Cum se vede la Vișegrad revoluția anti PSD de la București : „Asistăm la revolta

Germaniei împotriva unui guvern care încearcă să schimbe, unilateral, statutul de

colonie a României”. Cele 3 măsuri care ar fi declanșat represaliile grupării
Merkel - Soroș

DE RĂZVAN MARICA  /   ECONOMIE   /   Publicat: Marţi, 07 februarie 2017, 23:20   /  

Actualizat: Miercuri, 08 februarie 2017, 10:03   /   4 comentarii

FOTO: Grupul de la Vișegrad

Sub titlul „România: Revolta, într-adevăr. Dar cine se revoltă și împotriva cui?”, publicația
VisegradPost (un blog care susține politicile Grupului de la Vișegrad, organizație de
cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria și la care România a ratat aderarea
în 1990 din cauza mineriadelor și a conflictelor interetnice la de Târgu Mureși), face o analiza
amplă a protestelor care au avut loc în România în ultimele zile și care au debutat în Piața
Victoriei. Grupul de la Vișegrad a intrat în conflict frontal cu conducerea UE, în special cu
Germania, după ce s-a opus măsurilor propuse privind acceptarea imigranților. Legăturile
dintre Ungaria și Polonia s-au întărit după ce la Varșovia au venit la putere conservatorii.

Autorul, Modeste Schwartz, analizează scena politică românească, afirmând că politicienii

PSD se înscriu în trendul european al corupției, dar la fel este cazul și cu celelalte partide din
țara noastră. Articolul a fost scris pe 2 februarie, înainte de decizia Guvernului de a retrage
ordonanțele.

Rugăm site-urile care doresc sa preia fragmente din acest material să ne acorde, din curtoazie,
un link și să copieze exact cât ar dori să copieze alții de la ei. Mulțumim.

„Da, o mare parte a politicienilor din PSD sunt catalogați drept corupți, fiind vinovați de
luare de mita, deturnare de fonduri etc, ca intreaga clasă politică din România - fără excepție!
- și ca, de altfel toată clasa politică din Europa. Auto-proclamatul căpitan a ceea ce media
europeana numește revoluția tinerilor este Klaus Iohannis, președintele României, care
înainte să intre în politică a fost profesor de liceu în orașul său natal Sibiu. Pe atunci, un
profesor de liceu în România câștiga mai putin de 300 de euro pe lună. Același Iohannis
(despre care gurile rele spun că ar fi ginerele unui fost ofițer superior de Securitate) deține
șapte case în Sibiu (un prosper oraș turistic, frumos restaurat, cu prețuri imobiliare ridicate)
despre care spune că au fost achiziționate cu bani din meditații.

Cât despre noul partid Uniți Salvăm România, care se prezintă ca o alternativă culturala a noii
generații (din păcate total lipsit de un program politic real în afară de misticismul anti-
coruptie) o are ca lider carismatic pe franceza (măritată cu un român) Clotilde Armand, care
de curând a declarat că 'regretă' că a luat, 'pentru activități de consiliere' fonduri mari de bani
de la multinaționala Bechtel, cea care a construit în Transilvania una dintre cele mai scurte și
mai scumpe autostrăzi din istoria construcțiilor.

Prin urmare, presupunând că românii ar ieși din apatia politică, de altfel o atitudine
majoritară, te-ai aștepta la proteste 'non-politice', care să ceară modificarea Constituției,
schimbarea clasei politice sau o democrație directă. Nu este cazul aici. Protestatarii vor să
schimbe niște politicieni corupți, suținuți de o majoritate democratică, cu alți politicieni
corupți, care nu au nicio bază democratică. Cum se poate explica această demență?”, se
întreabă autorul, pe VisegradPost.com.

Acesta continuă chestionând resorturile și intențiile participanților la proteste: 

„Mulți dintre protestatari sunt într-adevăr foarte tineri, care au fost privați de o conștiință
istorică și de cunoștințe socio-economice de sistemul de educație falimentar din România (și
din Europa) și care pur și urmează liderii din mediile lor sociale la proteste pe care le iau ca
pe niște festivaluri stradale, care le dau ocazia să socializeze.

O altă parte a protestatarilor sunt activiști ai ONG-urilor finanțate de organizații din

Galaxia Soroș și ai fundațiilor politice care fac treaba murdară a diplomației Germaniei în
Europa de Est.

Aici se ridică mai multe întrebări. Ce soi de masochism social poate împinge un tânăr student
să răstoarne un guvern care tocmai i-a permis să circule gratuit cu trenul, iar pe un viitor
angajat să demonstreze împotriva Puterii care a mărit salariul minim pe economie după un
deceniu de austeritate sub umbrela FMI-Berlin? De unde atâta ură? De ce încearcă cu
disperare să dea jos cu orice preț Guvernul Grindeanu și partidul condus de L.Dragnea?”

Modeste Schwartz consideră că tinerii nu știu ce este politica, din cauza faptului că s-au
născut și au crescut într-o țară unde cetățenii nu au avut un impact asupra mersului țării.

„Unul dintre răspunsuri ar fi că, născuți într-o colonie de facto, unde manifestarile
politice (fie ele prin vot, fie prin demonstrații) nu au avut niciodată cel mai mic efect asupra
mersului țării sau a nivelului de trai, tinerii români nu știu ce este aceea politică și salivează
ca și câinele lui Pavlov la provocările unor profesioniști ai societății civile de a participa la
ritualurile tribale de purificare colectivă, etichetate ca festivaluri stradale anti-corupție.
Este suficient să fii informat despre acțiunile recente ale Guvernului Grindeanu și despre
programul de guvernare pe care vrea să îl implementeze în următoarele luni (care sunt toate
făcute publice, dar sunt cu grijă ignorate de presa română controlată de Vest li aproape
complet de presa străină), pentru a înțelege că Merkel, Cancelarul Reich-ului, nu poate
accepta o astfel de răzvrătire, nici măcar cu cei care s-au răzvrătit, și cere pedepse exemplare,
dacă e necesar urmând metodele testate la Kiev.

Înainte să adopte acele decrete de amnistiere (care, fie vorba, nici măcar nu au fost primele
măsuri adoptate), în primele zece zile de la instalare Guvernul Grindeanu a mărit
salariul mediu și pensiile, anulând astfel măsurile de austeritate adoptate de Guvernul
Boc, sub dictatul Fondului Monetar Internațional și al Bruxelului, și a anunțat scutirea
de impozite a salariilor mai mici de 500 de euro.

Nu numai că aceste două măsuri încurajează alte state să iasă de sub jugul ordo-
liberalismului german, dar ele  afectează direct capitalul Germaniei, care a devenit recent
cel mai mare investitor străin in România, urmată de Franța, asta în timp ce Statele Unite,
foarte prezente la începutul anilor 2000, s-au orientat spre piețele din Asia, predând astfel
ștafeta. Profitabilitatea acestor investiții (companiile din România au o rată dublă de
profitabilitate comparată cu media Zonei euro) se bazează pe exploatarea unei mâini de lucru
forțată, cu un salariu minim special calculat în așa fel încât să îi asigure o supraviețuire
mizerabilă unui individ fără familie, ceea ce duce la o mobilitate socială și geografică foarte
scăzută, un declin demografic fără precedent și cea mai mare rată a imigrației dintre toate
țările non-africane (mai mare și decât cea a Siriei, pe perioada războiului)."

Cu toate acestea, măsura care a înfuriat cu-adevărat Germania este alta, afirmă autorul.

„Dar alta e chestiunea: „odiosul” guvern PSD plănuiește să creeze un Fond Suveran de
Investiții și Dezvoltare (FSDI), așa cum sunt în Norvegia, Franța, Arabia Saudită, etc, care ar
fi hrănit de profiturile companiilor aflate sub controlul statului (profituri? - sună ciudat, având
în vedere că guvernele anterioare au susținut că acestea sunt găuri negre ce trebuie urgent
privatizate...) și care ar servi, în special, la dotarea României cu verigile lipsă din bussines-ul
agricol ( procesare, conservare, îmbuteliere) care-i lipsesc și care ar putea face legătura între
enormul său potențial agricol și o piață internă de 18 milioane de consumatori care e convinsă
( pe bună dreptate) că mâncarea produsă în România este și mai sănătoasă și mai gustoasă
decât cea de import.

De-aici înainte, din punctul de vedere al coloniei metropolitane, se intră în domeniul ne-
negociabilului. Printr-o asemenea măsură, România plănuiește să-și schimbe statutul de
colonie extractivă (sursă de materie primă  și muncă ieftină) care i-a fost desemnat în actuala
ordine mondială, pretinzând - dacă nu suveranitate totală, pentru care nu are forța militară, un
statut de colonie productivă, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este cu 50%
mai mare și care suferă mult mai puțin din cauza migrației).

În consecință, iată cine se revoltă acum: Germania, ca o metropolă colonialistă se revoltă

împotriva guvernului ales democratic din România (indiferent de câte acuzații de corupție ar
avea parte - nici mai multe, nici mai puține decât cele care au fost și cele care vor veni și față
de cele din Europa, în general) și caută să-l dea jos printr-un puci realizat prin eforturile unite
ale fundațiilor politice germane (Adenauer, Ebert, Luxemburg) și ale societății civile
finanțate de Soroș - care, de această dată, nici măcar nu mai pretinde să fie apolitică,
chemându-l înapoi pe fostul comisar european Dacian Cioloș, un tehnocrat care nu a fost ales
niciodată de nimeni, impus fără o majoriate parlamentară de către Iohannis, ca urmare a unui
alt 'maidan' din București, și care a fost concediat de la guvernare în urma unui vot popular
masiv ce a condamnat politicile sale anterioare”, a notat Schwartz.
 
Concluzia: 
„În lumina ultimelor evenimente, putem considera ca încheiată tranziția UE ( în scop și
metode ) la o structură parazitară, comparabilă cu infama Companie United Fruit din America
Latină, de dinainte de revoluțiile neo-Bolivariene. Echipele morții încă nu au apărut pe scenă,
dar ține-o tot așa domnule Iohannis: cu puțin efort, poți deveni un alt Pinochet”.