MANIFESTARI PAROXISTICE NEEPILEPTICE!

Fenomenele paroxistice neepileptice sunt:

 manifestări neurologice / vegetative / psihice
 apariţie bruscă,
 tranzitorie,
 de scurtă durată
 cu tendinţă la repetiţie

Este obligatoriu diagnosticul diferenţial cu epilepsia!!

O greseala poate avea implicaţii neplăcute terapeutice, psihologice, sociale şi de

prognostic

1. SINCOPA / SPASMUL 1. PAVOR

HOHOTULUI DE PLANS;
2. TICURI; NOCTURN;
3. VERTIJ PAROXISTIC 2. SOMNAMBULIS
BENIGN; M;
4. ATACURI DE 3. COSMAR;
INFIORARE;
5. AUTOGRATIFICARE;

SINCOPA
 Definitie: pierderea tranzitorie a constientei si tonusului muscular, legat de o
hipoperfuzie cerebrala tranzitorie;
 pierderea stării de conştienţă survine la aprox 10 sec de la hipoperfuzia
sistemului reticular activator din mezencefal;
Clasificare:
- sincopa vaso-vagala - se produce prin mecanism cardio-inhibitor, mediat prin nervul vag
sau prin mecanism vasodepresor
- sincopa cardiaca - datorata unor evenimente primar cardiace
Cauzele declanşatoare: emotii, stress, frica, ortostatismul prelungit, atmosfera închisa,
dureri minore, vederea de sânge, febra mare;
Clinic:
- prodrom: senzatie de rau, de cap gol, vertij nerotator, vedere încetosata, palpitatii, jena
epigastrica sau toracica = LIPOTIMIE!!
 - atacurile se produc în general în ortostatism / sezut;
- caderea este lenta (are timp sa se aseze)
- in atac pacientul este palid, ochii pot fi deviati vertical, pulsul devine slab
- lipsesc fenomenele postcritice întâlnite în epilepsie (somnul postcritic)
- durata este scurta (1-2 minute sau mai putin)
- exista cazuri asemanatoare în familie (frecvent)
- daca hipoxia se prelungeste poate sa urmeze un adevarat atac epileptic.
Prognosticul este în general bun;

SPASMUL HOHOTULUI DE PLÂNS

 Vârsta de debut: < 3-5 ani (5% între 6-18 luni); M:F = 3:1
 dispare după 5-6 ani.
 Definitie:
 reprezintă o formă particulară de sincopă reactivă la mânie, durere,
frustrare, frică, traumatisme uşoare care produc plâns şi sunt întreţinute de
anxietatea exagerată a mediului familial.
 frecvent caracter familial –posibil transmit AD, cu penetranță incompletă
 apare în general la copiii cu constituţie nevropată: instabilitate, emotivitate,
irascibilitate
  Clinic:
 debut cu plâns sau “dă să plângă”
 fixarea toracelui în apnee
 cianoză / paloare
 pierderea conştienţei
 uneori hipertonie generalizată, cu postură în
opistotonus sau chiar mişcări clonice
 secundar hipoxiei
 durata secunde
 Tratament:
 nu necesită
 linistirea părintilor referitor la caracterul benign,
prognosticul cognitiv bun
 Piracetam 40mg/kg/zi sau tratamentul anemiei feriprive
DD cu crizele epileptic
TICURILE
 Definitie:
 Miscări anormale, motorii sau vocale intempestive,
 bruste si rapide,
 recurente,
 neritmice,
 stereotipe.
 Clinic:
 debutul: înainte de 18 ani, cu perioada maximă între 5-7 ani
 emotia, zgomotul, efortul exacerbează ticurile
 pot fi controlate voluntar pentru scurt timp, dar apare o dorintă imperioasă
de a relua ticul
 variază în timp în aspectul clinic
 sunt frecvent familiale

 Clasificare:
 Ticuri motorii / vocale;
 Ticuri simple / complexe;
 Ticuri
 Tranzitorii: zilnice / nu în fiecare zi, nu > 12 luni;
 Cronice: >de 1 an; nu au perioade fara ticuri > 3 luni consecutiv;
 boala Gilles de la Tourette (ticuri motorii cronice + tic vocal + tulburări de
comportament cu tendințe obsesionale, conduite impulsive, coprolalie, acte
automutilatorii, stereotipii complexe)
 EEG – normal;
 Evolutie:
 este în pusee, cu remisiuni variabile
 variabilă, unele ticuri trecând spontan, altele devenind cronice
  Tratament:
 Haloperidol,
 Pimozide (Orap),
 Flunarizin (Sibelium),
 Clonidina,
 Tiapridal,
 Clonazepam,
 Clomipramina (Anafranil),
 Tioridazin.

VERTIJUL PAROXISTIC BENIGN

 Clinic:

- atacuri de vertij cu durata de 1 - câteva minute

- apar brusc fara un factor precipitant
- vârsta de aparitie este între 2-4 ani sau 7-8 ani
- copilul apare speriat, palid, cu constienta pastrata
- se clatina sau cade în timpul atacului
- se lungeste pe podea refuzând sa se miste sau fuge spre mama cu privirea înspaimântata
strigând: ”se învârte!”
 copilul de câtiva ani poate sa-si exprime clar senzatia subiectiva de rotire sau de
miscare a obiectelor înconjuratoare
- nu exista simptome cohleare (acufene sau surditate)
- se poate asocia cu nistagmus sau varsaturi
- examenul neurologic, probele vestibulare, audiograma sunt normale.
- episoadele se repeta timp de 1-2 ani dupa care se opresc spontan, fara simptome reziduale
 AHC / APP – migrena
 Nu exista tratament specific;

ATACURILE DE ÎNFIORARE
 Vârsta de aparitie: 4-6 luni, mai frecvent spre 1 an;
 frison, asemănator cu miscările unui copil dezbrăcat în frig;
 fără pc
 durata scurtă
 precipitate zi de frustrare, furie, teamă
 se pot repeta de peste 100 ori/zi;
 dispar spre vârsta de 6-7 ani;
Pot fi simptome premonitorii ale unui tremor esential;
Nu necesită tratament;
COMPORTAMENT GRATIFIANT
masturbație /ipsație

 Vârsta:
 orice vârstă;
 la copilul mic nu este de loc neobișnuită
 frecventă>>la fetite
 Clinic:
 adductie puternică cu încrucisarea membrelor inferioare, favorizată de
decubitul dorsal
 privirea devine fixă
 se asociază congestie, transpirație
 urmate de somn
 copilul protestează dacă este întrerupt
 uneori precipitate de disconfort perineal!
 sunt benigne
 nu necesită tratament

SINDROMUL MUNCHAUSEN
 - inducerea sau inventarea de către părinţi a unei patologii grave a copilului care
antrenează spitalizări multiple.
- explorările clinice şi paraclinice sunt negative
- mamele au profil psihopatologic particular (hiperprotectoare, cu cunoştinţe
paramedicale) sau în scop utilitar.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL INTRE PSEUDOCRIZE SI CRIZELE
EPILEPTICE

Pseudocrize Crize epileptice

Debut De obicei după un episod De obicei fără cauză,
psihotraumatizant, în mod progresiv brutal
(veghe) (somn/veghe)
Conştienţa Pastrata Modificata
Mişcări tonico-clonice Neregulate Stereotipe
Cianoză - +/-
Muşcarea limbii Rar Frecvent
Rezistenţa la deschiderea Da Nu
ochilor şi la mişcări pasive
Pierderea reflexelor - +
Prevenirea traumatismului Da (cade lent, nu se loveşte) Nu (cade brutal, se
poate lovi)
Somnolenţă sau confuzie - +
postcritică
Modificări EEG - +

 PAVORUL NOCTURN(PN)
Definitie: episoade recurente de treziri bruste, incomplete, produse în prima treime
a somnului, la trecerea de la stadiul 3 la stadiul 4 al somnului lent, non REM.
- varsta de debut: 18 luni si 5 ani si dispare spontan spre 12 ani.

Aspectul clinic:
- ridicarea brusca a copilului în sezut cu tipat, plâns, agitatie
- ochii sunt deschisi, ficsi sau îngroziti
- copilul se zbate, vorbeste neinteligibil sau pronunta fraze legate de evenimente
traite în cursul zilei
- nu poate fi trezit/ linistit de catre parinti
- copilul este congestionat / palid, transpirat, tahicardic, pupilele sunt dilatate,
prezinta dispnee, tonus muscular crescut, (activarea sistemului vegetativ)
- durata episodului: 1-10 min., apoi copilul se linisteste brusc, readoarme
- amnezia episodului la trezire
 Factori favorizanti:
- evenimentele traumatizante din timpul zilei, emotii puternice, privarea de somn,
oboseala, verminoza intestinala, vegetatiile adenoide
- copiii instabili, anxiosi

Tratamentul nu este în general necesar. În caz de episoade frecvente, se pot

administra benzodiazepine, hipnotice sau imipramina seara la culcare (reduc somnul
non-REM).
AUTOMATISMUL AMBULATOR NOCTURN
 - 15% dintre copiii între 5 - 12 ani (Aicardi 1994)
- frecventa maxima: 4 - 8 ani, dispare spre 15 ani /persista în viata adulta
- mai frecvent la baieti
- 80% din cazuri au istoric familial pozitiv (transmitere genetica?)
 Clinic:
- episoade repetate de trezire incompleta (constienta de tip crepuscular)
- în prima treime a noptii, în somnul lent profund
- se ridica/ pleaca din pat / activitati motorii complexe (de exemplu urinatul într-un
loc neadecvat, facut baie îmbracat, iesit din casa în pijama pe usa sau pe fereastra)
- activitatea vegetativa poate fi intensa ca si în PN/ se poate asocia
- responsivitatea la încercarile anturajului de a-l trezi este redusa
- readoarme + amnezia episodului
 Factori agravanti: febra, oboseala, evenimentele traumatizante din timpul zilei,
unele medicamente ca antipsihoticele, antidepresive
 Tratamentul: necesar când AAN este frecvent - hipnotic care regleaza somnul
(Nitrazepam, Clobazam).

COSMARUL
 Clinic:
- frecventa maxima este între 5-6 ani
- mai frecvent la fete decât la baieti
- 10-50% din copii au avut cel putin o data un cosmar
- se produce spre dimineata, în somnul REM, în care apar visele
- trezire completa, repetata dintr-un vis urât cu continut terifiant
- trezire însotita de frica si anxietate
- greutate în a readormi
- fenomene vegetative cu intensitate moderata, fata de PN
- exista memoria episodului

Factorii declanşatori: experiente neplacute sau terifiante din timpul zilei

Tratamentul nu este în general necesar. În caz de repetare frecventa se poate

administra un anxiolitic de tip diazepam sau nitrazepam si linistirea pacientului.