CAPITOLUL V

PLANIFICAREA SI URMARIREA REALIZARII

PROIECTELOR

5.1. Delimitari conceptuale si metodologice

privind activitatile de tip proiect

„Actorii” implicati în realizarea oricarui proiect se afla

sub imperiul a trei constrângeri:
• realizarea tuturor activitatilor la standardele prevazute
în documentatia de proiect;
• respectarea duratelor de executie;
• respectarea consumurilor de resurse: umane,
materiale, financiare, tehnice.
Pentru respectarea acestor obiective de timp, cost si
specificatii tehnice este nevoie de instrumente si tehnici
adecvate, atât pentru corecta dimensionare a parametrilor de
timp si de resurse, cât si pentru urmarirea si controlul lor
ulterior pe santier.

Modelarea procesului de implementare se bazeaza pe

o trasatura specifica a proiectelor - au o structura complexa
de activitati/sarcini aflate într-o interconditionare
tehnologic/constructiva specifica.

Activitatile care concura la realizarea unui proiect sunt

de trei feluri:
- propriu zise – care consuma resurse si timp,
- asteptari – care consuma numai timp,
- fictive – care nu consuma nici timp nici resurse, ci
sunt doar conditionarii tehnologice între anumite
activitati din primele doua categorii.
Activitatile/sarcinile ce concura la realizarea proiectului se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
- sunt identificabile si au un rol determinat în derularea
proiectului, ca urmare, neexecutarea conform prevederilor a
uneia perturba executia normala a proiectului, iar
termenul de finalizare poate compromite obiectivele de
calitate sau de cost,
- au o delimitare stricta în timp, cu momente de început si
sfârsit clar specificate,
- sunt consumatoare de resurse: materiale, financiare,
umane, de timp fiecare având un anumit cost si fiind
disponibile în anumite limite,
- orice activitate este legata de cel putin o alta activitate
printr -o relatie de anterioritate/precedenta care, din
punct de vedere tehnologic, arata ca aceasta nu poate
începe, chiar daca numai una din activitatile anterioare
(precedente) nu este terminata,
- eventualele supra puneri partiale sunt admise în anumite
conditii.
Aceste particularitati favorizeaza modelarea
economico-matematica a procesului de implementare a
proiectelor. Structura unui proiect poate fi reprezentata
astfel:
v tabelar - forma primara de prelucrare si aranjare a
informatiilor care va serv i ulterior procesului de analiza
respectiv, transmiterii datelor pe calculator.
v matricial - o forma mai evoluata, dar are dezavantajul
ca are un format voluminos, uneori chiar si pentru
memoria unui calculator.
v grafic - are avantajul simplitatii si flexibilitatii fiind un
instrument util în mâna specialistilor, dar mai ales a
practicienilor.
 Cele mai adecvate modele de reprezentare grafica a
procesului de realizare a proiectului sunt graficele de tip
“Gantt” sau grafice de tip retea bazate pe teoria
grafurilor, înscrise în clasa modelelor tip “Analiza
Drumului Critic” (ADC), ce se rezolva prin algoritmi
specifici.
Probleme ce se pot studia pe baza acestor modele se
pot grupa astfel:
a) Analiza timpului prin care se urmareste rezolvarea
problemelor privind: durata de executie a proiectului,
rezervele de timp ale fiecarei activitati înscrise în grafic,
identificarea activitatilor care formeaza drumul critic, etc. ;
b) Analiza resurselor serveste la reglarea intensitatii
consumului de resurse pe durata de executie, cu sau fara
respectarea unor conditii restrictive specifice – în special
analiza priveste resurse le “problema” pentru investitor;
c) Analiza costurilor are în vedere: optimizarea
cheltuielilor totale (studiul functiei cost/durata), controlul
costului total în vederea prevenirii depasirii nivelului proiectat
al cheltuielilor, utilizarea optima a fondurilor.
Analiza costului optim se impune în urmaroarele
împrejurari:
- pentru determinarea costului suplimentar aferent
scurtarii duratei normale de executie cu un anumit interval
de timp,
- pentru determinarea duratei de executie care
corespunde unui cost minim.
Pentru a înlesni manipularea instrumentului matematic
ce faciliteaza modelarea procesului de implementare a
proiectului, vom face cîteva precizari cu privire la tehnica
reprezentarii pe arce a activitatilor ce concura la realizarea
proiectului.
 Orice activitate în graf (a ij) este definita prin: durata
(dij), eveniment/nod de începere (i), eveniment/nod
de terminare (j). Intre cele doua evenimente, se înscrie
activitatea pe un arc, a carui lungime nu este conditionata de
durata activitatii pe care o reprezinta.

La rândul sau fiecare eveniment este caraterizat prin doua

termene:

al evenimentului de începere a activitatii - ti ,

- termenul minim
al evenimentului de terminare a activitatii - t`j ,

al evenimentului de începere a activitatii - Ti ,

- termenul maxim
al evenimentului de terminare a activitatii - T`j
a ij
i j

d ij

Intre termenele evenimentelor exista urmatoarele

relatii:
t`j = ti + d ij , respectiv: Ti = T`j - d ij

în care : t i - termenul minim al evenimentului de început(i) care este

egal cu drumul de lungime maxima pornind de la nodul initial al grafului
pâna la nodul “i”,
T` j - termenul maxim al evenimentului de terminare (j) care
este egal cu drumul de lungime minima de la nodul final al grafului pâna
la nodul “j”.

a ij
i j
dij

tij T ij t’ij T’ij

 Corespunzator, activitatea cuprinsa între cele doua
evenimente/noduri va avea urmatoarele termene:

t ij - termenul minim de începere a activitatii “ai j” si care este egal

cu termenul minim al evenimentului de începere “i”,
t`ij – termenul minim de terminare al activitatii “a ij ” care este
egal cu termenul minim de începere (t ij) plus durata activitatii
(dij)
t’ ij = t ij + d ij

T’ij - termenul maxim de terminare a activitatii “aij” care este

egal cu termenul maxim al evenimentului de terminare (T’j ),
Tij - termenul maxim de începere al activitatii “ai j” care este egal
cu termenul maxim de terminare minus durata activitatii,
Tij = T’ ij - d ij

Existenta celor patru termene conduce la ideea de

rezerve de timp atasate activitatilor. Astfel fiecare activitate
poate sa aiba patru tipuri de rezerve:

1. Rezerva totala de timp este intervalul de timp cu

care se poate mari durata activitatii, fara ca durata totala a
proiectului sa fie depasita. Se obtine scazând din termenul
maxim de terminare a activitatii termenul minim de începere
plus durata.
RT ij = T’ij - ( tij + dij )
Activitatile care au rezerva totala nula sunt activitati
critice, formând drumul critic. Orice modificare a duratelor
acestor activitati atrage dupa sine modificarea duratei totale
de executie a proiectului.
Consumul rezervei totale a unei activitati necritice,
criticizeaza toate activitatile anterioare si ulterioare aflate pe
acelasi drum complet cu acea activitate respectiv, conduce la
formarea unui nou drum critic.
 2. Rezerva libera este intervalul maxim de timp cu
care se poate mari durata unei activitati, fara ca prin aceasta
sa se mareasca durata drumului critic si fara sa se anuleze
rezervele activitatilor ulterioare. Se obtine scazând din
termenul minim al evenimentului final (t’ j) suma dintre
termenul minim de începere a activitatii si durata acesteia.
Consumarea rezervei libere a unei activitati criticizeaza
activitatile precedente.
RLij = t’j - ( tij + d ij)

3. Rezerva este intervalul maxim de timp cu care se

poate mari durata unei activitati, astfel încât sa nu se
depaseasca durata drumului critic si sa nu se anuleze
rezervele activitatilor precedente. Se obtine scazând din
termenul maxim de terminare a activitatii, suma dintre
termenul maxim al evenimentului de început a activitatii si
durata acesteia.
RI ij = T’ ij - ( Ti + d ij )

4. Rezerva sigura este intervalul de timp a carei

cosumare nu produce nici o modificare în graf. Se obtine ca
diferenta între termenul maxim de terminare a activitatii si
suma dintre termenul maxim al evenimentului final si durata
activitatii:
RSij = t’ij - (T I + d ij)
Daca prin calcul rezulta valori negative se considera
egala cu zero.

Drum complet în graf este succesiunea de activitati

care porneste din nodul initial si se sfârseste în nodul final al
grafului.
Drum critic este drumul complet de lungime maxima si
reprezinta succesiunea de activitati fara rezerve de timp (au
rezerva totala egala cu zero ).

5.2. Analiza timpului si a resurselor

în planificarea proiectelor

Aflarea solutiilor la problemele enuntate anterior este

posibila printr-un proces interdisciplinar etapizat astfel:
elaborarea grafului, analiza timpului, analiza resurselor,
analiza costurilor.

1. Elaborarea grafului retea se realizeaza

parcurgând urmatorii pasi:
a. Delimitarea procesului care face obiectul studiului.
Necesitatea acestui pas rezulta din faptul ca, implicit, se
va defini tipul de graf cu care se va opera. Desi unii autori
stabilesc patru tipuri de reprezentare în retea, noi vom
simplifica la doua moduri esentiale: retele tip “CPM” în
care structura proiectului este reprezentata printr-o retea
cu activitatile pe arce si retele “MPM” în care activitatile
sunt reprezentate pe noduri. Grafurile se pot diferentia
dupa gradul de sintetizare astfel:
- graf integrat (graf sinteza, generalizator) care
modeleaza ansamblul unui sistem tehnic complex, de mare
amploare, care serveste nivelelor de decizie superioare. In
acest graf o activitate oarecare poate fi ulterior descompusa
în activitati simple formând un graf detaliat.
- graf detaliat în care activitatile definesc lucrari
simple, ce nu se mai pot descompune. El constituie
instrumentul cel mai eficace în mâna executantilor directi
pentru coordonarea si conducerea operativa a lucrarilor pe
santier.
b. Identificarea si definirea activitatilor care intra în structura
procesului studiat. Gradul de detaliere a lucrarilor este
determinat de scopul urmarit si de nivelul de decizie pe
care -l serveste.
c. Stabilirea interdependentelor tehnologice dintre activitati
(relatiile de precedenta). Presupune, ca si pasul anterior,
o buna stapânire a tehnologiei de constructie adoptate, a
caracteristicilor tehnic-constructive ale proiectului, ceea
ce îi confera un pregnant caracter tehnic.
d. Stabilirea duratelor de executie a fiecarei activitati si/sau
a consumului de resurse supuse studiului. Orice activitate
are o durata de executie si consuma anumite resurse. Nu
este exclus sa includem în graf asa numitele “activitati
fictive” ale caror durate sunt nule (ele exprima doar
conditionari tehnologice) sau activitati care, desi au
durata, nu sunt consumatoare de alte resurse (de
exemplu: perioada de maturare a betonului).
În aceasta etapa, uneori analistul este confruntat cu
problema gradului de certitudine a duratelor. Spunem ca
lucram în regim determinist atunci când precizia de calcul a
duratelor este ridicata (metoda CPM), si în regim probabilistic
când duratele sunt variabile aleatoare, imprecise, incerte
(metoda PERT).
e. Constructia graficului retea; impune respectarea unor
reguli privind arhitectura grafului (trasarea, orientarea si
numerotarea arcelor si nodurilor arcelor).
O arhitectura aparte prezinta graficul calendaristic cu
evidentierea rezervelor libere de timp. Principiul calauzitor de
constructie a sa consta în reprezentarea drumului critic pe
orizontala astfel ca, pe abscisa se obtine durata totala de
executie a proiectului. Activitatile necritice vor fi reprezentate
sub forma arborescenta în functie de nodurile lor de începere
si terminare. Orientarea arcelor se face de la stânga la
dreapta.
Din cele prezentate rezulta ca aceasta etapa are un
caracter preponderent tehnic. Pasi respectivi nu pot fi
parcursi decât prin consultare si conlucrare permanenta într-
un colectiv interdisciplinar de economisti si tehnicieni
(arhitecti, proiectanti, constructori, instalatori, etc.).

2. Analiza timpului. Având în vedere scopul acestei

analize prezentat anterior, vom parcurge sistematizat pasii
necesari în cazul rezolvarii grafice “prin casute”. Semnalam
de la început ca acest algoritm opereaza cu “termenele
evenimentelor”, spre deosebire de rezolvarea tabelara unde
se opereaza cu “te rmenele activitatilor”.
a) Se ataseaza fiecarui nod al grafului câte o casuta
cu doua rubrici: cea din stânga pentru termenul
minim, iar cea din dreapta pentru termenul maxim
al evenimentului.
b) Pe baza relatiilor dintre evenimente/noduri
prezentate anterior, se trece la calculul termenelor
minime ale fiecarui eveniment. Se porneste de la
nodul initial al grafului (startul lucrarilor de
implementare a proiectului) spre nodul final
(terminarea lucrarilor de executie) pe drumul de
lungime maxima.
c) Se calculeaza termenele maxime plecând în sens
invers procesului, adica de la nodul final spre nodul
initial pe drumul de lungime minima.
d) Se identifica activitatile critice prin calculul
rezervelor totale de timp. Succesiunea lor
formeaza drumul critic, iar termenul maxim al
nodului final din graf reprezinta durata drumului
critic, respectiv durata de executie normala a
 proiectului. Aceasta durata nu este un optim, ci o
durata de executie în conditii normale, stabilita
tinând cont de conditiile concrete ale santierului.

3. Analiza resurselor. Este o problema complexa

de tip combinatoriu, rezolvabila prin diverse modele:
analogice, functionale, euristice. Sunt preferate modelele
euristice deoarece ofera solutii acceptabile în timp util, fie ca
se rezolva manual sau cu tehnica electronica de calcul.
Analiza resurselor se realizeaza având ca obiective:
a) Nivelarea resurselor (resource leveling) când,
având în vedere conditia obligatorie de respectare a
termenului final – egal cu lungimea drumului critic, se
urmareste programarea activitatilor în timp, astfel încât
“diagrama (profilul) necesarului de resurse pe durata de
executie sa fie cât mai uniforma (aplatizata)” cu sau fara
respectarea unor limite sau profile predeterminate.
b) Alocarea resurselor care, în functie de conditiile
ce se cer respectate, poate sa fie abordata în doua moduri:
b.1. Programarea resurselor (resources scheduling)
când, având un disponibil dat de o anumita resursa al carei
profil nu poate fi modifica, se cere sa se gaseasca “cea mai
scurta durata de executie în cadrul careia profilul necesarului
sa nu depaseasca pe cel al disponibilului”. De aici deducem
ca, lungimea drumului critic nu este o restrictie rigida si,
deci, este posibil ca, în urma aplicarii algoritmului de
programare, durata programului de executie sa se schimbe,
sa fie mai mare decât lungimea drumului critic stabilit
anterior.
b.2. Alocarea resurselor (resources alocation) când se
urmareste la fel ”încadrarea consumului de resurse într-un
profil obligatoriu de disponibil” dar, se pune conditia
obligatorie de respectare a lungimii drumului critic
(durata programului de executie rezultata din analiza
timpului). Pentru atingerea scopului propus, în aceasta
situatie se admite cresterea intensitatii consumului de
resursa pe unitatea de timp la unele activitati din graf.
Analiza timpului este posibila numai daca au fost
parcurse etapele prezentate anterior.
Pasii analizei privind nivelarea resurselor pot fi
rezumati astfel:
• Se identifica resursa care, din motive obiective ce privesc
interesele economice ale investitorului, trebuie supusa
analizei. Se calculeaza intensitatea medie a consumului
de resursa pe unitatea de timp (consum mediu orar sau
zilnic), corespunzatoare fiecarei activitati.
• Se construieste graficul Gantt, într-un sistem de axe de
coordonate unde pe abscisa se înscrie durata de executie
(lungimea drumului critic), iar pe ordonata se trec în
ordine descrescatoare activitatile ce compun graful -
aproape de origine aflându-se ultima activitate.
• Se traseaza fiecare activ itate prin segmente de dreapta
de lungime corspunzatoare duratei lor de executie la care
se ataseaza, prin linie punctata, rezerva libera de timp.
• Se traseaza profilul necesarului din resursa studiata care
se compara cu profilul ideal asteptat, conform criteriului
adoptat.
• Daca diferenta este inacceptabila se trece la procesul de
rearanjare a activitatilor în graficul Gantt, în limita
rezervelor libere de timp ale fiecarei activitati. Practic se
începe rearanjarea cu ultimele activitati din graf.
Activitatile cu rezerve de timp se pot deplasa în functie de
necesitati (se pot întârzia), astfel încât sa se obtina un
efect benefic asupra profilului resursei.
• Dupa ce se parcurge integral procesul de rearanjare,
stabilindu-se noile pozitii în graf ale activitatilor, se
traseaza noul profil si se compara cu profilul ideal. Daca
noul profil este acceptabil analiza se încheie, în caz
contrar procesul se reia pâna când profilul obtinut este
acceptat.