Cristofor Columb s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451.

[3] Tatăl său a fost țesător și se

presupune că fiul său Cristofor a intrat în această afacere de mic copil. Teoria cea mai citată de
către istorici susține că numele Cristóbal Colón ar fi traducerea în castiliană a
numelui italian Cristoforo Colombo, acesta fiind fiul lui Domenico Colombo, țesător, și al Susanei
Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și de aceea s-a inițiat în lumea
navigării de la o vârstă foarte fragedă. Informațiile despre începutul carierei sale de navigator
sunt însă nesigure.
Între anii 1474 și 1475, a efectuat o călătorie spre insula Chios, posesiune genoveză situată
în Marea Egee. În 1476, Columb a navigat cu un convoi spre Anglia. În timp ce se afla în dreptul
coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de pirați și nava pe care se afla Columb s-a scufundat,
însă acesta a înotat până la țărm și a găsit adăpost la Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele
său Bartolomeu era cartograf, Cristofor s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto
Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, Diego, s-a născut în 1480.
Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din
vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea
până atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai
repede, navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat ideile lui João al II-lea,
regele Portugaliei, cerând finanțare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea
sa a fost respinsă de către o comisie regală maritimă.
Puțin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câștigat suportul
unor persoane foarte influente, aranjându-se astfel o audiență în 1486 la Isabela I,
regina Castiliei.

Harta fraților Columb, cca 1490

Tot în acest timp, a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit apoi amanta lui și mama celui
de-al doilea fiu, Ferdinand Columb.
În Spania, ca și în Portugalia, comisia regală i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat însă
să caute ajutor și, în sfârșit, în aprilie 1492 insistența sa a fost recompensată: Ferdinand al V-lea,
regele Castiliei, și regina Isabela au fost de acord să sponsorizeze expediția.
Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor
descoperite și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția
sa.

Expediții[modificare | modificare sursă]
Prima călătorie[modificare | modificare sursă]
3 august 1492 – 15 martie 1493
Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria - de aproximativ
30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina - două caravele mici de aproximativ 15
m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele
său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni. Este ales pentru traversarea oceanului drumul
alizeelor.
Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii Lumii Noi, 12 octombrie 1492.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zărește

pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele: Santa Maria
Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio[13]-Española[14]. Pe 15 martie 1493 Columb revine
triumfător în Spania. Columb a explorat la fel și coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28
octombrie), și coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în
dimineața de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de
localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să își lase câțiva din oamenii săi în
acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat așezarea La Navidad, care
astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece și
douăzeci și cinci de indieni[15], pe care i-a luat cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii
în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

A doua călătorie[modificare | modificare sursă]

Corabie a lui Cristofor Columb pe o marcă poștală din Republica Moldova

Columb a plănuit imediat o a doua expediție cu 17 vase și aproximativ 1500 de oameni, care au
plecat din Spania în septembrie 1493. Debarcările au fost făcute pe
insulele: Dominica, Guadalupe și Antigua.
Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toți oamenii au fost uciși, iar fortul a
fost distrus. Columb a abandonat ruinele, și aproape de Capul Isabella (Republica Dominicană),
a stabilit o colonie care a devenit prima așezare europeană în Lumea Nouă.
Părăsind colonia pentru o călătorie de explorare în primăvara anului 1494, Columb a cercetat
coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte a continentului asiatic.
Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între coloniști se
iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spania pentru a-și
expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confrunta Columb era ostilitatea
băștinașilor a căror inițială prietenie a dispărut datorită brutalității europenilor. Columb a reușit să-
i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei
în Spania pentru a fi vânduți ca sclavi. Regina Isabela s-a opus și supraviețuitorii au fost returnați.
O comisie regală de investigații a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest grup critica
insistent politica sa, Columb a stabilit o nouă capitală în Santo Domingo și a plecat
spre Spania lăsându-l pe Bartolomeu Columb la comandă. A raportat direct regelui
Ferdinand și reginei Isabela care au înlăturat orice critică la adresa lui Columb. Suveranii au
promis că vor trimite o nouă flotă, dar pentru că le-a scăzut entuziasmul din cauza
neproductivității coloniilor, a durat aproape doi ani până când au fost trimise opt nave.

A treia și a patra călătorie[modificare | modificare sursă]

Corăbii ale lui Cristofor Columb pe mărci poștale din Republica Moldova

Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima debarcare a avut
loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime). Atunci a descoperit insula care se numește
acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat în Golful Paria. La gurile
râului Orinoco a coborât puțin pe uscat. În jurnalul său de bord a scris că a găsit o „Lume Nouă”
necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancora din nou, întâlnind și alte insule noi printre
care și insula Margarita după care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola.
Ajungând în Santo Domingo (31 august), Columb a găsit o parte din colonie revoltându-se
împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, însă inutil după cum s-a
dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins
operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea
că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroana l-a îndepărtat pe
Columb și l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23 august 1500 pe insulă,
și i-a arestat pe Columb și pe fratele său Bartolomeu. I-a încătușat și i-a trimis în Spania. Columb
a insistat să rămână cu cătușele până când regina avea să i le scoată. Monarhii i-au iertat pe cei
doi frați și i-au răsplătit, dar au refuzat să le dea comanda coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit ca
guvernator după puțin timp de către Nicolas de Ovando.

Debarcarea lui Columb în Lumea Nouă

Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către
India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost
interzis să se oprească în insula Española. Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul
celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații.
Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se
apropia un uragan foarte puternic. După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a
îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii
Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și
a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe
Columb să renunțe la această idee.
Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat
aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în
timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare oamenilor.
Articol principal: Eclipsa de Lună din 1 martie 1504.
Ajutorul a ajuns aproape după un an, fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul echipaj
care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo, apoi a pornit
spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai
navigat niciodată.

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

Cenotaful lui Cristofor Columb în Catedrala din Sevilla

Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera
privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data
de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid, Vezi și [16]

Înmormântarea[modificare | modificare sursă]
Rămășițele sale au fost mai târziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Santo Domingo, mutate
la Havana (Cuba) și, în cele din urmă (în 1899), au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici
consideră că rămășițele aduse din Santo Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi
încă acolo).[17] Oriunde se odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat
considerabil reputația eroică pe care a câștigat-o în secolul al XIX-lea, deși calitățile sale de
navigator sunt celebrate și acum.
În Catedrala din Sevilla se găsește cenotaful dedicat memoriei lui Cristofor Columb, realizat în
anul 1902. Cei 4 purtători ai cenotafului reprezintă fostele regate spaniole: Castilia, León, Aragón
și Navarra.

Testamentul[modificare | modificare sursă]
La 19 mai 1506, cu o zi înainte de moartea sa, în Valladolid, Columb își redactează testamentul
în prezența lui Pedro de Inoxedo, cronicarul Regilor Catolici.[18]

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]
Filatelie și numismatică[modificare | modificare sursă]

Imaginea lui Cristofor Columb pe o marcă poștală din Republica Moldova

 Poșta Republicii Moldova a emis o serie de timbre în onoarea lui Cristofor Columb, în
anul 1992.
 În anul 2006, pentru cinstirea lui Cristofor Columb, la 500 de ani de la moartea sa, în
Spania a fost emisă o monedă comemorativă de argint, cu valoare nominală de 12 euro. Pe
aversul monedei, în partea stângă, se află gravată efigia lui Cristofor Columb, în dreapta sa
sunt gravați anii 1506 și 2006. Sub efigie este gravat numele marelui navigator: Cristóbal
Colón.[19]
Literatură și cinematografie[modificare | modificare sursă]
 Paul Claudel a publicat în 1930 o dramă lirică în două părți, intitulată Le Livre de
Christophe Colomb.[20][21]
 Ridley Scott a realizat filmul 1492 care a ieșit pe ecrane în toamna lui 1992, la a 500-a
aniversare a plecării lui Columb în cea dintâi călătorie (spre Lumea Nouă).
 În perioada 1992-1993, studioul "Nippon Animation" din Japonia, cel italian "Doro TV
Merchandising S.R.L." și cel spaniol "V Centenario" au creat și emis serialul animat "冒険者
－THE MAN WAS FROM SPAIN－" (varianta englezească: Christopher Columbus).[22]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Portraits of Christopher Columbus – COLUMBUS MONUMENTS PAGES. Vanderkrogt.
2. ^   „Columbus, Diego. The youngest brother of Christopher Columbus”. New International
Encyclopedia.  1905.
3. ^ a b  en  Encyclopedia Britannica - Christopher Columbus, written by: Valerie I.J. Flint, Last Updated
10-28-2014
4. ^ Christopher Columbus,  National Library of Wales archives and manuscripts catalogue
5. ^ Christoph Columbus, LIBRIS
6. ^ Cristóbal Colón, Diccionario biográfico español
7. ^ Union List of Artist Names, 26 aprilie 2011, accesat în  25 octombrie 2018
8. ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat în  22 februarie 2015
9. ^ Encyclopédie Larousse en ligne, accesat în  22 februarie 2015
10. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
11. ^ Christopher Columbus, SNAC
12. ^ „Cristofor Columb”,  Gemeinsame Normdatei, accesat în  30 decembrie 2014
13. ^ Bohio este una dintre denumirile date de băștinași insulei Hispaniola.
14. ^ Hispaniola este numele latinizant al insulei Española. Insula a fost numită Española, întrucât
peisajele insulei îi reaminteau lui Columb de peisajele Spaniei.
15. ^ Mai precis: amerindieni
16. ^ Ioan Popovici, Pe urmele marilor exploratori, B., Ed. Albatros, 1974, p. 112- 132
17. ^ La Havana, în Cuba
18. ^ Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe Ferdinand și Elisabeta „Regii Catolici” (în spaniolă, „los
Reyes Católicos”).
19. ^ Aversul monedei de 12 euro emisă în Spania, în anul 2006
20. ^ Coperta cărții  Le livre de Christophe Colomb
21. ^ În românește: Cartea lui Cristofor Columb.
22. ^ [1]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Maiakovski, Vladimir: Maiacovschi despre America, poem tradus din limba rusă de Al.
Philippide, Mihu Dragomir, Amza Argintescu, V.Kernbach, O. Rîureanu, I. Dumbravă, ed.
Cartea rusă, București, 1950.
 fr  ***: Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
 Marcel D. Popa, Horia C. Matei: Mică enciclopedie de istorie universală, Editura politică,
București, 1988.
 fr  Christophe Colomb, La Découverte de l'Amérique, 2 tomes, Paris, 2002, (ISBN 2-
7071-3771-5) et (ISBN 2-7071-3772-3).
 fr  Chaunu, Pierre: Colomb ou la logique de l'imprévisible, Bourin, 1993.