Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Stiinte Economice

Business si Administrare
Anul II, semestrul I

STRATEGII ALE COMPANIILOR MULTINATIONALE

Al studentului:

Riscanu Dinu

2018
 CUPRINS:

1. Rolul companiilor multinationale in mondializare

2. Cele mai importante companii multinationale

3. Modalitatile prin care un agent economic poate realiza o investitie

4. ISD (investitiile straine directe)

5. Integrarea economica internationala

6. Etapele de dezvoltare a procesului de integrare economica internationala

 Pentru inceput,benefic pentru derularea corespunzatoare a proiectuluieste clarificarea termenul
de companie multinational. Astfel Ada Mazilu sustine ca termenul de companie multinationala este
utilizat in special de autorii anglo-saxoni si ca intre acesta si cel de companie transnationala nu
exista vreo diferenta in afara de cea de ordin lingvistic. Acelasi lucru este valabil siin cazul
'corporatie transnationala' vs. 'companie multinationala1.

D. Papp considera ca exista trei etape in evolutia internationala a intreprinderilor. In cadrul

primei etape, compania multinationala creeaza strategii de afaceri specifice fiecarei piete nationale in
care opereaza, putand fi numita si'corporatie multilocala'. In cea de a doua faza, compania isi
dezvolta o piata globala, desi majoritatea eforturilor companiei sunt concentrate in tara de origine. D.
Papp considera ca aceasta este faza aparitiei 'companiei globale'. In ultima etapa, compania
beneficiaza de management, resurse si capacitati de productie globale, ceea ce ii confera statutul
de intreprindere multinationala2.

Una dintre primele definitii care a fost utilizata pe scara larga apartine lui R. Vernon, care, intr-o
lucrare din 1966, preciza ca ,,o companie multinationla reprezinta o firma mare, detinatoare de filiale
industriale in cel pultin sase tari.' Ulterior, ca urmare a faptului ca au aparut in peisajul intemational si
firme de dimensiuni mai mici, numarul de filiale considerat a ajuns la doua sau chiar una.

Din 1969, numarul companiilor multinationale apartinand celor mai bogate 14 tari ale lumii a crescut
de peste trei ori.Importul de bunuri si servicii au o pondere de 24% din PIB la nivel mondial, adica de
doua ori mai mare, fata de acum 40 de ani. Comertul international are acum pondere de o patrime din
PIB-ul Statelor Unite, iar intre 1996 si 2006 se preconiza ca exporturile americane sa se majoreze cu
51%. Comertul mondial reprezinta astazi 29% din PIB-ul inregistrat la nivel mondial, adica o crestere cu
10% fata de anul 1990.

Intreprinderile multinationale sunt sisteme economice dezvoltate din corporatiiinternationale

anterioare sau create in perioada ultimelor decenii, care constau din active tangibile siintangibile -
capital investit in productia debunuri si/sau servicii, capacitati de cercetare-dezvoltare, tehnologii
avansate, modalitati si practici de organizare si management, legaturi comerciale desfasurate si detinute
in tara de origine siin alte tari. Aceste sisteme sunt mari conglomerate cu o geografie proprie. Ele
cuprind firmele-mama si filialele din tara de origine si din alte tari. Oricare dintre aceste componente de
baza poate sa fie formata din mai multe intreprinderi, nu din una singura. Sistemele de intreprinderi
multinationale genereaza nu numai bunuri si servicii, ci si capital banesc pentru investitii, noi tehnologii,
capacitati de inovatie si de instruire a fortei de munca pentru utilizarea tehnologiilor, practici de
organizare si gestionare proprii - toate indreptate spre sporirea potentialului concurential, a

1
http://www.rasfoiesc.com/business/management/INTREPRINDEREA-MULTINATIONALA-43.php, 21.10.18, 16:11.
2
Ibidem.
profitabilitatiiintreprinderilor si a intregului sistem. Un asemenea sistem nu este inchis, ci se afla in
interactiune si relatii de schimb cu sistemele altor intreprinderi multinationale si cele din tarile-gazda.

Activitatea intreprinderilor multinationale este deosebit de importanta pentru unele economii,

inclusiv pentru cele dezvoltate. In 1989, multinationalele din SUA si subsidiarele lor produceau 32% din
intregul produs brut al tarii si peste 72% din productia industriilor prelucratoare. In acelasi an,
multinationalele din Japonia si filialelor lor le-au revenit peste un sfert din totalul vanzarilor de marfuri
din tara si 35% din vanzarile de produse prelucrate. In prezent, multe industrii romanesti sunt dominate
de marile intreprinderi multinationale. De exemplu, in topul primelor 100 de companii din
Romania,  intocmit dupa cifra de afaceriin 2004, 37 de pozitii au fost ocupate de marile companii
straine; mai mult de atat, primele zece pozitii au fost adjudecate de acestea.

Intreprinderile multinationale influenteaza in proportiiinsemnate si crescande productia

internationala, dimensiunile si natura operatiunilor care trec peste granitele nationale, procesul de
globalizare. Impactul lor real asupra economiilor nationale este considerabil mai puternic si mai
ramificat decat pot sa redea cifrele statistice.

Cele mai importante companii multinationale

Top 100 mondial intocmit in 2001, in care apar cele mai importante corporatii ale lumii, top
intocmit de UNCTAD, sub aspectul nationalitatii, aproximativ 89% dintre aceste companii,
apartineau Marii Triade - SUA, Uniunea Europeana si Japonia. Interesant este faptul ca de exemplu,
in 1994, procentul respectiv se situa la aproximativ 85%, ceea ce inseamna ca noile companiiintrate
in Top 100 provin din aceleasi state care alcatuiesc Marea Triada.

World Investment Report - Transnational Corporations, facture and Competition

Policy  intocmit pentru anul 1997 de UNCTAD, surprinde faptul ca, pentru al cincilea an consecutiv,
Royal Dutch Shell apare ca lider in top 100 mondial al celor mai mari companii. In acelasi timp,
Daewoo Corporation (Republic of Korea)  ocupa primul loc pentru cel de-al doilea an in Top 50 al
intreprinderilor multinationale din tarile in curs de dezvoltare.

Pentru prima data in 1997, Top 100 mondial include doua intreprinderi multinationale ce provin
din tarile in curs de dezvoltare Daewoo Corporation si Petroleos de Venezuela SA, pozitiile ocupate
de acestea in top 100 fiind 52 si respectiv 88.

Problema nationalitatii intreprinderilor multinationale capata si alte conotatii, daca ne gandim ca,
astazi, multe companii de varf din SUA, de exemplu, vand mai multe produse in afara statului de
origine decat in interiorul acestuia. Un exemplu in acest sens este Corporatia General Motors, care
in 1993, a anuntat semnarea unui acord cu Toyota Motors Corporation, din Japonia, potrivit
caruia Generals Motors  va produce masini in SUA, urmand a fi vandute in Japonia sub marca
Toyota. Lucrurile sunt si mai clare in materie de profit. Astfel, aproape 70% din profitul anual
realizat de General Motors Corporation se obtin din operatiuni desfasurate in afara SUA.

In acelasi timp, intreprinderi multinationale straine patrund pe piata SUA cu o mai mare
capacitate economico-financiara ca oricand. Astfel, in urrna investitiilor ce s-au ridicat la
aproximativ 200 mld. $ in patru ani, investitii ce au fost directionate catre achizitii siinfiintarea de
noi fabrici, Asea Brown Boveri (ABB) din Elvetia, Philips Electronics din Olanda, Thomson
Corporation din Canada si Fujitsu Corporation din Japonia duc campanii pentru a fiidentificate
drept intreprinderi multinationale americane, care angajeaza americani, realizeaza transfer de
tehnologie si, nu in ultimul rand, contribuie la bunastarea economica si financiara a SUA.
3
Institutul "The Great Place to Work" a reusit sa sorteze un top 25 al acestor companii care
intrunesc calitatile unor angajatoriideali. Pe langa cele punctate mai sus, angajatii apreciaza diferit
locurile de munca unde respectul este litera de lege, iar echilibrul viata privata - viata personala nu
este stricat din cauza angajatorului care vrea sa depuna monopol asupra timpului liber al salariatului
sau.

Podiumul este ocupat de gigantul IT Microsoft, angajatii companiei primind cate 40 de ore de
voluntariat platit anual in cazul in care vor sa ajute comunitatea. Pe urmatoarele trei pozitii se afla
trei companii de IT - SAS, NetApp si Google - firmele de tehnologie reusind sa fie locurile ideale de
munca pentru o mare majoritate a oamenilor. De exemplu, cei de la Google se ocupa de dezvoltarea
profesionala a angajatilor si astfel, aduc periodic tot felul de vorbitori din diferite domenii, pentru a-i
motiva si pentru a le recanaliza energiile in lucruri pozitive. Pe langa compania de produse de curatat
SC Johnsonsi firma de logisticaFedEx, in topul celor mai bune companii pentru un angajat se
numarasi lantul de restaurante fast food, McDonald's. Unul dintre criteriile pentru care McDonald's
se aflain acest top nu este de ordin calitativ, ci pur si simplu cantitativ, restaurantul punand la bataie
constant foarte multe locuri de munca. 

Aparute in economia mondiala inca din perioada marilor descoperiri geografice, investitiile
straine directe au inregistrat in ultimele decenii o adevarata explozie in tranzactiile internationale,
fapt ce a generat un numar surprinzator de mare de studii si analize care le-au fost dedicate.
Investitiile straine directe se definesc ca “proprietatea unui rezident strain asupra unor active
(mijloace fixe) cu scopul de a controla folosirea acestor active”. Particularitatea lor o constituie
tocmai controlul exercitat de catre investitor asupra activelor In care a fost facuta investitia, control
pe care pun accentul toate definitiile. Investitiile straine directe constau In transferul unui “pachet

3
http://www.gandul.info/magazin/microsoft-google-si-mcdonald-s-topul-companiilor-multinationale-vazute-drept-
cele-mai-bune-locuri-de-munca-la-nivel-mondial-8930929, 21.10.18, 16:31.
industrial” In care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare  industriala, expertiza
manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permit investitorului sa exercite dreptul de control
asupra investitiei. Totusi, este greu de definit ce Inseamna control. Este, mai degraba, vorba de
participare directa la conducerea si organizarea productiei activelor In care s-a investit. In general, se
considera investitii straine directe Intreprinderile In care participarea proprietarului strain depaseste
o anumita pondere, de obiceiIntre 10-25%.

Desi criteriile difera de la tara la tara, aceasta pondere nu modifica esenta fenomenului, avind in
vedere ca de obicei proportia detinuta de un investitor strain este cu mult mai mare (de regula peste
50%). Participarea directa la conducerea si organizarea productiei si controlul asupra
activitatiiIntreprinderii constituie diferenta fundamentala dintre investitia straina directa siinvestitia
de portofoliu (care da dreptul investitoruluisa primeasca numai dividendele, fara nici un drept de
conducere sau de control In Intreprinderea In care a investit).

Modalitatile concrete prin care un agent economic poate realiza o investitie cu componenta
internationala sunt:

 construirea “pe loc gol” a unei societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei
existente Intr-o alta tara;

 achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma;

 crearea unor societati mixte;

 cumpararea de actiuni de pe o piata straina sau emise de o alta firma din alta tara;

 cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

 acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent
economic strain;

 Incheierea unui contract international de leasing cu componenta investitionala.

Investitiile directe presupun existenta a cel putin doua parti distincte: agentul economic emitent
si agentul economic receptor.

Prin prisma raportuluice se stabileste Intre agentul economic emitent si cel receptor se pot
distinge investitiile directe siinvestitiile de portofoliu.

In literatura de specialitate siIn practica tranzactionala se apreciaza ca, atunci cInd investitia
presupune transferarea catre agentul emitent al fluxuluiinvestitional a posibilitatii de control si
decizie asupra activitatii receptorului avem de-a face cu o investitie directa.
 Daca participarea investitorului strain este majoritara si are ca obiect o investitie In unitati de
productie importante prin aportul lor la PIB si prin calitatea acestui aport, investitorul respectiv poate
fi considerat investitor strategic.

Investitorii straini participanti la asemenea investitii comune pot fi clasificati in:

 investitori strategici, cu o participare de cel putin 30% la capitalul social;

 investitori de control, cu o participare de 30% la capitalul social;

 investitor majoritar, cu o participare de minim 51% la capitalul social. 

In cazul in care investitia nu presupune statutarea unui astfel de raport, este vorba de o investitie
de portofoliu. Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie
financiara.

Investitiile straine directe sunt o parte componenta a fluxurilor de capital pe termen lung si
constitue un factor important al cresterii economice atat pentru tarile dezvoltate cat si pentru cele in
curs de dezvoltare. Fluxurile de investitii straine directe tind sa fie mai putin volatile decat fluxurile
de portofoliu in general, fiind mai putin afectate de socurile financiare, deoarece determinantii cei
maiimportanti (mediul politic, factorul natural, oferta de forta de munca si capital fizic, facilitatile de
infrastructura, accesul la piata) nu sunt neaparat afectati de criza financiara. Investitiile straine
directe sunt un catalizator al efectelor negative in perioadele de criza financiara, ce permit tarilor in
curs de dezvoltare sa urmeze calea reformelor economice si politice.

ISD(investitiile straine directe) constitue un factor important al cresterii economice, facilitand

transferul international de tehnologie, forta de munca calificata, promovarea competitiei, cresterea
exporturilor. Insa tarile in curs de dezvoltare nu intotdeauna beneficiaza de investitii, iar efectele
pozitive ale acestora asupra cresterii economice depind de calitatea politicilor de mediu, reducand
accesul tarilor in curs de dezvoltare la piata internationala de capital.In ultimii ani cresterea
fluxurilor de investitii straine directe a fost facilitata de liberalizarea economiilor tarilor In curs de
dezvoltare, de cresterea comertuluiinternational si al productieiin contextul scaderii rapide a
costurilor transportului si telecomunicatiilor. Investitiile straine directe au jucat un rol central in
accelerarea cresterii economice pentru tarile in curs de dezvoltare, cuplate cu politici
macroeconomice viabile si deschidere economica si politica.
 Din punct de vedere al societatilor transnationale, investitiile straine directe reprezinta o parghie
utilizata in scopul exploatarii avantajelor comparative dintr-o anumita tara, de exemplu materiile
prime, forta de munca ieftina si bine pregatita. Ca urmare investitiile genereaza de multe ori
capacitati productive care pot asigura, cel putin pe termen scurt, cresterea gradului de ocupare al
fortei de munca.In general se presupune ca investitiile straine directe stimuleaza cresterea
economica. Ne putem astepta la o astfel de relatie deoarece investitia straina directa poate duce la
cresterea acelor factori care de regula, joaca un rol important In promovarea dezvoltarii economice:
investitiile, progresul tehnologic siIn noua teorie de crestere economica, cercetarea-dezvoltarea,
acumularea de capital uman si alti factori adiacenti cu influenta pozitiva.

Din punctul de vedere al originii investitiilor straine, pe primul loc se afla:

 Europa Occidentala           - 59%

 Asia                                 - 17%
 America de Nord             - 10%
 Orientul Mijlociu              - 6%
 Alte state                          - 8%

Primele cinci tari investitoare la sfarsitul anului 1996 erau:

 Coreea de Sud
 Italia
 Germania
 Olanda
 SUA

Tabelul nr. 3.1. Stocul de ISD atrase pe regiuni ale lumii, 1999, 2000, 2004
 (mil. dolari SUA)

Regiunea 1990 2000 2004

Total mondial, milioane dolari 1 768 589 5 780 846 8 895 279
Economiile dezvoltate, din care: 1 404 411 3 976 356 6 469 832
Uniunea Europeana 753 707 2 174 922 4 023 547
Alte tari europene dezvoltate 47 045 118 088 234 612
America de Nord: 507 754 1 469 583 1 777 678
SUA 394 911 1 256 867 1 473 860
Canada 112 843 212 716 303 818
Economiile in dezvoltare: 364 057 1 734 543 2 225 994
Africa 59 445 151 246 219 277
America Latinasi Caraibe 118 133 514 634 723 752
Asia si Oceania: 186 479 1 068 663 1 282 964
Asia de vest 32 010 64 391 100 141
Asia de Sud-Est: 151 839 999 687 1 178 467
Oceania 2 630 4 585 4 356
Europa de Sud-Est si CSI: 121 69 947 199 453
Europa de Sud-Est 112 15 000 46 863
CSI 9 54 947 152 590

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2005

Integrarea economica internationala.Conditii si premise.

O trasatura importanta a contemporaneitatii este cresterea interdependentei economiilor din

diverse tari, dezvoltarea proceselor internationale la macro- si micronivel, trecerea intensa a tarilor
civilizate de la o economie nationala inchisa la una de tip liber, deschisa intregii lumi. Procesul
integrarii economice internationale este conditionat de dezvoltarea si aprofundarea
diviziuniiinternationale a muncii. De la un simplu schimb de marfuri – la comertul stabil de
amploare cu marfuri si servicii, la circulatia internationala a capitalului si crearea noilor
intreprinderi, la o strinsa cooperare de productie si tehnico-stiintifica, la organizarea moderna a
productiei si gestiunii.

Notiunea “integrare economica internationala” poate fi definita ca proces obiectiv, constientizat

si consecvent de apropiere, acomodare reciproca si concrestere a sistemelor economice nationale,  ce
dispun de potential pentru autoreglare si la baza carora se afla interesele economice ale agentilor
economiciindependenti si diviziunea internationala a muncii.

Astazi asociatiile internationale poarta un caracter regional si difera dupa profunzimea proceselor
ce se desfasoara. Regionalizarea esteinsotita de o apropiere si cooperare politica mai strinsa intre
state. Fiind un proces, integrarea economica regionala evolueaza de la o treapta la alta si are
urmatoarele forme: 1)zona de liber schimb, sau zona de comert liber; 2) uniune vamala; 3) piata
comuna; 4) uniune monetara; 5) uniune economica si monetara. 

Asadar, exista patru tipuri principale de asociatiiinternationale:

zona comertului liber: tarile-participante anuleaza barierele vamale in comertul dintre ele;

 uniunea vamala – se caracterizeaza prin circulatia libera a marfurilor si serviciilor in

interiorul gruparii, tarifele vamale unice aplicabile fata de tarile terte;

 piata comuna, atunci cind se lichideaza barierele dintre tari nu numaiin cazul
comertului reciproc, ci si pentru circulatia fortei de munca si a capitalului;

 uniunea economica – presupune ca la toate formele integrationiste enumerate mai sus

se adauga un nou bloc de avantaje, cum ar fi: promovarea unei politici economice unice, crearea
sistemului de reglementare a proceselor social-politice, valuta comuna;

 uniunea economica si valutar-economica – o completare a uniunii economice,

introducerea valutei unice, crearea unui singur centru de emisie – banca.

La momentul actual in lume exista circa 20 asociatii economice internationale de tip

integrationist, ce cuprind principalele regiuni si continente ale globului pamintesc.

http://moodle.usm.md/moodle/mod/page/view.php?id=8587, 21.10.2018, 17:05.

Etapele principale de dezvoltare a procesului de integrare economica internationala

Integrarea a avut forme specifice in diferite tari si regiuni ale lumiiin functie de nivelul lor de
dezvoltare, fiind un proces obiectiv ireversibil. In general se apreciaza ca procesul de integrare a
parcurs urmatoarele etape: 

Prima etapa a procesuluia avut o evolutie tripla: Europa Apuseana, Europa Rasariteana si pe
continentul Americii de Nord. In Europa Occidentala prima organizatie care a constituit o forma de
integrare economica internationala a fost Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO),
care a luat fiinta in aprilie 1915 pe baza planului Schuman, (pe atunci ministru al Frantei) de catre
R..F. Germania, Franta, Italia Luxemburg, Belgia si Olanda, tratat care aintrat in vigoare in august
1952. Tarile semnatare ale acestui tratat isi propuneau unirea eforturilor, scoaterea din criza
aindustriei carbonifere si a celei siderurgice si crearea unei „piete comune” pentru ramurile
respective. In Europa Rasariteana, in 1940, a luat fiinta Consiliul de Ajutor Reciproc (CAER), la
care au participat: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria si Uniunea Sovietica.
Conform statutului, CAER-ul era o organizatie, economica internationala cu caracter guvernamental
care avea ca scop unirea si coordonarea eforturilor membrilor saiin vederea accelerarii
progresuluieconomic si tehnic, ridicarii nivelului de industrializare al tarilor cu industrie mai putin
dezvoltata si cresterii neintrerupte a productivitatii muncii.

 A doua etapa a procesului de integrare a inceput prin semnarea la Roma, in anul 1957, a doua
tratate si formarea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatii
Economice Europene (CEE), la care au participat aceleasi sase tariin cadrul CECO. Ca o reactie fata
de constituirea CCE la 4 ianuarie 1960 a fost semnata Conventia de la Stockholm prin care a luat
fiinta Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS) intre Austria, Danemarca, Elvetia, Marea
Britanie, Norvegia, Portugalia si Suedia. La AELS au mai aderat ulterior: Finlanda (1961), Irlanda
(1970), Lichetenstein (1937) ultimele doua avind statut de asociat.

 A treia etapa a inceput prin semnarea tratatului de la Paris in 1967, un tratat de fuziune a celor
trei comunitati (CECO, EURATOM si CEE) avind aceleasi organe de conducere si un buget comun.
Noul ansamblu integrationist a luat denumire oficiala de Comunitatea Europeana, cu un sistem
institutional politic specific. caracterul acestei etape a integrarii economice vest-europene este
cresterea considerabila a numarului de tari „asociate” la CEE. Aceste tari, desi nu au drepturi
depline, au in vedere cooperarea comerciala, tehnica si financiara siincheierea acordului comercial
cu fiecare tara membra AELS. 

A patra etapa a integrarii economice interstatale este marcata de schimburile profunde e au avut
loc in patru regiuniimportante ale lunii. In Europa Occidentala prin aderarea Greciei (1981), Spaniei
si Portugaliei (1986), Piata Comuna fiind formata in acel moment din 12 membri. Ulterior la 1
noiembrie 1993 prin semnarea tratatului de la Maastrich a luat fiinta Uniunea Europeana care
dispune de noi dimensiuni economice, prin intentia de promovare a unei politci externe active, prin
introducerea unei monede unice, acordarea de cetatenie europeana, drept de vot rezidentilor straini
etc. Dupa aderarea Austriei, Finlandei si Suediei, numarul de membri a crescut la 15, ulterior
Uniunea Europeana largindu-se prin aderarea de noi state, in prezent numarul lor ridicindu-se la 25.
De altfel, incepind cu 1 ianuarie 1994 Uniunea Europeana si AELS formeaza una dintre marile piete
integrate ale lumii cunoscute sub numele de Spatiul Economic European (SEE) care se intinde de la
Marea Mediterana pina la Oceanul Inghetat.

Ca un fel de concluzie,se poate spune ca in tarile occidentale, cea mai evidenta manifestare a
acestei schimbari de atitudine este marea reorganizare si liberalizare a pietelor, privatizarea
industriilor de stat si reducerea imperfectiunilor pietei (barierile tarifare si netarifare, controlul
preturilor etc.). Dar nu toate tarile sunt in stare sa elaboreze si sa aplice strategii eficace de
atragere a ISD.

Adoptarea atitudinii de atragere a investitiilor straine, ca solutie de restructurare economica,

necesita o atitudine lucrativa, dictata de evolutia catre globalizare a pietelor si de
internationalizare a productiei. Aceasta atitudine ar consta in implicarea guvernelor tarilor-
receptoare, prin care sa fie stabilite si create conditiile in care CTN sa poata juca rolul asteaptat
din partea lor.

http://econb.ro/site/Integrarea%20economica.htm, 21.10.2018, 18:45.

Bibliografie:
Webgrafie:

1. http://econb.ro
2. http://facultateademanagement.ro
3. www.gandul.info
 4. http://moodle.usm.md
5. www.rasfoiesc.com
6. Comerţ, creștere și dezvoltare, Comisia Europeana, Bruxelles,
7. sursa: http://www.stiucum.com
8. LUCIAN-LIVIU ALBU, coordonatori MARIOARA IORDAN si RADU LUPU, Cresterea
contributiei comertului exterior la realizarea convergentei reale, Bucureşti, Editura
Economica, 2012., sursa:http://facultateademanagement.ro
9. World Investement Report 2005/2006/2007Transnational Corporations and The
Internationalization of R&D,UNCTAD, sursa:Stocul de ISD atrase pe regiuni ale lumii,
1999, 2000, 2004(mil. dolari SUA)

Bibliografie:

1. Munteanu C., Vîlsan C., Investiţii Internaţionale, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1995.

2. Julius De Anne, Global Companies and Public Policies: The Growing Challange of
Foreign Direct Investment, New York, Council on Foreign Relations Press, 1990.