Curs 2

InstituŃiile bursei si activitati efectuate la burse

Bursa este o instituŃie reprezentativă pentru economia de piaŃă de aceea trebuie să

cunoaştem modul de organizare, de funcŃionare, structura, administrarea şi controlul, precum
şi mecanismul decizional din cadrul instituŃiei.
Organizarea şi funcŃionarea bursei – poate fi organizată sub formă juridică, de
societate, organizaŃei nonprofit, publică sau privată, reglementată prin lege, a fiecărei Ńări
unde îşi desfăşoară activitatea.
Documentele instituŃiei sunt statutul şi regulementul bursei.
Statutul bursei reglementează de obicei următoarele probleme: numele, sediul, scopul,
memebrii bursei, conducerea executivă, funcŃiile bursei, managementul bursei (Adunarea
Generală, Consiliul de administraŃie, comitetele bursei, organele de control ale bursei),
principiile generale de funcŃionare a bursei, reguli privind contractele, procedura de
tranzacŃie, executarea contractelor. De asememenea în statul bursei se reglementează
activitatea economică, respectiv modalităŃi de încasare, mărimea şi clasificarea comisioanelor,
realizarea veniturilor şi cheltuielilor, proceduri privind arbitrajul, modalităŃi de judecare şi
soluŃionare a litigiilor între vănzător şi cumpărător, inclusiv unde, cum în ce loc au loc
negocierile şi orarul de funcŃionare a bursei.
Regulamentul bursei – cuprinde 2 mari subiecte: procedura de listare, respectiv mecanismul
tranzacŃiilor.
Regulile privind listarea cuprind referinŃe cu privire la titlurile ce sunt acceptate pentru listare
la bursă, conditiile ce trebuie să le îndeplinească valorile mobiliare pentru a fi cotate, cum
trebuie să fie prospectul de emisiune şi condiŃiile corespunzătoare, respectiv nivelul taxelor, al
comisioanelor, etc.
Reglementarea mecanismelor de tranzacŃie cuprinde menŃiuni cu privire la condiŃiile de
listare, tipurile de tranzacŃii şi respectiv tipurile de ordine acceptate, procedura de transmitere
şi procurare a ordinelor, mecanismul de formare a preŃului, procedura de prelucrare a
informaŃiilor, procedura de afişare şi transmitere a lor pentru informarea publicului, activitatea
agenŃilor de bursă, atât ca pesoane juridice prin impunerea unor condiŃii de capital dar şi de
dotare tehnică sau bonitate, cât şi din punct de vedere profesional cu referire la persoanele
fizice ce acŃionează în bursă.

Membri bursei
Persoanele fizice sau juridice care se asociază în vederea formării unei instituŃii
bursiere sau în cazul celor publice, reglementate prin legi, persoane juridice autorizate
dobândesc calitatea de membrii ai bursei.
În funcie de condiŃiile impuse de legislaŃia din Ńara respectivă sau prin statut, membrii
bursei au diverse avantaje, cum ar fi : sunt îndereptăŃiŃi să execute în mod direct operaŃii în
bursă, drept care în cele mai multe cazuri exclusiv.
CondiŃiile generale pentru a deveni membru a unei burse sunt în general
următoarele: să primească autorizaŃie, să dispună de un volum minim de capital, să respecte
regulile bursei şi obligaŃiile stabilite prin lege sau autoreglementare.
Drepturile membrului bursei constau în: să participe la tranzacŃiile bursei în nume
propriu sau pentru clienŃi, să participe la elaborarea sau modificarea statutului şi
regulementului, să participe la administrarea instituŃiei.
 Conducerea şi administrarea bursei
Organele de decizie ale bursei sunt Adunarea Generală şi Consiliul de AdministraŃie.
Organul suprem este Adunarea Genrală sau AsociaŃia bursei. Acestea se întâlnesc odată pe an
şi iau decizii cu referire la strategia instituŃiei, respectarea cadrului normativ, elaborarea sau
modificarea regulamentului, desemnează organele de conducere permanentă, aprobă
exerciŃiul financiar precedent. Administrarea instituŃiei bursei se realizează printr-un Consiliul
de AdministraŃie sau Comitet de administrare format dintr-un număr impar de 5, 7 sau 9 care
se întâlnesc deobicei o dată pe lună şi iau decizii operative legate de activitatea instituŃiei.
Organele de execuŃie asigură desfăşurarea curentă a activităŃii bursei şi sunt alcătuite
din cadrele de conducere şi funcŃionarii superiori, directorul executiv, lucrători operativi şi
personal de execuŃie.
Principalele departamente ale unei burse sunt:
- departamentul pentru cotaŃii – urmăreşte desfăşurarea tranzacŃiilor asigurând condiŃiile
desfăşurării lor, colectând informaŃii şi stabilind cotaŃia;
- departamentul informativ – are rolul să realizeze informarea asupra cotelor, valorii
tranzacŃiilor şi al altor date ce compun informaŃia bursieră;
- departamentul cercetare dezvoltare – elaborează strategia de viitor a instituŃiei în urma
analizei de piaŃă sau prin lansarea unor produse noi bursiere;
- departamenul pentru membrii – stabileşte relaŃiile între membrii săi precum şi admiterea
de noi membrii la bursele unde statutul permite aceasta;
- departamentul de relaŃii internaŃionale – realizează relaŃiile bursei cu alte instituŃii
similare în lume;
- departamentul de lichidare compensare – se ocupă de executarea contractelor, realizarea
compensării şi lichidării lor.
- serviciile conexe – care au organe consultative formate din specialişti în diferite domenii,
cele mai întâlnite domenii sunt: Comitetul de supraveghere – care are rolul de a veghea la
respectarea normelor şi procedurilor, Comitetul pentru membrii – urmăreşte respectarea
criteriilor pentru calitatea de membru, analizează dacă se admit noi membrii
sau dacă îşi pierd această calitate, Comitetul pentru etică bursieră care face investigaŃii asupra
eticii afacerilor din bursă şi rezolvarea litigiilor.
- organele de control – realizează controlul activităŃii financiare şi sunt alcătuite din cenzori
sau auditori care analizează operaŃiunile interne ale bursei.

Încă de la apariŃia lor, bursele de mărfuri s-au bucurat de un interes deosebit din partea
marelui public, reprezentând pentru unii o speranŃă de îmbogăŃire rapidă iar pentru alŃii soluŃia
în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat. Procesul de
dematerializare a mărfii a constituit primul mare pas spre tranzacŃiile futures. Facilitarea
stabilirii calităŃii a contribuit la o dezvoltare a lichidităŃii.
FluctuaŃiile ample şi neanticipate ale preŃurilor pe pieŃelor spot, împreună cu puterea limitată a
participanŃilor la aceste pieŃe, au fost factori favorabili în apariŃia tranzacŃiilor forward şi
futures.

Tipuri de contracte bursiere:

- contractul spot - are ca obiect o marfă prezentă, existentă în momentul încheierii contractului
şi care urmează să fie livrată şi achitată imediat
- contractul forward - este un acord privat de a cumpăra sau a vinde, de a livra şi respectiv de
a plăti la o anumită dată viitoare o marfă, valută sau un activ financiar la un preŃ stabilit în
momentul încheierii tranzacŃiei

- contractul futures - este un angajament standardizat de a cumpăra sau vinde un activ, marfă,
titlu financiar sau instrument monetar la un preŃ stabilit în momentul încheierii tranzacŃiei, cu
lichidarea la o dată viitoare
- opŃiunile - contracte între un vânzător şi un cumpărător care dau dreptul dar nu şi obligaŃia
de a cumpăra sau a vinde la o anumită dată viitoare un activ, marfă, titlu financiar sau
instrument monetar, drept obŃinut în schimbul plăŃii unei prime.

Contractul spot

Contractele spot sunt contracte de vânzare - cumpărare a căror executare are loc, teoretic,
imediat după încheierea lor. Practic, ele sunt executate în termene cuprinse între 24 de ore şi
10 zile bancare şi presupun livrarea obligatorie a mărfii.
Marfa ce stă la baza contractului spot este:
- la vedere (adică există)
- disponibilă (nu e grevată de vreo obligaŃie; de exemplu, gajul)
- prezentă (se află într-un depozit agreat de bursă)
PreŃul de execuŃie al contractului este cel stabilit în momentul încheierii tranzacŃiei.

Contractul forward

Odată cu apariŃia burselor, vânzătorii şi cumpărătorii aveau posibilitatea de a reduce

nesiguranŃa preŃurilor printr-o vânzare forward cash. O vânzare forward cash sau un contract
forward reprezintă o negociere privată în care vânzătorul şi cumpărătorul convin asupra unui
preŃ pentru o marfă care urmează să fie livrată în viitor. La contractele forward cash, marfa nu
se putea transmite până la data de livrare prestabilită. Acum vânzătorul şi cumpărătorul au
posibilitatea de a bloca un preŃ cu mult timp înaintea executării contractului şi să elimine
astfel incertitudinea cauzată de fluctuaŃiile de preŃ din această perioadă.

Certitudinea preŃului conferă posibilitatea cumpărătorilor şi vânzătorilor să îşi anticipeze

corect veniturile viitoare. Contractul forward a ajutat la scăderea riscului schimbării preŃului şi
a facilitat dezvoltarea pieŃelor şi vânzarea mărfurilor.
Totuşi nu a dispărut riscul ca un comerciant (cumpărătorul mărfii) să nu-şi îndeplinească
prevederile contractuale în cazul în care preŃurile au scăzut dramatic, producătorul rămânând
cu mărfurile pe stoc şi fără alt cumpărător. În cazul opus, dacă preŃurile au crescut dramatic în
perioada dintre contractare şi livrare, vânzătorul ar fi fost cel tentat să nu respecte contractul,
în încercarea de a vinde altcuiva la un preŃ mult mai mare decât cel care s-a stabilit în
contract.
Pentru a rezolva problema garantării executării tranzacŃiei, s-s dezvoltat o nouă metodă.
Fiecare participant la o tranzacŃie depozitează o sumă de bani la o a treia parte, neutră. Acest
lucru dă siguranŃa că fiecare parte va respecta contractul. Dacă una din părŃi nu-şi îndeplineşte
obligaŃiile cealaltă parte urmează să primească banii ca despăgubire pentru orice pierdere
financiară.
Bursele şi-au dezvoltat standarde de calitate şi unităŃi de măsură pentru fiecare marfă. Aceasta
a dus la comercializarea (vânzarea şi cumpărarea) de contracte pe titluri de marfă care
specificau cantitatea, calitatea, data scadenŃei şi data de livrare a unei mărfi.
Cel mai reprezentativ exemplu de contract forward folosit zilnic de către fiecare este
abonamentul la un ziar, pentru care se percepe preŃul convenit anterior pe toată durata
valabilităŃii abonamentului (contractului).
Există câteva avantaje ale contractelor forward. Pe lângă avantajele evidente, cum sunt
cunoaşterea exactă a sumei şi cantităŃii pe care urmează să o primească, a nivelului calitativ şi
a momentului livrării, certitudinea preŃului este importantă deoarece un cumpărător îşi va
cunoaşte costurile anticipat. Şi vânzătorul îşi va cunoaşte veniturile dinainte. Astfel,
certitudinea preŃului dă posibilitatea cumpărătorilor şi vânzătorilor să-şi anticipeze corect
veniturile viitoare.

Contractele futures

Contractele forward standardizate s-au transformat în contracte futures. De exemplu, un

contract futures pe grâu pentru iunie 2000 obligă vânzătorul să livreze cumpărătorului 20 de
tone de grâu de o anumită calitate, la termenul de expirare a contractului; sau un contract
futures pe dolari SUA pentru martie 2000 cere celui care îl vinde să livreze celui care l-a
cumpărat 1000 de dolari la scadenŃă.
Persoanele fizice sau juridice pot executa tranzacŃii futures chiar dacă nu au intenŃia de a face
sau de a primi livrarea.
Deoarece contractele futures sunt standardizate, ele pot fi transmise de mai multe ori. Este
necesară o metodă pentru a intersecta ultimul vânzător cu ultimul cumpărător. OperaŃiunile de
compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns să înregistreze toate tranzacŃiile şi livrarea
documentelor de la vânzători la cumpărători. Această operaŃiune facilita şi compensarea
contractelor futures deoarece ele erau standardizate şi se puteau schimba între ele. De
exemplu, o persoană care a cumpărat un contract futures poate să-l vândă eliminându-şi astfel
poziŃia deschisă de la agenŃia de brokeraj la care a deschis contul de marjă. Compensarea a
creat oportunitatea ca cei care doresc să execute contractul.
Posibilitatea de compensare este o caracteristică fundamentală a comerŃului futures. Numai
aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizică. O altă funcŃie
esenŃială a casei de compensaŃie este aceea de a se interpune între vânzător şi cumpărător la
fiecare tranzacŃie. În realitate, un vânzător vinde casei de compensaŃie, iar cumpărătorul
cumpără de la casa de compensaŃie. Aceasta conferă integritate tuturor tranzacŃiilor.
Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzacŃionare, cotaŃia,
variaŃia minimă de preŃ (tick-ul), limitele de variaŃie zilnică a preŃului, lunile de livrare, ultima
zi de tranzacŃionare, ultima zi de livrare şi programul de tranzacŃionare.
Standardizare contractelor şi crearea funcŃiei de compensare au mărit eficienŃa pieŃei,
permiŃând o piaŃă mult mai lichidă (una în care tranzacŃiile să fie executate la preŃul specificat
sau la unul apropiat), oricine putând să intre şi să iasă rapid din piaŃă. Cu cât preŃul a mai
rapid determinat şi piaŃa e mai lichidă, cu atât ea devine mai eficientă.
Contractele futures (alături de opŃiuni) sunt titluri financiare derivate. Ele dau naştere unor
obligaŃii contractuale ce pot fi stinse în două moduri: la scadenŃă, prin livrare fizică, cash sau
plata diferenŃelor şi până la scadenŃă, prin lichidarea lor la bursă.

Avantajele contractelor futures

Între contractele forward şi futures există o serie de deosebiri:

- contractele futures sunt standardizate;
- preŃul variază zilnic în funcŃie de raportul dintre cerere şi ofertă;
- spre deosebire de contractele forward, contractele futures au o piaŃă secundară.

Optiunile

OpŃiunile pe contracte futures - opŃiunile care fac obiectul tranzacŃionării în ringurile burselor
sunt contracte standardizate care dau cumpărătorului sau vanzatorului dreptul dar nu şi
obligaŃia de a cumpăra sau vinde contractul futures suport la un preŃ prestabilit, numit preŃ de
exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobândit cumpărătorul
trebuie să plătească vânzătorului în momentul încheierii tranzacŃiei o sumă de bani numită
primă. Vânzătorul sau cumparatorul se obligă să vândă sau să cumpere contractul futures de la
baza opŃiunii la preŃul de exercitare dacă opŃiunea este exercitată de cumpărătorul sau de
vanzatorulm sau.
Există două tipuri distincte de opŃiuni: put şi call. Prin cumpărarea unei opŃiuni put se obŃine
dreptul de a lua o poziŃie short pe contractul futures suport. Cumpărarea unei opŃiuni call dă
dreptul la o poziŃie long pe contractul futures de la baza opŃiunii.
OpŃiunile call şi put sunt contracte complet separate, distincte şi oferă drepturi diferite. Ele nu
sunt părŃi opuse ale aceleiaşi tranzacŃii. Orice opŃiune put are un cumpărător şi un vânzător; la
fel şi opŃiunea call.