cancerul

1. Ce este cancerul? Definitie, locul si importanta bolii canceroase in patologia umana.

Definitie: cancerul este o masa anormala de tesut a carei crestere se produce in exces fata de
normal, este necontrolata si neconcordanta ce cea a tesuturilor normale si continua in acelasi
mod progresiv dupa incetarea stimulului care a determinat-o.
Locul si importanta bolii canceroase in patologie:
- cancerul continua sa ramana o boala importanta a patologiei umane, reprezentand a 2
cauza de deces dupa bolile cardio-vasculare
- o data cu cresterea duratei medii de viata, peste jumatate din populatie ar putea fi
diagnosticata cu o forma de cancerintr-un anumit moment al vietii
- anual, numarul persoaneleor cu tumori maligne creste cu 8 milioane , iar procentul
deceselor prin cancer fiind de 20% (in tari occidentale)

2. Tumori maligne versus tumori benigne

Tumorile maligne:
-celulele maligne invadeaza si distrug tesuturile normale din jur
- metastazeaza pe calea vaselor de sange, limfatice sau pe calea seroaselor in marile cavitati
-celulele tind sa fie anaplazice
- sunt neincapsulate
- au de regula o rata de crestere mai rapida, continua sa creasca , duc la deces
Tumorile benigne:
-cresc prin expansiune si sunt de obicei incapsulate, fara infiltrarea tesuturilor vecine, dar
putand sa le comprime
- nu metastazeaza, raman localizate
- sunt de obicei asemanatoare cu tesuturile in care iau nastere
- au o rata de crestere mai lenta – mai multi ani

3. Epidemiologia cancerelor umane: cancere frecvente in lume si in Romania

Def. :Epidemiologia cancerului este stiinta care se ocupa cu studiul raspandirii bolii in
populatie(in functie de sex, varsta, profesie, spatiu si timp) si a factorilor de risc ce contribuie
la aceste fenomene, cu studiul distributiei localizarilor tumorale.
Cele mai importante cancere umane in termenii incidentei, prevalentei si mortalitatii sunt:
bronho-pulmonar, cancerul mamar, cancerele colo-rectale, cancerele genitale feminine (col,
corp uterin si ovarian) , cancerul prostatic, cancerul gastric.
In Romania cele mai importante cancere sunt:
- la barbati: bronho-pulmonar (90% cauzate de fumat),prostata,colorectal, gastric, din sfera
ORL
- la femei: san(80%), de col uterin, colo-rectal ( etiologie: factori
alimentari),hepatocarcinom,tiroida,cai biliare

4. Epidemiologia descriptiva: distributia cancerelor in functie de sex, varsta, areal

geografic
Epidemiologia dscriptiva urmareste identificarea unui proces epidemiologic, urmata de
masurarea si descrierea sa. Principalii indicatori ai epidemiologiei descriptive sunt: incidenta,
prevalenta, mortalitatea.
Incidenta-totalitatea cazurilor noi de imbolnavire survenite intr-o populatie la 100.000
locuitori.
(in Romania=60.000cazuri noi/an);cel mai dinamic parametru.
Prevalenta-totalitatea cazurilor noi +vechi dintr-o populatie(in Romania=599.000 cazuri/an)
Mortalitatea-totalitatea cazurilor care decedeaza prin cancer raportata la nr. de locuitori.
Varsta
- este cel mai important factor de risc in cancer,cu cat inaintam in varsta cu atat incidenta
creste;
- cancerul tanarului este mai agresiv

1
- la copii:0-15 ani: leucemiile acute limfoblastice (3-4ani),limfoame maligne non
Hodgkin,tumori cerebrale,nefroblastomul(tumora Wilms).
- 15-35 ani:Cancerele testiculare( varf de incidenta 20-34 ani)
- Cancerul de prostata – apare dupa 70ani, la 80ani incidenta foarte crescuta (80%)
- Toate cancerele pot apare si la varste foarte fragede.

Sexul:
- ratele de incidenta sunt mai crescute la sexul masculin decat la sexul feminin
- la femei: in afara de cancerul ovarian si mamar(80%), cancerele colonului, vezicii
urinare,hepatocarcinom,cai biliare, tiroidei si melanomul malign sunt mai frecvente
- la barbati: incidenta mai crescuta o au cancerele cu vindecabilitate scazuta: plaman,
prostata, esofag, stomac,colorectal ,sfera ORL
- cancerul bronho-pulmonar prezinta o crestere semnificativa -73%- in randul femeilor,
datorita adoptarii obiceiului fumatului
- cancerele oculare, ale glandelor salivare si ale colonului drept au o frecventa aproximativ
egala la ambele sexe.
Arealul geografic:
- fiecare tumora maligna are distributia sa particulara
- cancerele pulmonare sunt mai frecvente la barbatii albi din America de Nord (109 0/0000 pe
an)si foarte rare in Bombay
- cancerul de stomac este frecvent in Japonia (79.6 0/0000 ) si rar in Bombay
- cancerul de san are o incidenta crescuta la femeile albe din Europa si SUA (82.7 0/0000 ), o
incidenta medie in Danemarca si o incidenta scazuta in Japonia (22 0/0000 ).
- Cancerul esofagian are o incidenta crescuta in regiunile caspice ale Iranului ( 200 0/0000 la
femei; 165 0/0000 la barbati) si incidenta scazuta in Romania-Cluj ( 0.6 0/0000 la femei si 1.2
0
/0000 la brabati)

5. Cancerele in Romania: incidenta, mortalitate, profil epidemiologic

Incidenta-totalitatea cazurilor noi de imbolnavire survenite intr-o populatie la 100.000 locuitori.

(in Romania=60.000cazuri noi/an);cel mai dinamic parametru; este in continua crestere, cu
mici diferenta de la un an la altul
Cele mai importante cancere din Romania sunt:
- la barbati: bronho-pulmonar,prostata,colorectal, gastric, din sfera ORL
- la femei: mamar, de col uterin, colo-rectal
- pana in 1968 cancerul gastric a reprezentat principala cauza de deces prin tumori maligne –
38.5%
- dupa 1968 cancerul bronho-pulmonar, la barbati, si cel mamar, la femei a luat amploare
Cifra de mortalitate de 13-14% din totalul deceselor situeaza Romania in randul tarilor cu
mortalitate medie prin cancer. Mortalitatea nu este uniforma pe intreg teritoriul tarii si poate fi
grupata in 3 zone:
- municipiul Bucuresti(204,7‰), judetele din vestul tarii – Arad, Timis, Bihor; si judetul Cluj cu
mortalitate de peste 165 ‰.
- Centrul tarii – Sibiu, Salaj, Alba, Mures; Botosani, Braila, Prahova – valori peste media pe
tara, dar sub 165‰
- Restul teritoriului sub media nationala, cu valorile cele mai scazute in Bacau si Gorj
In ultimii ani mortalitatea prin neoplazii este in continua crestere datorita:
- scaderii mortalitatii generale
- cresterii duratei medii de viata a populatiei
- ameliorarea calitatii diagnosticului, precizarea cauzelor de deces si acuratetea raportarilor
statistice
- cresterii reale a incidentei si mortalitatii prin cancer datorita schimbarii continue a conditiilor
de viata si munca

2
Se remarca o crestere mai rapida a mortalitatii prin cancer in mediul urban comparativ cu cel
rural.
Studiile epidemiologice, experimentale si clinice au condus la identificarea unui numar mare de
factori etiologici ai cancerului: factori exogeni, din mediul inconjurator (responsabil pentru 90%
din cancerele umane) si factori endogeni, proprii organismului

6. Factorii de risc in cancer: exogeni si endogeni

Factorii exogeni sunt responsabili in aproximativ 80-90% din cancerele umane
a) agentii fizici:
- radiatiile ionizante: efectele radiatiilor apar la persoanele expuse profesional, in scop
diagnostic sau terapeutic, la supravietuitorii bonbardamentelor atomice (Hiroshima si
Nagasaki). Tipul de neoplasm depinde de doza de iradiere, varsta si sexul persoanei. Cele
mai frecvente cancere: de san, tiroida, plaman, stomac, glande salivare, tract
gastrointestinal si limfoame
- radonul: este un gaz radioactiv ubiquitar in atmosfera terestra. Determina cancere bronho-
pulmonare, in special la mineri.
- Radiatiile UV: cancere cutanate( in special la regiuni expuse: cap, gat, brate, buze-la femei
si torace-la barbati)
- Traumatismele: microtraumatismele repetate pot genera displazii ce ulterior vor evolua spre
tumori maligne
b) Agenti chimici:
- fumatul: principalul factor in cancerul bronho-pulmonar, dar si in alte cancere: al cavitatii
bucale, mamar, de col uterin, anus
- alcoolul: este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii orale, faringelui, laringelui, esofagului
(berea si bauturile tari), ficatului
- dieta: substantele din alimente au fost asociate cu cancere in urmatoarele sedii:
 consumul crescut de grasimi: cancer de colon, prostata, mamar
 aminele policiclice: cancer gastric, colo-rectale, pancreatic, mamar
 dietele hipercalorice: cancer de san, endometru si colon
 diete sarate, cu alimente afumate: cancer de esofag si stomac
 nitratii si aditivii alimentari: cancerul de intestin
c) factorul ocupational
- expunerea la fibrele de azbest – cancere pulmonare, mezotelioamelor si cancere digestive
- 4-amino-difenil – cancer de vezica urinara
- Benzen- leucemie
- Industria cromului – cancer pulmonar
- Industria reclamelor fluorescente – osteocarcinoame
- Erbicidele- cancere de colon, plaman, rinofaringe, prostata, ovar, leucemii, mielom multiplu
d) Poluarea atmosferica si a apelor
e) Cauze iatrogene:
- medicatia citotoxica anticanceroasa
- expunerea la radioterapie
- medicamente: tumori hepatice, necroza papilara renala
f) Agentii biologici
- infectiile – pot fi asociate cu unele cancere: limfomul Burkitt, cancerul de ficat, leucemia,
cancerul de col uterin
Factori endogeni: sunt reprezentati de
- terenul genetic – cancerul este o boala genetica. Progresia de la o celula normala spre un
cancer invaziv are loc in decurs de 5-20 ani si este influentata de facoti genetici ereditari
precum si de modificarile genetice somatice
- starea imunologica: multe afectiuni congenitale asociate cu diverse deficite imune au o
tendinta marnata pentru aparitia limfoamelor maligne : ataxia – telangiectazia, trisomia21,.
- Factori endocrini: estrogenii au rol important indezvoltarea cancerului mamar si endometrial,
testosteronii –cancerul de prostata .
3
 7. Factorii de risc – factorii “stilului de viata”: rolul fumatului, alcoolului si alimentatiei;
obezitatea si cancerul
Fumatul:
-principalul factor in cancerul bronho-pulmonar, dar si in alte cancere: al cavitatii bucale,
mamar, de col uterin, anus
- fumatorii care abandoneaza fumatul prezinta un risc mai redus de cancer pulmonar decat cei
care continua sa fumeze
- abandonarea fumatului este benefica pentru aproape toti fumatorii in functie de sex, varsta si
perioada anterioara de fumat
- fumatorii care abandoneaza fumatul inainte de varsta mijlocie beneficiaza cel mai mult,
inlaturand 90% din riscul de cancer pulmonar in relatie cu fumatul
Alcoolul:
- este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii orale, faringelui, laringelui, esofagului , ficatului
- actioneaza sinergic in asociere cu fumatul
- abuzul de alcool in cancerele de ficat determina ciroza
- consumul de bere si bauturi tari: tuica, coniac este asociat cu riscul de cancer esofagian
Dieta: substantele din alimente au fost asociate cu cancere in urmatoarele sedii:
 consumul crescut de grasimi: cancer de colon, prostata, mamar
 aminele policiclice: cancer gastric, colo-rectale, pancreatic, mamar
 dietele hipercalorice: cancer de san, endometru si colon
 diete sarate, cu alimente afumate: cancer de esofag si stomac
 nitratii si aditivii alimentari: cancerul de intestin
 proteinele animale (carnea rosie) – cancere de san, endometru, colon

8. Factorii de risc exogen: rolul radiatiilor, poluarii atmosferice, agentilor biologici si

medicamentosi, factorii de risc profesional
Factorul ocupational:
- expunerea la fibrele de azbest – cancere pulmonare, mezotelioamelor si cancere digestive
- 4-amino-difenil – cancer de vezica urinara
- Benzen- leucemie
- Industria cromului – cancer pulmonar
- Industria reclamelor fluorescente – osteocarcinoame
- Erbicidele- cancere de colon, plaman, rinofaringe, prostata, ovar, leucemii, mielom multiplu
Poluarea atmosferica si a apelor- incidenta crescuta a riscului in mediul urban fata de mediul
rural
Cauze iatrogene:
- medicatia citotoxica anticanceroasa
- expunerea la radioterapie si la citostatice precum agenti alkilanţi - retinoblastomul
- medicamente: tumori hepatice (oximetholona), necroza papilara renala (analgezice ce contin
fenacetina)
Agentii biologici
- infectiile – pot fi asociate cu unele cancere: limfomul Burkitt, cancerul de ficat, leucemia,
cancerul de col uterin, cancer de vezica urinara, cancer gastric

9. Cancerogeneza: etape (initiere, promotie, progresie)

Fiecare cancer, la fiecare pacient, exprima o succesiune cronologica de evenimente celulare ce
conduc la nasterea tumorii maligne. Cascada de evenimente ce transforma o celula normala intr-
un cancer este descrisa prin termenul de carcinogeneza. Acest proces multistadial, determinat de
aparitia de leziuni genetice si epigenetice, conduce la modificari ireversibile ale celulelor gazdei, cu
dobandirea in final a unui fenotip malign. Sumarea temporala a acestor procese este numita
progresie biologica a cancerului.

4
 Cel putin 6 stadii au fost descrise ilustrand cronologia secventiala a carcinogenezei: initierea,
cresterea, promotia, conversia, propagarea si progresia.In prezent cele mai cunoscute informatii
privesc:
- faza de initiere: este prima etapa prin care genomul este modificat ca urmare a unei
metode somatice. Celula neoplazica determina o singura mutatie. Procesul este rapid, ireversibil,
cu memorie, fara prag, neidentificabil si aproape inevitabil.
- faza de promotie: este un proces de alterare rapida a expresiei genetice ce favorizeaza
cresterea proliferarii celulare prin cresterea sintezei ADN si a replicarii. Este initial reversibila, fara
memorie, cu pasi multipli, cu prag, dependenta de doza, factorul promotor poate fi identificat si
expunerea poate fi evitata (partial). Celula cu defect (deja initiata) sufera si alte mutatii si capata
proprietatea de diviziune necontrolata.
- faza de progresie: este un proces in care generatii de celule isi fixeaza leziunile genomice,
nu raspund la controlul factorilor inhibitori ai cresterii. Procesul poate fi spontan progresiv, relativ
lent sau accelerat prin presiunea selectiei in favoarea populatiilor celulare proliferative cand sunt
supuse in mod repetat la carcinogeni sau alti agenti de stimulare a cresterii. Celula capata si
proprietatea de invazie locala, difuzie necontrolata si metastazare.

10.Semnificatia clinica si biologica a procesului de metastazare

Metastazarea = este procesul de raspandire a celulelor maligne din tumora primara in alte
compartimente ale organismului sau transferul bolii maligne de la un organ la un alt organ sau
tesut cu care acesta nu este in contact anatomic.
Procesul de diseminare si formare a metastazelor este o etapa importanta pentru intelegerea
fenomenului general al malignitatii. Unele tipuri de celule normale au posibilitatea “metastazarii”
asa cum sunt celulele trofoblastului normal, limfocitul, macrofagul, megakariocitul, neutroblastul,
celulele andometriale (in endometrioza), celulele nevrice melanocitice.
Teoretic, toate neoplasmele prezinta capacitatea de a produce metastaze, dar aceasta
capacitate potentiala prezinta o variabilitate considerabila. Metastazarea apare ca fiind stadiul final
al progresiei tumorale de la celula normala la o celula complet maligna, care si-a dobandit fenotipul
metastazic.
Pacientii cu metastaze mor datorita insuficientei de organ secundara compromiterii anatomice
a functiei prin tesut tumoral nefunctional (ex. Insuficienta hepatica in metastazele hepatice),
substantelor toxice eliberate de tumora sau complicatiilor severa asociate tratamentelor sistemice
impotriva bolii metastatice.
Din punct de vedere biologic, metastazarea este un proces putin eficient. Studiul celulelor
murine cu anticorpi marcati arata ca mai putin de 0.01% din totalitatea celulelor maligne intrate in
circulatie supravietuiesc si devin capabile sa formeze tumori secundare metastatice. De
asemenea, desi metastazele au o origine clonala(provin dintr-o singura celula) nu toate celulele
sunt capabile sa parcurga toate etapele necesare pentru a da nastere tumorilor metastatice.Etapa
considerata a fi cea mai importanta pentru eficacitatea metastazarii este supravietuirea celulelor
tumorale in circulatia limfatica si sangvina (putine celule ajung la organul tinta).
Metastazele dovedesc o afinitate tisulara si de organ. Caile majore de metastazare sunt spre:
os, pulmon, ficat, creier. Localizare mai rara pe miocard, splina, musculatura scheletica.
Procesul de metastazare depinde atat de proprietatile tumorii cat si de mecanismele de aparare
ale gazdei.

11.Etapele procesului de metastazare, tipuri de metastazare

Mecanisme de metastazare:
-extensia locala: celulele isi pierd legaturile cu celulele similare si migraza catre structuri si
tesuturi de vecinatate a tumorii: cancerul ovarian ivadeaza trompele uterine, vezica urinara,
intestinul, peritoneul
- diseminarea limfatica: daca celulele tumorale infiltreaza vasele locale limfatice creaza sedii
metastatice: cancerul mamar colonizeaza ganglionii axilari, mediastinali, sau boala Hodgkin
- diseminarea hematogena: daca tumora invadeaza local vasele de sange pot crea sedii
metastatice la organe la distanta: sarcoamele metastazeaza pulmonar.

5
 Caile majore de metastazare sunt spre: os, pulmon, ficat, creier.
Metastazele dovedesc o tendinta de afinitate tisulara si de organ:
- localizare mai rara pe miocard, splina, musculatura scheletica.
- Frecventa localizarii bilaterale in organe perechi: glanda suprarenala, cancer mamar si
bronsic
- Frecventa localizare intr-un anumit organ: hipofiza, in cancerul mamar
- Frecventa localizare de predilectie intr-un sistem:
 metastazele osoase pentru cancerele: pulmonar, mamar, renal, prostatic
 metastazele pulmonare in cancerele de san, tiroida, rinichi
 metastazele cerebrale sunt mai des solitare si reflecta existenta unui neoplasm pulmonar
(70%), mamar sau melanom malign
 metastazele hepatice in cancerul gastric, colo-rectal, pancreatic, dar si in cancerele mamar
si pulmonar
 metastazele cu punct de plecare necunoscut – sediile cele mai frecvente raman pulmon,
pancreas, colon, ovar, stomac, rinichi.

12.Preventia primara – Ghidul de Recomandari Europene privind Preventia Primara a

cancerelor
Preventia primara = depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii; scopul preventiei fiind de
diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si eventual suprimarea factorilor de risc.
Factorii de risc sunt foarte diversi:
-modul de viata – fumat( NBP, sfera ORL, renal, pancreatic), obiceiurile alimentare( cancer: colo-
rectal, corp uterin, pancreatic), alcool (cancer gastric, pancreatic) , obezitate, exercitiul fizic,
reproducere
-factori de mediu – poluarea atmosferica, radiatii, alte substante din mediu
-profesionali- substante chimice(benzen, cadium, crom, azbest, gaze, coloranti, acizi, etc), virusul
HVB, HVC
-hormono-genitali si genetici.- incidenta cancerului la copii 0-5‰ de locuitori
Ponderea factorilor de risc difera de la un individ la altul si de la o localizare la alta.

13.Preventia secundara: screeningul cancerelor – principii

Preventia secundara = tratamentul unor leziuni precanceroase sau cancere in stadii precoce,
fara expresie clinica, a caror eradicare poate suprima evolutia spre neoplazie, ceea ce corespunde
depistarii precoce.
= ca scopuri ale prevenirii dezvoltarii bolii spre stadiile avansate, incurabile: detecteaza
boala dupa debutul patogenezei si include screeningul, depistarea precoce si supravegherea.
= se apreciaza ca circa 1/3 din cancere ar fi vindecate daca ar fi depistate precoce
= preventia porneste de la faptul ca neoplaziile evolueaza dupa un model liniar pluristabil,
ceea ce presupune existenta fazei preclinice initiale( cu cat faza este mai lunga, cu atat
posibilitatea de depistare este mai mare)
Conditiile in care un cancer poate fi propus pentru screening:
- cancer frecvent: mamar, uterin
- prevalenta crescuta a formelor cu evolutie lunga preclinica
- asociere cu mortalitate si morbiditate crescuta
- evolutie preclinica detectabila, faza preclinica nemetastatica lunga
- detectarea preclinica a cancerului sa permita ameliorarea rezultatelor
- existenta unor teste de screening eficace
Caracteristicile unui cancer propus pentru screening:
- sa reprezinte o problema serioasa de sanatate publica la populatia vizata pentru screening
- istoria naturala a cancerului respectiv sa prezinte o faza preclinica cu o durata care sa permita
depistarea bolii prin screening, inaintea diagnosticului clinic sau a aparitiei metastazelor: cancer
bronho-pulmonar
- sa existe un tratament precoce acceptabil si eficace pentru pacientii cu boala recognoscibilă.
- sa existe teste eficace sau examinare disponibila, facilitati de diagnostic si tratament
6
 Calitatile unui test de screening:
- conditia de confort pentru pacient pentru a putea fi acceptat
- sa aiba sensibilitate crscuta si o specificitate crescuta
- costurile sa fie reduse
- sa fie teste simple de efectuat , cu riscuri minime
- sa poata fi utilizat ca test „de masa”
- sa conduca la un tratament precoce si sa reduca mortalitatea specifica prin cancer
- cost scazut psiho-social si financiar asociat cu rezultate fals pozitive reduse.

14.Screeningul cancerului de col uterin – rolul asistentei medicale

In tara noastra neoplazia de col uterin continua sa ocupe un loc de frunteintre noplaziile
feminine Cancerul de col uterin este ideal pentru screening deoarece prezinta o faza lunga de
evolutie preclinica, in cursul careia leziunile precanceroase pot fi diagnosticate printr-un simplu test
cito-vaginal Papanicolau. Cancerele cervico-uterine pot fi depistate prin: examen clinic,
colposcopie, examen citologic
Asistentele antrenate in actiunile de screening:
- au un rol important pentru a asigura o cuprindere cat mai completa a populatiei in actiunea
de depistare – atragerea unui numar cat mai mare de femei in actiunea de screening, mai cu
seama in categoria celor cu factori de risc.
- informatiile pe care le detin si experienta in domeniul sanatatii le pot permite sa asocieze
depistarii si o educatie sanitara si preventiva: fumat, alcool, alimentatie, igiena vietii.
- trebuie sa aiba o formatie oncologica cel putin minimala: formare gestuala, palparea sanilor,
frotiul cito-vaginal, examenul cavitatii bucale, tuseu pelvin.
- trebuie sa cunoasca metodologia de depistare: cancerele cele mai frecvente depistabile,
intervalele de timp intre examene, utilizarea testelor paraclinice sensibile, specifice, putin
costisitoare
- trebuie sa accepte o participare activa si directa la eforturile de educatie sanitara si sa se
integreze in structurile de preventie si depistare.
- au rol in educarea pacientului in sprijinul actiunilor de preventie secundara si terţiară
Recomandarile sunt:
- fiecare din femeile peste 18 ani care este activa sexual trebuie supusa controalelor de
depistare
- daca o femeie prezinta 3 controale anuale normale prin frotiu cito-vaginal poate fi examinata
ulterior la intervale mai mari de 2-3 ani
- femeile ce prezinta un istoric de displazie de col uterin trebuie examinate cel putin o data pe
an

15.Screeningul in cancerul mamar – rolul asistentei medicale

Cancerul mamar reprezinta cea mai importanta neoplazie si principala cauza de mortalitate prin
cancer la sexul feminin
Asistentele antrenate in actiunile de screening:
- au un rol important pentru a asigura o cuprindere cat mai completa a populatiei in actiunea
de depistare – atragerea unui numar cat mai mare de femei in actiunea de screening, mai
cu seama in categoria celor cu factori de risc.
- informatiile pe care le detin si experienta in domeniul sanatatii le pot permite sa asocieze
depistarii si o educatie sanitara si preventiva: fumat, alcool, alimentatie, igiena vietii.
- trebuie sa aiba o formatie oncologica cel putin minimala: formare gestuala, palparea sanilor,
frotiul cito-vaginal, examenul cavitatii bucale, tuseu pelvin.
- trebuie sa cunoasca metodologia de depistare: cancerele cele mai frecvente depistabile,
intervalele de timp intre examene, utilizarea testelor paraclinice sensibile, specifice, putin
costisitoare
- trebuie sa accepte o participare activa si directa la eforturile de educatie sanitara si sa se
integreze in structurile de preventie si depistare.
- au rol in educarea pacientului in sprijinul actiunilor de preventie secundara si terţiară

7
 Recomandarile pentru periodicitatea examenelor sunt:
- autoexaminarea: se va insista asupra tehnicii executiei si a necesitatii de a se aloca un timp
adecvat acstui examen. Se recomanda ca acext examen sa aiba loc la sfarsitul fiecarui ciclu.
- Examenul clinic al sanului: cu incepere de la 35 ani orice femeie trebuie sa se supuna anual
unui examen al sanilor, iar femeile ce prezinta unul sau mai multi factori de risc vor face obligatoriu
acest examen
- Examenul mamografic: creste randamentul si calitatea depistarii tumorilor mamare, fiind
capabil sa depisteze cancere mamare oculte, asimptomatice clinic si nedetectabile prin palpare. In
absenta factorilor de risc: la 2-3 ani, iar in prezenta factorilor de risc si la femei peste 50 ani,
examen anual.

16.Stadializarea cancerelor – sistemul TNM, rol, principii

T(tumora) – extensia tumorii primare
N (ganglion) – absenta/prezenta extensiei la ggl limfatici regionali
M (metastaza) – prezenta/absenta metastazelor la distanta de tumora primara si ggl regionali.
Clasificarea in stadii reprezinta o metoda pentru a descrie obiectiv stadiul (extensia) unei
neoplazii in momente diferite temporal si in raport cu evolutia fiecarui tip tumoral.
Sistemul TNM este un sistem de clasificare a cancerelor bazat pe extensia anatomica. In
clasificarea TNM intervin mai multi factori printre care:
- sediul anatomic, extensia clinica, tipul histologic
- durata simptomelor sau semnelor
- sexul, varsta pacientului
- gradul de diferentiere
Rolul stadializarii:
- ajuta clinicianul la planificarea terapeutica
- furnizeaza informatii prognostice importante
- ajuta la evaluarea rezultatelor terapeutice
- inlesneste schimbul de informatii dintre centrele de tratament diferite asupra unor grupe de
pacienti similari dar tratati cu metode diverse
- contribuie la cercetarea tumorilor umane
Reguli generale care se aplica tuturor localizarilor:
- toate cazurile trebuie sa fie confirmate histologic
- stadializatea TNM se aplica numai carcinoamelor
- pentru fiecare localizare sunt 2 clasificari: clinica – cTNM - (se bazeaza pe examenul clinic,
imagistic, endoscopic, biopsie, etc), si histopatologica – pTNM – ( examinarea histo-
patologica)
- dupa evaluarea TNM se stabileste stadiul bolii care ramane neschimbat de acum inainte
- in cazul tumorilor multiple simultane in acelasi organ se va lua in considerare tumora cea
mai mare iar numarul tumorilor este indicat in paranteze T2(m) sau T(5).

17.Markerii tumorali – roluri, utilitate in oncologie, implicarea asistentei

Markerii tumorali sunt substante prezente sau produse de tumora însăşi sau de organismul
gazdă ca răspuns la prezenţa tumorii, care pot fi utilizaţi pentru a diferenţia tumora se ţesutul
normal sau a-i determina prezenţa pe baza măsurării nivelelor sale în sânge sau secreţii.
Rolul markerilor:
- diagnostic: exemplu: Ig G, M, A pentru mielomul multiplu, βHCG pentru boala trofoblastică
gestaţională
- depistare precoce: ex. PSA pentru cancerul de prostată
- urmărirea răspunsului la un tratament: ex. valorile βHCG şi AFP în cancerul de testicul tratat
chimioterapic
- prognostic: de obicei, valori foarte mari ale markerului tumoral la momentul diagnosticului se
corelează cu un prognostic nefavorabil,suplimentam investigatiile
Nu se recomandă tratamentul pacienţilor numai în funcţie de valorile markerilor tumorali.
Valorile markerilor tumorali se vor considera patologice numai după repetarea determinărilor.

8
 Asistenta:
- trebuie să-şi nu-şi depăşească atribuţiile de serviciu
- cunoaste si respecta drepturile pacientului, respecta confidentialitatea datelor
- trebuie sa asigure inregistrarea corecta si completa a pacientului
- sa clarifice eventualele probleme pe care acesta sau apartinatorii le pot ridica
- supraveghează şi îndrumă activitatea personalului din subordine
- respecta graficul si programul de lucru
- comportament si tinuta in conformitate cu normele codului de etica si deontologie
profesionala
- completeaza si manipuleaza cu atentie actele, fisele medicale ale pacientului
- raspunde de dotarea aparatului de urgenta – acorda primul ajutor in caz de urgenta
- participa si ajuta medical la efectuarea consultatiei si a unor manevre terapeutice
- la indicatia medicului: efectueaza tratamente, recolteaza probe biologice pentru analize de
laborator, completeaza formulare medicale
- pregateste sala si bolnavul pentru tratamente, pansamente si mici interventiil-
- cunoaste si respecta cele 7 etape ale tehnicii de pregatire a instrumentarului medico-
chirurgical dupa folosire, in vederea sterilizarii
- raspunde de intretinerea curateniei si dezinfectiei cabinetului si salii de tratament-
raspunde de colectarea separata a deseurilor pe tipuri
- primeste, asigura buna pastrare si utilizeaza corespunzator instrumentarul si aparatura cu
care lucreaza
- desfasoara permanent activitati de educatie sanitara
- se preocupa permanent de ridicarea nivelului profesional

18.Bilantul preterapeutic a unui pacient cu cancer

Toate tratamentele oncologice sunt greu de suportat si pot fi contraindicate la unii pacienti, de
aceea inaintea instituirii oricarei terapii, se va face o evaluare amanuntita a pacientului cu
explorari complete pentru a decala eventualele insuficiente care s-ar putea agrava in timpul
tratamentului.
Bilantul preterapeutic = stadializarea TNM
Evaluarea statusului pacientului:
- evidentiaza functionarea organelor vitale
- evaluare hematologica si biochimica
- toate datele ajuta la stabilirea unui indice – status de performanta
Sunt acceptate 2 clasificari in practica:
-indicele Karnovsky (0-100)
- indicele ECOG (de la 0-5)
Bilantul se face pentru stabilirea extensiei reale a bolii, pentru a stabili gradul ei de
agresivitae si de asemenea pentru stabilirea tipului tumorii.

19.Factorii prognostici in cancer – pot fi impartiti in:

- factori legati de boala (tumora):stadiul bolii-agresiune f. puternica,gr. de invazie
ganglionara ,tipul de boala histologic-sarcom ,carcinom
- factori legati de gazda (bolnav):stare de sanatate buna/rea,comorbiditati-DZ,obezitate
- factori legati de tratement (medic):per. care s-a scurs dintre primele semne de boala si
primul consult,data la care a fost pus primul diagnostic,tratam facut prima oara si cum s-a
raspuns la el
- cercetarea receptorilor pentru hormoni;dozarea unor enzime;cercetarea prin dozimetrie
- interval fara simptome>6l-prognostic bun; <6l prognostic prost.

9
 20.Rolul asistentei in ingrijirea pacientului oncologic tratat chirurgical
Tratamentul chirurgical ramane metoda terapeutica loco-regionala primara a majoritatii
tumorilor solide; in unele cazuri ramane singura sansa de vindecare.
Rolul si interventiile asistentei:
- la indicatia medicului edministreaza medicatia, preleveaza probe biologice pentru enalize de
laborator
- comunica medicului imediat orice schimbare survenita in starea pacientului
Preoperator:
- evaluarea functiilor respiratorie, cardiaca, renala, hepatica,neurologica, a problemelor gastro-
intestinale, alti factori care predispun la aparitia complicatiilor postoperatorii.
- Invatarea pacientului despre procedura chirurgicala care urmeaza a-i fi aplicata,
complicatiile potentiale, sperantele asteptate prin chirurgie
- Va oferi pacientului sustinere emotionala in perioada preoperatorie, va incuraja pacientul sa-
si exprime teama si nelinistile – reducerea anxietatii
- Evaluarea durerii pacientului ca simptom
- Va prezenta consimtamantul scris, va pregati pacientul pentru interventie: administrare
medicatie indicata de medic, igiena, etc
Postoperator:
- Supraveghere semne vitale, TA, FC, respiratie, diureza, perfuzie
- Ramane calma si cu atitudine optimista pt a reduce starea de neliniste a pacientului
- Ingrijirea plagii operatorii si prevenirea complicatiilor la nivelui ei – este obiectivul major al
nursing-ului postoperator
- Combaterea complicatiilor: urinare (retentie urinara postoperatorie), digestive
- Combaterea riscului tromboembolismului venos/pulmonar
- Combaterea durerii, a complicatiilor datorate imobilizarii prelungite

21.Radioterapia cancerelor: tipuri de radiatii utilizate in radioterapie, dispozitive de

iradiere
Radioterapia (RT) este o specialitate clinica al carei scop este distrugerea totala sau partiala a unei
doze de tumori maligne cu ajutorul radiatiilor.`
Tipuri de radiatii:
- radiatiile Roentgen (radiatii X) – primul tip de rsdiatii aplicat in practica clinica
- radiatii γ
- tubul Coolidge; aparate de cobaltoterapie, acceleratori liniari
Metode de radioterapie:
- Radioterapie externa:
* poate fi: radioterapie curativa(urmareste vindecarea pacientului), adjuvanta (aplicata inainte
sau dupa o interventie chirurgicala radicala) sau paleativa(imbunatatirea calitatii vietii
pacientului)
 radioterapia superficiala – energie mica 50-150keV
 radioterapie conventionala – energii intre 150-500 keV
 radioterapie de mare energie: telegammaterapie (radiatii γ de 1,17-1,20 MeV), accelerator
liniar (radiatii X cu energie 4 – 40 MeV, fascicule de electroni 6-20MeV); ciclotron (radiatii
corpusculare)
- Brahiterapia: de contact (endocavitara – col uterin, endoluminala – bronsii, intraluminala –
intravasculara), interstiţiala (implantarea de surse radioactive in tesuturi)
- Radioterapia metabolica – administrarea endovenoasa de izotopi (Stronţiu-89 pt. cancer de
prostata,Fosfor-32 pt. sindroame mieloproliferative) pt. radioterapia tumorilor care prezinta
afinitate de fixare selectiva a acestora – neoplasme tiroidiene( Iod-131 )

10
 22.Efectele secundare ale radioterapiei la pacientii oncologici
Efecte acute – apar in timpul iradierii sau imediat dupa tratament in special la nivelul tesuturilor cu
multiplicare rapida:
- mucoasa oro-faringiana: mucita, eritem
- mucoasa digestiva – diaree, dureri abdominale, varsaturi
- tesut hematopoetic – anemie, neutropenie
- fanere – alopecie
- tegumente – eritem, descuamare umeda/uscata, epilare
Efecte intermediare – apar la cateva saptamani dupa iradiere si sunt in general permanente
Efecte tardive
- sunt in relatie cu doza totala de iradiatii primit
- apare la cateva luni sau mai tarziu dupa iradierea initialaa
- urmeaza unor reactii subcutanate si se manifesta prin necroză, fibroză, ulceraţie, formare de
fistule sau insuficienţe de organ (cataractă, paralizie, pericardită, nefrită, stricturi, etc)
- efecte mutagene/cancerigene – leucemii acute, mielodisplazii, sarcoame, etc
- la copii efectele sunt mai severe – tulburari de crestere
Tratamentele de asociatie a radioterapia cu chimioterapia cresc riscul complicatiilor precoce si
tardive.

23.Rolul si sarcinile asistentei in ingrijirea clinica s i ambulator a pacintului in timpul

radioterapiei
Rolul asistentei:
- trebuie sa cunoasca tehnici specifice de ingrijire si combatere a efectelor secundare ce
apar in urma radioterapiei
- explica rolul si efectele radioterapiei
- trebuie sa fie pregatita sa ofere pacientilor informatii legate de tratamentul iradiant
- cancerul nu este o boala contagioasa dar, in unele cazuri, descendentii au un risc mai mare
de a dezvolta tumori
- tratamentul cu radiatii ionizante nu este dureros
- instruieste pacientul sa-si mentina pozitia in timpul sedintei de radioterapie
- pacientii iradiati prin radioterapie externa sau brahiterapie nu constituie risc de iradiere
pentru anturaj
- pacientii supusi radioterapiei metabolice nu trebuie sa coabiteze cu alte persoane timp de 7-
14 zile dupa administrarea radionuclidului
- explica importanta mentinerii tatuajelor cutanate marcate de catre medicul radioterapeut in
momentul planificarii radioterapiei
- efectele radioterapiei apar lent, dupa un anumit numar de sedinte
- explica care sunt efectele adverse definitive si care remit dupa terminarea tratamentului
- supraveghere hematologica – hemoleucograma la fiecare 10 zile

24.Clasificarea agentilor citostatici citotoxici.

Clasificarea citostaticelor se face in functie de mecanismul de actiune sau originea
chimioterapicelor.
1. agenti alkilanţi:
- derivaţii de azot muştar: Mecloretamina, Clorambucil
- oxazofosforine: Ciclofosfamida
- derivaţi de etil-amina: Thio-Tepa
- alkilsulfonaţii: Busulfan
2. agenţi pseudoalkilanţi
- analogi structurali ai purinelor: Decarbazina
- derivaţi de nitrozuree: BCNU, CCNU, ACNU
- derivaţii de platină: Cisplatin, Oxaliplatin
- antitopoizomerazice: derivaţi din apipodofilotoxină, analogii de Camptothecin

11
 3. citostatice antineoplazice de origine vegetala
- antimitotice: alcaloizii de Vinca, taxanii
- antitopoizomerazice: derivaţi din apipodofilotoxină, analogii de Camptothecin
4. antimetaboliţi
- antagonişti de acid folic: Metotrexat
- analogii purinici: 6-Tioguanina
- analogii pirimidinici: Citozinarabinozin
- fluoropirimidine: 5-FU, UFT
5. antibiotice şi intercalante:
-antibiotice ce interferă cu transcripţia: Dactinomicina
-Antracicline şi analogi: Doxorubicina, Aclarubicina
-Antibiotice cu acţiune parţial alkilantă: Mitomicina C
-Antibiotice radiomimetice: Bleomicina
6. agenţi anti-tumorali diverşi: Hexametilmelamina, Hidroxiureea, enzime, Mitotan
În funcţie de momentul intervenţiei lor în ciclul celular:
- agenţi ciclo-nespecifici – acţionează în toate fazele ciclului celular, inclusiv Go
- agenţi fazo-specifice – acţionează numai într-o anumită fază a ciclului celular
- agenţi ciclo-specifici – acţionează în toate fazele ciclului celular, dar eficacitatea acestora
depinde de starea proliferativă a celulei

25.Toxicitatea chimioterapiei – rolul asistentei in supravegherea pacientului oncologic in

curs de chimioterapie
Rol:
- furnizeaza informatii sumare despre chimioterapie si efectele sale la nivelul de intelegere a
pacientului si familiei sale, combate unele conceptii false
- acorda timp pacientilor pentru a se obisnui cu ideia chimioterapiei si semnificatiei sale pentru
a raspunde nelinistilor si anxietatii acestora
- administreaza profesionist chimioterapia, fara disconfort sau injurii
- sa cunoasca si sa anticipeze efectele secundare si toxicitatile posibile, sa aplice un plan de
interventii care sa le minimalizeze sau sa le evite
- implica pacientul in planificarea, executia si evaluarea interventiilor, sa incurajeze discutarea
evenimentelor si sentimentelor neobisnuite
- incurajeza familia si prietenii sa participe la ingrijirea pacientului la domiciliu sau in spital, sa
sustina cautarea de solutii la efectele secundare si la dilemele aparute
- identifica problemele actuale si potentiale la pacientii la care acestea nu pot fi rezolvate prin
interventiile personalului de ingrijire, se consulta cu membrii echipei pluridisciplinare.
- sa asigure pacientilor o viata cat mai normala in timpul terapiei, luind in consideratie ceea ce
constituie individualitatea stilului de viata a fiecaruia.

26. Manipularea in siguranta a substantelor citostatice – masuri de protectie a

personalului
-activitatea de manipulare (preparare, transport, administrare, îndepărtarea deşeurilor) să fie
executată de către un personal sanitar (tehnic, asistente, infirmiere profesionale, farmacişti) cu
destinaţie şi formaţie specială.
-contaminarea mediului şi persoanelor care mânuiesc substanţele citostatice expune la riscuri
de toxicitate personală, risc mutagen şi cancerigen în absenţa mijloacelor de protecţie adecvate
- fiecare centru oncologic/institut de cercetare trebuie să posede o unitate de manipulare a
citostaticelor a cărei structură şi personal (operatori, medici, asistenţi competenţi) să fie instruiţi
asupra riscurilor şi măsurile de protecţie care trebuiesc adoptate.

* mijloace de protectie individuala – dispozitive de protectie: manusi de latex (schimbate la

fiecare 30 minute sau ori de cate ori in caz de contaminare sau ruptura), halat de unica folosinta

12
(cu maneci lungi si mansete impletite), masca de protectie (acopera gura si nasul),
ochelari/viziera, boneta, pantaloni impermeabili, sosoni impermeabili

* proceduri de manipulare in siguranta:

- nu se accepta indicatii de administrare verbale ci numai scrise
- se evita utilizarea prescurtarilor, denumirilor comerciale
- indicatiile se formuleaza dupa model standardizat si clar
- toate dozele vor fi calculate separat de catre medic
- comunicare multidisciplinara intre operatori
*tehnica manipularii substantelor citostatice:
- medicamentele vor fi preparate de catre personal special pregatit, in camera de siguranta
biologica clasa II, special destinata acestei operatiuni
- suprafata de lucru este acoperita cu un material absorbant steril pt. a minimaliza
contaminarea
- sunt interzise mancatul, bautul, fumatul in incaperea in care se prepara medicamentele
- citostaticul se prepara dupa indicatia medicului, a farmacistului, in conditii de asepsie,
respectand recomandarile fabricantului
- umplerea intregii tubulaturi pentru perfuzie se realizeaza sub hota pentru a preveni
eventualele accidente de manipulare
- medicamentul reconstituit se eticheteaza conform uzantelor institutiei
- citostaticele se transport in ambalaj impermeabil si poarta eticheta specifica; iar persoanele
care se ocupa de transport trebuie sa cunoasca procedurile de urmat in cazul varsarii
medicamentului.(marcarea locului, curatarea, raportarea incidentului)

27. Tratamentele paleative in oncologie –principii

Tratamentul are ca principale obiective:
-vindecarea
-prelungirea vietii
- asigurarea calitatii vietii
Ingrijirea paleativa are urmatoarele caracteristici:
- amelioreaza durerea si alte simptome
- afirma viata si priveste moartea ca pe un proces normal
- integreaza aspectele psihologice si spirituale
- ofera un suport vietii pacientului pana la moarte
- utilizeaza munca in echipa pentru asigurarea nevoilor pacientului
- creste calitatea vietii, avand o influenta asupra evolutiei bolii
- este aplicabila precoce in evolutia bolii in asociere cu alte terapii care au ca scop
prelungirea vietii si include investigatiile necesare pentru o mai buna intelegere a
complicatiilor clinice stresante
28. Ingrijirea pacientului oncologic in stare terminala - principii
Asistenta muribundului – reguli separate- viata si moartea privite ca evenimente normale
- Să priveşti viaţa şi moartea ca pe nişte evenimente normale
- nu luptăm să evităm sau să amânăm moartea ci să respectăm demnitatea
- tercerea spre lumea cealalta privita ca un act demn, fara suferinta
- să ştie să comunice diagnosticul în manieră sinceră si onestă
- scopul – combaterea durerii si a altor simptome
- trebuie sa stim sa discutam cu pac pentru linistea lor interioara
- respectarea dorintei pacintului : se evita orice manevra dureroasa (sonda, cateter, intubatie),
minimalizarea efectelor secundare, evitarea analizelor inutule,
- ajută pacientul să decidă in favoarea lui
- principiul justitiei: utilizarea justă a resurselor materiale
- asistenţa trebuie oferită şi familiei

13
 29. Urmarirea postterapeutica, circuitul pacientului oncologic- rolul asistentei in
ambulatorul oncologic
Ministerul Sanatatii a trasat un circuit bine stabilit al pacientului oncologic prin Registrul
National al bolnavilor de cancer, centralizarea datelor spre cabinetul oncologic judetean. Celelalte
cabinete vor raporta cazurile prin fise statistice a bolnavilor de cancer.
Asistenta:
- cunoaste si respecta drepturile pacientului, respecta confidentialitatea datelor
- are responsabilitatea de a facilita acest circuit al bolnavului de cancer,
- trebuie sa asigure inregistrarea corecta si completa a pacientului
- sa clarifice eventualele probleme pe care acesta sau apartinatorii le pot ridica
- sa asiste bolnavii nedeplasabili in privinta completarii documentatiei necesare luarii in
evidenta si urmarirea ulterioara
- sa cunoasca si sa respecte regulamentul de organizare si functionare al ambulatoriului –
respecta ierarhia din organigrama
- respecta graficul si programul de lucru
- comportament si tinuta in conformitate cu normele codului de etica si deontologie
profesionala
- completeaza si manipuleaza cu atentie actele, fisele medicale ale pacientului
- raspunde de dotarea aparatului de urgenta – acorda primul ajutor in caz de urgenta
- participa si ajuta medical la efectuarea consultatiei si a unor manevre terapeutice
- la indicatia medicului: efectueaza tratamente, recolteaza probe biologice pentru analize de
laborator, completeaza formulare medicale
- pregateste sala si bolnavul pentru tratamente, pansamente si mici interventiil-
- cunoaste si respecta cele 7 etape ale tehnicii de pregatire a instrumentarului medico-
chirurgical dupa folosire, in vederea sterilizarii
- raspunde de intretinerea curateniei si dezinfectiei cabinetului si salii de tratament- raspunde
de colectarea separata a deseurilor pe tipuri
- primeste, asigura buna pastrare si utilizeaza corespunzator instrumentarul si aparatura cu
care lucreaza
- desfasoara permanent activitati de educatie sanitara
- se preocupa permanent de ridicarea nivelului profesional
Urmarirea postterapeutica:
- imediat postterapeutic: asigura zilnic efectuarea tratamentului (timp de 2 luni)
- urmareste reactiile acute, incidentele, si complicatiile specifice (raporteaza medicului)
 urmareste recuperarea organismului dupa efectele secundare, eficacitatea tratamentului
Perioada de risc (2luni-5 ani):
 frecventa maxima a resurselor bolii – 80-90% din recidive in primii 3 ani
 recuperarea , vindecareasi reintegrarea sociala; maxima frecventa a sechelelor postterapeutice
Perioada de securitate valabila – dupa 5 ani – pentru bolnavii cu raspuns favorabil la tratament

30. Inregistrarea, evidenta si circuitul pacientului oncologic. Registrul de cancer

Circuitul pacienţilor oncologici este reglementat prin Ordinul MS nr. 219/1980 care stipulează
declararea nominală obligatorie a bolnavilor de cancer, confirmaţi ca atare, constituindu-se
Registrul Naţional de Cancer.
Registrul de cancer:
- trebuie sa fie populaţional
- cancerele trebuie să fie raportate detaliat
- cazurile de cancer declarate odată cu decesul vor fi înregistrate ca noi cazuri acele decese
care nu figurau în evidenţa lor
- laboratoarele de anatomie patologică vor raporta cazurile de cancer descoperite cu ocazia
autopsiei
Unităţile sanitare:
- care au competenţă pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului complex sunt obligate sa
declare toti bolnavii de cancer depistati

14
 - celelalte unitati sanitare au obligatia sa îndrume bolnavii suspectaţi de cancer către unităţi
acreditate
Evidenţa:
- medicul de familie înscrie cazurile noi de cancer în fişa de consultaţii medicale adulţi/copii şi
în registrul de evidenţă specială a bolnavului şi le menţine în evidenţă activă îână la
schimbarea domiciliului sau deces.
- Trimestrial se trimite către cabinetul de oncologie judeţean o adresă cu modificările
survenite în situaţia bolnavilor din evidenţă şi cazurile nou înregistrate.
Asistenta:
- are responsabilitatea de a facilita circuitul bolnavului de cancer,
- trebuie să clarifice eventualele probleme pe care acesta sau aparţinătorii le pot ridica în
legătură cu acest circuit
- Să asiste bolnavii nedeplasabili în privinţa completării documentaţiei necesare luării în
evidenţă şi urmăririi ulterioare.

31. Foaia de observatie a pacientului oncologic, fisa de ONC-1. Comunicarea cu pacientul

oncologic si familia sa
Fisa de declarare ONC-1 = fisa de asumare a raspunderii diagnosticului
Foaia de observatie (dosarul medical) al pacientului cu cancer trebuie sa reprezinte, pe
langa caracterul de document medico-legal si de evidenta contabile, si un model de structurare a
gandirii medicale, de ordonare a mijloacelor de investigatie, de strategie terapeutica rezultata in
urma cunoasterii biologiei tumorale si a factorilor prognostici.
Foaia de observatie a pacientului oncologic cuprinde aceleasi parti componente ca ale unei foi de
observatie clasice, respectand marile principii ale diagnosticului clinic, dar evidenta oncologica
impune anumite particularitati:
- datele personale
- anamneza si examenul fizic complet
- investigatii paraclinice uzuale/speciale
- diagnosticul de certitudine: demonstrarea histologica a prezentei neoplaziei
- stabilirea extensiei anatomoce a bolii (stadiul bolii) si a statusului de performanta
- determinarea statusului biologic al pacientului
- individualizarea complicatiilor determinate de prezenta neoplaziei:
a) datorita invaziei locale sau sistemice
b) secundara activitatii biologice a neoplaziei
- individualizarea complicatiilor independente de prezenta neoplaziei
- identificarea factorilor prognostici
- stabilirea strategiei terapeutice: specifica si de sustinere
- individualizarea complicatiilor secundare tratamentului
- epicriza
- stabilirea examenului periodic

32. Screeningul cancerului de col uterin + cancerul mamar – rolul asistentei medicale
Cancerul mamar reprezinta cea mai importanta neoplazie si principala cauza de mortalitate prin
cancer la sexul feminin.
In tara noastra neoplazia de col uterin continua sa ocupe un loc de frunteintre noplaziile
feminine Cancerul de col uterin este ideal pentru screening deoarece prezinta o faza lunga de
evolutie preclinica, in cursul careia leziunile precanceroase pot fi diagnosticate printr-un simplu test
cito-vaginal Papanicolau. Cancerele cervico-uterine pot fi depistate prin: examen clinic,
colposcopie, examen citologic
Asistentele antrenate in actiunile de screening:
- au un rol important pentru a asigura o cuprindere cat mai completa a populatiei in actiunea
de depistare – atragerea unui numar cat mai mare de femei in actiunea de screening, mai cu
seama in categoria celor cu factori de risc.

15
 - informatiile pe care le detin si experienta in domeniul sanatatii le pot permite sa asocieze
depistarii si o educatie sanitara si preventiva: fumat, alcool, alimentatie, igiena vietii.
- trebuie sa aiba o formatie oncologica cel putin minimala: formare gestuala, palparea sanilor,
frotiul cito-vaginal, examenul cavitatii bucale, tuseu pelvin.
- trebuie sa cunoasca metodologia de depistare: cancerele cele mai frecvente depistabile,
intervalele de timp intre examene, utilizarea testelor paraclinice sensibile, specifice, putin
costisitoare
- trebuie sa accepte o participare activa si directa la eforturile de educatie sanitara si sa se
integreze in structurile de preventie si depistare.
- au rol in educarea pacientului in sprijinul actiunilor de preventie secundara si terţiară
Cancerul de col uterin - recomandarile sunt:
- fiecare din femeile peste 18 ani care este activa sexual trebuie supusa controalelor de
depistare
- daca o femeie prezinta 3 controale anuale normale prin frotiu cito-vaginal poate fi examinata
ulterior la intervale mai mari de 2-3 ani
- femeile ce prezinta un istoric de displazie de col uterin trebuie examinate cel putin o data pe
an
Cancerul mamar - recomandarile pentru periodicitatea examenelor sunt:
- autoexaminarea: se va insista asupra tehnicii executiei si a necesitatii de a se aloca un timp
adecvat acstui examen. Se recomanda ca acext examen sa aiba loc la sfarsitul fiecarui ciclu.
- Examenul clinic al sanului: cu incepere de la 35 ani orice femeie trebuie sa se supuna anual
unui examen al sanilor de catre specialisti(oncolog,ginecolog), iar femeile ce prezinta unul sau mai
multi factori de risc vor face obligatoriu acest examen
- Examenul mamografic:cea mai fidela, creste randamentul si calitatea depistarii tumorilor
mamare, fiind capabil sa depisteze cancere mamare oculte, asimptomatice clinic si nedetectabile
prin palpare. In absenta factorilor de risc: la 2-3 ani, iar in prezenta factorilor de risc si la femei
peste 50 ani, examen anual.
- Rg-pune in evidenta cancerul in faza asimptomatica

33.Principii de diagnostic in cancer

Plecând de la o singură celulă, transformarea malignă parcurge mai multe etape, dintre care
cele mai multe nu prezintă o expresie clinică (perioada de latenţă). Deşi cea mai mare parte a
creşterii tumorale este silenţioasă, la un moment dat aceasta determină semne şi simptome care
conduc la diagnostic.
Diagnosticul reprezintă procesul prin care se urmăreşte stabilirea certitudinii prezenţei bolii.
Diagnosticul reprezintă elementul de bază deoarece permite tratamentul şi evaluarea prognostică a
pacienţilor.
Principiile diagnosticului în boala canceroasă
- certitudinea diagnosticului de cancer(argumente anatomopatologice ,biopsie
incizionala/excizionala)
- precocitatea diagnosticului(localizare in stadiu incipient fara metastaze; tratam
chirurgical,radioterapie loco-regionala)
- formularea completă a diagnosticului(CT-marimea tumorii, prezenta/absenta
adenopatiei,posibil afectare cerebrala)

Etapele diagnosticului în oncologie

Stabilirea diagnosticului presupune parcurgerea a 3 etape clasice:
- etapa investigaţiei clinice (diagnosticul clinic:inspectie,palpare ,percutie,ascultatie);
Semne directe si indirecte
- etapa investigaţiilor imagistice (diagnosticul imagistic:rg/radioscopia pulmonara
,echo de parti moi ,CT,RMN ,Scintigrafie-metastaza osoasa ,PET/CT-situsurile neopazice);
- etapa explorărilor biologice (diagnosticul de laborator).

16
 34.Cele 7 semne de diagnostic in cancer
Cele 7 simptome „de alarmă” sunt:
1) modificări ale tranzitului intestinal obişnuit, tulburări funcţionale digestive sau urinare;
2) modificarea aparentă a unei leziuni cutanate congenitale (nev pigmentar sau „aluniţă”);
3) o plagă care nu se vindecă, o tumefacţie care nu dispare;
4) hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii (orice pierdere de sânge neobişnuită);
5) un nodul palpabil sau o induraţie în sân sau oriunde altundeva;
6) tulburări permanente de deglutiţie;
7) persistenţa disfoniei sau tusei iritative.

35.Terapia in cancer: chirurgia

Chirurgia oncologică reprezintă aplicarea principiilor chirurgicale la situaţiile oncologice. Aceste
principii sunt derivate din adaptarea procedurilor chirurgicale standard la situaţiile particulare
survenite în tratamentul pacienţilor cu cancer.
Chirurgia reprezintă cel mai vechi tratament al cancerelor, până recent, singurul care asigură
vindecarea la unii pacienţi cu cancer. Actual, chirurgia îşi menţine locul de cel mai important
tratament loco-regional al cancerelor. Tratamentul chirurgical continuă să ofere singura speranţă
de vindecare pentru majoritatea pacienţilor cu tumori solide maligne. De asemenea, intervenţia
chirurgicală poate oferi o paliaţie optimă la
pacienţii cu boală malignă avansată. Chirurgia rămâne tratamentul de elecţie în cancerele pentru
care nu există alternative mai eficace şi mai sigure.
Definiţie: Tratamentul chirurgical rămâne metoda terapeutică loco-regională primară a
majorităţii tumorilor solide. În unele cazuri, rămâne singura şansă de vindecare. Se apreciază că la
> 90% din pacienţii cu cancer se efectuează unele tipuri de proceduri chirurgicale în scop
diagnostic, tratament sau îngrijirea bolii şi complicaţiilor acesteia.
Chirurgia oncologică joacă un rol important în tratamentul multimodal al cancerului: diagnostic,
profilactic şi terapeutic.
Scopul major al terapiei chirurgicale este de a rezeca în întregime tumora şi de a maximaliza
conservarea funcţiei organului şi formei, în măsura posibilului. Rezecţiile curative implică extirparea
tumorii împreună cu margini de ţesut sănătos şi a ganglionilor regionali. Acest tip de rezecţie oferă
şansele cele mai mari de vindecare şi informaţiile histologice cele mai precise pentru prognostic.

Rolul chirurgiei în cancer

În lumina acestor date, obiectivele chirurgiei în cancere sunt:
1. tratarea unor leziuni cu un înalt potenţial de transformare malignă – rol profilactic;
2. stabilirea diagnosticului de certitudine şi a tipului histologic de malignitate – rol diagnostic;
3. stadializarea neoplaziei prin determinarea extensiei reale a bolii – rol în stadializare;
4. tratamentul major al tumorilor maligne – rol terapeutic:
a. cu intenţie de radicalitate oncologică, în boala localizată sau în cea cu extensie loco-
regională - rol curativ
b. în scop citoreductiv în formele avansate;
c. în scop paliativ, pentru combaterea unor simptome grave ce periclitează viaţa pacienţilor,
vizând ameliorarea calităţii vieţii.
5. tratamentul recidivelor tumorale şi rezecţia metastazelor;
6. cu intenţie de control (second look) sau de screening terapeutic;
7. în scop de reconstrucţie a defectelor anatomice după terapia curativă.
Tratamentul chirurgical prezintă o singură contraindicaţie absolută: neoplasmele în puseu
evolutiv. În cancerele evolutive trebuie aplicate metodele terapeutice capabile să diminueze faza
acută a bolii maligne pentru realizarea unei intervenţii chirurgicale ulterioare.

17
36.CANCERUL MAMAR.
Cancerul mamar (CM) este una din neoplaziile umane majore alături de cele bronho-
pulmonare, colon,rect, uter şi prostată, reprezentând circa 30% din toate cancerele umane.
Cancerul mamar este neoplazia cea mai frecventă la sexul feminin, reprezentând circa 32%
din toate cancerele feminine, responsabil de 18% din decesele prin neoplazii (locul I între cauzele
de deces prin cancer la femei). Incidenţa brută în Uniunea Europeană este de 105, iar mortalitatea
de 40 la 100.000 femei.
Sediul tumorii – sânul stâng este afectat mai frecvent faţă de cel drept, iar tumorile sunt
localizate mai ales la nivelul cadranului supero-extern şi a celui central.
Diagnostic
1. Semnele clinice prezentate
2. Istoricul complet (antecedente familiale/personale) şi examinarea fizică
3. Mamografia bilaterală (sensibilitate 80-90%)
4. Biopsia: orice nodul mamar trebuie considerat pentru biopsie, chiar dacă mamografia este
negativă
Metodele standard de diagnostic anatomo-patologic sunt:
• biopsia aspirativă cu ac fin (citologie)
• biopsia cu ac cu dispozitiv de tăiere
• biopsia incizională şi excizională
• biopsia ghidată ecografic (în leziuni mamare nepalpabile)
• biopsie stereotaxică sub control mamografic urmată de excizie chirurgicală
• puncţie ghidată prin examen în rezonanţă magnetică (IRM)
Examene de laborator:
• hemoleucograma completă, testele hepatice şi fosfataza alcalină
• utilizarea diagnostică a markerilor tumorali nu este recomandată
Explorările imagistice se recomandă numai în funcţie de simptome, istoric, examinare fizică şi
testele sangvine:
• examenul computer tomografic (CT) al toracelui şi abdomenului
• examen CT şi în rezonanţă magnetică (IRM) cerebral
• scintigrafie osoasă
• radiografie toracică
Evaluarea histopatologică pentru a determina:
• histologia şi diagnosticul (invaziv vs. in situ)
• gradul de diferenţiere tumorală (G)
• aprecierea invaziei tumorii în marginile de excizie

Cancerul de col uterin (CC) reprezintă una din neoplaziile majore (locul VI) ale sexului
feminin: 5% din toate neoplaziile feminine, 14,71% din decesele prin neoplazii feminine (locul II
după cancerul mamar) în România.
Etiologie
Etiologia CC este multifactorială şi a fost studiată timp de decenii. Deşi necesară, infecţia cu
Human Papiloma Virus (HPV) nu este suficientă ca agent cauzal. Etiologia definitivă a CC este
necunoscută, dar factorii de risc includ:
- infecţia cu virusul HPV (tipurile 16 şi 18)
- debutul precoce a activităţii sexuale
- parteneri sexuali multipli
- sarcini multiple
- vârsta tânără la prima naştere
- status socio-economic scăzut
- igiena sexuală precară.
- fumatul, contraceptivele orale şi ocupaţiile din industria coloranţilor.
Diagnostic clinic
Carcinoamele in situ şi invaziv (stadiul precoce) sunt asimptomatice. Diagnosticul precoce

18
este posibil numai cu ajutorul citologiei şi colposcopiei.
Elementele sugestive pentru diagnosticul de CC avansat sunt:
• scurgeri hematice vaginale intermitente, intermenstruale, postcoitale şi fără durere, metroragia;
• leziune cervicală ulcerată sau exofitică, uşor sângerândă la atingere, frecvent vizibilă la
examenul genital;
• examen citologic şi colposcopic pozitiv.
În fazele avansate se adaugă: durerea pelvină unilaterală iradiată în flanc, pierderea de urină
şi/sau de materii fecale prin vagin, anemia, edeme ale membrelor inferioare, hemoragia acută
vaginală cu interesarea plexurilor venoase. Triada sciatalgie + edemul unuia sau al ambelor
membre inferioare + hidronefroză se
datorează extensiei tumorale la peretele pelvin şi obstrucţiei uretrale.
Extensia bolii
CC se extinde prin invazie directă locală spre vagin, parametre şi corpul uterin. Invazia
parametrelor determină obstruarea ureterelor (cu producerea ureterohidronefrozei), care conduce
ulterior la insuficienţa renală
(paloare, anurie etc.). Poate disemina, de asemenea, prin sistemul limfatic, spre ganglionii pelvini
şi para-aortici.
Diseminarea sangvină este rară, întâlnindu-se mai frecventă în boala avansată, când CC poate
metastaza în plămâni, ficat şi oase.

37.Chimioterapia efecte toxice

Reacţiile acute generale

Toxicitatea hematologică
Mielosupresia asociată CHT a reprezentat efectul secundar major care a limitat toleranţa
terapiei anticanceroase. Consecinţele mielosupresiei (sindromul anemic, neutropenia,
trombocitopenia) au contribuit a reducerea dozelor de citostatice sau la creşterea intervalelor de
amânare a CHT cu efecte negative asupra calităţii vieţii pacienţilor şi chiar a răspunsului la
tratament.
Tromboembolismul asociat chimioterapiei
Tromboembolismul este o complicaţie frecventă la pacienţii cu cancer. De la cea mai
frecventă manifestare - tromboza venoasă acută (TVA) la cele mai severe precum: tromboza
venoasă profundă (TVP) şi embolia pulmonară (EP), boala tromboembolică reprezintă o problemă,
serioasă uneori, asociată administrării CHT.
Utilizarea cateterelocentrale arteriale sau venoase au facilitat administrarea CHT dar sunt
asociate cu risc crescut de tromboză venoasă.
Estrogenii cresc riscul de tromboembolism datorită scăderii proteinei S şi creşterii factorilor de
coagulare. Sindromul de venă cavă superioară este aproape totdeauna asociat cu tromboza în
sistemul venos toraco-cefalic, asociat cu tromboza extremităţii superioare.
Reacţiile de hipersensibilizare şi anafilactice
Anumite citostatice prezintă un potenţial de hipersensibilizare cu/fără răspuns anafilactic,
motiv pentru care acestea trebuie administrate de un personal sanitar mediu antrenat în permanent
contact cu oncologul medical, de preferinţă în timpul zilei. Anamneza este importantă, cu notarea
datelor de istoric prealabil de alergie .
Greţurile şi vărsăturile
Greţurile şi vărsăturile sunt adesea asociate tratamentelor chimioterapice. Acestea pot induce
pacientului un stress suficient ca să creeze disconfort, mergând până la refuzul CHT. Măiestria
oncologului medical presupune şi adoptarea unui protocol antiemetic care să controleze greţurile şi
vărsăturile, care să asigure o bună toleranţă protocolului polichimioterapic.
Scopul tratamentului antiemetic este să prevină cele 3 tipuri de vărsături provocate de CHT:
- greţuri şi vărsături cu debut la 24 ore după chimioterapie (acute)
- greţuri şi vărsături cu debut după 24 ore de la chimioterapie (tardive)
- greţuri şi vărsături cu debut cu ore şi zile înainte de chimioterapie (anticipative)

19
 Diareea postchimioterapie
Diareea este definită prin creşterea frecvenţei actelor de defecaţie şi/sau a fluidităţii materiilor
fecale. În cazuri foarte severe se poate manifesta ca o incontinenţă fecală.
Stomatita
Stomatita este un termen în general folosit pentru afecţiunile inflamatorii, erozive şi ulcerative
ale mucoasei bucale. Principalele cauze de stomatită sunt:
- medicamente: citostatice, corticosteroizi, antibiotice
- infecţii: candidoză, ulcere aftoase
- gura uscată
- malnutriţie: hipovitaminoză, anemie, hipoproteinemie
- deficite imune
Tratamentul poate fi specific sau simptomatic.
Alopecia
O mare parte din pacienţii oncologici manifestă anxietate privind riscul de pierdere a părului în
timpul chimioterapiei. Alopecia rămâne un motiv de suferinţă nu numai fizică, cât mai curând
psihologică.
Neurotoxicitatea
Afectarea neurologică se manifestă prin alterări ale conştienţei, disfuncţii cerebeloase, ototoxicitate
sau neuropatie periferică datorată inflamaţiei, leziunilor sau degenerării fibrelor neurale.
Sindromul palmo-plantar sau eritrodisestezia palmo-plantară

Complicaţiile tardive ale chimioterapiei

Chimioterapia este un tratament sistemic, care determină un număr mare şi o varietate de
efecte secundare asupra organismului. Aceste efecte depind de citostatic sau de asociaţiile de
citostatice (polichimioterapia) utilizate, doză, schemă şi calea de administrare.

20
 Efectele secundare ale CHT pot fi divizate în trei categorii în funcţie de tipul de debut:
• efecte toxice imediate care pot surveni în decurs de 30 de minute de la iniţierea CHT
• efecte toxice pe termen scurt, care survin între 3 şi 7 zile după debutul terapiei
• efecte pe termen lung, care sunt adesea cumulative, şi care survin după 7 zile.

Efectele secundare imediate ale chimioterapiei

- Durerea la locul perfuziei
- Durerea venoasă
- Senzaţia de rece de-a lungul venei
- Eritem cutanat de-a lungul şi adiacent venei
- Eritem facial ,generalizat
- Hipotensiune
- Reacţii de hipersensibilizare
- Anafilaxia
- Gust şi miros anormal
Efectele secundare pe termen scurt ale chimioterapiei
- Anorexia
- Greaţa şi vărsăturile
- Stomatita, mucozita
- Posibila recidivă a reacţiilor cutanate la radioterapie
- Durere la nivelul tumorii sau a articulaţiilor vecine
- Senzaţie de rău
- Sindrom gripal incluzând febra
- Cistita chimică
- Hematuria
- Urina roşi/ urina verde
- Constipaţia
- Diareea
Efectele pe termen lung (cumulative) ale chimioterapiei
- Supresia măduvei osoase hematogene
- Alopecia
- Reacţiile cutanate: rash, inflamaţie, pigmentare, fotosensibilitate
- Modificări ale unghiilor
- Fibroza pulmonară
- Tromboflebita
- Insuficienţa cardiacă congestivă
- Disfuncţia hepatică
- Toxicitatea renală
- Tulburările sexuale: amenoreea, sterilitatea, posibile leziuni cromozomiale
- Probleme neurologice: neuropatia periferică, astenia musculară, diminuarea auzului,
ileus paralitic, atonia vezicii urinare
- Toxicitatea SNC: astenia, letargia, depresia, cefaleea.

Efectele toxice tardive ale chimioterapiei pot fi, în general, diminuate prin limitarea dozei totale
de citostatic, acolo unde pragul toxicităţii tardive este cunoscut.
Toxicitatea cardiacă
Toxicitatea cardiacă este frecvent cronică şi mai rar, acută. Unele citostatice determină injurii
directe asupra fibrei cardiace sub forma leziunilor acute (disritmii), sau alterări cronice asociate cu
insuficienţă cardiacă congestivă.
Toxicitatea pulmonară
Agenţii citotoxici pot determina direct sau indirect leziuni tisulare. Toxicitatea pulmonară este
datorată atât leziunilor endoteliale cât şi celor epiteliale (pneumocitare).
Nefrotoxicitatea şi cistita hemoragică

21
 În general, majoritatea citostaticelor ce determină leziuni toxice renale, provoacă şi injurii la
nivelul tubilor renali.
Hello “!””£2ss

22