Criteriile de convergenţă nominală

Criteriile de participare la etapa finală a Uniunii Economice şi Monetare au fost

stabilite prin Tratatul de la Maastricht şi întărite prin Pactul de stabilitate şi Creştere .Acestea
nu sunt însă precondiţii pentru aderarea la Uniunea Europeană ;ele au scop realizarea unor
evoluţii economice armonioase în cadrul UEM, care să nu provoace tensiuni între statele
membre UE.

1.Criteriul stabilităţii preţurilor

„realizarea unui grad înalt de stabilitate a preţurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflaţiei
apropiată de cea a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de
stabilitate a preţurilor”;
Acest criteriu face referire la faptul că un stat membru are o stabilitate durabilă a
nivelului preţurilor şi o rată medie a inflaţiei, în cursul unei perioade de un an înaintea
examinării, care nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a acelor state membre (cel
mult trei) care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor. Inflaţia
se calculează cu ajutorul indicelui preţurilor de consum pe o bază comparabilă, ţinând seama
de diferenţele dintre definiţiile naţionale.
Rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în
domeniul stabilităţii preţurilor se aplică utilizând media aritmetică neponderată a ratei
inflaţiei înregistrată în cele trei ţări cu cele mai mici rate ale inflaţiei, dat fiind că aceste rate
sunt compatibile cu stabilitatea preţurilor.

2. Criteriul finanţelor publice

Acest criteriu reflectă faptul că un stat membru nu face obiectul unei decizii cu privire la
existenţa unui deficit excesiv.
Comisia Europeană supraveghează evoluţia situaţiei bugetare şi a sumei datoriei publice
în statele membre ,îndeosebi dacă se respectă valorile de referinţă:
 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau efectiv şi produsul intern brut
la preţurile pieţei;excepţie fac situaţiile în care :
-raportul a fost diminuat în mod considerabil şi constant şi atinge un nivel apropiat de
valoarea de referinţă;
 -depăşirea valorii de referinţă a fost doar excepţională şi temporară şi respectivul
raport rămâne apropiat de valoarea de referinţă;
 60% pentru raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut la preţurile pieţei, cu
excepţia situaţiei în care acest raport scade suficient şi se apropie de valoarea de referinţă
într-un ritm satisfăcător.
În cazul se estimează că există un risc de deficit excesiv într-un stat membru, Comisia
Europeană elaborează un raport care reflectă factorii ce exercită influenţă asupra deficitului
acelei ţări.Pe baza evaluării globale şi ţinând seama de observaţiile statului membru vizat,
Consiliul decide cu o majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, dacă există deficit
excesiv. În situaţia în care Consiliul menţionează că există un deficit excesiv, adresează
recomandări statului membru pentru a elimina cauzele deficitului într-un termen determinat.
În cazul în care Consiliul constată că în termenul prevăzut nu a fost întreprinsă nici o acţiune
la recomandările sale, poate să le facă publice.
Prin Pactul de stabilitate s-au prevăzut următoarele măsuri de corecţie:
• dacă deficitul bugetar depăşeşte 3% pe an, Comisia recomandă statului membru să
acţioneze pentru eliminarea factorilor care au produs deficitul;
• dacă deficitul persistă în anul următor, Consiliul poate solicita statului să constituie un
depozit la Banca Centrală Europeană;
• în condiţiile în care deficitul bugetar se înregistrează pe o perioadă mai mare de timp,
depozitul se transformă în amendă ce se virează la bugetul Comunităţii Europene.
Mărimea depozitului ce se cere ţărilor membre se formează astfel: o parte fixă egală cu 0,2%
din PIB şi o parte variabilă de 0,1% din PIB pentru fiecare 1% din deficit până la 3%.

3. Criteriul participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, care

cere ca un stat să se încadreze în marjele normale de fluctuaţie ale monedei şi să nu
înregistreze oscilaţii mari în ultimii doi ani. De asemenea se verifică dacă statul membru nu a
devalorizat din proprie iniţiativă rata de schimb centrală bilaterală a monedei sale faţă de
moneda unui alt stat membru în aceeaşi perioadă.
Trebuie menţionat că , atunci când se apreciază evoluţia cursului de schimb se pune
accentul pe apropierea cursurilor de schimb de parităţile centrale din cadrul MCS II(±15%)
iar problema apariţiei unor „tensiuni severe” este în general abordată prin examinarea
gradului de deviere a cursurilor de schimb de la parităţile centrale din cadrul MCS II faţă de
euro. Aceasta se realizează utilizând indicatori precum diferenţialele ratelor dobânzilor pe
termen scurt faţă de zona euro şi evoluţia lor, precum şi ţinând cont de rolul intervenţiilor pe
piaţa valutară.

4.Criteriul convergenţei ratei dobânzilor

Acest criteriu necesită ca în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, un stat
membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu poate depăşi cu mai
mult de 2% pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în
domeniul stabilităţii preţurilor. Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza obligaţiunilor de stat
pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ţinând seama de diferenţele dintre definiţiile
naţionale .
În ceea ce priveşte „rata medie nominală a dobânzii pe termen lung” înregistrată pe „o
perioadă de un an înainte de momentul examinării”, rata dobânzii pe termen lung a fost
calculată ca medie aritmetică a ultimelor 12 luni pentru care există date privind indicele
armonizat al preţurilor de consum;iar în legătură cu precizarea reperului celor trei state
membre care au obţinut cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor a fost
aplicată prin utilizarea unei medii aritmetice neponderate a ratelor dobânzilor pe termen lung
ale celor trei ţări care au înregistrat cele mai mici rate ale inflaţiei. Ratele dobânzilor au fost
calculate pe baza ratelor dobânzilor armonizate pe termen lung, care au fost stabilite în scopul
evaluării gradului de convergenţă.
BIBLIOGRAFIE
1.MIRON ,Dumitru ,Economia integrării europene ,Editura Universitară ,Bucureşti,2008;
2. VOINEA ,Gheorghe ,Relaţii valutar-financiare internaţionale ,suport de curs,2008;
3. http://www.ecb.int