplicării acestei metodologii participative pot fi folosite pentru elaborarea unor planuri
de acţiune locale sau naţionale pentru promovarea sănătăţii adolescenţilor şi a unor produse de
informare în domeniul sănătăţii, activităţi în care poate fi implicat şi nucleul de tineri în calitate de
facilitatori. Disponibil în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Disponibil online la adresa:
http://www.who.int or sau prin e-mail la adresa: publications@who.org
4. Manuale de formare
4.1. Manuale de formare pentru educaţia de la egal la egal
The Crunch: Negotiating the Agenda with Young People.

A Peer Education Training Manual
The Health Education Board for Scotland, 1997, 20 GBP
Acest manual descrie contextul în care a fost elaborată educaţia de la egal la egal, prezintă
cadrul teoretic care stă la baza dezvoltării activităţii de educaţie de la egal la egal şi oferă
sfaturi concrete cu privire la bunele practici. Manualul ilustrează teoria şi practica folosind
exemple din domeniul consumului de droguri, alcool şi tutun. Ghidul poate fi utilizat însă şi
în orice altă formă de educaţie de la egal la egal. Se poate obţine prin poştă scriind la adresa:
Fast Forward, 4 Bernard Street, Edinburgh EH6 6PP, UK sau prin e-mail la adresa:
admin@fastforward.org.uk
Know the Score

UK Youth, 1999, 17.95 GBP
Subiectul acestui volum este educaţia pentru combaterea consumului de droguri. Gândit ca un
material care poate fi folosit în cadrul unor programe de pregătire pentru educatorii de la egal la
egal, publicaţia cuprinde următoarele elemente:
■ idei şi sugestii privind aspectele pozitive şi provocările care apar în activitatea de educaţie de
la egal la egal în domeniul combaterii consumului de droguri
■ manuale de formare care se pot fotocopia şi se pot folosi pentru formarea unor educatori de la
egal la egal în acest domeniu
■ activităţi pe care educatorii de la egal la egal le pot folosi sau adapta pentru a asigura o mai
bună conştientizare a tinerilor privind problemele legate de consumul de droguri
■ diferite mijloace de evaluare a iniţiativelor de educaţie de la egal la egal în domeniul combaterii
consumului de droguri
■ studii de caz referitoare la două proiecte de educaţie de la egal la egal în domeniul combaterii
consumului de droguri
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ukyouth.org sau prin poştă la adresa: UK Youth, Kirby
House, 20-24 Kirby Street, London EC1N 8TS, UK
Peer Education: A Manual for Training Young People as Peer Educators

Book 1: Peer education: an introduction
Book 2: Training peer educators (15 sesiuni de formare în 5 module)
Book 3: HIV/AIDS and sexuality (sesiuni de formare)
Murtagh B. National Youth Federation în asociere cu The Health Promotion Unit, Ireland,
1996, 13.00 euro
Aceste 3 manuale oferă informaţii, îndrumări şi modele pentru proiectele de educaţie de la egal la
egal desfăşurate de serviciile pentru tineri. Toate cele 3 manuale se bazează pe experienţele
dobândite în cadrul activităţii concrete pe teren. Volumul 1 are ca scop clarificarea noţiunii de
educaţie de la egal la egal şi cuprinde orientări cu privire la evaluarea acestui tip de educaţie.
Volumul 2 cuprinde 5 module care pot fi utilizate în pregătirea generală şi formarea potenţialilor
educatori de la egal la egal. Volumul 3 cuprinde 2 module: unul pentru formarea educatorilor de la
egal la egal în domeniul HIV/SIDA şi unul care îi ajută să reflecteze asupra diferitelor aspecte
sexualităţii. Disponibil online la adresa: http://www.nyf.ie/, prin poştă la adresa: National Youth
Federation, 20 Lower Dominick Street, Dublin 1, Ireland, sau prin e-mail la: info@nyf.ie
Together We Can: Peer Educator's Handbook and Activity Kit

Jamaica Red Cross HIV/AIDS Peer Education Project, 1995
Acest manual se adresează educatorilor de la egal la egal adolescenţi care lucrează în domeniul
prevenirii HIV/SIDA şi ITS. Cuprinde activităţi pentru gestionarea situaţiilor de risc, evaluarea valorilor
personale şi formarea deprinderii de utilizare a prezervativului. Disponibile online la:
http://www.gysd.net/doc/resources/TWC_InstructorManual.pdf şi http://www.gysd.net/doc/resources/
TWC_ActivityKit.pdf, sau prin e-mail la adresa: jrcs@mail.infochan.com
Yes Me!
UK Youth, 1996, 12.00 GBP
Acest program de auto-perfecţionare uşor de urmat permite tinerilor educatori de la egal
la egal să înţeleagă şi să dobândească deprinderile necesare pentru organizarea unui
grup de învăţare de la egal la egal. Yes Me! este împărţit în şase secţiuni: cum să pornim, cum
să-i facem pe ceilalţi să vorbească, cum să vorbim despre problemele de sănătate, cum lucrăm
cu grupurile, elaborarea tacticii şi aplicarea în practică a celor învăţate. Yes Me! cuprinde 23 de
sesiuni pe care tinerii le pot parcurge individual sau în grup. Un titlu popular de multă vreme,
volumul Yes Me! explorează teme cum ar fi comunicarea non-verbală şi dinamica de grup şi îi
îndeamnă pe tineri să elaboreze proiecte în mod sistematic şi să-şi evalueze propriile calităţi şi
atuuri. Disponibil online la adresa: http://www.ukyouth.org/resources, prin e-mail:
publications@ukyouth.org, sau prin poştă scriind la adresa: UK Youth, Kirby House, 20-24 Kirby
Street, London EC1N 8TS, UK
Y-PEER: Peer Education Training of Trainers Manual

UNFPA şi FHI/YouthNet, 2005
Conţinutul acestei a doua ediţii a manualului de formare Y-PEER (publicat iniţial în 2003) a fost
îmbogăţit cu materiale suplimentare pentru a se putea adresa publicului la nivel global. Manualul
cuprinde o trecere în revistă a aspectelor teoretice, o propunere de curriculum de formare cu
durata de 6 zile, un model de sesiune de educaţie de la egal la egal pe tema HIV/SIDA, 20 de fişe
informative care se pot împărţi participanţilor şi mai multe materiale în anexă (resurse, exerciţii şi
altele). Disponibil online la adresele www.unfpa.org sau www.fhi.org/youthnet. Pentru informaţii
suplimentare puteţi scrie un e-mail la adresa: y-peer@unfpa.org sau youthnetpubs@fhi.org
4.2. Alte manuale de formare
Action with Youth, HIV/AIDS and STDs: A Training Manual for Young People
Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, ediţia a doua, 2000
Acest manual se adresează liderilor de tineret care doresc să desfăşoare un program de promovare
a sănătăţii legat de HIV/SIDA în rândul tinerilor. Manualul cuprinde informaţii de bază despre
HIV/SIDA şi despre impactul epidemiei, îndrumări privind planificarea programului şi idei pentru
diferite activităţi educative şi proiecte comunitare. Disponibil în limbile engleză, franceză, spaniolă şi
arabă. Se poate comanda online la adresa: http://www.ifrc.org/publicat/catalog/order.asp, prin poştă
la adresa: International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies, PO Box 372, CH-1211
Geneva 19, Switzerland, sau prin e-mail la adresa: jeanine.guidera@ifrc.org
AIDS: Working with Young People

Aggleton P, Horsley C, Warwick I, et al. AVERT, 1993
Acest manual de formare poate fi utilizat cu tinerii în vârstă de peste 14 ani în cadrul unor cluburi de
tineret, programe de formare sau în şcoli. Cuprinde exerciţii şi jocuri introduse cu ajutorul unui text
de bază, în care se face o prezentare generală a aspectelor medicale şi sociale ale SIDA şi se oferă
sfaturi cu privire la educaţia privind HIV/SIDA. Disponibil online la adresa: http://www.avert.org
Exploring Healthy Sexuality

Jewitt, C. Family Planning Association UK, 1994
Acest manual se adresează asistenţilor sociali care lucrează cu tineri şi care nu au beneficiat de
formare în domeniul educaţiei pentru sexualitate. Poate fi comandat prin poştă la adresa: Family
Planning Association UK, 2-12 Pentonville Road, London N1 9FP, UK
Games for Adolescent Reproductive Health. An International Handbook
Programul pentru Utilizarea Tehnologiilor Adecvate în Sănătate, 2002
Acest manual stimulează imaginaţia educatorilor pornind de la unele sugestii şi propuneri;
manualul cuprinde 45 de jocuri interesante, uşor de folosit şi educative; sfaturi cu privire la
crearea propriilor jocuri; precum şi seturi de cartonaşe care pot fi utilizate ca atare în cadrul
unor jocuri. Disponibil online la adresa: http://www.path.org/publications/pub.php?id=676
Gender or Sex, Who Cares?

de Bruyn M, France N. IPAS şi HD Network, 2001
Acest pachet de resurse, care cuprinde un manual, fişe de curriculum şi folii pentru proiector
oferă o introducere la tematica genului şi a sănătăţii sexuale şi a reproducerii. Disponibil online
la adresa: http://www.synergyaids.com/documents/3858_060602_GenderBook.pdf
It's Only Right. A Practical Guide to Learning about the Convention of the Rights
of the Child
Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, 1993
Acest ghid se adresează liderilor unor grupuri de tineri şi cadrelor didactice care lucrează cu tineri
cu vârsta de peste 13 ani. Ghidul cuprinde o serie de activităţi care îi pot ajuta pe copii să-şi
cunoască drepturile şi să-şi planifice diferite acţiuni în acest domeniu. Disponibil în limbile engleză
şi franceză. Disponibil online la adresa: http://www.unicef.org/teachers/protection/only_right.htm
Life Planning Education: A Youth Development Program

Advocates for Youth, 1995, 60 USD
Acesta este un pachet de formare care cuprinde exerciţii interactive privind sexualitatea/educaţia
pentru deprinderile de viaţă şi care se adresează tinerilor cu vârste între 13 şi 18 ani. Se poate
folosi în şcoli sau în alte contexte care au de a face cu tinerii. Disponibil online la adresa:
http://www.advocatesforyouth.org/publications/lpe/ sau prin poştă la adresa: Advocates for Youth,
2000 M Street NW, Suite 750, Washington, DC 20036, USA
A Participatory Handbook for Youth Drug Prevention Programs: A Guide

for Development and Improvement
Biroul Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi Criminalităţii (UNODC) şi The Global
Youth Network, 2002
Acest instrument pentru grupurile de tineri urmăreşte identificarea problemelor care apar în
legătură cu consumul de droguri. Disponibil în limbile engleză, chineză, franceză, spaniolă, rusă
şi arabă. Disponibil online la adresa: http://www.unodc.org/youthnet/youthnet_youth_drugs.html
Primary Prevention of Substance Abuse: A Facilitator's Guide

Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNODC, 2000
Disponibil online la: http://www.who.int/substance_abuse/activities/global_initiative/en/
primary_prevention_guide_17.pdf
Project H - Working with Young Men to Promote Health and Gender Equity
Instituto Promundo, 2002.
Acest manual cuprinde cinci teme: sexualitatea şi sănătatea reproducerii, paternitatea şi
îngrijirea copilului, actele de violenţă comise împotriva coexistenţei paşnice, raţiune
şi sentimente, precum şi cum se poate preveni şi trăi cu HIV/SIDA. Fiecare temă cuprinde o
secţiune teoretică şi o serie de activităţi participative care facilitează activităţile de grup cu băieţi
tineri cu vârste între 15-24 ani. Disponibil în limbile portugheză, engleză şi spaniolă. Disponibil
online la adresa:http://www.promundo.org.br/controlPanel/materia/view/103 sau prin e-mail la
adresa: promundo@promundo.org.br
Right Directions: A Peer Education Resource on the UN Convention of the

Rights of the Child
Salvaţi Copiii în asociere cu The Guides Association, UK, 1999, 4.99 GBP
Acest ghid îi ajută pe tineri să reflecteze asupra propriilor drepturi prin intermediul unei serii de
activităţi antrenante şi amuzante elaborate pe baza Convenţiei ONU cu privire la drepturile
copilului. Cele 40 de activităţi cuprinse în ghid se referă la o gamă largă de probleme importante
care îi privesc pe tineri, cum ar fi intimidarea, discriminarea, sărăcia, lipsa unei locuinţe, sănătatea
şi exprimarea de sine. Disponibil online la adresa: http://www.savethechildren.org.uk
Working with Street Children. A Training Package on Substance Use and

Sexual and Reproductive Health, Including HIV/AIDS and STDs
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2000, comanda nr. WHO/MDS/MDP/00.14
Acest pachet de formare cuprinzător a fost elaborat pentru educatorii care lucrează cu copiii străzii
(şi pentru alţi factori implicaţi în programele care se adresează copiilor străzii) şi cuprinde două părţi:
■ Zece module de formare, care oferă informaţii despre problemele cu care se pot confrunta
copiii străzii şi despre deprinderile şi cunoştinţele esenţiale de care au nevoie educatorii
pentru a putea funcţiona în mediul dinamic al străzii.
■ Sugestii pentru formatori, un manual care oferă idei cu privire la predarea anumitor materii,
cuprinde informaţii pe anumite teme şi prezintă opţiuni care îi pot fi de folos formatorului sau
educatorului în adaptarea nevoilor şi resurselor locale.
Disponibil online la: http://www.who.int/substance_abuse/activities/street_children/en/ sau prin
e-mail la adresa: publications@who.org
Young People and Substance Use: A Manual

Monteiro M. (ed.), OMS şi Fundaţia Mentor, 1999, comanda nr. 1930151, 30 CHF/27 USD
Acest ghid uşor de utilizat vine în sprijinul lucrătorilor sanitari care nu dispun de o pregătire vastă
sau de resurse sofisticate pentru a putea realiza materiale educative. Se acordă o atenţie deosebită
nevoilor copiilor străzii. Manualul ilustrează o serie de modalităţi în care tinerii pot fi implicaţi în
elaborarea, utilizarea, diseminarea şi evaluarea materialelor educative. Poate fi comandat prin
e-mail la adresa: publications@who.org
100 Ways to Energise Groups: Games to Use in Workshops, Meetings and

the Community
Alianţa Internaţională HIV/SIDA, 2002
Volumul conţine o culegere de exerciţii de încălzire şi antrenare a participanţilor în activitate,
precum şi jocuri care pot fi folosite de toţi cei care lucrează cu diferite grupuri de persoane, în
cadrul unor ateliere de lucru, reuniuni sau la nivelul comunităţii. Disponibil în limbile engleză,
franceză şi spaniolă. Disponibil online la adresa: http://www.aidsalliance.org/sw7452.asp
4.3. Manuale de formare pentru consiliere (nu neapărat pentru consilierea de la

egal la egal)

Counselling Skills Training in Adolescent Sexuality and Reproductive
Health. A Facilitator's Guide
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ediţie revăzută 2001
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ediţie revăzută 2001
Acest ghid doreşte să vină în ajutorul facilitatorilor care desfăşoară un seminar de formare
de 5 zile privind deprinderile de consiliere în domeniul sexualităţii şi sănătăţii reproducerii la
adolescenţi. În cadrul activităţii de formare descrise în ghid, se oferă informaţii de bază despre
sexualitate, sănătatea reproducerii şi principiile consilierii neutre, precum şi posibilitatea de
dobândire a unor deprinderi specifice în domeniul comunicării interpersonale. Disponibil
online la adresa:
http://www.who.int/childadolescent-health/New_Publications/ADH/WHO_ADH_93.3.pdf
sau prin e-mail la adresa: cah@who.int
5. Ghiduri de resurse
Annotated Bibliography about Youth AIDS Peer Education in Europe

Svenson G, et al. (ed), Comisia Europeană, 1998
Disponibil online la adresa: http://webnews.textalk.com/europeer.youth/, prin poştă la adresa:
Department of Child Health, Church Lane, Heavitree, Exeter EX2 5SQ, UK, sau prin e-mail la
adresa: europeer@exeter.ac.uk
Resource Guide for Sex Educators: Basic Resources That Every

Sex Educator Needs to Know About
Huberman B. Advocates for Youth, 2002, 10 USD
Disponibil online la: http://www.advocatesforyouth.org/publications/ResourceGuide.pdf
6. Alte resurse
LeFevre DN. New Games for the Whole Family. New York: Perigee Books, 1988.
Miller WR, Rollnick S. Motivational Interviewing: Preparing People for Change

(2nd edition). New York: Guilford Press, 2002.
New Games Foundation. The New Games Book. Pella, IA: Main Street Books, 1976;
New Games Foundation. More New Games. Pella, IA: Main Street Books, 2001.
Rollnick S, Miller WR. What is motivational interviewing? Behavioural and Cognitive

Psychotherapy 1995;23:325-34.
Selverstone R. Training Guide for Mental Health Professionals. New York: Sex
Information and Education Council for the United States (SIECUS)
7. Reviste
Xcellent. The journal of peer education in Scotland

Publicată de Fast Forward Positive Lifestyles Ltd., preţul abonamentului: 10 GBP/an
Această revistă, care apare de trei ori pe an, promovează dezvoltarea educaţiei de la
egal la egal în domeniul sănătăţii, prezintă bunele practici, asigură un forum pentru dezbateri şi o
feră informaţii despre diferite resurse utile, despre evenimentele care urmează să aibă loc, cum ar
fi cursurile de formare, sau despre posibilităţile de networking. Se poate comanda prin poştă la
adresa: Fast Forward Positive Lifestyles Ltd., 4 Bernard Street, Edinburgh EH6 6PP sau prin e-mail
la: admin@fastforward.org.uk
8. Site-uri utile pe Internet
http://www.advocatesforyouth.org/
Advocates for Youth se ocupă de diferite aspecte legate de sănătatea sexuală şi a reproducerii
în rândul tinerilor la nivel internaţional şi oferă informaţii, posibilităţi de formare şi de asistenţă
strategică organizaţiilor care deservesc tinerii, factorilor politici, activiştilor din domeniul tineretului
şi mass mediei.
http://www.avert.org
AVERT este o organizaţie caritabilă internaţională care se ocupă de tematica HIV/SIDA şi oferă
statistici utile, informaţii pentru tineri, ştiri, date recente şi resurse privind homosexualitatea.
http://www.europeer.lu.se/index.1002---1.html
Europeer este centrul de resurse al Universităţii din Lund şi al Uniunii Europene pentru educaţia
de la egal la egal în rândul tinerilor din Europa Occidentală. Se ocupă de aspecte legate de
sănătatea, dezvoltarea şi afirmarea tinerilor.
http://www.fhi.org
Family Health International acţionează în domeniul îmbunătăţirii sănătăţii reproducerii şi a familiei
în întreaga lume prin desfăşurarea unor cercetări în domeniul biomedical şi al ştiinţelor sociale,
organizarea unor intervenţii inovatoare în domeniul furnizării serviciilor de sănătate şi a unor
programe de formare şi informare.
http://www.goaskalice.columbia.edu
Universitatea Columbia este promotoarea acestui program de educaţie sanitară prin Internet, care
este prietenos faţă de tineri, amuzant şi se bazează pe o serie de întrebări şi răspunsuri educative.
http://www.hsph.harvard.edu/peereducation/
Acest site cuprinde resurse pentru educaţia de la egal la egal, inclusiv instrumente de formare,
standarde şi planuri de lecţie elaborate în cadrul unui proiect comun desfăşurat de Facultatea de
Sănătate Publică din cadrul Universităţii Harvard şi diferite agenţii guvernamentale din Africa de
Sud. Se prezintă o serie formată din 6 volume cu titlul Rutunang: Standards of Practice for Peer
Education on HIV/AIDS in South Africa, de Charles Deutsch şi Sharlene Swartz.
http://www.ippf.org
International Planned Parenthood Federation (IPPF) este cea mai mare organizaţie voluntară care
se ocupă de programele legate de sănătatea sexuală şi a reproducerii. Organizaţia doreşte să
promoveze şi să impună dreptul femeilor şi bărbaţilor de a decide liber număr copiilor şi momentul
în care vor să-i aibă, precum şi dreptul la cel mai înalt nivel de sănătate sexuală şi a reproducerii.
http://www.iwannaknow.org
Acesta este site-ul de informare pentru tineri despre sănătatea sexuală al Asociaţiei Americane
de Sănătate Socială.
http://www.nitestar.org
Nitestar este programul de Teatru în educaţie/Teatru pentru schimbare socială găzduit de Spitalul
St. Luke's Roosevelt din New York, SUA. Programul apelează la teatru în încercarea de a-i ajuta
pe tineri să-şi clarifice problemele sociale şi de sănătate cu care se confruntă, să renunţe la
atitudinile nesănătoase şi să adopte comportamente sănătoase.
http://www.savethechildren.org.uk
Salvaţi Copiii este cea mai importantă organizaţie caritabilă din Marea Britanie care prin activităţile
sale urmăreşte crearea unei lumi mai bune pentru copii. Desfăşoară activităţi în 70 de ţări,
ajutându-i pe copiii din comunităţile cele mai defavorizate din lume.
http://www.siecus.org
Consiliul de Informare şi Educare privind Sexualitatea din Statele Unite (SIECUS) promovează
educaţia cuprinzătoare privind sexualitatea şi militează pentru dreptul persoanei de a face
alegeri sexuale responsabile.
http://www.teenwire.com
Acest side dedicat educaţiei sexuale, care aparţine organizaţiei Planned Parenthood, conţine
numeroase articole scrise de şi pentru tineri.
http://www.unaids.org
Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) reuneşte eforturile şi resursele a
opt organizaţii din sistemul Naţiunilor Unite pentru a ajuta ţările din întreaga lume să prevină noile
infecţii cu HIV, pentru a acorda îngrijire celor deja infectaţi şi a reduce impactul epidemiei HIV/SIDA.
http://www.unfpa.org
Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) oferă sprijin ţărilor în curs de dezvoltare, la solici-
tarea acestora, pentru îmbunătăţirea accesibilităţii şi calităţii îngrijirii în domeniul sănătăţii reproducerii,
precum şi al planificării familiale, al maternităţii sigure şi al prevenirii ITS, inclusiv HIV/SIDA.
http://www.unicef.org
Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) colaborează cu parteneri din întreaga lume pentru a
promova recunoaşterea şi realizarea drepturilor copilului. În cadrul acestui site, puteţi accesa link-ul:
http://www.unicef.org/programme/lifeskills.html pentru a afla o serie de informaţii despre educaţia
bazată pe deprinderile de viaţă.
http://www.unodc.org/youthnet
Global Youth Network este o iniţiativă a Programului Internaţional pentru Controlul Drogurilor al
Biroului Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi Criminalităţii (UNODC). Global Youth
Network urmăreşte promovarea implicării tinerilor la nivelul comunităţii internaţionale în elaborarea
unor politici şi programe de prevenire a consumului de droguri.

http://www.youthclubs.org.uk
Această reţea britanică promovează şi desfăşoară activităţi de înaltă calitate şi oportunităţi
educaţionale pentru toţi tinerii.
http://www.youthhiv.org/
YouthHIV, proiect al organizaţiei Advocates for Youth, oferă acest site pe Internet creat de şi
pentru tinerii seropozitivi şi educatorii de la egal la egal seropozitivi. Scopul urmărit este
asigurarea unui site sigur şi eficient pe Internet care să ofere informaţii privind sănătatea
sexuală şi psihică, sprijinul comunităţii, posibilităţile de desfăşurare a unor activităţi de
advocacy, resurse şi trimiteri, precum şi educaţie de la egal la egal online.
http://www.youthpeer.org
Programul Y-PEER (Youth Peer Education Network) contribuie la dezvoltarea capacităţilor
organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale de la nivel naţional de a implementa
programe de educaţie de la egal la egal de înaltă calitate în Europa de Est, Asia Centrală,
Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Africa Orientală. Acest site cuprinde link-uri către peste
25 de site-uri la nivel de ţară şi pune la dispoziţie resurse şi instrumente de comunicare.
Anexa 4. Surse 4
Bandura A. Social Foundations of Thought and Action. Englewood Cliffs, NJ; Prentice-Hall, 1977.
Berlin C, Berman L: The other partner: the young man's role in adolescent pregnancy. Family Life
Educator 1994;12(3):4-10
Berlin C, Berman L: Theater, peers and HIV prevention: a model. Family Life Educator 1995;14(1):8-13..
Berlin C, Lieberman, L. Program: The NiteStar STARLO theatre education approach to pregnancy and
disease prevention for pre- and early adolescents. Health Education and Behaviour 2003;30(2);129-32.
Bosomphra K. The potential of drama and songs as channels for AIDS education in Africa: a report
on focus group findings from Ghana. Quarterly of Community Health Education 1992;12(4):317-42.
Chamberlain R, Chillery M, Ogolla L, et al. Participatory educational theatre for HIV/AIDS awareness
in Kenya. In PLA Notes Issue 23(69-74). London, International Institute for Environment and Development,
1995. Disponibil la: http://www.iied.org/NR/agbioliv/pla_notes/pla_backissues/documents/plan_02314.PDF
Dalrymple L, Jaffa A. DRAMAIDE, a project in schools in Kwazuki-Netal, South Africa 1996. In AIDS
Education: Interventions in Multi-Cultural Societies. Scheker G, Sober-Friedman FS (eds.) New York:
Plenum Press, 1996.
Dalrymple L, Toit MK. The evaluation of a drama approach to AIDS education. Educational
Psychology 1993:13(2):147-54.
Denman S, Davis P, Pearson J, et al. HIV theatre in health education: an evaluation of “Someone
like you.” Health Education Journal 1996;55(2):156-64.
Glik D, Novak G, Valente T, et al. Youth performing arts entertainment education for HIV/AIDS prevention
and health promotion: practice and research. Journal of Health Communication 2002;7(1);39-57.
Harding CS, Safer LA, Kavanaugh J, et al. Using live theatre combined with role playing and discussion
to examine what at-risk adolescents think about substance abuse, its consequences, and prevention.
Adolescence 1996;31(124):783-96.
Shefner-Rogers CL, Rogers EM. Evolution of the entertainment-education strategy. Paper presented
at the Second International Conference on Entertainment-Education and Social Change, Athens, Ohio,
May 7-10, 1997.
Maritz G. Educational Theatre at the Edge of the Crush. The Use of Theatre as Entertainment-Education
in HIV and AIDS Awareness and Prevention in the South African Mining Sector – Opportunities for
Change. Pretoria, South Africa: Centre for the Study of AIDS, Department of Drama, University of
Pretoria, 2004. Disponibil la: http://cscwww.cats.ohiou.edu/aas/happenings/conf/upload/
Gerrit%20paper1.doc
Ward L. Drama: an effective way to educate about AIDS. Social Casework: The Journal of
Contemporary Social Work 1988;69(6):393-96.

Tehnici de Teatru Pentru Educatia de La Egal La Egal A Tinerilor Manual de Formare Ypeer Asociatia WWW tineriPentruTineri PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnici de Teatru Pentru Educatia de La Egal La Egal A Tinerilor Manual de Formare Ypeer Asociatia WWW tineriPentruTineri PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Set de instrumente

United Nations Population Fund şi Youth Peer Education Network (Y-PEER)

Family Health International/YouthNet

© 2005 Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază 7

Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal 15

Atelierul de lucru 1. Naşterea scenariului: cum se creează un text

Secţiunea 3. Alte jocuri şi exerciţii de teatru 67

Secţiunea 4. Programe avansate de teatru pentru educaţia de

Din partea FHI la procesul de producţie a manualului au participat Suzanne Fischer şi

4 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Să înveţi înseamnă să afli ceea ce ştii deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că

Acest manual a fost elaborat pentru coordonatorii de program şi educatorii de la

Există numeroase moduri în care teatrul poate fi aplicat în educaţia de la egal la

Noţiunea de 'actori/educatori peer' – utilizată în acest manual – se referă la

Pentru a lucra eficient, actorii/educatori peer trebuie să beneficieze de formare de

Manualul cuprinde 5 secţiuni:

■ Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal,

■ Secţiunea 3. Alte jocuri şi exerciţii de teatru oferă instrumente de formare

■ Secţiunea 4. Programe avansate de teatru pentru educaţia de la egal la egal

■ Secţiunea 5. Anexele cuprind o listă de termeni de teatru pentru educaţia

În timpul parcurgerii manualului, consultaţi la nevoie materialele suplimentare şi

6 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Să începem cu elementele de bază

Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

Această secţiune cuprinde două părţi: teatrul în educaţie şi componentele

În partea a doua se explică diferenţa dintre improvizaţie şi modalitatea tradiţională

Noţiunea de 'teatru în educaţie' se referă la utilizarea teatrului într-un scop care

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază 7

În ultimul timp, utilizarea teatrului şi a artelor dramatice în scopuri educative a

Studii privind utilizarea teatrului în scopuri educative

Cum îi influenţează teatrul pe oameni?

Teatrul captivează spectatorii, le reţine atenţia şi îi implică într-o experienţă.

8 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază 9

Educatorii peer ca actori/educatori

Componentele de bază ale unui program de teatru

În contextul acestui manual, expresia 'teatru de la egal la egal' se referă la spectacole de

Improvizaţia vs. modalitatea tradiţională de a scrie piese de teatru

10 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Cum poţi învăţa pe cineva să joace teatru sau să facă improvizaţie?

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază 11

Definiţi obiectivele educaţionale

Problematica legată de sănătatea reproducerii şi infecţiile cu HIV este complexă deoarece

Stabiliţi cine, ce face şi unde

12 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Despre ce este vorba în scenă?

În timpul conceperii scenelor, încercaţi să stabiliţi cât mai concret elementele de

Improvizaţi, revizuiţi şi reluaţi.

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază 13

22 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor:

Patru ateliere de formare

Cele patru ateliere de formare sunt:

Câteva sugestii privind desfăşurarea atelierelor

Facilitatorii trebuie să găsească echilibrul delicat între nevoia de a nu se abate de la subiect

Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal 15

Atelierul 1 pune la dispoziţia participanţilor instrumentele necesare pentru

De a-i ajuta pe participanţi să se simtă în largul lor şi liberi să discute

De a demonstra cum se pot crea scenarii axate pe anumite teme pornind

Durată 3 1/2 ore

16 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Temă Introducere şi încălzire

Exerciţiu: Cercul de masaj