ALERGIILE

Alergia este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a

sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine
tolerate de subiecții normali.
o DISCIPLINE
Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care sunt implicate
procese alergice se numește Alergologie și Imunologie Clinică.
-4 tipuri de reacții de hipersensibilitate imunologică, în funcție de elementele sistemului
imunitar implicate în producerea lor:
• Hipersensibilitate de tip I, anafilaxic (mediată prin anticorpi de tip IgE, numiți și reagine)
• Hipersensibilitate de tip II, citotoxic (mediată prin anticorpi de tip IgG sau IgM)
Hipersensibilitate de tip III, prin complexe imune solubile (mediată prin complexe imune
antigen-anticorp de tip IgG)
Hipersensibilitate de tip IV, întârziată, mediată celular prin limfocitele T.

Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din

mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și,
mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau
formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).
Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern:
 factori fizici: căldura, frigul (crioalergene) factori chimici: substanțe chimice,
substanțe folosite în industria alimentară, medicamente, produse cosmetice,
veninuri de animale și insecte, latex etc. factori
 biologici: bacterii, virusuri, paraziți, toxine microbiene, insecte, polen, fructe
(căpșuni, zmeură, kiwi, ananas, etc.) praf, fulgi, păr și scuame de animale, seruri
heterologe, vaccinuri etc.
Simptomatologie
Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii
locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei.
Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a
alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul

1
digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă,
uneori chiar letale.
Reacții sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin
(prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.).

Simptome locale
Cutanate: prurit, erupții cutanate și eritem de diverse tipuri, angioedem.
Oculare: prurit, tumefacție și eritem al pleoapelor, înroșirea conjunctivei și lăcrimare.
Oto-rino-laringologice: strănut, obstrucție nazală, rinoree apoasă, răgușeală, tuse; senzație
de urechi înfundate, otalgie și diminuarea auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui
Eustachio).
Pulmonare: jenă respiratorie, tuse, wheezing, dispnee.
Digestive: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale.

Simptome sistemice
Alterarea stării generale: cefalee, febră, vertij, stare de rău.
Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, stop cardio-respirator.

Tratament
Tratamentul antialergic este un tratament complex, care poate include măsuri specifice sau
nespecifice. Tratamentul medicamentos constituie numai o parte din măsurile terapeutice
care se pot aplica în cazul unei alergii. Tratamentul specific Tratamentul specific al alergiei
vizează alergenul sau anticorpii.

1. Măsuri terapeutice care vizează alergenul: îndepărtarea alergenului sau evitarea

contactului cu acesta.Regim dietetic, în cazul alergiilor alimentare, cu suprimarea
alimentului incriminat sau doar bănuit. Cele mai cunoscute alimente alergizante sunt:
laptele de vacă și derivatele sale, preparatele ce conțin ouă, arahide, nuci, susan, mac,
acaju, soia, pește, cerealele ce conțin gluten (grâu, secară, orz), unele fructe (kiwi, căpșuni,
ananas, cocos), ciocolata, cafeaua, alcoolul.
-Modul de preparare al alimentelor este de asemenea important: de exemplu prăjirea
poate crește efectul alergizant al unor alimente (semințe, nuci, alune și mai ales arahide).
Se vor evita deci prăjelile, rântașurile, cremele.
-Chimioterapie antimicrobiană, antifungică sau antiparazitară, pentru îndepărtarea
alergenului în cazul unor endoalergii (infecții microbiene sau fungice, infestații parazitare).
-Există și situații în care alergenul nu poate fi identificat sau nu se poate elimina total din
mediul de viață al bolnavului, iar contactul cu acesta nu poate fi evitat.

2
2.Măsuri terapeutice care vizează anticorpii: hiposensibilizarea specifică.
Tratamentul nespecific
Are ca scop diminuarea sau eliminarea consecințelor imediate ale reacției alergen-anticorp
(eliberarea și fixarea mediatorilor chimici), sau combaterea fenomenelor patologice de la
nivelul organelor țintă.

ŞOCUL ANAFILACTIC
DIAGNOSTIC – identificare, suspiciune de debut,
INTERVENŢIE – tratament de urgenţă,
MANAGEMENT LA NIVELUL CABINETULUI MEDICAL = ?
IDENTIFICAREA ALERGENULUI ???

OPRIREA INTRĂRII ALERGENULUI ÎN ORGANISM

-oprirea perfuziilor,
-întreruperea tratamentelor,
-îndepărtarea alergenului cutanat,
-voma + neutralizare “in situ” – alegenul digestiv – carbune, antidot.

ȘOCUL ANAFILACTIC - IDENTIFICARE

Erupție cutaneo-mucoasa + prurit ±

Amine vasoctive

!!! hTA ± edem Quincke ± răgușeală

(senzație de constricție laringiană- insuficiență respiratorie acută – ANA)

Tipul urgenței ROȘU -112 transport la spital cu supraveghere medicala.

In șocul anafilactic secvența de tratament cuprinde timpii:

1. Diagnosticul pozitiv punând în evidență - vasoplegia paralitică si implicit impactul său
asupra TA - edem larigo-glotic și / sau subglotic (copil – tesut submucos foarte dezvoltat,
reactiv).

Diagnosticul pozitiv al șocului anafilactic

Anamneza – APP de alergii sau NU !!,

-debut brutal (gravitate maximă) sau insidios,

3
-cauzalitate - contactul cu alergenul cunoscut sau NU !!!!!! – (orice hTA poate fi şoc
anaflactic !!!)

Examen clinic - abordarea ABCDE –

A – aer – Ana !!!!,
B– bojoci-respiraţie,
C- circulaţie,
D– deștept-nivelul stãrii de conştienţã,
E - expunerea (a tegumentului) – edem cutaneo-mucos, erupție maculopapuloasă, prurit,
rush, urticarie, edem Quincke cu extremități calde !!!!!

Semne CV-TA prabușită prin vasoplegie paralitică, tahicardie compensatorie, puls filiform,
depresibil.
Semne respiratorii - polipnee, dispnee obstrucție laringo-glotică – Ana !!, bronhospasm –
nu confunda cu astmul – este de obicei cunoscut!!!
Semne digestive – greață, varsaturi = hTA !!!, colici abdominale, diaree.
Stabilirea alergenului responsabil de producerea șocului anafilactic si realizarea încetarii
acțiunii sale prin:
-îndepartarea alergenului (inclusiv de pe piele)
-neutralizarea sa “in situ” (neutralizarea sa intragastrica sau mai corect
intradigestivă) ??????

ALERGII FATALE

MEDICAMENTE – 60%
1. ANTIBIOTICE = peniciline, cefalosporine, sulfamide, macrolide,
2. SUBSTANTE DE CONTRAST
3. TERAPIA ONCOLOGICA
4. SERURI PROTEICE
5.OPIACEE
6. AINS
7. ANESTEZICE
ALTELE – 40%
ALERGENI GENERALI – 20% fin, detergenti, cosmetice, etc
Muşcături de insecte – 15% venin,
Alimente – 7%,

4
 Tratamentul – obiective - reducerea permeabilității capilare si a vasodilatației paralitice
= vasoplegiei, combaterea bronhospasmului si a depresiei miocardului + înlocuirea
lichidelor pierdute.
??? Oxigenoterapia 4-6l/min
INSTALAREA LINIEI INTRAVENOASE CENTRALĂ (PERIFERICĂ)
Tratamentul specific:
a) Repleţia volemică cu soluţii cristaloide, nealergizante - Riger, ser fiziologic, glucoza 5 %.
Refacerea volumului este preferabil să se faca cu soluții simple, nealegizante pentru că
folosirea soluțiilor macromoleculare, unele cu potenţial alergizant, ar putea complica cu un
nou alergen un sistem imun și așa autocuplat de către primul factor.
b) Adrenalină (epinefrina) - drogul de elecție în tratamentul șocului anafilactic.
Adrenalina – în afara efectului inotropic si vasoconstrictor periferic actioneaza patogenetic,
la nivelul mastocitului. Adrenalina creste nivelul cAMP din mastocit si inhiba astfel
eliberarea de histamina si alti mediatori ai anafilaxiei – cu efecte vasoactive.
Ca urmare, se obtin efecte favorabile asupra contractilitatii miocardului, tonusului vascular
periferic si musculaturii bronsice. In functie de gravitatea
situatiei, adrenalina se administreaza subcutanat (0,3-0,5 mg,repetat la 10-l5 minute) sau
in perfuzie i.v (1-2 mg in 100 ml sol. Salina perfuzie lenta ??????).

Combaterea discordanței conținut/conținător realizată de vasoplegia

paralitică.

Efectul inotrop pozitiv și efectele cronotrop, care cresc contractilitatea și frecvenţă de

contracţie, respectiv, a miocardului ??????? (e favorabil sau NU – DA când apare
decompensare si bradicardie).
Eşecul administrãrii prompte a adrenalinei creşte riscul producerii reacţiilor anafilactice
bifazice şi a decesului. Cu toate cã, uneori, adrenalina a fost factorul incriminat de a fi indus
IMA şi tulburãrile de ritm cardiac, acestea pot surveni chiar datoritã anafilaxiei (hipoxie)
înainte de administrarea substanţei în cauzã.
Apariţia tranzitorie a palpitaţiilor, a tremorului şi a palorii, dupã injectarea adrenalinei,
reflectã efectele farmacologice anticipate ale medicamentului-> le comunicăm pacientului.

Chiar la vârste tinere pot apare senzația de constricție toracică-este abolită rapid dacă
nu se mai administrează adrenalină (pacienta 19 ani – precordialgii dispărute la suprimarea
dozei).
Prin efectele sale α1-adrenergice, adrenalina previne şi amelioreazã edemul laringian şi
colapsul circulator, iar prin acţiunea sa β2-adrenergicã induce bronhodilataţie şi reduce
eliberarea histaminei şi a altor mediatori.
Manifestarile respiratorii (bronhospasm si obstructie laringiana) necesita eliberarea CRS
prin IOT sau dezobstructia farmacologica cu adrenalina, aminofilina (creste cAMP –

5
amplitudinea respiratorie-5,6 mg/kg i. in 30 min, urmata de o perfuzie de 0,5 mg/kg/h) si
corticoizi (hidrocortizon hemisuccinat 3 mg/kg i. la 6 h, timp de 72 ore).

Practic - 1f=1ml Adrenalină =1 mg soluție activă diluat cu 9ml NaCl 9%0 - i.v. 1 ml soluție
cu o seringa de insulina (0,1 mg Adrenalină, dizolvat in 5-10ml. ser) repetând doza de 0,5ml
(0,05 mg Adrenalină) monitorizăm valorile AV (facil) și TA, evoluția edemelor si a erupției
maculopapulară.

!!!!!! seringa cu Adrenalină va fi păstrată la îndemână chiar după stabilizarea pacientului

pentru a nu fi surprinşi de o recădere a condiției hemodinamice în cazul prelungirii
efectului unui alergen deja introdus în organism.
Doza pentru adulți de 0,1 mg (1: 1000) ca o IV / SC /IO/ aerosol.

Când se administrează intravenos (iv), instraosos (io) sau intramuscular (im) ??, absorbția
de adrenalină/epinefrină este mult îmbunătățită, dar si calea SC e mulțumitoare.
Injecție intramusculară poate fi complicată prin aceea că adâncimea țesutului adipos
subcutanat variază și poate rezulta o injecție subcutanată intragrăsos sau poate fi injectat
intravenos din eroare.
Injecția intramusculară nu oferă un profil farmacocinetic mai rapid și mai mari în
comparație cu SC.
Autoinjector adrenalină /epinefrina
Adrenalina este disponibilă într-un sistem de livrare auto-injector.
Produse - Auvi-Qs, Jexts, EpiPens, Emerade, Anapens, Twinjects - toate folosesc adrenalina
ca ingredient activ.
EpiPen auto-injector - 0,3 mg injecție epinefrina (0,3 ml, 1: 1000) indicat în
tratamentul de urgenţă de reacţii alergice (tip I), inclusiv anafilaxie la înţepături,
substanţe de contrast, medicamente sau la pacienții cu APP anafilactice cunoscute.
O singură doză este recomandată pentru pacienții cu greutate de 30 kg sau mai mult,
repetată, dacă este necesar. Un produs cu concentrație mai mică este disponibil pentru uz
pediatric.

ADRENALINA / EPINEFRINA pentru administrarea sublinguală este o alternativă fezabilă

care justifica dezvoltarea în continuare ( în USA a fost introdusa obligativitatea de a fi în
dotarea truselor de urgenţă în şcoli – poate fi autoadministrare sau administrare
laica ????).
Administrarea dozelor repetate de Adrenalină se va face până la obținerea unei
condiții hemodinamice convenabile (TAS>90mmHg) și stabile !!!! – scaderea TA poate
reapare – alergeni circulanți neantagonizați.

6
!!!!!! seringa cu Adrenalină va fi păstrată la îndemână chiar după stabilizarea pacientului
pentru a nu fi surprinşi de o recădere a condiției hemodinamice în cazul prelungirii
efectului unui alergen deja introdus în organism.

c.) tratamentul antihistaminic (H1)de sustinere;

-Romergan (Prometazina) 1f i.m
-Hidroxizin -1f i.m. folosit mai ales la pacienții agitați,
Ranitidina, Arnetin - f. 25mg/ml – acțiune antihistaminică H2,
-Solu-medrol - flacoane cu pulbere injectabilă- 500 şi 250mg susține efectul antialergic
relativ scurt al HHC,
-HHC - Hemisuccinat de hidrocortizon 500 mg- 1g i.v care se va repeta la 4-6h. (fiole de 25
– 100 – 500 mg)

În cazul predominenței fenomenelor bronhospastice - astm alergic- dar și de edem Quincke

se poate folosi nebulizarea adrenalinei:
1ml Adrenalină 1f. diluata cu 5ml
NaCl 9%0, puse in nebulizator si fixat un debit de 6 -8l / min.

TRUSA MEDICALĂ DE Materiale sanitare: INTERVENŢIE ÎN

ŞOCUL ANAFILACTIC. Truse de perfuzii,
Medicaţie: Canule venoase (venoket,branule) de
Adrenalină fiole a 1ml. cu 1mg diferite măsuri (de preferinţă medii),
-HHC f. a 100-500mg Leucoplast, Comprese,etc.
-Romergan f. a 2ml. cu 50mg, Dacă este posibil, prezenţa
-Ranitidina, Arnetin f. 25mg/ml, unei surse de oxigen este binevenită.
-Solu-medrol flacoane cu pulbere
injectabilă - 500 şi 250mg,
-Miofilin fiole a 10ml cu 240mg,
-NaCl 0,9%0 flacoane 500ml,
-Glucoză soluţie 5% flacoane 500ml

7
8
9