Gestiunea riscului de credit

Prin expunerea băncilor la riscul de credit, acestea s-au confruntat cu o mulțime de

probleme. În ultimii ani unităţile bancare au realizat importanța riscului de credit şi faptul că
acestea trebuie să monitorizeze, să identifice, să controleze și să măsoare pentru a diminua
sau evita acest fenomen. Datorită acestui fapt gestionarea eficientă a riscului de credit a
devenit o componentă critică de abordare de management al riscului. Această abordare este
deosebit de important în ceea ce privește succesul pe termen lung al oricărei bănci.

Gestiunea riscului de credit se poate definii ca fiind un cumul de tehnici prin care
unitatea bancară îşi diminuează pierderile sau poate să salveze creditul.

Conducerea are un rol vital în acordarea de credite, precum și gestionarea riscului de

credit al băncii. Este responsabilitatea generală consiliului de administrație al unei bănci de
a aproba strategiile de risc de credit și politici semnificative cu privire la riscul de credit și
de gestionare a acestuia, care ar trebui să se bazeze pe strategia generală de afaceri.
Strategiile generale, precum și politici semnificative trebuie să fie revizuite de către
consiliul în mod regulat.

O bună monitorizare a portofoliului de credit printr-un audit trimestrial sau anual

poate conduce la diminuarea pierderilor sau chiar eliminarea acestora.

Instituția bancară ar trebui să stabilească un sistem care ajută la identificarea

problemelor de împrumut, atunci când este posibil să existe mai multe opțiuni disponibile
pentru măsurile de remediere. Odată ce împrumutul este identificat ca fiind o problemă, ar
trebui să fie gestionat în cadrul unui proces de remediere dedicat.

Instituțiile trebuie să stabilească un mecanism de evaluare independentă, în curs de

desfășurare a procesului de management al riscului de credit. Toate facilitățile cu excepția
celor gestionate pe bază de portofoliu ar trebui să fie supuse controlului riscului individual,
cel puțin o dată într-un an. Rezultatele unei astfel de revizuire ar trebui să fie documentate în
mod corespunzător și raportate direct la bord sau sub-comitet sau conducerea superioară fără
autoritate de creditare. Scopul acestor evaluări este de a evalua procesul de administrare a
creditului, corectitudinea rating și calitatea generală a portofoliului de credite, independent de
relația cu debitorul.

Organizarea operaţiunii de revizuire este determinată de dimensiunea băncii.

 Băncile mari de regulă aplică o politică diferită faţă de băncile mici, astfel încât acestea
au un departament special care se ocupă de revizuire, spre deosebire de băncile de mici
dimensiuni care alocă această sarcină Direcţiei de Creditare, care urmăreşte atât situaţia
financiară cât şi capacitatea de rambursare a clientului.

Ofiţerul de credite are în atribuţii urmărirea unor anumite semnalmente care conduc la
un potenţial pericol. Analizarea acestor semnalmente cum ar fi achitarea întârziată a ratelor şi
dobânzilor, acţiuni legale împotriva clientului, dezastre naturale, furturi, etc. poate prevenii
micşorarea riscului

Renegocierea planului de acţiune cu clientul este metoda preferată a băncii în cazul în

care se constată un credit problema, astfel încât nu numai banca salvează eventualele pierderi,
ci şi clientul este suspus unei intervenţii benefice.

Planul de acţiune reprezintă un contract de împrumut care stipulează un nou program

de rambursare a creditului şi dobânzilor.

Banca poate solicita debitorului garanții suplimentare, ca urmare a devalorizarii

primei garantii.

Debitorul nu poate utiliza creditul după cu acesta dispune, ci doar in baza

contractului, in caz contrar acesta devine u credit problema si poate constitui obiectul unui
litigiu privind resursele clientului.

Creditul poate fi salvat, această operaţiune poate fi efectuată prin fie prin preluarea
creanţelor de către o altă entitate ce finanţează, fie prin vânzarea creanţelor de către bancă
unei alte bănci care în baza unui comision să le transforme în bani. În cazul în care
recuperarea este doar parţial a creanţelor de către bancă, partea nerecuperată va fi suportată şi
asumată în baza provizioanelor de acre aminteam în capitolul întâi.

Un element esenţial al creditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea printr-

un interval de timp a momentului cedării unei sume de bani de cel al rambursării acesteia.
Creditul este în general pe o perioadă determinată, iar pe parcursul acestei perioade
beneficiarul îşi ia angajamentul să plătească o dobândă de regulă impusă de bancă, însă totuşi
există şi situaţii în care beneficiarul poate negocia în ceea ce priveşte dobânda. Este de preferat
ca rata dobânzii să fie corelată cu rata profitului (mai mică), astfel încât aceştia să consume
întregul profit sau chiar mai mult, pentru a plăti dobândă, ceea ce ar face nerentabilă activitatea
lor.
Aşadar putem concluziona că rata dobânxii este ”taxa” pe care o percepe unitatea
bancară, care pune la dispoziţia beneficiarului o anumită sumă.
Rata dobânzii poate fi definita ca fiind raportul dintre credit si dobanda anuala aferenta
creditului. Un rol foarte important in constituirea ratei dobanzii il joaca rata inflatiei, adica cand
moneda se depreciaza.
În contracte regăsim termenul de scadenţă, termen ce poate fi definit ca fiind dată sau
momentul stabilit fie pentru rambursarea creditului, fie ratele parţiale care se rambursează
eşalonat, la anumite termene, conform înţelegerii stipulate în contractul de credit.

O rambursare este actul de a plăti înapoi banii împrumutați anterior de la un creditor.

Rambursarea se realizează de obicei sub forma unor plăți periodice, care includ în mod
normal, o parte principal plus dobânzi în fiecare plată. Cealaltă metodă comună de
rambursare este o sumă forfetară cu dobândă la scadență.

Proiectele nerentabile care provoacă pierderi pot fi combătute cu o monitorizare atentă a

modului în care clientul unităţii bancare utilizează suma împrumutată.

Procesul de acordare a unui credit este mult mai sigur si rapid unui dezvoltator sau unei
persoane juridice care are proiecte fundamentate si care dispune de garantii reale care pot
acoperii suma imprumutata. Astfel, creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici
dimensiuni, adesea promotoare ale inovaţiei ceea ce favorizează concurenţa, cu efectele sale
pozitive asupra economiei în ansamblul său.

Emisiunea monetară este una din funcţiile importante ale creditului. Diminuarea
utilizării numerarului că tehnică de plată şi acceptarea plăţilor de gen virament, cec, etc.
conduce la creşterea în proporţii mări a monedei de cont (scripturale).Acest lucru a
favorizat volumul de tranzacţii astfel încât s-au redus şi cheltuielile cu întreaga circulaţie a
banilor.

Este ușor de înțeles modul în care o creștere rapidă a creditelor facilitează creșterea
economică. Atunci când creditul se extinde, consumatorii pot împrumuta și cheltui mai
mult și întreprinderile pot împrumuta și să investească mai mult. Creșterea consumului și a
investițiilor creează locuri de muncă și se extinde cu venituri și profituri.

Creșterea prețurilor activelor dau proprietarii de mai multe active (adică garanții),
împotriva cărora se pot împrumuta încă mai mult. Acest ciclu de expansiune de lider de credit
pentru cresterea cheltuielilor, de investiții, crearea de locuri de muncă și bogăție, urmată de încă
și mai împrumut produce o spirală ascendentă fericit de prosperitate. Atâta timp cât continuă. În
cele din urmă, cu toate acestea, fiecare boom-ul economic indus de credit vine la un capăt
atunci când unul sau sector mai important al economiei devine incapabil de a rambursa
dobânzile pentru datoriile sale.

  În cele din urmă, toate expansiunea economică indusă de credit vine la capăt atunci când
unul sau mai importante sectoare economice devin incapabile de a plăti datoriile lor.

Abuzul de credit, acordarea creditelor în număr mare, poate constitui dezavantaje majore
ce constă în pierderi semnificative pentru instirutiile bancare sau chiar falimentul acestora.

Creditul poate să reprezinte cea mai scurtă formă pentru o persoană juridică care
doreşte să aibă o creştere economică, spre deosebire de timpul alocat pentru a avea capitalul
necesar pentru dezvoltare. Dat fiind faptul că ne aflăm într-o perioadă în care apar noutăţi la
tot pasul, iar cerinţa pieţei variază de la o zi la alta, creditul poate venii în ajutorul
dezvoltatorului care doreşte să ţină pasul şi să îşi adapteze activitatea la tot ceea ce este nou.
Dezvoltatorul său persoana juridică care primeşte împrumutul, prin activitatea sa îşi creează
şi mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor.

Pentru agenţii economici creditul reprezintă o operaţiune necesară în vederea dezvoltării în

cazul în care aceştia nu au un capital suficient pentru dezvoltarea proiectelor iniţiate sau cele
urmează a fi iniţiate.
Debitorul trebuie să aibă o atitudine responsabilă în ceea ce priveşte investirea creditului,
deoarece acesta trebuie să aibă un profit bun care să îi permită rambursarea creditului şi achitarea
dobânzilor aferente.