Adnotare

IMAGINEA INSTITUŢIEI PUBLICE (CORINA RĂDULESCU)

COMUNICARE INSTITUŢIONALĂ (CONSTANTIN MARIN)

Lecturând lucrările autorilor sus-menţionaţi,vreau să spun că s-a dovedit a fi o lecturare utilă şi

interesantă, care după părerea mea au şi tangenţe comune.Lucrările abordează un subiect foarte
necesar pentru o instituţie – comunicarea instituţională.Scopul lucrărilor este de a-i familiariza pe
viitorii specialişti şi nu numai, cu noţiunea de comunicare instituţională,imaginea instituţiei
publice, care sunt elementele ce modelează şi influenţează imaginea unei instituţii publice,etc.

Comunicarea devine din zi în zi o parte intrinsecă a oricărei instituţii. Specialistul de mâine

trebuie să fie un comunicator de succes,capabil să facă faţă cerinţelor la zi,să dea dovadă de
competenţă,responsabilitate,abilitate,să menţină şi să fortifice imaginea instituţiei. Strategia
comunicaţională constituie o necesitate vitală pentru a păstra imaginea pozitivă a instituţiei, a-şi
promova produsele şi serviciile, a se bucura de încrederea partenerilor, furnizorilor,
consumatorilor.

Imaginea unei instituţii este un patrimoniu, fie că este moştenită, fie că este inclusă în totalitatea
bunurilor instituţiei, fie că este apreciată ca o dimensiune subiectivă. Ca obiect de patrimoniu,
imaginea se gestionează, se administrează la fel ca orice alt bun patrimonial al instituţiei,
indiferent de natura acestuia. O imagine bună a instituţiei are o influenţă covârşitoare asupra
succesului ei şi asupra percepţiei în rândul publicului larg. Dimpotrivă, o imagine negativă
afectează, uneori într-o manieră incredibilă, succesul instituţiei. Ca să fie eficientă, imaginea
trebuie să evoce ceva, să spună ceva, trebuie să invite, în esenţă, la un posibil şi permanent
dialog. În acest sens, în imaginea ca atare vor fi incluse un număr mare de mesaje având în
vedere principiul de bază care spune că atenţia este foarte greu de reţinut pe timp îndelungat, iar
pe timpul în care ai câştigat-o trebuie să transmiţi maximum de informaţie.

Prin imagine se înţelege reprezentarea care s-a format ca o sumă de credinţe, cerinţe, atitudini,
opinii, ipoteze, mentalităţi, prejudecăţi, experienţe, presupuneri (aşteptări), la grupe de persoane
sau în cadrul opiniei publice asupra unei persoane, instituţii sau oricăror fenomene sau obiecte.
Fiind un rezultat si nu un dat, imaginea se formează si se deformează în timp. Crearea de
imagine nu este o activitate sporadică, ci una continuă. Caracterul permanent al creării de
imagine provine din aceea că între activităţile unei instituţii, pe lângă activităţi permanente, se
află şi activităţi perisabile. Din acest motiv suntem obligaţi să comunicăm permanent si să ne
îngrijim de imaginea instituţiei.Comunicarea instituţională este cea care
trebuie să gestioneze imaginea unei instituţii publice, deci să răspundă în faţa marelui
public la o întrebare complexă: cine este, ce vrea să facă, ce ştie să facă, ce face o instituţie
publică? Mai apăsat pentru instituţia publică (decât pentru mediul privat) ea trebuie să
construiască prin imagine/autoimagine un capital de încredere şi simpatie, să
întărească legitimitatea sa.

 Imaginea publică a instituţiei reprezintă o descriere a impactului pe care aceasta, prin produsele
şi serviciile realizate şi furnizate, îl are asupra lor. Şi pentru clienţi este important, cel puţin din
două puncte de vedere, să cunoască imaginea publică a instituţiei aşa cum aceasta a fost definită
de managementul public, pe de o parte, pentru a putea şti cum doresc reprezentanţii conducerii să
fie percepută instituţia ca furnizor de servicii în relaţia cu clientul pe piaţa serviciilor publice, şi
pe de altă parte, pentru a-şi putea identifica mai bine rolul şi aşteptările proprii în relaţia furnizor-
beneficiar de servicii publice, care de altfel influenţează semnificativ imaginea publică a
instituţiei.

Imaginea reprezintă ansamblul reflectărilor de natură materială sau imaterială, cu conţinut

raţional sau emoţional, ale unor obiecte sau fenomene, produse sau servicii, mărci sau
întreprinderi, formate de-a lungul timpului în conştiinţa unu individ. Modalităţile de promovare a
imaginii unei instituţii au evoluat continuu, de la reclama clasică în mass-media (presă, radio,
TV), campanii publicitare şi de vânzări până la realizarea site-ului de prezentare a instituţiei şi
participarea anuală la manifestări cu caracter expoziţional. De remarcat că la realizarea
materialelor publicitare pentru mass-media, publicaţii interne şi externe, bannere, afişe, reclame
luminoase, panouri, spoturi publicitare audio şi video, s-a urmărit unitatea de concepţie şi mesaj
prin utilizarea elementelor distinctive de imagine (uniformă, siglă, slogan). Un loc aparte în
cadrul acţiunilor de promovare îl are dezvoltarea relaţiilor publice: realizarea de articole,
acordarea de interviuri, participarea la emisiuni radio-TV, organizarea de conferinţe de presă sau
întâlniri cu “clienţii” , crearea unui departament de relaţii cu publicul sau  a unui birou de
informaţii în fiecare instituţie, apelarea la un purtător de cuvânt sau manager public care să
promoveze imaginea instituţiei într-un mod profesionist.