TENIS

Tenisul (mai rar, tenis de câmp) este un sport jucat fie între doi jucători (simplu), fie între
două echipe a câte doi jucători (dublu). Jucătorii folosesc o rachetă pe bază de racordaj pentru a
lovi o minge de cauciuc acoperită cu pâslă peste fileu, mingea trebuind să ajungă în terenul
adversarului.
Originar din Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, tenisul s-a răspândit mai întâi în lumea
engleză, în special la persoanele bogate din clasele superioare.
Tenisul este acum un sport olimpic și este jucat indiferent de bani, de vârstă, în multe țări de pe
glob. În mod remarcabil, în afara adoptării sistemului "Tiebreaker", regulile sale au rămas
neschimbate din 1890.

ISTORIE

Tenisul ca sport modern are două origini. Între anii 1859 și 1865, Harry Gem și prietenul
său Augurio Perera au dezvoltat un joc care combina elemente de rackets și jocul
spaniol pelota. În 1874, împreună cu doi doctori de la Warneford Hospital, au fondat primul club
de tenis din lume pentru a juca pelota pe gazonul din spatele hotelului Manor House. The
Courier din 23 iulie 1884 a evidențiat unul dintre primele turnee de tenis, care s-a desfășurat pe
terenurile de la Shrubland Hall.
În decembrie 1873, Walter Clopton Wingfield a inventat un joc similar, pentru
amuzamentul invitaților săi la o petrecere în grădina de pe proprietatea sa de la Nantclwyd, în
Llanelidan, Wales. Jocul său avea la bază vechiul sport de tenis în sală, Jeu de paume. Conform
istoricilor moderni ai tenisului, și terminologia tenisului modern derivă din acea perioadă,
deoarece Wingfield a împrumutat și numele și o mare parte a vocabularului francez al tenisului
regal și le-a aplicat noului joc.
Primele campionate de la Wimbledon, Londra, au avut loc în anul 1877. În 21 mai, 1881,
s-a format Asociația națională a tenisului de câmp a Statelor Unite ale Americii (în prezent
poartă denumirea de United States Tennis Association) pentru a standardiza regulile și a organiza
competiții. Campionatul național american de tenis masculin la simplu, sau U.S. Open, s-a
organizat pentru prima dată în 1881 la Newport, Rhode Island. Campionatul național american
de tenis feminin la simplu s-a organizat pentru prima dată în 1887. Tenisul a fost un sport
popular și în Franța, unde s-a organizat pentru prima dată turneul French Open în 1891. Astfel,
Wimbledon, U.S. Open, French Open și Australian Open (care datează din 1905) au devenit și au
rămas cele mai prestigioase evenimente în tenis. Împreună, aceste patru competiții poartă
denumirea de Grand Slam (un termen împrumutat din bridge).

TERENUL DE TENIS
Dimensiunile terenului de tenis

Lungimea unui teren de tenis de câmp este fixă, ea fiind de 23,78 metri. Lățimea sa
variază în funcție de tipul jocului: de simplu sau de dublu. În cazul jocului de simplu meciurile se
desfășoară pe lățimea de 8,23 metri, jocurile de dublu desfășurându-se și pe cele doua margini
laterale care duc la o lățime standard de 10,97 metri.

Distanța de la fileu la cele două linii de serviciu trebuie să fie de exact 6,40 metri, linia de
centru aflându-se bineînteles la jumătatea terenului de tenis. Poziționarea fileului este deosebit de
importantă pentru ca terenul să respecte standardele impuse de Federația Internaționala de Tenis,
capetele fileului trebuie să se găsească la cel putin 0,91 metri depărtare de marginile exterioare
ale terenului (incluzând aici și marginile laterale pentru jocul de dublu) iar pilonii care susțin
fileul trebuie să aibă o înalțime de 1,07 metri. La mijlocul terenului, acolo unde fileul
intersectează linia de centru, înălțimea fileului trebuie sa fie de 0,91 metri.

Coborând la nivelul solului, grosimea liniilor desenate trebuie sa fie de:

• 5 cm pentru linia de centru

• între 2,5 cm si 10 cm pentru cele două linii de baza (liniile de fund)
• între 2,5 cm si 5 cm pentru toate celelalte linii ale terenului .

Dacă lungimea efectivă a terenului este de 23,78 metri, Federația Internațională de Tenis
recomanda o lungime totala a suprafeței amenajate de 37 de metri, adică cel puțin 6,4 metri
dincolo de fiecare linie de fund a terenului. În ceea ce privește lățimea, dimensiunea recomandată
a incintei este de 18 metri, adică intre 3,50 si 3,65 metri suplimentari dincolo de marginile
laterale ale terenului, necesare bineînteles jucătorilor pentru a ajunge la mingiile care trec de
marginile terenului de tenis.

TURNEE PROFESIONISTE

GRAND SLAM
În circuitul profesionist de tenis sunt patru turnee de Grand Slam: Australian Open,
Roland Garros, Wimbledon și US Open.
MASTERS SERIES 1000
Circuitul Masters Series 1000 cuprinde nouă turnee anuale, care se vor reduce la opt din
2009. În prezent turneele se desfășoară în Europa și America de Nord și sunt organizate de ATP
(Asociația Tenismenilor Profesioniști).
ALTE TURNEE
International Series Gold cuprinde 9 turnee. Acestea sunt mai puțin prestigioase decât
turneele Grand Slam și Masters Series dar mai prestigioase decât cele din International Series.
International Series cupinde 44 de turnee. Sunt turneele cel mai puțin prestigioase din
circuitul ATP.

ISTORIA TENISULUI ÎN ROMÂNIA

În România, tenisul era practicat la începuturi de studenții români reveniți în țara de la
studiile efectuate în străinătate. Începuturile datează din anul 1885, an în care sunt organizate
primele cluburi în București, Cluj, Brașov, Ploiești, etc.
 La 8 mai 1910 se înființeaza la București "Tenis Club Român", iar la 12 martie 1929 ia
ființă "Federația Societăților Române de Tenis" care se afiliază la F.I.T. (Federația Internațională
de Tenis).
Cel mai mare jucător profesionist de tenis de câmp din România este Ilie Năstase (n. 19
iulie 1946, București), fiind în același timp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai
anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973. Năstase era cunoscut pentru
glumele sale din arenă, dar și pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea
pline de succes, drept pentru care a primit porecla de Nasty ("Răutaciosul") după câteva
incidente.
De-a lungul carierei sale a câștigat 83 de titluri, 58 fiind înregistrate de Asociația
Jucătorilor de Tenis Profesioniști (ATP). Printre cele 58 de titluri la simplu, se numără și US
Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. A fost pe locul doi în competiția de simplu de la
Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith și în 1976 împotriva lui
Bjorn Borg. A caștigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și
1975. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open
în 1975.
Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de
meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Tiriac a fost finalist al Cupei Davis de
trei ori, în 1969, 1971 și 1972.

De asemenea, Ion Țiriac în anul 1970 împreună cu Ilie Năstase a câștigat turneul de la
Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie
Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open
Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open
(1972), Arymehr Cup (1977), alături de Guillermo Villas la Baltimore International și Nice
International (1977), Volvo International (1979) și, alături de Adriano Panatta, Campionatului
Mondial de tenis, Sao Paolo (1974). Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis
între anii 1959 și 1978, disputând trei finale, cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-
l ca partener pe Ilie Năstase.
Din 1984 până în 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenisman german de clasă
mondială.
Ion Țiriac este deținătorul licenței turneului de tenis "BCR Open Romania" din anul
1996. A zecea ediție a turneului (care a avut loc în luna septembrie a anului 2005) a oferit premii
în valoare de 302.000 euro. Câștigătorul trofeului competiției, Florent Serra, a primit un cec în
valoare de 44.100 euro.
Între anii 1998 și 2004, a deținut funcția de Președinte al Comitetului Olimpic Român.
Ion Țiriac este, de asemenea, unul dintre cei mai bogați români, fiind proprietarul unui
număr mare de firme în domeniul bancar, auto și cel al transporturilor. Este primul român care a
intrat în lista Forbes a miliardarilor lumii fiind cotat ca având o avere personală în jur de 1,1
miliarde dolari în martie 2007. În noiembrie 2007, revista Capital a estimat averea lui Ion Țiriac
la 2,2-2,4 miliarde de dolari.
Țiriac a fost căsătorit între anii 1963 și 1965 cu Erika Braedt, jucătoare de handbal. Are
copii cu Mikette von Issenberg (model; mama lui Ion Țiriac jr.) și cu Sophie Ayad (ziaristă din
Egipt; doi copii, Karim Mihai și Ioana Natalia).