Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când,

printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului

obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin această
lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi
funcţionare. Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se
împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase
ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga
cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi
ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se stabilea
Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi
ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că
Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi
un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea
pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile.
În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces
de modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului naţional modern român. Astfel, odată cu
transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire
treptată a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza
Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România,
din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii noi, scoasă de sub administraţia
Ministerului de Interne şi subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al
armatei permanente. 
Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit
principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în
perioada următoare au fost documentele care au stat la baza elaborării de noi legi şi
regulamente.

Perioada 1866-1867 se caracterizează prin transformări în

sistemul de apărare al ţării în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi
pregătirea armatei române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al
României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. 

Prin organizare, pregătire şi mod de funcţionare, Jandarmeria română în timpul Războiului de

independenţă a asigurat poliţia armatei, iar în situaţii deosebite a fost angajată în acţiuni de luptă
împreună cu unităţile militare şi chiar independent. E