minescu

tedă
au)

aie vestejită
mişcând fereasta -
ea ce-mi trimite
risoarea-aceasta.

o, voi întinde-o
cele,
n alte timpuri
dragei mele.

u-şi uită foaia

mi-a fost trimisă,
tat-au poate
dânsa scrise.

irii moarte
i stau de faţă,
e minciună
g a lor viaţă.

zădărnicie
r s-o pun pe foc,
u atât de triste
muri pe loc.

ntreg amarul
ăstor foi,
vechii pierderi
mă-napoi;

ea blând-a morţii,
le-am adaos:
ndec-orice rană,
ime repaos.