FISCALITATEA ÎN UE

Lect.dr. Beatrice LEUȘTEAN

 Pactul de stabilitate și creștere
 Importanța activităților economice ale
Uniunii Economice și Monetare
 Rolul guvernelor naționale
 Moneda unică și piața unică
 Politica monetară

1. Introducere. UE din perspectiva

fiscală
 Deficit bugetar mai mic de 3% din PIB
 Datoria publică mai mică de 60% din PIB
 Pactul de stabilitate și creștere economică
este elementul central al Tratatului, care
susține disciplina fiscală și politicile ferme
și sustenabile ale finanțelor publice în
cadrul UEM

Pactul de stabilitate și creștere

 Pârghie de prevenție
 Pârghie de corecție
 Sprijină programele de stabilitate și
convergență
 Ghidează proiectarea bugetară pentru
statele din zona euro

Care este rolul său?

 Obiective pe termen mediu
 Indicele de referință al cheltuielilor
 Programele de stabilitate și convergență
 Baza legală și etapele aferente
 Procedura în caz de abatere semnificativă

Ca pârghie de preveție
 Statele UE trebuie să ajungă la o poziție bugetară
structurală de 0.5% din PIB/an
 OTM au ca scop asigurarea sănătății fiscale=statele să
poată susține nivelul datoriei publice atunci când sprijină
programele guvernamentale, fără să încalce reglementările
fiscale UE.
 Sunt vizate statele cu rate excesive și potențial riscante
 Toate statele să economisească în perioada de creștere
pentru a avea flexibilitate în recesiune
 OTM se actualizează din 3 in 3 ani sau mai des dacă un stat
a trecut printr-o reformă structurală care are un impact
semnificativ asupra finanțelor
 În cazul în care un stat înregistrează abateri semnificative
de la OTM, Comisia recomandă Consiliului deschiderea
Procedurii de abatere semnificativă

Obiectivele pe termen mediu

 • Avertisment de către Comisie (Art. 121.4)
Abateri semnificative

• Recomandarea Comisiei înaintată Consiliului în vederea recomandărilor pentru

măsurile de politică necesare pentru corectarea abaterilor semnificative, cu termen
În termen de 1 lună
de soluționare specific (Art. 121.4)
• Recomandarea Consiliului

• Comisia recomandă Consiliului să ia măsuri pentru lipsa de acțiune eficientă și pentru

În cazul în care nu se
revizuirea recomandărilor de politică (Art. 121.4)
iau măsuri
corespunzătoare în
termen
• Consiliul decide și înaintează revizuirea recomandărilor

• Comisia face a doua recomandare și o înaintează Consiliului

În cazul în care decizia
nu e adoptată după 1 • Consiliul decide și înaintează recomandările revizuite
lună și nerespectarea
măsurilor persistă

Baza legală și instanțe de

soluționare
 Exemplu:
 Raportul Comisiei către Consiliu conform
Articolului 11(2) al Regulamentului (CE)
nr. 1466/97 asupra României/25.09.2019

Procedura de abatere
semnificativă
 O rată a cheltuielilor peste rata de
creștere a potențialului economic pe
termen mediu trebuie să fie corectată de
măsuri în ceea ce privește corectarea
veniturilor (taxe și impozite)
 IRC este complementar OTM
 A fost introdus în cadrul reformelor din
2011 (”six pack”)

Indicele de referință al
cheltuielilor
 Stabilesc OTM
 Au la bază estimări economice: creștere,
șomaj, inflație etc.
 Descriu măsurile pentru atingerea
obiectivelor
 Analizează cum pot să fie afectate datoria
publică și poziția bugetară
 Oferă informații despre execuția bugetară pe
mai mulți ani, exercițiul fiscal curent și
proiecția pe următorii 3 ani
 Dacă este în aplicare se justifică de ce nu s-
au îndeplinit obiectivele.

Programele de stabilitate și
convergență
 Programele sunt transmise Comisiei de statele
din zona euro
 Sunt comparate cu proiecțiile comisiei și ale altor
organisme independente
 Dacă există diferențe semnificative între planurile
adoptate de guverne și proiecțiile Comisiei
trebuie să fie justificate
 Statele membre EU zona euro transmit în plus
Proiectele de Buget anual
 Comisia administrează PSC înainte și după
implementare pentru a:
◦ identifica și discuta riscurile de neconformitate înainte de
apariție
◦ identifica orice situație de neconformitate care ar impune
sancțiuni
Implementarea Programelor de
Stabilitate si Convergenta
 Exercițiu:
 Reliefarea fiecărui obiectiv al PSC pe studiu
de caz: Programul național de reformă –
2020
 Cum răspunde OTM? Este ținta stabilită la un
nivel corespunzător?
 Statul este la nivelul OTM sau calea de
ajustare este corespunzătoare, ținând cont
de condițiile ciclice și riscul de
sustenabilitate?
 Sunt plauzibile prezumțiile economice în baza
cărora guvernele își bazează programele?
 PDE urmează pașii din Art. 126 din Tratat
 Statele în PDE au un termen de 6 luni
pentru a se conforma recomandărilor care
înseamnă o cale specifică de corecție
bugetară
 Trecerea peste PDE în cazul în care statele
nu demonstrează că au luat măsuri
corespunzătoare
 Reglementările Pachet Dublu din 2013 de
monitorizare a statelor în PDE

Pârghia corectoare/Procedura
Deficitului Excesiv
 PDE este inițiată când un stat membru
este în situația de risc de depășire a
pragului de deficit bugetar=3% din PIB
 sau nu a respectat regula de reducere a
datoriei publice care depășește 60% din
PIB: ecartul între nivelul datoriei și
referință trebuie redus cu 1/20 anual

Când este inițiată PDE?

 Statele deja sancționate sub PDE sau când riscul de
depășire a pragului este foarte serios pot să fie
sancționate sub forma unui depozit de 0.2% din PIB.
 Trecerea peste PDE poate să implice amenzi în
valoare de 0.2% din PIB iar statele care primesc
asistență structurală (fonduri FSE) pot să aibă
temporar suspendat acest sprijin.
 Dacă nerespectarea continuă, amenda poate să
crească și se impune anual până la luarea măsurilor
necesare.
 Abrogarea PDE se face când deficitul este corectat de
manieră durabilă. Se returnează depozitul fără
dobândă de 0.2% din PIB.

Penalizare efectivă
 În prezent nu există Proceduri de Deficit Excedentar (vezi
ultimele slide-uri referitoare la COVID 19)
 În cazul României:
◦ În 2008 Recomandările Comisiei pentru politica economică și
bugetară
◦ Raportul Comisiei/Opinia Comisiei referitoare la existența unui
deficit excesiv/Recomandarea Comisiei înaintată Consiliului în
vederea recomandărilor de a pune capăt deficitului/Recomandarea
Comisiei pentru o decizia Consiliului asupra existenței
deficitului/Recomandările Consiliului de a pune capăt situației/
2009
◦ 2010 Recomandarea Comisiei pentru obținerea recomandării
Consiliului de a încheia situația deficitară/Recomandarea
Consiliului/Raportul Comisiei către Consiliu cu privire la măsurile
luate
◦ 2013 Decizia Consiliului de a abroga decizia asupra existenței unui
deficit

Studiu de caz PDE

 https://cor.europa.eu/ro/news/Pages/refo
rm-economic-governance.aspx
 https://cor.europa.eu/ro/our-
work/Pages/EURegionalBarometer-
2020.aspx
 https://cor.europa.eu/ro/news/Pages/econ
-cor-oecd-survey-covid-19-results.aspx

Situația la zi
Clauza generală de salvgardare a PSC

 Având în vedere „scăderea economică severă din zona euro sau din
Uniunea în ansamblu” creată de criza coronavirusului, Consiliul (pe baza
unei propuneri a Comisiei) a activat clauza generală de salvare din cadrul
PSC pentru prima dată în martie. 2020, pentru a oferi statelor membre o
marjă de libertate pentru a adopta măsuri de urgență cu consecințe
bugetare majore. Odată activată, clauza permite unui stat membru aflat
sub componenta preventivă să se îndepărteze temporar de la calea de
ajustare către OTM, cu condiția ca acest lucru să nu pună în pericol
sustenabilitatea fiscală pe termen mediu. Dacă un stat membru se află
sub componenta corectivă, clauza implică faptul că Consiliul poate decide,
la recomandarea Comisiei, să adopte o traiectorie fiscală revizuită. Pe
scurt, clauza generală de salvare nu suspendă procedurile PSC, dar
permite Comisiei și Consiliului să se abată de la cerințele bugetare care s-
ar aplica în mod normal. În martie 2021, Comisia a adoptat o comunicare
(„Un an de la izbucnirea COVID-19: răspunsul politicii fiscale”), care
include, printre altele, următoarea declarație: „decizia de a dezactiva
clauza generală de salvare sau de a continua pentru 2022 ar trebui să fie
considerată o evaluare generală a stării economiei pe baza unor criterii
cantitative. Nivelul producției din UE sau din zona euro în comparație cu
nivelurile de dinainte de criză ar fi criteriul cantitativ cheie. Indicațiile
preliminare actuale ar sugera continuarea aplicării clauzei generale de
salvare în 2022 și dezactivarea acesteia începând cu 2023.”
 Analiza
fiscalității în
Uniunea
Europeană
 Uniunea Europeană- o
Presiunea fiscală Rata fiscalității regiune cu fiscalitate
ridicată

Rata de impozitare a
Ponderea impozitelor
Factorii creșterii veniturilor persoanelor
directe mai scăzută în
fiscalității variază semnificativ de la
noile state membre
10% la 59%

Rata de impozitare a
veniturilor corporațiilor Taxele pe consum: în
este în continuă scădere creștere în majoritatea Impozitul pe salarii
la nivelul întregii Uniuni statelor Uniunii Europene
Europene

Taxele de mediu în UE15-

28
Pactul fiscal European – Fiscal compact
• Cel mai important element, care deține posibilitatea de a distruge
stabilitatea uniunii monetare este politicile fiscale rămase sub
monopolul țărilor.
• Au existat politici privind datoriile și finanțele publice derulate de
statele membre care au provocat criza datoriilor suverane declanșată
de Criza Globală în Zona Euro.
• Frâna datoriei Germaniei este privită ca o precondiție instituțională a
succesului acesteia și a fost exportată către zona euro sub forma
Pactului Fiscal (Fiscal Compact)
• Comparative fiscal illusion: a fiscal illusion index for the European
Union
• sancțiunile privind punerea în aplicare a normelor adoptate pentru
domeniul fiscal au fost întotdeauna slabe
Cum se poate schimba?
• Previziunile CE sunt părtinitoare în sus atunci când guvernele
naționale se așteaptă ca legile fiscale europene să se lege.
Reconstituind această așteptare folosind informații în timp real,
arătăm că pentru țările din zona euro, previziunile fiscale ale CE sunt
într-adevăr influențate în sens crescător, atunci când deficitul bugetar
amenință să depășească valoarea critică de 3% din PIB. Pentru țările
din afara zonei euro, care nu se confruntă cu riscul amenzilor, nu
poate fi stabilită această prejudecată.
• Există dovezi care susțin că prezența consiliilor fiscale independente
la nivel național contribuie la atenuarea anticipațiilor induse de pragul
de 3%.
Solutii
• Așadar, este nevoie de continuarea reformelor fiscale pentru a oferi
sprijin și flexibilitate pentru continuarea creșterii solide, fapt care
poate include responsabilitatea legilor fiscale pe termen mediu și lung
precum și de Consilii fiscale independente.
 Cursul 6

Modele fiscale la nivel mondial

 Temele discutate
• Principalele structuri ale guvernanței fiscale în
UE și SUA
– Regulile de guvernanță în Uniunea Economică și
Monetară
– Rolul bugetului Uniunii Europene
– Guvernanța fiscală în S.U.A.
– Principalele diferențe în structurile de guvernanță
fiscală: venituri, cheltuieli și datorii
 Diferențe între sistemele fiscale UE și
SUA
• s-au dezvoltat în contexte politice diferite
• SUA este o federație, UE este o uniune
• timpul de dezvoltare este diferit
 Regulile guvernanței în UE
• ”sistemul bazat pe reguli” este elementul fundamental
al UEM care leagă statele membre la o singură politică
monetară
• se bazează pe o serie de instrumente:
– politică monetară unică pentru zona euro
– norme comune pentru bugetul național
– Pactul de stabilitate și creștere și Pactul fiscal
– responsabilitatea fiscală a statelor membre
– supravegherea multilaterală a politicilor fiscale și
economice
– mecanisme îmbunătățite de supraveghere și asistența
financiară
 Dispoziții din tratatul UE care
încadrează politicile economice și
fiscale naționale
• Statele membre își coordonează politicile economice în cadrul Uniunii [...]. (Articolul 5 din TFUE).
Statele membre își desfășoară politicile economice pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor
Uniunii (articolul 120 din TFUE) și, prin urmare, consideră politicile lor economice ca fiind de interes
comun și le coordonează în cadrul Consiliului [. ..] (articolul 121 alineatul (1) TFUE); Statele membre
vor evita deficitele guvernamentale excesive (articolul 126 alineatul (1) din TFUE).
• Facilități de descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit cu Banca Centrală Europeană
sau cu băncile centrale ale statelor membre în favoarea instituțiilor, organismelor, birourilor sau
agențiilor Uniunii, guvernelor centrale, autorităților publice regionale, locale sau ale altor organe
guvernate de dreptul public sau întreprinderile publice ale statelor membre sunt interzise, ​cum ar fi
achiziționarea directă de către Banca Centrală Europeană sau băncile centrale naționale de
instrumente de creanță (articolul 123 din TFUE).
• Uniunea nu este responsabilă sau nu își asumă angajamentele guvernelor centrale, regionale,
locale sau ale altor autorități publice, ale altor organisme guvernate de dreptul public sau ale
întreprinderilor publice din orice stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce
pentru executarea comună a unui proiect specific. Un stat membru nu este responsabil pentru sau
nu își asumă angajamentele guvernelor centrale, regionale, locale sau ale altor autorități publice,
ale altor organisme guvernate de dreptul public sau ale întreprinderilor publice ale unui alt stat
membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru executarea comună a un
proiect specific (articolul 125 din TFUE).
• Pentru a asigura buna funcționare a uniunii economice și monetare și în conformitate cu dispozițiile
relevante din tratate, Consiliul [...] adoptă măsuri specifice acelor state membre a căror monedă
este euro [...]: 136 (1) TFUE).
 Rolul bugetului UE
• bugetul UE este relativ limitat la 1% din PIB
• istoric
• este limitat de diverse principii cum ar fi
principiul echilibrului bugetar
 Principalele categorii de cheltuieli
bugetare ale UE
• 1. Creștere inteligentă și incluzivă
• A. Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă: include cercetare și inovare; educatie si
antrenament; rețele transeuropene de energie, transport și telecomunicații; politică socială;
dezvoltarea întreprinderilor etc.
• B. Coeziune economică, socială și teritorială: acoperă politica regională care are ca scop ajutarea
țărilor și regiunilor celor mai puțin dezvoltate ale UE să ajungă la pas cu restul, consolidarea
competitivității tuturor regiunilor și dezvoltarea cooperării inter-regionale.
• 2. Creștere durabilă: Resurse naturale: include politica agricolă comună, politica comună în
domeniul pescuitului, dezvoltarea rurală și măsurile de mediu.
• 3. Securitate și cetățenie: include justiția și afacerile interne, protecția frontierelor, politica de
imigrare și azil, sănătate publică, protecția consumatorilor, cultură, tineret, informații și dialog cu
cetățenii.
• 4. Europa globală: acoperă toate acțiunile externe („politica externă”) din partea UE, cum ar fi
asistența pentru dezvoltare sau ajutorul umanitar, cu excepția Fondului european de dezvoltare
(FED), care oferă ajutor pentru cooperarea pentru dezvoltare cu țările din Africa, Caraibe și Pacific,
precum și țări și teritorii de peste mări. Întrucât nu este finanțat din bugetul UE, ci din contribuții
directe din partea statelor membre ale UE, FED nu se încadrează în CFM.
• 5. Administrare: acoperă cheltuielile administrative ale tuturor instituțiilor europene, pensiilor și
școlilor europene.
• 6. Despăgubiri: plăți temporare menite să asigure faptul că Croația, care a aderat la UE în iulie
2013, nu contribuie mai mult la bugetul UE decât beneficiază de acesta în primul an după aderare.
• Sursă. Comisia Europeană.
Raportul Monti 2017 privind ”resursele
proprii”
• În februarie 2014 a fost înființat un grup independent la nivel înalt, prezidat de Mario Monti, pentru
a reflecta asupra noilor modalități de finanțare a proiectului european. Raportul concluzionează că
bugetul UE are nevoie de reforme profunde, atât din partea veniturilor, cât și a cheltuielilor.
• Potrivit raportului, resursele proprii ale UE sunt interpretate astăzi în bugetele naționale într-o mare
varietate de moduri. Acest lucru face ca comparațiile dintre statele membre să fie aproape
imposibile și rezultă o prejudecată conceptuală în care unele resurse proprii sunt de fapt
considerate un transfer național sau un „cost”, și nu o resursă „deținută” de UE. Prin urmare, un
prim pas către o mai mare transparență ar fi recunoașterea resurselor proprii pentru ceea ce sunt și
oferirea unei prezentări clare și standard a contribuțiilor la UE în bugetele naționale.
• Raportul enumeră posibile noi „resurse proprii” o taxă pe carbon, o taxă comună pe combustibil sau
o altă taxă pe energie / mediu, un impozit pe profit comun, un TVA reformat sau o taxă pe sectorul
financiar.
• Monti a spus: „Ar trebui să se concentreze mai mult pe provocări comune, cum ar fi securizarea
frontierelor noastre externe, stabilizarea vecinătății noastre sau abordarea schimbărilor climatice.
În același timp, noile resurse ne-ar ajuta să trecem la un sistem mai simplu, transparent, mai corect
și mai responsabil în mod democratic. Acum este momentul să facem finanțarea proiectului nostru
UE potrivit pentru viitor. Să nu pierdem această oportunitate ”.
 Dispoziții ale tratatului care includ
bugetul general al UE
• Toate veniturile și cheltuielile Uniunii sunt incluse în estimările care
urmează să fie întocmite pentru fiecare exercițiu financiar și sunt
indicate în buget. Bugetul anual al Uniunii este stabilit de
Parlamentul European și de Consiliu în conformitate cu articolul 314.
Veniturile și cheltuielile indicate în buget sunt în echilibru. (Articolul
310 alineatul (1) TFUE)
• În vederea menținerii disciplinei bugetare, Uniunea nu adoptă nicio
acțiune care poate avea implicații apreciabile asupra bugetului fără
a asigurarea că acele cheltuieli care rezultă dintr-un astfel de act
pot fi finanțate în limita resurselor proprii ale Uniunii. și în
conformitate cu cadrul financiar multianual menționat la articolul
312. (articolul 310 alineatul (4) TFUE)
• Uniunea își oferă mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele
și pentru a-și îndeplini politicile. Fără a aduce atingere altor venituri,
bugetul va fi finanțat integral din resurse proprii [...]. (Articolul 311
TFUE)
 Guvernanța fiscală în SUA
• trei niveluri distincte: federal (central), stat (50
state suverane plus teritoriul federal al
districtului Columbia) și local (peste 90.000 de
entități ale administrației locale)
• problema deficitelor din ultimii ani
• Guvernele subnaționale (locale) sunt libere la
împrumut fără implicare federală
 Principalele diferențe în structurile de
guvernanță: venituri, cheltuieli și
datorie publică
• 40% din PIB în SUA și 45% din PIB în UE
• structura lor este diferită
• SUA: impozitarea directă (exclusiv proprietatea) și
contribuțiile pentru asigurări sociale și pensii reprezintă
87% din veniturile totale la nivel federal. La nivel de
stat avem părți egale între categorii
• În UE, veniturile supranaționale sunt relativ mici (1%
din PIB-ul UE) iar la nivelul statelor naționale veniturile
provin în majoritate din impozitarea indirectă,
asigurările sociale și contribuțiile la pensii și
impozitarea directă (exclusiv proprietatea).
 Cursul 7

Reguli fiscale numerice în statele UE

 Reguli fiscale numerice în statele UE
• Baze de date în ceea ce privește regulile fiscale
numerice
• Indicatori numerici care sintetizează puterea
reglementărilor fiscale
 Regulile fiscale numerice
• Ce reprezintă regulile fiscale numerice?
• pot fi de 4 tipuri
– Reguli privind datoria publică
– Reguli privind soldul bugetar
– Reguli privind cheltuielile publice
– Reguli privind veniturile publice
 Bazele de date cu regulile fiscale
numerice
• https://ec.europa.eu/info/publications/fiscal-
rules-database_en
 Reguli fiscale la nivel european
• Tratatul privind UE și Protocolul nr 12
• Reglementările Six-Pack (supraveghere și
coordonare fiscală)
• Reglementările Two-Pack
• Pactul de Stabilitate și Creștere
• EC nr. 1466/975 = brațul preventiv
• EC nr. 1467/976 = brațul corectiv
 Brațul preventiv
• Regula privind deficitul structural-convergență
• Regula privind rata de creștere a cheltuielilor
 Brațul corectiv
• Regula privind nivelul maxim al deficitului
(3%)
• Regulă privind nivelul maxim al datoriei
publice (60%)
 Inițiative de reformă
• Sporirea coerenței regulilor
• Reducerea complexității acestora
• Evitarea prociclicității regulilor
• Creșterea importanței acordate sustenabilității datoriei
publice și calității finanțelor publice
• Folosirea de recompense nu doar pedepse
• Clasificarea rolului politicilor fiscale naționale și a celei
agregate a Zonei Euro
• Crearea unei capacități fiscale centrale a zonei euro
• Încurajarea/promovarea investițiilor = golden rule
 Cum a implementat România
• L. 69/2010
• Art. 12 Politica fiscal-bugetară va fi derulată în conformitate
cu următoarele reguli fiscale:
• a) soldul bugetului general consolidat și cheltuielile de
personal ale bugetului general consolidat, exprimate ca
procent în PIB, care nu pot depăși plafoanele anuale
stabilite în cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară
pentru primii 2 ani acoperiți de aceasta;
• b) soldul și, respectiv, soldul primar al bugetului general
consolidat, luând în considerare componentele acestuia,
pentru anul bugetar, nu vor putea depăși plafonul stabilit
prin cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară,
aprobată de către Parlament;
• c) cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența
financiară din partea UE și a altor donatori și cheltuielile de personal,
luând în considerare bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale, bugetele autofinanțate, bugetele fondurilor speciale și
alte bugete componente, nu vor depăși plafonul specificat în cadrul fiscal-
bugetar din strategia fiscal-bugetară pentru anul următor;
• d) creșterea anuală a cheltuielilor administrației publice respectă
prevederile Regulamentului (CE) nr. 1466/1997, cu modificările și
completările ulterioare;
• (anterior articolul 6 d „pentru fiecare din cei 3 ani acoperiți de strategia
fiscal-bugetară, rata anuală de creștere a cheltuielilor totale ale bugetului
general consolidat va fi menținută sub rata anuală de creștere nominală a
PIB prognozată pentru anul bugetar respectiv, până când soldul preliminat
al bugetului general consolidat a înregistrat un surplus în anul anterior
anului pentru care se elaborează proiectul de buget.”
• Art.17 (2) Totalul cheltuielilor de personal ale
bugetului general consolidat nu poate fi majorat
pe parcursul anului bugetar, cu ocazia
rectificărilor bugetare.
• Art. 24 Cheltuielile totale ale bugetului general
consolidat, excluzând asistența financiară din
partea Uniunii Europene și a altor donatori, pot fi
suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare
numai pentru plata serviciului datoriei publice și
pentru plata contribuției României la bugetul UE.
 Indicatori numerici care măsoară
puterea de proiectare a normelor
fiscale
• Indicele de reziliență a normelor fiscale pentru
fiecare regulă stă la baza indicelui de reguli
fiscale pentru fiecare stat membru

• vezi materiale auxiliare

 Evaluarea conduitei politicilor fiscale
• Calcularea excesului de cerere
• Calcularea impulsului fiscal
• Soldul structural
 Reguli fiscale numerice în statele Uniunii Europene
 Baze de date în ceea ce privește regulile fiscale numerice
 Indicatori numerici care sintetizează puterea reglementărilor fiscale

A. Ce reprezintă regulile fiscale?

O regulă fiscală impune o constrângere permanentă politicii fiscal-bugetare prin
limite numerice aplicabile agregatelor fiscal-bugetare care, odată atinse, duc la
modificări ale politicilor fiscal bugetare.

Scopul regulilor fiscale este de a majora deficitul și/sau datoria publică, pentru a
asigura responsabilitatea fiscală și sustenabilitatea datoriei publice.

Regulile fiscale pot fi clasificate în 4 categorii:

1. Reguli privind datoria publică. De exemplu Polonia are o regulă la nivel
constituțional și la nivelul legii finanțelor publice care specifică o limită de datorie
publică de maxim 60% din PIB și este statul care instituie și acțiuni corective la nivele
de 50, 55 și 60% din PIB. Și Suedia, începând din 2019 a instituit o regulă privind
nivelul maxim al datoriei publice consolidate (ESA2010) pentru valoarea de 35% din
PIB (pentru a complensa relaxarea regulii privind deficitul).

2. Reguli privind soldul bugetar (eventual ajustat ciclic sau ajustat ciclic și cu
măsurile temporare – sold structural).
Exemplu: Suedia care are o regulă privind un surplus bugetar, în medie, de-a lungul
ciclului de afaceri, de 1/3% din PIB (anterior valoarea surplusului fiind, între 2000-
2007, de 2% din PIB și de 1% din PIB între 2009-2019).

3. Reguli privind cheltuielile publice

De exemplu: SUA, care, prin The Budgetary Control Act (2011) a stabilit limite
privind cheltuielile discreționare pentru anii fiscali 2012-2021 (unele categorii de
chaltuieli sunt exceptate: urgență/dezastre, război, programe de integritate, incendii)
Un alt exemplu este Suedia care aplică o regulă/plafon maxim privind cheltuielile
publice nominale (instituită în 1997) ale guvernului central și sistemul de pensii cu un
orizont temporal/următorii 3 ani, valoarea țintei pentru ultimul an din cei 3 (următori)
fiind adăugată/stabilită anual.

4. Reguli privind veniturile publice

De exemplu: Franța care are o regulă privind alocarea automată a veniturilor
neașteptate/neanticipate/neprogramate ale bugetului central și ale sistemului de pensii
pe anumite direcții.

Baze de date cu regulile fiscale numerice

Serviciile Comisiei au întocmit un set de date privind normele fiscale interne în

vigoare din 1990 în țările UE, colectând direct aceste informații din statele membre
ale UE. Setul de date acoperă toate tipurile de reguli fiscale numerice (soldul bugetar,
datoria, cheltuielile și regulile de venituri) la toate nivelurile guvernamentale
(centrale, regionale și locale, administrație generală și securitate socială). Informațiile
au fost colectate pentru prima dată într-un sondaj din 2006, cu actualizări anuale
programate începând cu 2008. Ultima actualizare disponibilă acoperă evoluțiile care
au apărut pe parcursul anului 2016. Domeniul de informare include descrierea și
definiția normei fiscale și a acoperirii acesteia, statutare bază, organele de
monitorizare, mecanisme de corecție în caz de abatere de la regulă, precum și
experiență cu respectarea regulii.
Reguli fiscale la nivel european

În Zona Euro (dar și în Uniunea Europeană) regulile fiscale își au necesitatea

obiectivă atât în motivele pe care teoria economică din domeniul fiscal le
demonstrează valide, cât și în faptul că uniunea monetară presupune implicit
coordonarea politicilor fiscale naționale, precum și un instrument fiscal la nivel
central (cu funcții principale legate de stabilizare economică și asigurarea
sustenabilității datoriei). Specificitățile ZE și UE (dpdv fiscal) țin și de teoria zonelor
monetare optime (OCA a lui Mundell (1960)). Regulile fiscale europene sunt
complexe- rezultatul unui parcurs istoric sinups, logica economică (analiza
economică) în cadrul acestuia nefiind de puține ori înlocuită cu considerații ce țin de
logica politică.

Baza legală a regulilor fiscale europene constă, în principal, în:

1. Tratatul privind Uniunea Europeană (TFUE) și Protocolul numărul 12
2. Pactul de Stabilitate și Creștere (SGP):
Council Regulation (EC) nr. 1466/975 (brațul preventiv)
Council Regulation (EC) nr. 1467/976 (brațul corectiv)
3. Reglementările Six-Pack (supraveghere și coordonare fiscală/EDP/aplicare
reguli/cadru fiscal/MIP)
și
4. Reglementările ”Two-Pack”

Regulile fiscale se referă la:

1. În cadrul brațului preventiv:
regulă privind deficitul structural – convergență
regulă privind rata de creștere a cheltuielilor (nete de cheltuieli discreționare)
2. În cadrul brațului corectiv:
regulă privind nivelul maxim al deficitului (3%)
regulă privind nivelul maxim al datoriei publice (60%)
Complexitatea regulilor fiscale europene și succesul lor relativ limitat au dus la
inițiative de reformă ale acestora:
1. Sporirea coerenței regulilor (deficit-datorie-MTO: 3/5/60 vs 1si3/4/3/60 sau
MTO – 1/20 dev datorie tgt);
2. Reducerea complexității acestora – ceea ce ar limita și ”flexibilitatea” în
aplicare;
3. Evitarea prociclicității regulilor (e.g. determinată de incertitudinea
determinării excesului de cerere) – accent pe regula privind cheltuielile (soluție
parțială);
4. Creșterea importanței acordate sustenabilității datoriei publice, în special, și
calității finanțelor publice – în contrast cu accentul actual pus pe funcția de stabilizare
de-a lungul ciclului economic/de afaceri;
5. Folosirea de recompense, nu doar de pedepse pentru ratarea de obiective
fiscale și posibil a unor clauze de salvgardare;
6. Clasificarea rolului politicilor fiscale naționale și a celei agregate a zonei
euro în situații excepționale (în principal a rolului stabilizatorilor automați și
distribuției rolurilor politicilor fiscale/monetare în boom/recesiune);
7. Crearea unei capacități fiscale centrale a zonei euro (pentru public risk
sharing”/fond de stabilizare pe termen mediu)
8. Încurajarea/promovarea investițiilor – realizabilă și printr-o variantă a
”regulii de aur” (golden rule = 4% șomaj)

Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 reprezintă modul în care România

implementează legislația europeană, cu unele simplificări dar și cu anumite reguli
naționale (conexe):
1. Din cadrul brațului preventiv:
avem regula privind deficitul structural – Art.7, 14
și reguli privind rata de creștere a cheltuielilor – Art. 12 c și 12 d
2. În cadrul brațului corectiv:
avem regula privind nivelul maxim al deficitului (3%) – Art. 6
și regula privind nivelul maxim al datoriei publice (60%) – Art. 6,9,10,13

Reguli fiscale și conformarea legislației României la acestea:

Deși în legislație sunt specificate o serie de aspecte din cadrul brațului preventiv și
corectiv, nu întotdeauna regulile naționale/conexe și cele europene transpuse sau cu
referire la acestea se conformează. Mai precis, studiile arată că există un procent
important de neconformitate cu acestea.

Art. 12 Politica fiscal-bugetară va fi derulată în conformitate cu următoarele reguli

fiscale:
a) soldul bugetului general consolidat și cheltuielile de personal ale bugetului
general consolidat, exprimate ca procent în PIB, care nu pot depăși plafoanele anuale
stabilite în cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară pentru primii 2 ani
acoperiți de aceasta;
b) soldul și, respectiv, soldul primar al bugetului general consolidat, luând în
considerare componentele acestuia, pentru anul bugetar, nu vor putea depăși plafonul
stabilit prin cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară, aprobată de către
Parlament;
 c) cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența
financiară din partea UE și a altor donatori și cheltuielile de personal, luând în
considerare bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale,
bugetele autofinanțate, bugetele fondurilor speciale și alte bugete componente, nu vor
depăși plafonul specificat în cadrul fiscal-bugetar din strategia fiscal-bugetară pentru
anul următor;
d) creșterea anuală a cheltuielilor administrației publice respectă prevederile
Regulamentului (CE) nr. 1466/1997, cu modificările și completările ulterioare;
(anterior articolul 6 d „pentru fiecare din cei 3 ani acoperiți de strategia fiscal-
bugetară, rata anuală de creștere a cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat
va fi menținută sub rata anuală de creștere nominală a PIB prognozată pentru anul
bugetar respectiv, până când soldul preliminat al bugetului general consolidat a
înregistrat un surplus în anul anterior anului pentru care se elaborează proiectul de
buget.”
Art.17 (2) Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi
majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.
Art. 24 Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența
financiară din partea Uniunii Europene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu
ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru
plata contribuției României la bugetul UE.

buget, documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile unei
instituţii publice pentru un exerciţiu bugetar; (2) ansamblul veniturilor şi cheltuielilor
publice rezervate unei instituţii publice, cum ar fi bugetul unui minister, bugetul unei
şcoli.
Noţiunea de buget este definită la nivel legislativ, prin art. 2 pct. 6 din Legea nr.
500/2002 privind finanţele publice şi art. 2 pct. 6 din Legea nr. 273/2006 privind
finanţele publice locale: document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an
veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de
finanţare a instituţiilor publice.
Noţiunea de buget este definită la nivelul literaturii de specialitate ca fiind:
documentul sau ansamblul de documente în care sunt prevăzute şi autorizate
veniturile şi cheltuielile instituţiilor publici, unii autori făcând şi referire la caracterul
anual al acestui document.
Definiţiile date permit identificarea unei serii de trăsături juridice specifice:
- este un act de previziune, adoptat pentru viitor, spre deosebire de documentul
simetric contul (contul general anual de execuţie bugetară), care are caracter
retrospectiv.
- este un document cu forţă juridică diferită în raport de nivelul administrativ.
- este un act de autorizare prealabilă acordată de autoritatea deliberativă autorităţii
executive cu privire la modul de colectare şi utilizare a resurselor publice.
- are o structură bipartită cuprinzând venituri şi cheltuieli (cu titlu de excepţie, în
cazul instituţiilor care nu înregistrează venituri bugetare prevede numai cheltuieli).
- este un document propriu numai instituţiilor publice (în cazul instituţiilor de drept
privat: societăţi, asociaţii etc. planurile financiare se fac sub formă de planuri de
afaceri, proiecţie financiară; utilizarea denumirii de buget este improprie).
- este un document temporar, cu efecte numai pentru un an calendaristic.
- este unic şi individual, fiecare instituţie publică are propriul buget.
buget, balanţa veniturilor şi cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi, instituţii,
organizaţii, familii etc., pe o perioadă determinată - de regulă 1 an de zile.
buget de stat, bugetul elaborat, aprobat şi executat la nivel central. Legi bugetare
anuale, actele normative prin care se aprobă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor
sociale şi care în anexă cuprind bugetele propriu-zise.
buget local: bugetul elaborat, aprobat şi executat la nivelul fiecărei unităti
administrativ-teritoriale.
buget general consolidat, ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale
sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.
buget general consolidat, ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar,
agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.

B. Indicatori numerici care măsoară puterea de proiectare a normelor fiscale

Pentru a fi eficiente în conținerea dezechilibrelor bugetare, regulile fiscale trebuie să

fie echipate cu caracteristici adecvate în cadrul instituțional al politicii bugetare: dacă
o regulă fiscală va fi respectată sau nu depinde în mare măsură de caracteristicile sale
instituționale. Pentru a surprinde influența acestor caracteristici, Direcția Generală
Afaceri Economice și Financiare (DG ECFIN) a construit un indice de rezistență a
normelor fiscale, folosind informații despre i) bază legală, ii) caracter obligatoriu, iii)
organele de monitorizare, iv) mecanisme de corecție și v) rezistența la șocuri.

Pe baza indicelui de rezistență a normelor fiscale pentru fiecare regulă, a fost creat un
indice cuprinzător de reguli fiscale care variază în timp pentru fiecare stat membru,
prin însumarea tuturor indicilor de putere ai regulii fiscale în vigoare în statul membru
respectiv, ponderată de acoperirea finanțelor administrației publice a regula respectivă
(adică cheltuielile publice ale subsectoarelor guvernamentale vizate de regula cu
privire la totalul cheltuielilor publice generale). În prezența mai multor reguli care
acoperă același subsector guvernamental, a doua, a treia și a patra regulă obțin
ponderi ½, ⅓ și ¼, pentru a reflecta scăderea avantajului marginal al mai multor
reguli aplicabile aceluiași subsector. Ponderile alocate sunt determinate în principal de
puterea fiscală a regulii și de acoperirea acesteia. Baza de date privind regulile fiscale
conține seriile de timp din anii 1990-2016 pentru indicele regulilor fiscale.

Având în vedere reformele ample ale cadrelor fiscale naționale din ultimii ani,
metodologia utilizată pentru construirea indicatorilor normelor fiscale a fost
schimbată în 2015, în urma unei revizuiri aprofundate efectuate de DG ECFIN. Noua
și îmbunătățită metodologie a fost implementată încă din epoca din 2015 a bazei de
date. Metodologia „veche” a fost întreruptă, dar datele istorice date calculate conform
acesteia sunt încă disponibile pentru descărcare la linkul de mai jos. Pentru a asigura o
punte de legătură între seriile de date „vechi” și „noi”, baza de date din 2015 a fost
calculată conform ambelor metodologii. Ultima epocă a bazei de date se referă la anul
2016.

Evaluarea conduitei politicilor fiscale în legătură cu brațul preventiv

Evaluarea aplicării regulilor specifice brațului preventiv al SGP implică, în principal,

verificarea conduitei pro-ciclice sau anti-ciclice a politicii fiscale. Acest lucru se
realizează prin:
 1. Calcularea excesului de cerere (în cazul datelor de la AMECO aceasta
implicând utilizarea unei funcții de producție) și
2. A implusului fiscal (IF) definit ca diferență între soldul structural din
momentul t-1 vs t și semnifică impulsul stimulativ +/restrictiv (-) dat economiei de
politica fiscală în anul t.
3. soldul structural este diferența dintre soldul bugetar efectiv din care se scade
componenta ciclică (fie calculată agregat sau dezagregat) precum și măsurile
temporare.

Semnificația valorilor anuale obținute pentru excesul de cerere și impulsul fiscal

(2010-2019):
1. ambele + sau – (deci în cadranul I sau III; zone albastre) = politici pro-
ciclice
2. dacă semnele lor sunt diferite (deci în cadranul II sau IV) – politici anti-
ciclice

Graficul arată că politica fiscală este pro-ciclică în cvasi-majoritatea timpului, doar în

mod marginal și/sau în tranziție între două poziții pro-ciclice trecând, pasager, printr-
un punct caracterizat de o conduită anti-ciclică. Este un semnal relativ puternic că
”brațul preventiv” nu pare funcțional în România.

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/f1_nfr_type.pdf
 Cursul 9

Taxarea tranzacțiilor financiare în UE

 Vom analiza
• Tranzacțiile financiare sub regimul cooperării
consolidate
• Principii pentru aplicarea teritorială
• Instrumente financiare, tranzacții și instituții
financiare
• Suma taxabilă. Taxare brută versus taxare netă
• Cuantumul taxei și modalități de colectare
 De ce se taxează tranzacțiile
financiare?
• voința statelor și a cetățenilor
• cea mai valoroasă bază de impozitare
• 14 februarie 2013(+11) cu începerea
demersurilor din 2011
• https://ec.europa.eu/commission/presscorner
/detail/en/IP_13_115
Implementarea cooperării consolidate
în domeniul FTT=aplicarea teritorială
• Măsuri pregătitoare și procedurale luate între 2010 și 2013
• 2010 impozitarea sectorului financiar
• 2011 consultare publică, propunerea FTT ca resursă proprie
pentru bugetul UE, armonizarea FTT în interiorul UE27
• 2011 discuții tehnice în Consiliu
• 2012 ECOFIN recunoaște eșecul, Comisia vine cu o
propunere către Consiliu (11), Parlamentul aprobă
• 2013 ECOFIN autorizează cooperarea consolidată, Comisia
propune aplicarea, Consiliul începe discuțiile tehnice, UK se
opune, se finalizează o rundă de discuții tehnice în Consiliu
 Articolul 20 din TUE
• 1. Ultima soluție („ultimul raport”)
• Consiliul stabilește că obiectivele privind cooperarea
consolidată (EC) nu poate fi realizată într-un mod rezonabil
într-o anumită perioadă de către Uniune în ansamblul său
• 2. Cel puțin nouă state membre trebuie să participe la EC și
trebuie să vizeze aceleași obiective
• 3. Toți membrii Consiliului pot participa la deliberările
Consiliului, dar numai cei care reprezintă Statele membre
ale EC participă la votarea măsurilor de punere în aplicare
CE
• 4. Actele adoptate în cadrul EC obligă numai statele
membre participante
 Articolele 326 -334 TFEU
• De regulă, cooperarea consolidată nu poate avea loc decât
în zone acoperite de tratate și care nu sunt încă acoperite
de legislația UE
• Acesta va avea drept scop îmbunătățirea obiectivelor
Uniunii și nu trebuie să submineze piața internă sau
economică, coeziunea socială și teritorială
• Va respecta competențele, drepturile și obligațiile statelor
membre neparticipante
• Este deschisă tuturor statelor membre și este promovată
participarea unui număr cât mai mare de state membre.
• Autorizarea se face pe baza unei propuneri de către
Comisie, după acordul Parlamentului și este acordată de
către Consiliu.
 Care este scopul armonizării fiscale?
• Două obiective principale:
• "Armonizarea legislației fiscale indirecte!"
• „Contribuție echitabilă și substanțială din
sectorul financiar! "
• Un obiectiv secundar:
• „Descurajarea anumitor tranzacții "
• p.m. obiectiv:
• "Primul pas tangibil pentru o abordare globală"
 Implementare:
• Impozitarea comerțului cu valori mobiliare și
• instrumente derivate și „pariuri pe piața financiară”
• Tranzacționarea valorilor mobiliare (acțiuni și obligațiuni)
• § 0,1% din prețul pieței
• § să fie plătite de instituțiile financiare implicate
• § să fie plătite de cumpărători și vânzători (în cazul în care ambele
sunt instituții financiare)
• Acorduri cu instrumente derivate și „pariuri pe piața financiară”
• § 0,01% din valoarea noțională care stă la baza produsului
• § să fie plătite de instituțiile financiare implicate
• § să fie plătite de toate părțile (în cazul în care sunt instituții
financiare)
 Sfera de aplicare a impozitului pe
tranzacțiile financiare
• § Tranzacții pe piețe reglementate / organizate, precum și
tranzacții speculative
• § Tranzacții (cum ar fi vânzare / cumpărare, împrumut /
împrumut,
• transferul de proprietate, încheierea sau modificarea
• contracte derivate) cu instrumente financiare
• § Instituții financiare (sector bancar și „shadow-banking”)
din
• UE care sunt părți la tranzacție, acționând fie pentru ei
• cont propriu sau în contul unei alte persoane sau
acționează
• în numele unei părți la tranzacție
 Ce nu se impozitează?
• § Gospodării private și IMM-uri:
• § Împrumuturi / împrumuturi pentru
întreprinderi, credite ipotecare și credite
pentru consumatori
• § Contracte de asigurare etc.
• § Planuri de economii bancare, tranzacții de
plată, tranzacții cu card de credit
 De asemenea, nu intră sub incidența
FTT
• împrumuturi publice și
• Fonduri de pensii „conservatoare”:
• § emiterea de acțiuni și obligațiuni de întreprindere
• § emiterea de obligațiuni publice și alte instrumente de datorie
publică
• § emiterea de unități și acțiuni în Undertakings for Collective
Investments in Transferable Securities UCITS-uri și fonduri
alternative de investiții
• § achiziționarea de acțiuni, obligațiuni etc. la emitere
• § tranzacții în și cu valute străine
• § investiții bancare „tradiționale”
• § cadrul politicii monetare, casele de compensare centrale etc.
 Când este taxabilă o tranzacție?
• Regula generală: cel puțin o parte la
tranzacție este stabilit pe teritoriul jurisdicției
FTT și cel puțin o instituție financiară este
implicată.
• § Responsabilă/e de a plăti impozitul este / sunt instituția /
instituțiile financiare implicate
• § Următoarele constelații sunt evenimente impozabile:
• • Ambele părți la tranzacție / instituțiile financiare sunt stabilite în
cadrul
• FTT-competență
• • Numai una dintre părți / instituții financiare este înființată în FTT
jurisdicția
• • Niciuna dintre părți / instituții financiare nu este înființată în
competența FTT,
• dar produsul comercializat a fost emis în jurisdicția FTT
• § Impozitul se acumulează în statul membru participant în care
instituțiile financiare sunt considerate a fi înființate
 Cursul 11

Bugetare și performanță în UE.

Focalizare pe rezultate
 Tematica:

– Analiza și managementul performanței cadrului bugetar

internațional
– Coerența și coordonarea obiectivelor de performanță în
UE. Agenda strategică a Consiliului European
– Contabilizare instituțională: raportarea rezultatelor și
performanței
– Cooperare inter-instituțională în ceea ce privește
performanța
– Relația între state și sistemul Uniunii Europene de
performanță bugetară
– Audit extern și asigurarea calității: rolul Curții Europene a
Auditorilor
 Reguli de performanță
• În pregătirea bugetului, deciziile de cheltuieli iau în calcul prioritățile
obiectivelor politicilor naționale și performanța programelor anterioare
• Bugetul este prezentat către legislativ ca un set de programe. Acesta poate
să fie în plus sau să înlocuiască prezentarea bazată pe clasificarea
administrativă și economică
• Indicatorii și țintele de performanță non-financiară, reprezentând
obiectivele programate de cheltuieli sunt prezentate în buget și sunt
legate de programele de cheltuieli
• În timpul execuției bugetare, managerii au autonomia să gestioneze
resursele financiare, echilibrate de contabilizarea rezultatelor așteptate
• Informațiile referitoare la performanță le sunt oferite managerilor
împreună cu datele referitoare la execuția bugetară pentru a-i ajuta să
monitorizeze performanța și să îmbunătățească calitatea cheltuielilor
• Rapoartele către Parlament asupra execuției bugetare includ informațiile
de performanță și o descriere explicativă a motivelor pentru sub
performanță sau rezultate peste așteptări.
 Tipuri de bugete de performanță
• Bugetul de performanță tip ilustrativ
• Bugetul de informare a performanței
• Bugetul managerial de performanță
• Bugetul direct al performanței
 De ce este importantă performanța
bugetară
• pentru guvernul central
• pentru parlamente
• pentru ministerele de finanțe
• pentru ministerele de resort
• pentru managerii de programe
• pentru societatea civilă și cetățeni
 Motivații pentru implementarea
performanței bugetare
• Transparență
• Contabilizare
• Posibilitatea de a fi înțeles și urmărit de
Parlament
• Eficiența și impactul cheltuielilor
• Alocare prioritizată
• Promovarea culturii performanței
• Obținerea rezultatelor scontate
Coerența și coordonarea obiectivelor
de performanță în UE. Agenda
strategică a Consiliului European
• Studiu de caz